Defectele materialelor metalice

1. Clasificare si terminologie
Elaborarea materialelor metalice este un proces tehnologic complex in a carui desfasurare intervin o serie de factori, care favorizeaza mai mult sau mai putin prezenta discontinuitatilor in material. Aceste discontinuitati mai mici sau mai mari, in unele cazuri, intra in categoria defectelor admise iar in altele ele constituie defecte neadmise pentru instalatia careia i-a fost destinat materialul respectiv. Dimensiunea unei instalatii se realizeaza, in principiu, printr-un calcul de rezistenta in care se introduc si valori ale caracteristicilor mecanice ale materialelor, valori stabilite prin incercari pe epruvete de forme si dimensiuni standardizate, sau chiar pe cateva piese dintr-un lot. Caracteristicile mecanice sunt reglementate prin standarde de produs, cataloage, prospecte ale furnizorului etc. Este cunoscut faptul ca prezenta discontinuitatilor in materialele metalice influenteaza proprietatile mecanice ale acestora. Prezenta discontinuitatilor se datoreaza: - procesului de elaborare a materialului (turnare), - procesului de fabricatie a pieselor (forjare, laminare, sudura, tratament termic), - functionarii, ca urmare a solicitarilor, la care este supus materialul (coroziune, fisurare etc.). Aceste discontinuitati existente in mod inevitabil in material, sunt considerate defecte admise sau neadmise in functie de marimea acestora, numarul lor si locul unde se gasesc situate. Examinarea vizuala a materialului pe diverse faze, evideantiaza discontinuitatile suprafetei exterioare, in cazul ca acestea au o anumita marime. Pentru a pune in evidenta insa, discontinuitatile din interiorul materialului, acesta este supus (un numar de piese) prin sondaj la incercari distructive, rezultatul lor permitand tragerea unor concluzii cu privire la calitatea unui intreg lot de piese. Discontinuitatile in structura materialelor metalice, din care sunt confectionate piesele, se pot pune in evidenta prin incercari nedistructive. Una din metodele de incercari nedistructive curent utilizate in practica este metoda ultrasonica. Utilizarea cu succes a metodelor ultrasonice in evidentierea discontinuitatilor in structurile metalice ale pieselor este conditionata de cunoasterea provenientei, a formei sau a orientarii probabile a discontinuitatilor, astfel incat in final sa se poata stabili cu exactitate prezenta sau absenta acestora. Odata depistate, discontinuitatile, trebuie confruntate cu prevederile standardelor, normelor sau conditiilor tehnice contractuale, care stabilesc daca acestea sunt admisibile, inadmisibile sau remediabile.

2. Defectele pieselor turnate

Unul din procesele de elaborare a piselor este turnarea, proces in timpul caruia in structura materialului pot sa apara o serie de defecte. Prin defect al unei piese turnate se intelege orice abatere de la forma, dimensiunile, masa, aspectul exterior, macrostructura, microstructura, sau proprietatile mecanice si chimice ale piesei, prescrise de standardele, normele, sau conditiile tehnice contractuale. Defectele pieselor turnate sunt clasificate pe grupe si categorii in STAS 782-64. Redam in tabelul 1, clasificarea pieselor turnate pe grupe si categorii. Insistam in cele ce urmeaza asupra caracteristicilor acelor discontinuitati (defecte), existente in interiorul pieselor turnate si care pot fi evidentiate prin metode ultrasonice.

Tabelul 1

Grupa de defecte Denumirea defectului 1 Forme, dimensiuni si mase necorespunzatoare

2 Defecte de suprafata

3 Crapaturi 4 Goluri

5 Incluziuni

6 Defecte de structura

7 Compozitie chimica, caracteristici mecanice si fizice necorespunzatoare

Simbolul DT 11 DT 12 DT 13 DT 14 DT 15 DT 16 DT 17 DT 18 DT 21 DT 22 DT 23 DT 24 DT 25 DT 26 DT 27 DT 28 DT 291 DT 292 DT 293 DT 294 DT 31 DT 32 DT 41 DT 42 DT 43 DT 44 DT 45 DT 46 DT 51 DT 52 DT 53 DT 54 DT 55 DT 61 DT 62 DT 63 DT 64 DT 65 DT 66 DT 71 DT 72 DT 73

Categorii de defecte Denumirea defectului Umplere incompleta Dezaxare Bavura Umflatura Deformare Deteriorare mecanica (stirbire) Dimensiune necorespunzatoare Masa necorespunzatoare Aderenta Repriza Crusta Excrescenta Creasta Picatura Arsura Adancitura, urma de lovire, deteriorare Carie Rugozitate necorespunzatoare Cuta Fagure Crapatura la cald Crapatura la rece Suflura Sita (sufluri aciculare) Retasura Microretasura Porozitate de contractie Microsulfura (porozitate gazoasa) Incluziune de zgura Incluziune de amestec de formare Incluziune nemetalica Picatura rece Incluziune metalica Licuatie Necorespondenta marimii grauntelui Zona dura Segregatie Necorespondenta structurii Strat decarburat Neconcordanta compozitiei chimice Neconcordanta caracteristicilor mecanice Neconcordanta proprietatilor fizice

Crapatura la cald cu o forma neregulata, cu margini zdrentuite si suprafata oxidata este un defect care apare la temperaturi mari, sau in timpul tratamentului termic, reprezentandu-se schematic ca in figura 1.

Figura 1. Crapatura la cald

Suflura interioara este un gol in cadrul piesei turnate, care in majoritatea cazurilor are forma rotunjita (sferica sau alungita) cu suprafete netede, curate, de culoare argintie; rareori sunt oxidate sau prezinta culori de revenire; apare sub forma de sufluri izolate, in cuib, sau in grup si se reprezinta schematic ca in figura 2.

Figura 2. Suflura interioara Site, sau sufluri aciculare, sunt goluri mici alungite, cu suprafata neteda, orientate perpendicular pe suprafata piesei si amplasate la o adancime de 2...3 mm sub suprafata. Dupa tratamentul termic al piesei, aceste goluri sunt descoperite, luand aspectul unei site. Reprezentarea schematica este data in figura 3.

Figura 3. Sita ( sufluri aciculare) Retasura interioara este un gol inchis in corpul piesei turnate, cu suprafata rugoasa, sau microcristalina, de obicei oxidata, care se formeaza in piesa turnata sub influenta contractiei, in timpul solidificarii. Uneori retasura apare ca o adancitura pe suprafata piesei turnate si se reprezinta schematic ca in figura 4.

Figura 4. Retasura interioara Microretasura este o acumulare locala de goluri mici, uneori microscopice, cu structura macrogranulara si poroasa, cauzata de contractia metalului in timpul solidificarii (fig.5).

Figura 5. Microretasura Porozitatea de contractie apare sub forma unor goluri intercristaline, invizibile cu ochiul liber, constituite din zone afinate in corpul piesei, cauzate de contractia metalului in timpul solidificarii. Microsuflura sau porozitatea gazoasa apare sub forma unor goluri punctiforme mici, repartizate neregulat in peretii piesei turnate, datorate gazelor aflate in metalul lichid si separate in timpul solidificarii. Se intalneste in general in aliajele metalelor neferoase. Incluziunea de zgura este un gol inchis in corpul piesei turnate, umplut total sau partial cu zgura si se reprezinta schematic ca in figura 6.

Figura 6. Incluziune de zgura Incluziunea interioara de amestec de formare este un gol inchis umplut total sau partial cu amestec de formare, material ceramic, grafit etc. Incluziunea nemetalica este o particula microscopica inclusa in corpul piesei turnate, formata in timpul elaborarii sau turnarii metalului, din cauza interactiunii elementelor chimice sau a compusilor chimici. Picatura rece este strop de metal de forma rotunjita, oxidat si solidificat, independent de piesa turnata, inclus in corpul piesei amplasat de obicei intr-o suflura deschisa sau inchisa in general neunindu-se cu corpul piesei turnate. Se reprezinta schematic ca in figura 7.

Figura 7. Picatura rece Incluziunea metalica este o particula metalica inclusa in corpul piesei turnate, care se deosebeste bine de metalul piesei, de exemplu, sarma, feroaliaje netopite etc (fig.8).

Figura 8. Incluziune metalica Prin controlul cu ultrasunete al pieselor turnate se pot pune in evidenta, prezenta si locul discontinuitatilor interne, fara a stabili si natura acestora. Acest lucru are o mare importanta, deoarece permite taierea (suntarea) capetelor la distante bine precizate (fig 9), asigurand o economie de material, iar in cazul in care piesa contine numeroase discontinuitati (fig.10) se evita prelucrari ulterioare inutile (fig.9 si fig.10).

Figura 9. Debitare corecta a unei piese turnate

Figura 10. Sir de incluziuni

3. Defectele pieselor forjate

Un alt procedeu de elaborare a pieselor deformate plastic este forjarea libera sau in matrita, proces care se poate solda de asemenea, cu aparitia in structura metalica a pieselor, a unor defecte, grupate si clasificate de STAS 6092-66. Redam in tabelul 2 clasificarea defectelor pieselor forjate pe grupe si categorii. Dintre defectele enumerate in tabel, insistam mai mult asupra caracteristicilor acelora situate in interiorul pieselor forjate si anume: - fisura este definita ca o discontinuitate intercristalina sau intracristalina foarte fina, - retasura este un gol de contractie, povenit din materialul initial, cu marginile oxidate si bogate in impuritati nemetalice, - suflura este o discontinuitate sub forma unui gol in materialul de forjare provenit din turnare, - fulgii sunt discontinuitati sub forma unor fisuri fine si scurte provocate de obicei de prezenta hidrogenului si de o racire necorespunzatoare, - incluziunile nemetalice sunt particule nemetalice (zgura, silicati etc.) incluse in corpul piesei forjate si provenite din materialul initial, - incluziunile metalice sunt particule metalice straine (feroaliaj netopit, sarma etc.) incluse in corpul piesei forjate si provenite din materialul initial. Prin controlul cu ultrasunete al pieselor forjate se pot pune in evidenta prezenta si locul discontinuitatilor interne, care sunt in general, orientate paralel cu axa. Cunoscand aceasta orientare a defectelor interne, controlul cu ultrasunete trebuie sa se faca numai pe suprafetele radiale.

Tabelul 2
Nr. Crt. 1 Denumirea defectului Forme, dimensiuni si mase necorespunzatoare Simbol DF 11 DF 12 DF 13 DF 14 DF 15 DF 16 DF 17 DF 21 DF 22 DF 23 DF 24 DF 25 DF 31 DF 32 DF 33 DF 34 DF 35 DF 36 DF 37 DF 38 DF 41 DF 42 DF 51 DF 52 DF 53 DF 54 DF 55 DF 56 Categorie de defecte Lipsa de material Plus de material Dezaxare Bavura Deformare Deteriorare mecanica Masa necorespunzatoare Imprimari de oxizi de zgura sau material refractar Arsura Adancitura, urma de lovire, deteriorare Aschii, exfolieri, solzi, urme de gripare Suprapuneri de metal Crapatura la cald Crapatura la rece Crapaturi de tratament termic Fisura Sparturi, rupturi, despicari Retasura Sulfura Fulgi Incluziuni nemetalice Incluziuni metalice Supraincalzire Ardere Linii de umbra Segregatie Neconcordanta structurii Decarburare

Defecte de suprafata

Discontinuitati, goluri

4 5

Incluziuni Defecte de structura

Compozitie chimica, caracteristici mecanice si fizice necorespunzatoare

DF 57 DF 61 DF 62 DF 63

Fibraj necorespunzator Neconcordanta compozitiei chimice Neconcordanta caracteristicilor mecanice Neconcordanta caracteristicilor fizice

4. Defectele produselor laminate si trase din otel

O alta categorie o formeaza produsele laminate sau trase din otel, ale caror defecte fac obiectul STAS 6656-66. Din grupele defectelor prevazute in standardul mai sus amintit mentionam categoriile defectelor de compactitate si anume: a) golurile sunt discontinuitati de compactitate, formate la turnarea sau elaborarea otelului, in proportii deadmise sau neindepartate la prelucrarea lingourilor; b) deteriorarea compactitatii, care apare sub forma unor discontinuitati in compactitatea laminatelor si traselor sub forma unor goluri, relativ inguste si prelungite in linie regulata sau neregulata de lungimi continue, intrerupte sau deplasate. Din prima categorie fac parte urmatoarele defecte: a) retasura, gol de contractie cu marginile oxidate, sau cu alte impuritati formate la solidificarea lingoului defect (prezentand retasura exagerata sau nelocalizata), sau a taierii insuficiente a capetelor la laminarea lingoului. b) porozitatea interioara sau microretasura, se prezinta sub forma de goluri marunte si numeroase, provenite de regula din contractie, formate la marginile cristalelor. c) suflurile, sunt discontinuitati nesudate sau partial sudate, care apar in sectiunea laminatelor, provocate de gaze la solidificarea otelului lichid din lingou si aplatizate in timpul laminarii si tragerii, suprafata lor este neteda si de obicei neoxidata ceea ce permite sudarea lor mai mult sau mai putin completa, in functie de conditiile de temperatura si de presiune la laminarea la cald. c) stratificarea, este desfacerea laminatului sau trasului in straturi, prin separari orientate la laminate, de preferinta paralel cu planul de laminare, datorita, de regula, unor discontinuitati interne provenite din lingou. Din cea de a doua categorie fac parte printre altele urmatoarele forme de defecte: - crapaturi-fisuri, care sunt deteriorari ale compactitatii, putand proveni fie din materialul initial, fie din prelucrari si incalziri, fie de asemenea din formare sau racire necorespunzatoare; crapaturile la cald au marginile oxidate si neregulate si sunt discontinuitati intercristaline, iar crapaturile la rece sunt discontinuitati intracristaline cu marginile regulate si neoxidate, uneori cu slabe culori de revenire. - spartura sau crapatura mai mare, care patrunde mult in adancime si apare cel mai adesea la otelurile aliate si inalt aliate, este urmarea unui regim de incalzire sau de deformare, necorespunzator. - ruptura interne, strapungerea, apare sub forma unor despicaturi interne putand lua uneori forma de sparturi fara comunicare cu exteriorul, care iau nastere la laminate sau trase sub actiunea tensiunilor de intindere neuniforma de natura mecanica. Ele sunt dispuse transversal, paralele intre ele, la distante relativ regulate mai deschise in partea centrala si avand adesea forma unor cozi de randunica. - fulgii, sunt niste discontinuitati sub forma unor fisuri fine si scurte, cateodata invizibile cu ochiul liber, de culoare argintie, provocate de obicei de prezenta hidrogenului. In ruptura otelului apar ca pete mici, albicioase, formate in timpul racirii necorespunzatoare dupa laminarea la cald a otelului cu continut ridicat de carbon si in special la otelurile aliate. In probele macroscopice, transversale, slefuite si atacate, fulgii apar sub forma unor crapaturi foarte fine, scurte si cu orientari variate.

La controlul cu ultrasunete al pieselor laminate se pot pune in evidenta prezenta si locul discontinuitatii interne, avandu-se in vedere provenienta acestora; ele provin fie din taierea insuficienta a lingoului, fie datorita racirii si tratamentului termic al materialului.

5. Defectele din imbinarile sudate

La imbinarile sudate prin topire defectele sunt clasificate in sase grupe (STAS 7081/1-73) si anume: - fisuri - goluri - incluziuni solide - lipsa de topire si patrundere - defecte de forma - alte defecte. Fisurile sunt definite ca discontinuitati bidimensionale, care se produc fie in timpul racirii (fisura la cald), fie ulterior acesteia, (fisura la rece) fiind sinonime cu microfisurile. La randul lor fisurile se clasifica dupa cum urmeaza: a) fisura longitudinala, este acea fisura a carei directie principala este aproximativ paralela cu axa cusaturii (fig. 11).

Figura 11. Fisuri longitudinale Dupa locul in care este situata deosebim: - fisura longitudinala in metalul depus, - fisura longitudinala in zona de trecere, - fisura longitudinala in zona influentata termic, - fisura longitudinala in metalul de baza. Fisura transversala are directia principala aproximativ perpendiculara pe axa cusaturii (fig.12), iar dupa locul in care este situata poate fi: - fisura transversala in metalul depus, - fisura transversala in zona influentata termic, - fisura transversala in metalul de baza.

Figura 12. Fisuri transversale Fisura stelata este constituita dintr-un grup de fisuri amorsate dintr-un punct avand ramuri drepte mai mult sau mai putin egale (fig.13). Dupa locul in care este situata fisura deosebim: - fisura stelata in metalul depus, - fisura stelata in zona influentata termic, - fisura stelata in metalul de baza.

Figura 13. Fisuri stelate Fisura de crater (fig.14) produsa intr-un crater si deosebita dupa felul orientarii astfel: - fisura de crater longitudinala, - fisura de crater transversala, - fisura de crater stelata.

Figura 14. Fisuri de crater Fisuri de retea (fig.15) constituite din grupuri de fisuri de forma si orientari variabile si deosebite dupa locul in care sunt situate in: - fisuri in retea in metalul depus, - fisuri in retea in zona influentata termic, - fisuri in retea in metalul de baza.

Figura 15. Fisuri in retea Fisura ramificata este un grup de fisuri legate intre ele, care se prezinta sub forma arborescenta (fig.16). Dupa locul unde se afla situate se deosebeste: - fisura ramificata in metalul depus, - fisura ramificata in zona influentata termic, - fisura ramificata in metalul de baza.

Figura 16. Fisuri ramificate Din grupa goluri, care sunt definite ca discontinuitati tridimensionale neumplute cu material solid, fac parte: Suflura sferiodala, este o cavitate sferica sau apropiata de sfera, la care axa mare nu depaseste insa cu mai mult de 50% celelalte axe (fig.17).

Figura 17. Suflura sferoidala Suflura sferoidala uniform repartizata se prezinta sub forma unor sufluri sferice distribuite relativ uniform in sudura. Aceasta se mai numeste si porozitate uniforma (fig.18).

Figura 18. Sufluri sferoidale uniform repartizate Suflurile grupate sunt sufluri dispuse in grupuri de sudura sinonime cu porozitatea localizata (fig.19).

Figura 19. Sufluri grupate Suflurile aliniate sunt un sir de suduri dispuse in lant de-a lungul axei longitudinale a sudurii (fig.20).

Figura 20. Sufluri aliniate Suflura alungita este o cavitate la care axa mare este cu peste 50% mai mare decat celelalte axe si este paralela cu axa sudurii (fig. 21).

Figura 21. Suflura alungita Suflurile tubulare sunt de forma tubulara, dispuse uneori sub forma de os de peste (fig. 22).

Figura 22. Sufluri tubulare Porii de suprafata sunt sufluri marunte la suprafata cusaturii (fig.23).

Figura 23. Por de suprafata Retasura este o cavitate produsa in sudura in urma contractiei metalului la solidificare. Retasura interdendritica este o cavitate de forma alungita, orientata in general perpendicular pe suprafete exterioare, aparand intre dendrite in cursul racirii (fig.24).

Figura 24. Retasurii interdendritica Microretasura este o retasura vizibila numai la microscop. Microretasura interdendritica este o retasura interdendritica vizibila de asemenea numai la microscop. Retasura de crater este o cavitate (depresiune) produsa la intreruperea sudurii si ramasa neeliminata in cursul operatiilor ulterioare. Este sinonima cu craterul si arata ca in figura 25.

Figura 25. Retasura de crater Din grupa a treia de incluziuni solide care sunt corpuri straine incorporate in masa de metal depus, fac parte urmatoarele defecte: Incluziunea de zgura (fig.26) este un rest de zgura incorporat in masa de metal depus aparand sub forma de: - incluziuni de zgura aliniate, - incluziuni de zgura izolate, - incluziuni de zgura imprastiate.

Figura 26. Incluziune de zgura

Incluziunea de flux este un rest de flux inclus in masa metalului depus sub forma de : - incluziuni de flux aliniate, - incluziuni de flux izolate, - incluziuni de flux imprastiate. Incluziunea de oxid este un oxid metalic inclus in sudura, fie in timpul solidificarii, fie in timpul procesului de sudare. Pelicula de oxid se prezinta sub forma de membarne de oxizi metalici, dispuse in straturi, formandu-se in special in cazul aliajelor usoare. Incluziunea metalica este o particula de metal strain inclusa in masa metalului depus, care poate fi: - wolfram, - cupru, - alte metale. O alta grupa este lipsa de topire si de patrundere, ambele defecte fiind cuprinse chiar in denumirea grupei si anume: Lipsa de topire se caracterizeaza prin lipsa de legatura dintre metalul depus si metalul de baza sau dintre straturile succesive ale metalului depus (fig. 27).

Figura 27. Lipsa de topire Se deosebesc: - lipsa de topire laterala, - lipsa de topire intre straturi, - lipsa de topire la radacina. Lipsa de patrundere se manifesta prin lipsa de patrundere a metalului topit pe toata sectiunea necesara sudurii astfel incat ramane un spatiu neumplut cu metal depus. Este sinonima cu patrunderea (fig. 28).

Figura 28. Lipsa de patrundere Penultima grupa o constituie defectele de forma, care sunt abateri ale formei imbinarii sudate sau ale suprafetei exterioare, fata de forma, respectiv,fata corecta. Dintre defectele de forma deosebim: Crestatura este o adancitura longitudinala la marginea cusaturii sau a unui strat sudat paralela la axa sudurii. Crestatura continua este adancitura pe o anumita lungime, in general pe ambele laturi ale cusaturii (fig.29).

Figura 29. Crestatura continua

Crestatura intermitenta apare sub forma unor adancituri cu caracter local pe una sau pe ambele margini ale cusaturii sau intre straturile ei (fig.30).

Figura 30. Crestatura intermitenta Ingrosarea excesiva este un exces de metal depus la ultima trecere (fig.31).

Figura 31. Ingrosare excesiva Convexitatea excesiva este un exces de metal depus la suduri la colt (fig.32).

Figura 32. Convexitate excesiva Excesul de patrundere (fig.33) este un exces de metal la radacina, produs prin scurgerea metalului prin rost de suduri dintr-o singura trecere, sau prin metalul depus anterior la suduri cu mai multe treceri.

Figura 33. Exces de patrundere Picatura este un exces local de patrundere. Defectul de racordare este unghiul () prea mare intre planul tablei si planul tangent la suprafata cusaturii in locul racordarii (fig.34).

Figura 34. Defect de racordare Scurgerea de metal apare sub forma unui exces de metal depus care se scurge peste marginea cusaturii pe metalul de baza netopit, fara legatura intima cu acesta din urma (fig.35).

Figura 35. Scurgere de metal Defectul de aliniere este deplasarea cu o distanta a axei unei piese in raport cu pozitia corecta,axele pieselor mentinandu-se in general paralele (fig.36).

Figura 36. Defect de aliniere

Defectul unghiular este nerespectarea paralelismului dintre axele pieselor sudate sau a unghiului prescris (fig.37).

Figura 37. Defect unghiular Supratopirea reprezinta curgerea sub actiunea gravitatiei a metalului topit, datorita temperaturii excesive, provocand un exces sau lipsa de metal si aparand sub forma de: - supratopire in cornise (fig. 38), - supratopire de plafon (orizontala) (fig. 39), - supratopire in colt (fig.40), - supratopire pe muchie (fig. 41). Strapungerea este data de cufundarea baii topite, care in general provoaca perforarea sudurii (fig.42). Subtierea este o depunere insuficienta- locala sau continua de metal topit (fig. 43).

Sudura nesimetrica reprezinta nerespectarea formei cusaturii de colt fata de bisectoarea unghiului sau sudura deplasata fata de axa x x a rostului la cusaturile cap la cap (fig. 44).

Figura 44. Sudura nesimetrica Latimea neregulata este latimea cusaturii necorespunzatoare fata de cea prescrisa, datorita sanfrenarii sau asamblarii incorecte; latimea poate fi prea redusa sau prea mare de-a lungul cusaturii (fig.45).

Figura 45. Latime neregulata Suprafata neregulata este sinonima cu neuniformitatea suprafetei cusaturii (fig. 46).

Figura 46. Suprafata neregulata Retasura la radacina sau crestatura la radacina este o adancitura la radacina sudurii provocata de contractarea metalului topit; poate fi simpla sau bilaterala (fig.47).

Figura 47. Retasura la radacina Suprafata spongioasa este o formatie spongioasa la radacina sudurii, provocata de fierberea metalului topit in momentul solidificarii. Reluarea defectuoasa este o neregularitate locala a suprafetei in locul intreruperii sudurii (fig.48).

Figura 48. Reluare defectuoasa Defectele imbinarilor sudate prin topire care nu se incadreaza in cele cinci grupe prezentate mai sus se constituie intr-o grupa separata sub titlul alte defecte. Din aceasta grupa fac parte: Arsura care este o urma de deteriorare a suprafetei metalului de baza, datorita amorsarii accidentale a arcului in vecinatatea sudurii. Stropul este o picatura de metal topit proiectat in cursul operatiei de sudare si fixat aderent de metalul de baza, sau pe suprafata deja solidificata a cusaturii. Stropul de wolfram este o particula de wolfram proiectata pe piesa in timpul sudarii. Ruptura locala este deteriorata locala a metalului de baza produsa in timpul demontarii pieselor sudate provizoriu. Urma de slefuire si urma de daltuire sunt deteriorari locale produse printr-o slefuire, respectiv daltuire, incorecta. Slefuirea excesiva este reducerea grosimii cusaturii printr-o slefuire exagerata.

6. Defecte provenite din tratamentul termic

In procesul de fabricatie a pieselor, structura metalului sufera modificari prin tratamentul termic, respectiv prin incalzirea pana la o anumita temperatura si prin racirea ulterioara. Datorita neuniformitatii transformarilor si dilatarii sau comprimarii termice in unele puncte ale pieselor apar tensiuni interne, care pot depasi nu numai limita de elasticitate, sau limita de curgere, dar chiar si rezistenta la rupere. In acest ultim caz pot aparea

microfisuri, crapaturi, sau se poate produce chiar chiar si ruperea piesei. Datorita faptului ca aceste tensiuni interne depind de numerosi factori, cum ar fi compozitia otelului, viteza de racire, marimea sectiunii, neuniformizarea incalzirii etc., aparitia defectelor in piese este destul de frecventa. Pentru acest motiv, in anumite cazuri examinarea cu ultrasunete este recomandata atat inainte, cat si dupa tratamentul termic, pentru a pune in evidenta tocmai acest fel de discontinuitati aparute in material.

7. Defecte provenite din exploatare

In functionare, ca urmare a tensiunilor interne sau externe, la care este supus materialul, apare fenomenul de rupere. Acesta prezinta doua faze distincte si anume: initierea fisurii si propagarea acesteia. In general, ruperea se clasifica in: rupere ductila, caracaterizata printr-o deformare plastica mare si rupere fragila, caracterizata printr-o viteza mare de propagare a fisurii. Dintre aceste doua ruperi, ruperea fragila poate avea consecinte din cele mai grave, deoarece apare in procesul de functionare fara o avertizare prealabila. La ruperea fragila contribuie trei factori si anume: starea de tensiune spatiala, temperatura joasa si viteza de deformare. Pe langa acesti factori, mai pot actiona concentratori de tensiune, defectele din interiorul materialului in special in cazul imbinarilor sudate. Acesti concentratori, respectiv discontinuitatile din material, pot fi puse in evidenta,de la caz la caz, cu ajutorul ultrasunetelor.