PLASTICITATE

Completare curs

MICROSTRUCTURI ALE OTELURILOR

1
STRUCTURI DE ECHILIBRU LA OTELURI

Oţelurile hipoeutectoide cu
<0,1%C au structura alcătuită din
grăunţi poliedrici de ferită,o
cantitate mică de perlită
degenerată în separări radiale de
cementită la limita unor grăunţi
feritici şi precipitate de cementită
terţiară. Au plasticitate buna.

2
 Oţelurile hipoeutectoide
având între 0,1 şi 0,4%C au în
structură grăunţi poliedrici de
ferită şi perlită.
Cementita terţiară nu se mai
observă, ea precipitând pe
cementita eutectoidă
preexistentă.
Au plasticitate buna.

3
 Cementita sau carbura de fier este un component de bază al
aliajelor fier-carbon, compus chimic metastabil cu formula Fe3C și un
conținut de carbon de 6,67% (restul fiind fier). Ea cristalizează în sistem
ortorombic, celula elementară conținând 12 atomi de fier și 4 atomi de
carbon.

Cementita este cel mai dur constituent al aliajelor fier-carbon

(duritate Vickers: 700-800 HV), dar în același timp este și foarte fragilă
(reziliența ~ 0). De aceea, materialele cu un conținut mare de cementită
(în special fontele albe) au o aplicabilitate limitată în industrie.
Densitatea sa este mai redusă decât cea a fierului pur. Este
feromagnetică până la temperatura de 215°C.

În funcție de conținutul de carbon și de tratamentele aplicate.

cementita se prezintă la analiza microscopică sub formă lamelară,
globulară, aciculară, în benzi, în rețea, în plăci sau în insule. În urma
atacului metalografic cu nital, cementita apare de culoare albă.

Amestecul mecanic de ferită și cementită se numește perlită.

Amestecul mecanic de perlită și cementită, la temperaturi sub 727°C,
respectiv cel de austenită și cementită la temperaturi de peste 727°C, se
numește ledeburită.

Dacă după o încălzire la temperaturi ridicate, un material ce conține

cementită este răcit foarte lent, cementita se va descompune în fier
(care reabsoarbe o anumită cantitate de carbon și devine ferită) și grafit
(carbonliber):
Fe3C -> 3Fe + C

4
 STRUCTURI DE DEFORMARE PLASTICA

Structura cuprului TURNAT Structura cuprului deformat plastic la

rece. Grăunţi maclaţi

În cazul în care unele metalele sunt supuse la deformare

plastică urmată de tratament termic de recoacere, acestea vor
prezentaîn structură cristalele maclate. Aceste macle se formează
sub acţiunea tensiunilor interne care determină deplasarea unei
părţi din cristal simetric faţă de cealalţă parte, având forma unor
benzi în interiorul cristalului, mărginite de linii drepte.
La microscop, maclele apar, în general, în nuanţe diferite de
restul grăuntelui, deoarece deplasarea ce a avut loc, a determinat
schimbarea orientării planelor cristalografice, acestea comportându-
se diferit la acţiunea reactivului chimic.Unele metale pure apar ca
faze distincte şi în cadrul aliajelor metalice (Cu-Pb, aliaje de tip
amestec mecanic, la concentraţii mari ale unui component).

Aliaj Cu-Zn – Alamă deformată la Aliaj Cu-Sn–Bronz turnat. Structură

rece.Grăunţi poliedrici.. dendritică

5
 Macle de deformare plastica in Macle de recoacere in cupru
magneziu

Deformarea plastică la cald se realizează la temperaturi ce

depăşesc temperatura de recristalizare (Tdef > Trec) prin aceleaşi
mecanisme de deformare. În acest caz, în condiţii normale, ecruisarea
nu mai are loc, deoarece recristalizarea se pro-duce spontan imediat
după deformare.

Dacă deformarea plastică la cald are loc cu viteză foarte mare (prin
explozie), şi este urmată de răcire rapidă, atunci recristalizarea nu mai
are timp să se producă, iar materialele rămân ecruisate.

Deformarea plastică la cald, datorită mobilităţii mari a atomilor, a

densităţii mari de vacanţe, se produce cu un consum foarte mic de
energie; la temperaturi mari materialele metalice îşi măresc
plasticitatea.

Prin deformare plastică la cald materialele metalice îşi măresc

compactitatea prin sudarea şi dispariţia golurilor şi suflurilor cu
pereţii neoxidaţi. După deformarea plastică la cald grăunţii sunt
echiaxiali. Pe suprafeţele şlefuite şi atacate puternic cu reactivi chimici
ale probelor deformate plastic la cald apare fibrajul care este
materializat, în acest caz, de dispunerea în şiruri ale incluziunilor
nemetalice (în special MnS) în timpul deformării, când grăunţii se
alungesc pentru un scurt timp. Recristalizarea produsă spontan, lasă
aceste incluziuni, fie că sunt fragile, fie sunt plastice, dispuse în şiruri.
Fibrajul continuu (fibrele urmăresc conturul piesei) obţinut prin deformare

6
plastică la cald, este favorabil proprietăţilor mecanice de rezistenţă (în
special rezistenţa la oboseală creşte foarte mult).

Fibrajul la cald, materializat de incluziunile dispuse în şiruri,

imprimă o anizotropie a proprietăţilor mai slabădecât fibrajul obţinut prin
deformarea plastică la rece, materializat prin grăunţi alungiţi. În
materialele polifazice, în spe-cial oţeluri de construcţie, prin defor-mare
plastică la cald prin laminare, matriţare etc. apare frecvent structura în
benzi, când benzile de ferită alternează cu benzile de perlită. Structura
în benzi este favorizată de segregaţia fosforului. Existăcazuri în tehnică
când deformarea plastică la cald sub acţiunea unor solicitări me-canice
trebuie împedicată să se producă. De exemplu materialele
termorezistente, refractare şi superaliajele, care au temperaturi de
utilizare până la 0,8· Ttop,trebuie să posede o rezistenţă mare la fluaj
(deformare la cald şi de durată sub acţiunea unor sarcini mici şi
constante). În timpul fluajului alungirea creşte continuu în timp.