Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
112
7. SUDAREA CU PLASMĂ
sudarea cu arc de plasmă (cu arc transferat - fig. 7.1, b), [100].
Metodologia de sudare cu plasmă utilizează întotdeauna un arc
electric care este întreţinut între un electrod nefuzibil şi corpul ajutajului
de strangulare. Arcul considerat arde în condiţii optime într-un mediu
a. b. c.
protector de gaze.
Pentru sudare se utilizează de obicei jetul de plasmă, obţinut după
schema din figura 7.1, b. Sudarea se realizează cu material (metal) de
adaus - sârmă introdusă în baia de metal topit - sau, mai frecvent, fără
metal de adaos.
Pentru a se asigura o protecţie eficientă a băii de metal topit se
poate utiliza un gaz de protecţie (argon, hidrogen) transmis în jurul jetului
de plasmă printr-un orificiu inelar al ajutajului (fig. 7.1, c), [100].
Se pot suda cu plasmă toate materialele sudabile prin procedeul
WIG, cu avantajele create de o viteză de sudare mai mare, grosimi mai
mari ale pieselor sudate şi o pregătire a pieselor mult mai puţin
pretenţioasă.
Modul operator al procedeului este, în general, similar cu cel al
procedeului WIG.
Uneori, sudarea cu plasmă se practică fără sârmă de adaos.
Cantitatea de metal suplimentară, necesară umplerii rostului pe întreaga
lungime a cusăturii sudate, se aduce în aceste cazuri din nişte plăcuţe
de compensaţie, sudate la capetele îmbinării, unde altfel ar rămâne o
zonă nesudată.
Se disting două grupe de regimuri de folosire a plasmei:
sudarea obişnuită cu plasmă;
sudarea cu microplasmă.
Pentru sudarea obişnuită cu jet de plasma se foloseşte un curent
de sudare Is = 80 … 350 A, la tensiuni ele sudare U s = 15 … 30 V.
Debitele de gaz plasmagen sunt cuprinse între 0,5 … 20 l/min iar
debitele de gaz de focalizare variază în limitele 1,5 … 2 l/min. Cel mai
des utilizat este argonul, iar uneori amestecuri de gaze: Ar + H 2, Ar + He,
Ar + N2.
La sudarea cu microplasmă, aplicată pieselor cu grosimi sub
1 mm, sub formă de tablă, benzi sau sârmă, se utilizează curenţi de
sudare foarte mici, variind între 0,4 … 10 A, la tensiuni de sudare Ua de
20 … 30 V. Debitele de gaze plasmagene şi de protecţie sunt mici,
variind între 0,2 ... 1 l/min. în tablele 7.1, 7.2 şi 7.3 se dau unele exemple
de regimuri de sudare cu plasmă şi microplasmă. Sudarea cu plasmă
sau microplasmă este un procedeu scump, fiind rentabilă numai în cazul
îmbinării oţelurilor înalt aliate şi inoxidabile, având sudabilitate scăzută şi
115 Tehnici de asamblare în transportul şi distribuţia gazelor naturale
Tabelul 7.2
Regimuri de sudare cu microplasmă
Gaz de focalizare
Aliaje s, IS, Ua, Gaz plasmagen (Ar)
sudate [mm] [A] [V] - debit [l/min] Debit
Compoziţie
[l/min]
Oţel 9,75 10 30 0,73 Ar
inoxidabil 0,5 8 30 0,60 Ar + 4% H2
0,25 6 30 0,3 0,52 Ar + 3% H2
0,12 2 30 0,50 Ar + 1% H2
Aliaje de 0,55 10 Ar + 75% H2
titan 0,40 6 Ar
0,2 5 30 0,3 0,58 Ar
0,1 3 Ar + 5% H2
Cupru 0,1 10 30 0,3 0,58 Ar + 5% H2
Tabelul 7.3
Regimuri de sudare cu microplasmă, în puncte, ale oţelului inoxidabil
0,25 10 25 Ar + 3% H2 0,6
0,25 10 25 Ar 0,8
0,12 6 20 0,5 0,6 Ar + 2 % H2 0,2
0,08 2 20 Ar + 2 % H2 0,2
0,025 0,4 20 Ar 0,3