5.

CERAMICA DENTAR
5. 3. Procesarea porelanului dentar

Ceramica dentar este utilizat mai ales n realizarea de coroane dentare i ca

material de acoperire a componentelor metalice dentare.
Tehnica cea mai utilizat n procesarea componentelor dentare ceramice const n
topirea i turnarea formei cu modele fuzibile. Procedeul presupune realizarea
etapelor tehnologice de formare turnare n miezuri uor fuzibile care cuprind:
- realizarea matriei model;
- turnarea amestecului uor fuzibil n matri;
- evacuarea modelului fuzibil prin nclzire;
- fixarea formei crust n rama de turnare;
- topirea ceramicii n cuptoare electrice din amestecul de pulberi oxidice;
- turnarea ceramicii n forma ;
- extragerea ceramicii turnate;
- efectuarea tratamentului de nucleere i cretere a microconstituienilor,
cnd sticla ceramic se opacizeaz;
- finisarea i verificarea dimensional a componentelor ceramice.

Opacizarea sticlei ceramice, prin creterea spontan a cristalelor de oxizi, are loc
dup numai 60 min. de tratament la cald, la o nclzire n intervalul 700-1075oC.
S-a demonstrat experimental c prin adaos de fluoruri (CaF2) n proporie de 2-4%
n compoziia porelanului, se mbuntete sensibil procesul de germinare a
microcristalelor de oxizi metalici, aspect careconduce la opacizarea structurii,
fenomen bazat pe ieirea din soluia de sticl topit a unor microprecipitate de
fluoruri.
Procesul de formare a componentelor ceramice dentare prin turnare, cuprinde
urmtoarele faze tehnologice principale:
- topirea componenilor minerali la temperaturi ridicate peste 1000C;
- omogenizarea i afinarea topiturii;
- turnarea componentelor ceramice n amestecuri cumodele fuzibile;
- efectuarea tratamentului la cald, de germinare i cretere a
microcristalelor, cnd sticla ceramic se opacizeaz i se transform n porelan
dentar.

6.6. LIPIREA CERAMICII

n comparaie cu metalele, ceramicile au proprieti mecanice, chimice, fizice,

biologice i estetice specifice, care le garanteaz aplicaiile pentru dispozitive
medicale diverse.
Totui, ceramicile au fr excepie, slabe proprieti mecanice n condiii de stres,
de aceea,adeseori se produc sub form de compozite sau acoperiri pe suport
metalic. n aceste cazuri, legarea ceramicii pe suport metalic se face prin sudare i
lipire. Cerina de baz pentru compozitul metal-ceramic const ntr-o legare
puternic, care poate fi garantat numai dac se produce o interdifuzie chimic iar
tensiunile reziduale interfazice sunt minime.

Tensiunea rezidual interfazic r poate fi descris prin urmtoarea ecuaie

empiric:
r = ET ( c - m)
E modul de elasticitate al interfeei;
T temperatura de producere a legturii chimice a produsului;
c i m coeficienii de dilatare termic ai ceramicii i ai metalului.
Diferena dintre coeficienii de dilatare termic trebuie s fie ct mai mic pentru a
se reduce valoareatensiunii reziduale, aspect ce se poate realiza prin daptarea unor
coeficieni care s nu compromit legtura interfazic.
Adaptarea coeficientului de dilatare poate fi realizat prin metoda metalurgic de
aliere cu unele elemente etalice mai ductile care mbuntesc capacitatea de
deformare plastic a aliajului.

Valorile coeficientului de dilatare termic pentru unele biomateriale metalice

i ceramice
Coeficient de
Domeniul de
dilatare
Material
temparaturi (C)
(10-6K-1)
Otel INOX 316L

15,9

70 300

Co25CrMo

12,3

300 600

Co20Cr15W110

16

300 1000

Titan

20

Ti6Al4V

8,6

20 30

TiO2 (rutil)

300 500

TiO

7,6

300 500

ZrO2

300 500

Ta2O5

300 600

Nb2O5

600 1000

TiC

6,5

300 1800

NbC

300 -600

6. 6. 1. Lipirea cu ajutorul unui adaos de material intermediar

Are avantajul c valoarea coeficientului de dilatare al stratului intermediar
poate fi orelata cu valoarea corespunztoare suportului.
Astfel, oelul inoxidabil cu = 14,5.10-6/K a fost acoperit cu sticla ceramic
pe baz de SiO2, LiO2, Al2O3, K2O, Be2O3 i P2O5 al crei coeficient a fost
realizat la valoare foarte apropiat de a oelului, prin efectuarea tratamentului
de cristalizare i cretere a particulelor ceramice n trei trepte de temperatur
la 1000oC, 850oC i 650oC.
Prin acest procedeu se pot realiza sticle ceramice careau valori foarte largi ale
coeficientului de dilatare cuprins ntre 1022.10-6/K.

6. 6. 2. Procedeul legrii directe a ceramicii la metal

Acest procedeu utilizeaz sticla ceramic comercial care conine: 55,5% SiO2;
3.5% Al2O3; 7,9% P2O5; 3,7% LiO; 1,4% ZnO; 1% MgO; 2,3% TiO2; 1,9% Na2O.
Prin nclzire la circa 1500C se formeaz combinaii oxidice complexe ca
aluminotitanai Al2Ti2O7 i aluminozirconai Al2Zr2O7 care coboar temperatura
de topire i nucleere sub 1500oC. Cristalele formate n sticla ceramic pot fi
hibride, care conin:Li2O, Al2O3, MgO, ZnO, P2O5 i Al2O3 (cca 30%).
Cristalele hibride formate n sticla ceramic reacioneaz uor cu oxizii metalici
din zona interfazica, realizndu-se procesul de lipire la temperaturi cuprinsentre
1000 i 1500oC.

6. 6. 3. Procedeul legrii prin metalizarea ceramicii

n cadrul procedeului se utilizeaz pulberi metalice de molibden, magneziu,
wolfram, care sunt depuse pe materiale ceramice n condiii de atmosfer
controlat (oxidant) la cald, de-asupra punctului de rou. Datorit naltei
stabiliti termodinamice a oxizilor metalelor menionate are loc o reacie cu oxizii
de siliciu (SiO2), realizndu-se o legtur cu faza de sticl, prin formare de
silicai compleci conform reaciilor:

MgO + SiO2

MgO.SiO2

MoO + SiO2

MoO.SiO2

Datorit facilitilor de interaciune chimic a oxizilor metalici cu silicea (SiO2),

aceast metod reprezint una dintre cele mai rspndite soluii de lipire a
ceramicii pe metale.

6. 6. 4. Procedeul de legare a metalelor direct pe suportul ceramic

Procedeul se preteaz n cazul utilizrii unor aliaje care conin metale active
ca titan, beriliu, zirconiu i vanadiu, care pot reduce oxiziide aluminiu i de
siliciu, realiznd o legtur metalic, n baza unor reacii de reducere
metalotermic.
[Me] + MeO

MeO + [Me]

3[Ti] + Al2O3

3TiO + 2[Al]

2[Zr] + SiO2

2ZrO + [Si]

Condiia termodinamic pentru desfurarea reciilor este ca oxidul

Me/O s fie mai stabil dect oxidul MeO, conform relaiei
termodinamice:
G0formTiO2 G0formAl2O3
sau energia liber a 0oxidului format G0, s aib o valoarea
G form Me'O = -RT ln KpMeO
negativ mai mare dect a oxidului iniial:

O alt condiie termodinamic n realizarea lipirii metalelor la ceramic o reprezint

energia de adeziunea metalului la ceramic experimentat prin relaia:
Wad = M + C + MC
M + C + MC tensiunea superficial a metalului, ceramicii i a interfeei
metal-ceramic.
Dac se utilizeaz relaia lui Young, care leag cele 3 energii prin relaia:
C = MC + M(cos)
i = unghiul de umectare a metalului la ceramic
Wad = M + MC - MC + M(cos) = M(1 + cos)
Energia de adeziune i stabilitatea legturii metal ceramic depinde de
valoarea unghiului de umectare, , i de valorile constantei dielectrice, ,
din tabel.

Entalpia liber Go i constanta dielectric, ale unor oxizi metalici, la

1000oC
Go la 1000oC , pt 1
Oxidul
Constanta dielectrica
mol O2
Al2O3

-847

5 10

BeO

-968

6,5 7,5

ZrO2

-850

12,4

TiO

-840

TiO2

-714

48 110

Cr2O3

-537

12

NiO

-248

CoO
-290
Un oxid cu valori ridicate ale constantei dielectrice are proprieti slabe de
udare ca, de exemplu, TiO2. Deci aceti oxizi vor realiza legturi slabe cu
metalele sau ali oxizi, n acest scop TiO este mai recomandat deoarece prezint
o valoare nesemnificativ pentru . Prin adaosul unor elemente ca SnGa i In n
aliajele metalice se obine o cretere a activitii chimice i o bun aderen.

Coroana dentara de acoperire sau capa este un tip de restaurare

indirecta, ce incercuieste si acopera un dinte natural sau un
implant dentar pe portiunea vizibila, adica deasupra marginii
gingivale.
Coroanele dentare pot fi de invelis - acopera in totalitate fatele
coronare ale bontului dentar, sau de substitutie - sunt agregate de
preparatia dentara printr-un pivor sau stift intraradicular.

Coroanele au rolul de a reda forma naturala si starea de functionare a

unui dinte deteriorat.
Acest tip de restaurare dentara se utilizeaza in urmatoarele cazuri:
dintele prezinta leziuni carioase extinse si nu ramane o structura
sanatoasa suficienta pentru o obturatie sau incrustatie - in general,
orice dinte care pastreaza mai putin de 50% din materialul natural
necesita reconstructie coronara;
dintele este fracturat si nu poate fi restaurat prin tehnici traditionale,
utilizand materiale compozite;
de asemenea in cazul leziunilor carioase extinse, pacientul poate
opta pentru o restaurare coronara, pentru un plus de protectie;

 coroanele sunt utilizate si pentru ancorarea puntilor dentare;

instalarea coroanei reprezinta pasul final al implantarii dentare, dupa
instalarea bontului;
tratamentul endodontic de canal radicular se finalizeaza deseori cu
instalarea unei coroane dentare, pentru a proteja dintele vulnerabil - in
special molarii;
bruxismul, dieta deficitara si eroziunea dentara pot produce o
deteriorare atat de extinsa, incat coroana devine singura optiune de
restaurare;
estetica dentara utilizeaza coroanele integral ceramice pentru o
infrumusetare a zambetului.
Coroana dentara trebuie sa indeplineasca anumite conditii, cum ar fi sa
indeplineasca toate functiile dintelui natural pe care il acopera si sa
arate la fel ca acesta, sa permita igienizarea cu ata dentara, sa nu retina

Tipuri de coroane dentare

Restaurarea coronara este clasificata in functie de materialele
folosite, in principiu aceasta putand avea urmatoarele tipuri:
coroane integral ceramice;
coroane polimerice;
coroane metalice - metale nobile, aliaje de metale nobile si
aliaje de metale nenobile;
coroane metalo-ceramice - portelan pe suport metalic;
coroane metalo-acrilice;
coroane metalo-compozite.

Functie de componenta fizionomica (aspectul estetic), coroanele

dentare pot fi:
total fizionomice (materialul fizionomic acopera dintele pe toate
fatetele) -

coroane polimerice, ceramice;

partial fizionomice (materialul fizionomic acopera dintele doar pe fata

vizibila) -

coroane metalo-polimerice, metalo-ceramice, metalo-

compozite;
nefizionomice (coroanele metalice).

In functie de suprafata acoperita, coroanele pot fi:

totale - acopera intreaga suprafata a dintelui;

ecuatoriale - acopera 2/3 din coroana dintelui, pana la nivelul ecuatorului
anatomic;
partiale - 3/4, 4/5 si 7/8 (sunt numite si onlay).

In functie de tehnologia utilizata, coroanele pot fi realizate

prin:

turnare - introducerea aliajului fluid intr-un tipar;

polimerizare, termopolimerizare si barofotopolimerizare.
arderea masei ceramice - coroane integral ceramice;
laminarea fatetelor laterale si turnarea suprafetei ocluzale;
turnare a metalului + o componenta polimerizata sau arsa - coroane
mixte;
frezaj computerizat - tehnica CAD/CAM.

Procedura de restaurare coronara

O data ce medicul stomatolog a stabilit ca aveti nevoie de o coroana
dentara, urmeaza prepararea dintelui ce urmeaza a fi acoperit. Cu
ajutorul frezelor se va indeparta portiunea deteriorata a dintelui, precum
si orice surplus din masa dentara, pentru a acomoda coroana. Portiunea
ramasa se numeste bont dentar. Procedura are loc sub anestezie locala.
Daca restauratia necesita indeplinirea unor functii estetice, medicul va
amprenta dantura inainte de a slefui dintele. Daca dintele prezinta
leziuni grave, medicul va analiza radiografiile pentru a observa starea
radacinilor si a osului alveolar, iar daca exista pericolul infectarii pulpei
este posibil ca restauratia coronara sa fie realizata dupa un ratament
endodontic.

Dupa ce dintele este pregatit, acesta se amprenteaza, pentru a stabili

dimensiunile coroanei ce va fi realizata in laboratorul de tehnica dentara.
Pana ce coroana va fi realizata, pacientul va purta o coroana temporara
din material acrilic, cimentata cu un adeziv temporar. La a doua vizita
la cabinetul stomatologic, medicul va indeparta coroana temporara si va
amplasa coroana permanenta, apoi o va slefui pana ce se va potrivi
perfect. La final coroana este cimentata pe bont.
Tehnologia a facut posibil ca restauratia coronara - in speta coroana
ceramica - sa poata fi posibila intr-o singura sedinta la stomatolog.
Aceasta tehnologie poarta denumirea CEREC sau CAD/CAM (computeraided design / manufacturing technology) si implica slefuirea unui bloc
de ceramica cu ajutorul calculatorului, dupa realizarea unei imagini 3D a
danturii - timpul record de slefuire a unei coroane ceramice este de 6
minute. Astfel se elimina necesitatea coroanei temporare si pacientul
pleaca acasa cu coroana cimentata in aceeasi zi.

Ingrijirea coroanei dentare

Cel mai important factor in ingrijirea coroanei dentare, precum si in
prelungirea vietii acesteia, este igiena orala. Pacientul trebuie sa acorde
o atentie deosebita curatarii dintelui si a gingiei, pentru a evita formarea
cariilor si a bolilor gingivala. Totodata, trebuiesc evitate alimentele dure si
obiceiurile nesanatoase precum muscarea unghiilor sau scrasnirea dintilor.
Pentru pacientii care inclesteaza dintii in mod incostient se pot indica
gutiere speciale ce pot fi purtate in timpul noptii.
O coroana poate rezista foarte bine in jur de 10 ani, sau chiar o viata, cu o
ingrijire corespunzatoare si cu conditia ca medicul si tehnicianul sa fie
foarte buni profesionisti. Cele mai rezistente sunt considerate a fi
coroanele din aur integral, deoarece sunt realizate dintr-o singura bucata
de metal. In general, o coroana necesita inlocuire atunci cand gingia
incepe sa se retraga, cand apar complicatii ale dintelui sau probleme

Pe perioada in care purtati o coroana temporara este indicat sa

evitati

alimentele

lipicioase,

dure,

sau

cele

care

necesita

mestecare prelungita, sa utilizati cat mai putin acea parte a

arcadei dentare in care este situata coroana, iar cand utilizati ata
dentara, in loc sa ridicati ata dintre dinti direct in sus, lasati-o sa
alunece printre dinti, tragand-o in lateral de un capat.

Avantajele si dezavantajele coroanei dentare

Avantajele coroanelor dentare includ durabilitatea prelungita si

succesul dovedit, in comparatie cu celelalte proceduri restaurative.
Principalul dezavantaj este proportia ridicata de masa dentara ce
trebuie sa fie indepartata pentru a acomoda coroana, precum si pretul
ridicat, comparativ cu restauratiile directe - obturatii, incrustatii.

Riscurile coroanelor dentare

Disconfort si sensibilitate - daca dintele a pastrat pulpa, acesta
poate prezenta reactii de hipersensibilitate la fierbinte sau rece,
problema ce se poate rezolva cu pasta de dinti speciala. Daca va doare
dintele restaurat atunci cand muscati, atunci coroana este prea inalta problema trebuie sa fie rezolvata de medicul stomatolog.
Ciobirea materialului ceramic - acest risc apare la coroanele
integral ceramice; daca bucatica ciobita este mica se poate inlocui cu
rasina compozita, insa daca problema este mai grava, coroana trebuie sa
fie inlocuita.
.

 Largirea coroanei - acest lucru se poate intampla atunci cand

cimentul cu care a fost fixata coroana se "spala".
Caderea coroanei - de obicei acest lucru se intampla din cauza
fixarii necorespunzatoare a coroanei.
Reactii alergice - pacientul poate fi alergic la metalele utilizate in
aliaje, sau - foarte rar - la ceramica.
Dunga de culoare inchisa - aceasta dunga poate aparea la
marginea gingiei si se datoreaza suportului metalic pe care este fixata
coroana de portelan

Coroanele integral ceramice

Coroanele integral ceramice sunt restaurari coronare ce reusesc
sa ofere un rezultat estetic si o fidelitate maxima. Acestea se
realizeaza prin presare, ardere sau frezare computerizata si necesita
un grad inalt de pregatire al medicului si al tehnicianului dentar.
Coroanele dentare nu reprezinta cea mai buna optiune de
infrumusetare a zambetului, deoarece necesita indepartarea unei
portiuni semnificative din dinte. Alternative mai acceptabile sunt
fatetele si bondingul dentar. Coroanele sunt alegerea optima doar in
cazul in care rezistenta dintelui este compromisa.

Indicatii pentru coroanele integral ceramice

restaurari estetice pentru dintii anteriori;

Contraindicatiile coroanelor ceramice

restaurarea molarilor;
tineri cu varsta pana in 20 de ani, sau cei cu camera pulpara
marita;
pacienti ce scrasnesc sau inclesteaza involuntar dintii;
ocluzii adanci acoperite, labiodonte;

Avantajele coroanelor integral ceramice

aspect estetic excelent;
biocompatibilitate;
coroanele realizate prin sistemul Cerec sunt disponibile intr-o
singura vizita la medicul stomatolog;

Dezavantajele coroanelor integral ceramice

rezistenta mecanica la torsiune este scazuta;
fragilitatea ceramicii contraindica aceste coroane pentru dintii laterali;
coroanele integral ceramice sunt mai putin rezistente decat coroanele
de ceramica pe suport metalic;
nu toate materialele ceramice se preteaza la tehnica de cimentare
clasica, unele necesitand aplicarea bondingului, o tehnica mai
pretentioasa si mai putin studiata - se realizeaza cu ajutorul izolarii diga
si sub microscop;
transluciditatea ceramicii poate fi si un dezavantaj - culoarea coroanei
va fi influentata de culoarea bontului si din acest motiv medicul trebuie
sa prepare bontul cu mare pricepere;
materialele ceramice foarte rezistente pot avea un efect abraziv
pentru dintele antagonist; ceramica Empress este cunoscuta ca avand
efectul cel mai putin nociv pentru dintele opus.

Pretul coroanelor integral ceramice se situeaza undeva intre pretul

coroanelor metalo-ceramice pe suport nenobil si cel al coroanelor
metalo-ceramice pe suport de aur si pe suport de zirconiu (cele mai
scumpe).
Exista o diversitate de materiale si de tehnici utilizate pentru realizarea
coroanelor integral ceramice, iar alegerea unui anumit tip de coroana
trebuie sa ia in considerare rezistenta, aspecutl estetic, abrazivitatea
materialului si indemanarea medicului. Alegerea se face in functie de
necesitatile si conditiile medicale ale fiecarei persoane in parte.

Ceramica Empress - acest tip de material nu este ceramica propriuzisa si are o compozitie asemanatoare cu cea a sticlei, insa este
considerat de multi stomatologi a fi mai asemanator cu dintele natural.
Ceramica Empress se prelucreaza prin turnare si nu prin ardere, ca
portelanul Feldspatic, si totodata se prelucreaza mai usor, fiind
considerat un material mai fidel de catre multi stomatologi.
Coroane Procera - acest tip de coroane se realizeaza dintr-un bloc de
ceramica frezat, peste care se adauga treptat straturi de ceramica
arsa.
Avantajele sistemului Procera sunt rezistenta crescuta si tehnica de
cimentare clasica.
Dezavantajul este suportul ceramic opac, ce nu ofera un aspect la fel
de natural ca alte materiale mai translucide.

Coroane Lava - sistemul este asemanator cu Procera, insa suportul

ceramic este translucid, fiind realizat din zirconiu.
Coroane In-Ceram - ceramica din care se realizeaza aceste coroane
este imbogatita cu aluminiu foarte dens si dur. Rezultatul estetic este
foarte bun, insa materialul este mai opac decat portelanul Feldspatic.
Portelanul Feldspatic - acesta este portelanul standard utilizat
pentru coroanele integral ceramice si ofera un rezultat estetic
excelent.
Coroane Cerec - Aceste coroane se diferentiaza prin tehnica de
prelucrare: blocul dur de ceramica este frezat de un computer, chiar in
cabinetul medicului stomatolog. Cerec este denumirea acestei tehnici.
Fiind realizate dintr-un singur bloc de ceramica, coroanele Cerec nu
sunt considerate a fi foarte estetice, insa totul depinde de maiestria

Fatete ceramice
Fatete ceramice - fatete din portelan laminat, laminate de portelan
sau fatete laminate - sunt acele cochilii sau carapace foarte subtiri ce se
aplica pe suprafata exterioara a dintilor, pentru a le imbunatati aspectul.
Pentru a intelege mai bine conceptul, putem face o analogie intre fatete si
unghiile false.
Fatetarea dentara reprezinta o procedura stomatologica restaurativa ce se
incadreaza in categoria esteticii dentare, deoarece poate imbunatati forma,
pozitia, aspectul si culoarea dintilor. Fatetarea poate fi indirecta - fatetele
sunt realizate in laboratorul de tehnica dentara, timp in care (2 - 3
saptamani) pacientul poate purta fatete provizorii, sau directa - fatetele

Fatetele dentare pot fi realizate atat din material ceramic (sau ceramica
pe suport de zirconiu), cat si din rasini compozite fizionomice; cele
din ceramica sunt realizate indirect sau in cabinetul stomatologic, prin
tehnica Cerec, iar cele compozite pot fi realizate indirect sau direct, prin
modelare in interiorul cavitatii orale - bonding.
Fatetele ceramice sunt mai rezistente, mai scumpe si au o durata de viata
mai indelungata (pana la 15 ani) decat cele din materiale compozite (pana
in 2 ani). Totodata, materialul compozit isi poate schimba culoarea in timp,
insa ceramica are transluciditatea si stralucirea smaltului natural.
Succesul fatetarii depinde de experienta medicului stomatolog care
realizeza procedura si de indemanarea tehnicianului care executa fatetele
ceramice, iar costurile variaza in functie de dotarile tehnologice ale

Indicatii pentru fatete ceramice

Fatetarea poate fi realizata pe un singur dinte sau pe mai multi,
chiar pe intreaga portiune a arcadelor vizibila in timp ce zambim - de
obicei pana la 5 dinti anteriori pe fiecare arcada. Fatetele ceramice pot
rezolva probleme precum:
- spatieri si diasteme (strungareata);
- fracturi de unghiuri in smalt si fisuri ale dintilor;
- discromii datorate tratamentelor endodontice, medicamentelor sau
fluorozei;
- eroziunea smaltului;
- dinti strambi, inegali si nealiniati corect;
- obturatii mari inestetice pe dintii anteriori;
- hipoplazii de smalt;
- amelogeneza imperfecta;
- dinti prea scurti;

Contraindicatii pentru fatete ceramice

- obiceiuri parafunctionale: scrasnirea dintilor; fatetele din material
ceramic se pot fisura sau sparge cu usurinta la un pacient care
sufera de bruxism.
- o cantitate de smalt necorespunzatoare sau insuficienta - fatetele
de portelan se cimenteaza doar pe smaltul dentar;
- boli parodontale active si descompunere dentara - dintii ce
urmeaza a fi fatetati trebuie sa fie sanatosi;
- igiena orala deficitara;
- morfologie coronara nefavorabila;
- ocluzie mai mare.

Procedura de fatetare dentara

Primul pas in realizarea cosmetizarii zambetului cu ajutorul fatetelor
ceramice este discutia preliminara cu medicul stomatolog si stabilirea
obiectivelor tratamentului. Doar medicul va stabili daca pacientul
este un bun candidat pentru fatetare si tipul de fatete necesare. In
functie de rezultatul asteptat de pacient, acesta poate alege intre
fatetare si alte tratamente alternative: albire dentara, restaurare
coronara, tratament ortodontic.
Preparatia dintelui - Aceasta etapa consta in slefuirea reductionala
minima a smaltului, cu ajutorul frezei dentare, pe o adancime de 0,3 0,8 mm, pe portiunea unde va fi lipita fateta. Utilizarea anesteziei nu
este obligatorie, insa este indicata pentru pacientii anxiosi sau foarte

Amprentarea - Dupa frezare este necesara amprentarea dintilor,

pentru ca fatetele ceramice sa se potriveasca perfect anatomiei
pacientului. Pana la realizarea fatetelor in laboratorul dentar medicul
poate indica sau nu fatete temporare - acestea reprezinta un cost
suplimentar si se pot desprinde foarte usor. Dupa slefuire dintii au
suprafata mai rugoasa si colturile ascutite, si este normal ca acestia sa
fie mai sensibili la stimuli reci sau fierbinti.
Cimentarea fatetelor ceramice - Lipirea fatetelor este ultimul pas al
procedurii si totodata momentul in care pacientul isi va putea admira
noul zambet. Dupa ce ajusteaza fatetele pentru a se potrivi perfect,
medicul executa un gravaj acid pe suprafata dintilor, aplica un ciment
special, de aceeasi culoare, pe fiecare fateta si lipeste fateta definitiv
de dinte, prin tehnica de bonding.

Fatete fara preparatie - Desi fatetele dentare sunt o procedura ce

necesita prepatatie minima a dintelui, noile materiale ceramice permit
realizarea unor fatete foarte rezistente si suficient de subtiri pentru a
elimina necesitatea slefuirii smaltului. Aceste piese au grosimea unei
lentile de contact si ofera posibilitatea unei proceduri reversibile, spre
deosebire de fatetele ceramice clasice. Daca sunt intretinute in mod
corect si in conditiile unei igiene orale corespunzatoare aceste fatete pot
avea aceeasi rezistenta ca cele clasice.
Procedura de fatetare intr-o singura sedinta - Acest tip de fatete
ceramice sunt realizate prin tehnica de frezare computerizata Cerec,
direct in cabinetul medicului stomatolog.
Avantajele aceste proceduri sunt eliminarea amprentarii clasice
(amprentarea se realizeaza cu o camera digitala ce transpune imaginea
in computer) si realizarea intr-o singura sedinta.

Avantajele fatetelor ceramice

- In primul rand, fatetele fizionomice din material ceramic ofera un
aspect estetic exceptional, datorita proprietatilor ceramicii,
asemanatoare cu cele ale smaltului: transluciditate - permite trecerea
luminii, stralucire, culoare.
- Fatetele ceramice sunt rezistente la patare, spre deosebire de
fatetele din rasini compozite. Aceasta proprietate este un adevarat
beneficiu pentru pacientii care consuma frecvent cafea, vin rosu, ceai
sau tutun.
- Fatetarea dentara este o procedura restaurativa minim invaziva,
mai conservatoare decat coroana dentara.
- Portelanul este un material tolerat foarte bine de tesuturile
gingivale.
- Rezistenta mecanica crescuta.

Dezavantajele fatetelor ceramice

- Fatetele ceramice clasice - cu slefuirea dintelui - reprezinta o procedura
ireversibila.
- Procedura estetica costisitoare.
- Discromiile accentuate nu pot fi reparate.
- Fixarea nu este intotdeauna eficienta; pot cadea in lipsa unei ingrijiri
adecvate.
- Daca se fisureaza sau fractureaza, de cele mai multe ori fatetele din
portelan nu pot fi reparate.
- Dintii acoperiti cu fateta sunt la fel de vulnerabili in fata cariilor.
- In urma indepartarii unui strat de smalt, dintele poate ramane
hipersensibil.
- Ceramica este rezistenta, insa in acelasi timp fragila - nu rezista la forte