5/23/2022

Politehnica
University of
Știința materialelor Timisoara
RADU Bogdan
Cursul C10 sem. 2
Anul I

2021-2022

Subiecte
• Materiale ceramice
• Clasificare și proprietăți (generalități);
• Ceramice cristaline;
• Deformarea și cedarea materialelor ceramice;
• Tehnici de obținere a sticlelor;
• Tratamentul termic al materialelor ceramice;
• Aplicații ale ceramicelor avansate.

1
 5/23/2022

Clasificare și proprietăți
Materialele ceramice sunt din punct de vedere al structurii soluții solide sau compuși ai elementelor metalice sau
nemetalice.
Ceramicele tradiționale sunt realizate pe baza unor materii prime minerale de tipul silicaților: cuarț, argilă,
caolin, feldspat, etc.
Ceramicele avansate se obțin prin ”calcinare”, adică o sinterizare, pornind de la pulberi de oxizi, carburi sau
nitruri produse prin sinteză.
Principalele grupe de materiale ceramice:
• pe bază de silicați: porțelan, feldspat, cordierit, sticlă, teracotă, silica, etc.
• pe bază de oxizi (ceramice oxidice):
• monocomponente: Al2O3, BeO, MgO, TiO2, UO2, ZrO2,
• multicomponente: cromit, dolomită, megnezită, spinel, mullit, titanat, zirconat, ferită,
• neoxidice: carbon, carburi (B4C, SiC), nitruri (Si3N4, SiAlON), siliciuri, boruri (SiB6), sulfuri (CdS), soluții
solide.
Clasificarea materialelor ceramice după domeniul de
aplicare al lor.
• Ceramice de largă utilizare,
o Ceramice pentru uz gospodăresc și ornamente, o Ceramice avansate
o Ceramice pentru obiecte sanitare, ▪ Ceramice pentru proprietăți
o Ceramice pentru construcții, mecanice,
• Ceramice refractare (rezistente la temperatur ▪ Ceramice pentru proprietăți termice,
înalte), ▪ Ceramice pentru proprietăți
• Ceramice tehnice, chimice/biologice,
o Ceramice tradiționale ▪ Ceramice pentru tehnici nucleare,
▪ Ceramice pentru electrotehnică clasică, ▪ Ceramice pentru proprietăți optice,
▪ Ceramice pentru tehnici de laborator, ▪ Ceramice pentru proprietăți
▪ Ceramice pentru tehnologii chjimice electrice/magnetice.
clasice,

Clasificare și proprietăți
Ceramicele structurale sunt utilizate în toate domeniile unde avem nevoie de bune caracteristici de rezistență
mecanică și rezistență la temperaturi ridicate.
Ceramicele funcționale sunt utilizate în domeniile în care avem nevoie de bune proprietăți electrice, magnetice,
optice și/sau biologice.

Din punctul de vedere al structurii:

• ceramice cristaline;
• ceramice necristaline (amorfe).

Materialele ceramice stabilesc între atomi:

• legături pur ionice (NaCl),
• legături pur covalente (SiC) sau
• legături care au caracteristici ce sunt intermediare legăturilor ionice și celor covalente (MgO).

Forțele puternice de legătură și stabilitatea lor determină:

• temperaturi de fuziune ridicate;
• modul de elasticitate ridicat;
• duritate mare;
• fragilitate;
• rezistență mare la coroziune.
Ceramicele nu au electroni liberi → sunt bune izolatoare de electricitate și de căldură.
(bune conductoare de electricitate și căldură la ceramicele speciale SiC se obțin prin alte mecanisme)
La materialele cu legături ionice – la creșterea temperaturii crește mobilitatea ionilor, la materialele cu legături
covalente mobilitatea este foarte redusă (explicație pentru creșterea conductibilității electrice și a capacității de
difuzie odată cu creșterea temperaturii).
La majoritatea ceramicelor apar ambele tipuri de legături – proprietățile vor fi influențate de proporția în care
participă fiecare tip de legătură.

2
 5/23/2022

Clasificare și proprietăți
Ceramicele oxidice (Al2O3, Al2TiO5) au preponderent legături ionice (˃60%) → capacitate ridicată de
sinterizare și rezistență redusă la cald, stabilitate bună la temperaturi înalte în atmosferă oxidantă.
Ceramicele neoxidice (SiC, B4C, Si3N4, BN) au preponderent legături covalente → stabilitate chimică și
termică foarte bune, rezistență mecanică și duritate ridicate, tenacitate și ductilitate foarte reduse.
Dacă există ambele tipuri de legături în proporții relativ egale → premisă pentru structură amorfă.

Ceramice cristaline
Ceramicele cristaine sunt alcătuite din compuși simpli (MgO) sau din amestecuri (MgO+Al2O3).

3
 5/23/2022

Ceramice cristaline
Oxizii metalici cu legături ionice (MgO, CaO) au temperaturi de topire ridicate și sunt utilizați pentru
realizarea pieselor rezistente la cald.

Silicații – bazați pe silica (SiO4-4) – tetraedru Si-O, cu ionii de O în colțurile tetraedrului.

Aceste tetraedre pot forma lanțuri tridimensionale foarte lungi (infinite).

Diferitele tipuri de silicați iau naștere prin dispunerea spațială diferită a acestor tetraedre (SiO 2-SiO2 –
cristobalit, cunoscut și sub numele de silică), respectiv prin legarea de către oxigen a diferitelor elemente, de
exemplu:
• combinarea cu doi ioni de Mg+2 – Mg2SiO4 - forsterit;
• combinarea cu doi ioni de Fe+2 – Fe2SiO4.

Ceramice necristaline
Sticlele - sunt cele mai importante ceramice necristaline. Se obțin prin răcirea unei topituri care nu au mai
cristalizat (nu s-au așezat într-o structură regulată). Se obțin prin unirea tetraedrelor de sticlă sau a altor grupuri
ionice într-o structură solidă necristalină.

4
 5/23/2022

Deformarea și cedarea materialelor ceramice

Materialele ceramice (cristaline și necristaline) sunt fragile, în special la temperaturi joase, ca urmare a faptul că:
• deplasările sunt împiedicate deoarece deplasarea dislocațiilor este împiedicată,
• există puține sisteme de alunecare și
• necesității ruperii legăturilor ionice puternice, în timpul procesului de alunecare.
• Orice fisură apărută în timpul solicitării/deformării (solicitare de întindere) nu se ”îngroapă” în materialul
plastic/moale de la vârful fisurii ci se propagă rapid până la ruperea materialului.
Dacă solicitarea este de compresiune, apare tendința de ”închidere” a flacurilor fisurii (fisura nu se extinde în
materialul din fața ei) și materialul rezistă mai bine la compresiune.

Dacă temperatura este ridicată – sticla va suferi o ”curgere vâscoasă izotropică” permițând deformarea plastică.
Vâscozitatea unei sticle depinde foarte mult de temperatură, astfel se definesc câteva puncte critice de
prelucrare:
• domeniul de topire – sticla este fluidă (valori foarte scăzute ale vâscozității 50÷500 poises, 5÷50 Ns/m2);
• domeniul de prelucrare – vâscozitatea este 104÷107 poises, 103÷106 Ns/m2, sticla se poate deforma și
prelucra;
• punctul de recoacere – vâscozitatea este aprox. 1013 poises, 1012Ns/m2 – desupra lui sticla este supusă la
fluaj, tensiunile se pot reduce prin schimbarea deformației elastice în deformare plastică;
• punctul de deformare – vâscozitatea este peste 1014,5 poises, 1013,5Ns/m2, sub această temperatură sticla se
comportă elastic, orice deformare plastică duce la rupere.

Deformarea și cedarea materialelor ceramice

10

5
 5/23/2022

Deformarea și cedarea materialelor ceramice

Fluajul la materialele ceramice este foarte important (ele sunt dedicate utilizării la temperaturi ridicate).
Viteza de fluaj este legată de vâscozitate – crește exponențial cu temperatura.
Alunecarea limitelor dintre grăunți, coalescența (creșterea) microfisurilor și porozitatea joacă un rol important în
viteza de fluaj.
Dacă putem provoca precipitarea unor cristale solide în fazele sticloase, viteza de fluaj va fi mult diminuată.

11

Tehnici de formare a ceramicelor cristaline

Procesele de producție a ceramicelor cristaline încep cu prepararea pulberilor, care se face prin sinterizare cu
ajutorul plasmei sau al unui fascicul laser, ulterior pulberile sunt legate (uneori și amestecate cu apă sau cu un
lubrefiant organic) și sunt puse în formă (prin diverse procedee tehnologice).
Aceste amestecuri uscate sau semiumede sunt presate cu mașini (prese), rezultând comprimate cu o rezistență
mecanică corespunzătoare aplicațiilor dorite (presare dintr-o parte, din două părți, izostatică, .......

12

6
 5/23/2022

Tehnici de formare a ceramicelor cristaline

Cele cu conținut mai ridicat în umezeală ...... extruziune, tencuire, gletuire, prelucrare manuală....

......extragerea apei prin pereți poroși până la atingerea grosimii dorite a peretelui obiectului ceramic.
În cazul acestor ultime metode de prelucrare, apa se elimină complet prin ardere (sinterizare) / uscare.

13

Tehnici de obținere a sticlelor

Sticlele se obțin la temperaturi înalte, când vâscozitatea fiind controlată pot fi prelucrate în forme diverse fără ca
să se rupă.
Prin laminarea sticlei adusă la temperatura de topire sau prin trecerea peste un bazin cu Zn topit (se obține o
suprafața de calitate foarte bună – lucioasă) se obțin foi și plăci din sticlă.

Plăci de grosime mare se pot obține prin turnare în forme – pentru lentile de grosime mare.
Mai pot fi prelucrate prin: presare, tragere sau suflare.

14

7
 5/23/2022

Tratamentul termic al materialelor ceramice

Unele materiale ceramice se tratează termic.
Pentru reducerea tensiunilor interne – recoacerea (prin încălzire la temperaturi ridicate).
Sticlele turnate, de dimensiuni mari sunt încălzite deasupra punctului de recoacere, menținute o perioadă și apoi
răcite lent – se previne fisurarea.
Aceste materiale au avantajul că pot fi procesate ca materiale amorfe, iar ulterior (după obținerea formei dorite),
prin aplicarea tratamentului termic de recristalizare se produce devitrifierea (se obține structura cristalină).

Acest proces are două faze:

• germinarea (750-800°C);
• creșterea grăunților (850-100°C).
Funcție de compoziția chimică și ciclul de tratament termic aplicat, proporția de fază cristalină variază între 50%
și 100%.

15

Aplicații ale ceramicelor avansate

Dezvoltarea acestor materiale a fost impulsionată de industria aerospațială și industria electronică (calculatoare
electronice, celule solare, reactori nucleari și chimici, aeronave, motoare, etc.).

Ceramicele structurale sau termomecanice (nitruri, carburi, oxizi) au rezistență mare la cald (1650°C), bună
rezistență la uzare, conductibilitate termică și rezistență la coroziune ridicate.
Densitate redusă și rigiditate ridicată – piese rigide și ușoare.
Coeficient de dilatare termică liniară redus, dar fragilitate foarte mare.... limitare în aplicații.
Conductivitate termică redusă – izolatori termici, scuturi termice (dacă rezistența la șoc termic nu este suficientă
se pot crea compozite care au și această proprietate).

16