DEFECTELE ÎMBINĂRILOR SUDATE PRIN TOPIRE

Calitatea îmbinărilor sudate depinde în mare măsură de prezenţa în cordonul de sudură şi în zonele
învecinate a diferitelor defecte (imperfecţiuni).
Imperfecţiunea este abaterea de la continuitate, formă, dimensiune, aspect, structură etc. prescrise pentru
îmbinarea sudată în standardele sau documentaţia tehnică a produsului.
Defectele care apar în îmbinările sudate pot fi exterioare sau interioare.
Imperfecţiunile îmbinărilor sudate prin topire se pot grupa în:
- imperfecţiuni interne volumice;
- imperfecţiuni interne plane;
- imperfecţiuni de formă şi suprafaţă.
Din punct de vedere al cauzei apariţiei, se clasifică în:
- defecte care apar pe seama fenomenelor chimice, metalurgice, termice, hidrodinamice, prezente în
procesul formării, cristalizării şi răcirii băii de sudură şi a îmbinării în ansamblu. Din această categorie fac
parte: fisurile la cald şi la rece, incluziunile nemetalice, pori, abateri de la valorile caracteristicilor mecanice
etc.;
- defecte de formare a cordonului de sudură: nepătrunderi, crestături, cratere, arsuri, strangulări, abateri
dimensionale şi de formă ale cordonului de sudură.
A doua categorie de defecte, în special, este strâns legată de tehnologia incorectă de sudare, a stabilirii
procedeelor şi regimurilor, a alegerii utilajelor, a pregătirii pieselor şi aşezării în vederea sudării, a calificării şi
conştiinciozităţii scăzute a operatorului sudor etc.
În categoria defectelor intră şi modificarea formei şi caracteristicilor elementelor sau structurii sudate în
ansamblu ale căror cauze sunt complexe.

DEFECTELE INTERNE VOLUMICE

1. Cavitatea (porul, suflura)
Cauzele apariţiei acestui defect sunt:
- excesul de sulf în metalul de bază şi cel de adaos;
- conţinutul ridicat de hidrogen în baia metalică;
- viteza de răcire prea mare;
- rost oxidat;
- utilizarea electrozilor sau fluxurilor umede;
- arc electric prea lung.
2. Incluziunile nemetalice
Cauzele apariţiei incluziunilor nemetalice:
- vâscozitate ridicată a materialului de adaos;
- temperatura scăzută a băii de sudare (curent mic de
sudare);
- acces necorespunzător;
- poziţie defectuoasă a electrodului de sudare;
- curăţire insuficientă după sudare, la sudarea în mai multe treceri;
- conducere greşită a electrodului (curgere a zgurii înaintea electrodului).

DEFECTELE INTERNE PLANE

1. Lipsa de topire care reprezintă o lipsă de legătură parţială între metalul depus şi metalul de bază sau
între diferite straturi ale cusăturii.
Cauze:
- viteză de sudarea prea mare;
- energie liniară prea mică;
- geometrie necorespunzătoare a rostului;
- acces necorespunzător;
- diametru prea mare al electrodului.
Se poate combate prin:
 - curăţirea pereţilor rostului;
- pendularea cu o scurtă oprire la capetele materialului de bază;
- mărirea intensităţii curentului de sudare.
2. Lipsa de pătrundere având cauze asemănătoare cu cele ale lipsei de topire.
3. Fisurile sunt discontinuităţi bidimensionale care se produc fie în timpul răcirii, la temperaturi
apropiate de temperatura de topire (fisură la cald), fie ulterior acesteia sub 250C (fisură la rece). Sunt
considerate cele mai periculoase defecte de sudare.
Cauzele apariţiei fisurilor sunt:
- utilizarea unei viteze de răcire prea mari;
- incompatibilitate dintre metalul de bază şi cel de adaos;
- lipsa preîncălzirii;
- aplicarea unui tratament termic după sudare necorespunzător;
- rigidizarea exagerată a structurii;
- prezenţa hidrogenului;
- ordine de sudare necorespunzătoare;
- utilizarea unor rosturi de formă neadecvată.

DEFECTELE DE FORMĂ ŞI SUPRAFAŢĂ

1. Crestătura este o adâncime la marginea cusăturii (crestătură marginală) sau a unor rânduri.
Cauze:
- sudarea cu un curent prea mare;
- sudarea cu viteză prea mare;
- număr insuficient de straturi;
- înclinarea greşită a electrodului.
Combaterea acestor defecte se face prin:
- utilizarea unei viteze de sudare constante;
- pendularea moderată a vârfului electrodului;
- menţinerea curentului de sudare în limitele prescrise, eventual spre limita inferioară.
2. Retasura este o cavitate produsă în interiorul sau la suprafaţa cusăturii în urma contracţiei metalului
la răcire şi solidificare.
Cauze:
- scăderea temperaturii băii de sudare;
- conţinut ridicat de azot şi fosfor în metalul de adaos;
- dezoxidarea necorespunzătoare a băii.
3. Excesul de pătrundere este datorat următoarelor
cauze:
- curent de sudare prea mare;
- diametru prea mic al electrodului;
- deschidere prea mare a rostului.
4. Convexitate excesivă datorată următoarelor cauze:
- viteză de sudare prea mică;
- curent prea mare de sudare;
- număr prea mare de straturi.
5. Îngroşarea excesivă (excesul de metal depus la ultimul strat) are cauze asemănătoare cu
convexitatea excesivă.

6. Supratopirea este curgerea sub acţiunea gravitaţiei a metalului topit, datorită temperaturii prea
ridicate a băii, provocând un exces sau o lipsă de metal.
7. Străpungerea este cavitatea produsă în cusătură pe toată grosimea ei datorită temperaturii prea mari
a băii.
 8. Subţierea este depunerea insuficientă, locală sau continuă, de metal topit. Se datorează:
- curentului prea mare de sudare;
- pendulării exagerate a electrodului;
- numărului insuficient de straturi;
- vitezei prea mari de sudare.
9. Nealinierea axială constă în deplasarea cu o anumită
distanţă a unei piese în raport cu cealaltă. Se datorează unei prinderi
provizorii sau asamblări necorespunzătoare.

10. Nealinierea unghiulară reprezintă nerespectarea unghiului dintre piese.

Cauze:
- poziţionarea sau prinderea provizorie necorespunzătoare;
- ordine de sudare greşită;
- încălzirea excesivă a materialului;
- număr prea mare de straturi.
11. Stropii reprezintă picături de metal topite fixate aderent pe suprafaţa îmbinării.
Cauze:
- curent de sudare prea mare;
- arc electric prea lung;
- efectul suflului magnetic;
- materiale de sudare (flux, învelişuri) umede.
Diminuarea stropirii se face prin:
- micşorarea curentului de sudare;
- utilizarea curentului şi polarităţii convenabile electrodului;
- micşorarea lungimii arcului electric;
- controlul suflului magnetic;
- uscarea materialelor de adaos.
Clasificarea imperfecţiunilor din sudurile prin topire este prezentată în SR EN 26250. Unele
imperfecţiuni de sudare pot fi admise, altele sunt neadmisibile; imperfecţiunile neadmise sunt defecte de sudare.
Problema acceptării sau respingerii îmbinărilor sudate în urma detectării anumitor tipuri de defecte este
deosebit de importantă. Problema apariţiei defectelor şi avariilor structurilor sudate este deosebit de vastă, în
definirea căreia intră o multitudine de factori greu de cunoscut şi luat în considerare.
Încercările nedistructive şi distructive permit să se tragă anumite concluzii în legătură cu rezultatele
obţinute pe tipuri de probe şi încercări, însă acestea nu se pot generaliza uşor în afara cadrului de
experimentare, nefiind stabilită o corelare temeinică şi sigură cu alte condiţii de solicitare.
Cerinţele de calitate impuse unei îmbinări sudate, determinate pe seama unor încercări trebuie însă
îndeplinite cumulativ, pentru că aceasta să poată fi acceptată.