Constelatii Diamantine, Nr. 15 / 2011

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.
Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#,
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul II, Nr. 11 (15)
Noiembrie 2011
Iman Maleki - Composing Music Secretely
Doina DR~GU}
Dezgustati de spectaco-
lul realittii, nfricoati de
o existent destructiv, n
care sentimentele frumoase
nu-i mai au rostul, i inca-
pabili s ne desprindem din
agonia sumbr n care sun-
tem expulzati, ne ntoarcem
n golul din noi, acel hor-
ror vacui cu care este n-
zestrat spiritul grec, sau
acel amor vacui spre
care este nclinat spiritul
indian. Strini de noi nine
i destrmati n nimic, trim
vremuri cnd se cumpr
sentimente i se vnd iluzii,
trim vremuri de sfidare i
umilint, rvnim la idealuri,
n timp ce n jurul nostru
planeaz, ca o fatalitate,
eecul.
Distanta dintre salarii i
preturi rmne ca n apo-
ria zenonian, unde Ahile
cel iute de picior nu va
ajunge niciodat broasca
testoas. Si, cum nimic n
lumea asta nu este posibil
fr bani (m gndesc la lu-
cruri adnc ancorate n re-
alitate - hran, mbrc-
minte etc), toti, mai mult sau
mai putin, suntem ntr-o
continu cutare i ntr-o
nsumare posibil sau impo-
sibil a tuturor drumurilor
ce ne-ar duce cumva la c-
tiguri materiale, care rmn
- orice s-ar spune - o certi-
tudine nendoioas. Putem
zice i noi c non olet (pe-
cunia) (banii n-au miros).
Aceasta e replica pe care a
dat-o mpratul Vespasian
fiului su, Titus, care-i re-
proa c nfiintase latrine
cu tax pentru a reface vis-
tieria trii. Expresia a di-
nuit n timp i a rmas ca o
ironie la adresa celor ce
obtin ctiguri bneti prin
mijloace nedemne. Si ct de
bine se potrivete ea vremu-
rilor noastre! D
o
i
n
a

D
r
g
u
(

-
S
f
i
d
a
r
e
Doina Drgu(, Sfidare i umilint....................p.1
Janet Nic, O pinie, dou pinii .....................p. 3
Al. Florin Tene, nsemnri pe marginea
monografiei Gib I. Mihescu... ................p.4
George Popa, Poezia orfic ......................pp. 5-7
Elena Buic, Artur Silvestri, la trei ani de la
urcarea n Nirvana .....................................pp.8,9
Mariana Vicky Vrtosu, Insomnia................p. 9
Cristian Petru Blan, Bacu - London, nainte
i-napoi ............................................................p. 10
Iulian Chivu, Rosa Lentini - Simtire spaniol
n rostire romneasc ............................pp. 11,12
Dan Dorin Musta(, Geamnul din oglind..p.12
Florentin Smarandache, Dystiques
paradoxistes..............................................pp.13,14
George Filip, Lre des potes .......................p.15
Florin Mceyanu, Pictura egiptean ...........p.16
Adrian Botez, Poemele ntunecrii ..............p.17
Dumitru Velea, Mariana Zavati Gardner, cu
lada de zestre prin lume .........................pp. 18,19
Nicolae Blaya, De la Bulzeti, p, p, la
Londra.......................................................pp. 20,21
Mihai Du(escu, Limba romn.....................p. 21
Marian Ptraycu, Cravata roie de
pionier ......................................................pp. 22,23
Petre Gigea-Gorun, Discutii ocazionale cu Ana
Aslan, savant de renume mondial .........pp. 24-28
Mihai Batog-Bujeni(, Viata i opera lu
Mielu...........................................................pp.29-31
Diana Iacob Sptaru, Confidential ...............p.31
Melania Cuc, Poeme .......................................p.32
Menu( Maximinian, Poezia mbrcat n
pardesiu; Versuri ca un colind ...................p.33
Florica Ceapoiu, Ioana Stuparu - Buntate fat
de semeni i dragoste pentru Dumnezeu .....p.34
Emil Bucureyteanu, Actualitate la Constantin
Rdulescu-Motru.....................................pp.35-38
$tefan Lucian Mureyanu, Regresivitatea
termenului literar superrealist ..............pp.39-41
Sorin Voinea, Poeme .......................................p.41
Gheorghe A. Stroia, Lumin, culoare, senti-
ment, vibratie... .........................................pp.42,43
Gheorghe Vicol, Parfumul diminetii ............p.43
Anton Vasile, Despre adevratele valori ale
existentei ...................................................pp.44-47
Elena Stroe Otav, Mariana Vicky Vrtosu, o
scriitoare modern .................................pp. 48-49
Octavian Lupu, Schit de studiu a Bibliei dintr-
o perspectiv de ansamblu (III) .............pp. 50,51
Denisa Bogheanu, Poezii ...............................p.51
Nstase Marin, Navigator prin suflete de
scriitori ......................................................pp.52,53
Ion Nlbitoru, Poezii .......................................p.53
Mihai Moleyag, Constelatii epigramatice ....p. 54
$erban Codrin, Testamentul din strada
Nisipuri ......................................................pp. 55,56
Gheorghe Constantinescu-Geco, Constelatii
epigramatice ...................................................p. 57
Constantin Lupeanu, Cnd Gebb........pp. 58-60
Nina Negru, Omul care cltorea singur ...p.60
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redac(ie
- Acad. Constantin BLCEANU-STOLNICI
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British
Literature, English Departament, Bucharest University
2
Anul II, nr. 11(15)/2011 Constela\ii diamantine
Responsabilitatea privind con(inutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apar(ine strict autorului
care semneaz textul.
Adresa redac(iei:
Cartier Lpuy, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
Romnia, cod: 200440
ISSN 2069 0657
DTP: Doina DRGUT
Sumar
Redac(ia
Redactor-yef:
DOINA DRGUT
Secretar general de redac(ie:
JANET NIC
Consilier artistic:
FLORIN MCE$ANU
Redactori asocia(i:
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &
Literatures 249 East Pyne, Princeton University
Materialele se pot trimite la adresa:
constelatiidiamantine@yahoo.com
www.scribd.com/constelatii_diamantine
Ilustra(ia revistei: pictur egiptean
3
Janet NIC~
A face, facere, afacere
Cnd eram mic, mi se pare c eram copil.
Cnd eram copil, mi se pare c eram mic.
Fiind mic, nu voiam s fiu mic yi nv(am
s fiu mare. Ajungnd mare, to(i yi toate m
ndemnau s fiu mic. Fiind mic, eram slab, dar
nv(am s fiu tare. Ajungnd tare, to(i yi toate
m for(au s fiu slab.
Matematic vorbind, adic aiurea n tramvai, vai,
vai, vai!, eram X yi luptam s ajung Y,
dar, ajungnd Y, to(i se luptau s devin X,
adic un X... Matematica e bun pentru c reduce
totul la... necunoscute. Matematicile rad tot.
Ele sunt aparate de ras. Lumea, pletoas
de felul ei, rmne, n urma matematicii,
ca o chelie pe care intelectualii yi pun tichiile lor
de mrgritare. Cic unu yi cu unu fac doi. Bravo!
Matematica este MUNCA ntruchipat.
FACEREA ntruchipat! Aici toate FAC.
Doi ori doi fac. O mie minus dou sute fac. Cinci
la puterea a treia fac. Unu yi cu unu fac doi.
Dar unu yi cu una ct fac? Binen(eles c
o pereche sau un cuplu. n realitate, unu yi cu unu
pot s nu fac nimic. La fel, unu yi cu una. Deci,
n lumea pipit yi cntrit, se face yi nu se face,
mai mult nu se face. Dar cel mai mult,
se face c se face. Una peste alta, matematicile
sunt un miracol pentru cei de la putere.
Ei fac raiul pe hrtie, statistici, ordonan(e
yi legi cu care rad bog(iile, anuleaz categorii
sociale, yterg sate yi jude(e de pe fa(a gliei,
pe omul mare l fac mic-mic detot, pe cel tare,
slab-slab detot, pn la cifr, pn la punct,
pn la zero. E nevoie de o moral
a matematicii! Eu lupt pentru o matematic
sentimental, care s plng pe umrul celui
nevoiay, o matematic boant, care s nu rad tot
yi, de sub lama creia s mai rmn livezi, grne
yi oameni...
DE LA... LA
Toat lumea ytie c LA NCEPUT A FOST
CUVNTUL. La c(iva cocle(i de timp mai
ncoace, s-a nfiripat Mria-Sa - MITUL.
Dup mii de ani, neutrul MIT
s-a feminizat n moderna yi contemporana MIT.
Se vede cum o banal vocal,
altoit pe un trunchi milenar,
duce lumea la deal sau la vale?
O vocal, o nimica toat, schimb lumea toat.
Paynica MIT, ntr-o circumstan( anuMIT,
e gata s comproMIT
o lume mul(uMIT sau nemul(uMIT.
Mita nu e numai material,
ci yi... spiritual: linguyirea.
Lauda nemeritat e alifie pentru $EF.
Ct MIT, tot atta dinaMIT.
Cancer generalizat care arde
galoanele talentului yi petalele bunului-sim(.
Promovarea formelor fr con(inut,
a acoperiyului fr ziduri yi fr temelie,
a plriei fr cap, a frumoaselor fr corp,
a culiselor n defavoarea scenei,
a umbrei n defavoarea luminii.
Cet(i zidite pe nisipuri miyctoare...
S ne n(elegem! Numai lupii dau mit lupilor!
Democra(ia oilor, cu urlete sindicale
yi panouri poetice, nu ytirbeyte
yi nu toceyte col(ii fiarei
yi nu nduioyeaz lama ghilotinei.
Cereasca ncredere n CUVINTE e la pmnt.
Codurile nonverbale,
ca strbunul ADN-eu genetic, sunt mult mai
sincere yi cinstite cu precaritatea noastr.
Numai ele ne denaivizeaz, pn la un punct,
pentru c, n msura
n care multe informa(ii sunt dezinforma(ii,
lumea cuvintelor
rmne, n mare parte, o nelume.
O PINIE,
DOU{ PINII
44
Al. Florin }ENE
Despre scriitorul interbelic
Gib. I. Mihescu s-a scris, relativ,
destul de mult, dar nu ndeajuns
si cuprinztor pe ct ar fi meritat
acest autor despre care au scris
cu profesionalism: Perpessicius,
Ovidiu Papadima, Octav Sulutiu,
Serban Cioculescu, Papahagi si
multi altii.
Prima monografie despre
autorul romanului Rusoaica
(...romanul n-a fost reeditat
niciodat n timpul comunismu-
lui. Motivul este n primul rnd
titlul N. Manolescu) a aprut
n 1973, sub semntura lui Mihail
Diaconescu. Monografie care
pentru epoca aceea, n care cen-
zura comunist avea un cuvnt
hotrtor, nu a putut s aduc
originale si inedite date si inter-
pretri despre opera acestui scri-
itor ce apare, n perspectiva tim-
pului, ca un Parng retezat de
fulgere (V. I. Dogaru).
Iat c, anul trecut (2010), a
aprut o monografie complet
Gib I. Mihescu (Editura Sil-
viana, Rmnicu-Vlcea, 2010)
semnat de Emil Istocescu, un
exeget al autorului romanului
Donna Alba, profesor care de-
a lungul anilor a adus noi con-
tributii la interpretarea, dar mai
ales la descoperirea unor manu-
scrise ale lui Gib I. Mihescu,
scriitorul si publicistul care n
primvara anului 1920, cnd,
neconvenindu-le (lui i lui Ce-
zar Petrescu) linia gazetei (Tara
nou, n.n.), prsesc Bucuretii
i pleac la Cluj (), unde au
pus bazele revistei Gndirea.
Autor al Monografiei Mu-
nicipiului Drgani, (n cola-
borare cu C. Serban si T. Barbu)
La Lilieci. Exegez. Deschide-
re hermeneutic (n colaborare
cu Teodora Albu), Marin So-
rescu - n scrisori (n colaborare
cu fratele poetului, George So-
rescu) si Folcloristul Gh. N.
Dumitrescu-Bistrita, n relatie
cu Vlcea, Emil Istocescu si
structureaz cartea n dou esen-
tiale capitole: I. Viata, II. Opera si
Anexe.
Ca noutate adus, de autorul
acestei monografii, dup o cerce-
tare cu acribie n documentele
vremii pstrate la Arhivele Olte-
niei, presa interbelic, familie si
cunoscuti, sunt amnuntele des-
pre Trmul obrsiei, arborele
genealogic al lui Gib. I. Mihescu,
bine nchegat n subcapitolul
naintasii, dar mai ales am-
nunte despre opera acestuia si
comentariile unor critici, care su-
bliniau: Ptrunderea psiholo-
gic a lui Gib I. Mihescu este
una din cele mai de seam din
generatia sa. Folosind conven-
tia literar a romanului-con-
fesiune, scormonirea psiholo-
gic ia la el formele autoana-
lizei. (Tudor Vianu, Arta proza-
torilor romni, 1941, reed. 1966,
n Ed. Eminescu, p. 367 si urm.).
Specializndu-se n istoria
literaturii romne, Emil Istocescu
stie s mbine ntr-o sintez, mai
putin ntlnit la astfel de lucrri
dedicate lui Gib. I. Mihescu, cer-
cetarea fenomenului socio-cul-
tural, din unghiul cercetrii arhi-
vistice si cea oral, cu analiza cri-
tic a fondului spiritual al operei
scriitorului drgsenean. Aceas-
t monografie aduce noutti pri-
vind viata si opera autorului nu-
velei La Grandiflora, dar si evi-
dentierea, prin citate, a unor im-
portanti critici si istorici literari,
care au scris despre opera scriito-
rului de care facem vorbire. Ast-
fel sunt citati: Camil Petrescu, Al.
Piru, Ion Victor Popa, Izabela Sa-
doveanu, G. Clinescu, Mihail
Sebastian, Cezar Petrescu, Lau-
rentiu Ulici, S. Ov. Crohmlni-
ceanu, Al. Dima, N. Manolescu,
Ion Negreanu, Stelian Ciuc si
multi altii, din cei peste 46 de
autori amintiti n Referinte cri-
tice, date biografice si comen-
tarii.
Emil Istocescu are afinitti
puternice fat de Gib I. Mihescu
si prin faptul c a cunoscut fa-
milia scriitorului si o mare dis-
ponibilitate de a surprinde sensul
amnuntului n generalul operei.
Un rol important n cunoasterea
a acestui scriitor l au fotografiile
originale si inedite cuprinse n
carte care ne dezvluie diversele
preocupri ale scriitorului Gib I.
Mihescu.
Autorul stie s se ridice dea-
supra obiectului investigat si s-
l analizeze n siruri de conexiuni
care ilumineaz opera mihesci-
an, mentalitatea surprins a
personajelor acestui autor, fe-
nomenele sociale contemporane
cu acesta, are nzestrare pentru
analogia rapid si pentru sce-
nariu de idei, iubeste coerenta si
armonia teoretic. Dictiunea ide-
ilor emanate din textul acestei
crti e un mod de expresivitate a
intelectului.
Aceast carte este o sintez
a tot ce s-a scris despre Gib I.
Mihescu, dup care nu cred c
se mai poate spune ceva. Este
un document necesar cercetto-
rilor ce se vor apleca asupra ope-
rei si vietii lui Gib I. Mihiescu,
un fascicul de lumin ce eviden-
tiaz lucrurile din penumbra vietii
si operei acestuia, este o ilumi-
nare cultural att de util isto-
ricilor literari.
G
i
b
.

I
.

M
i
h
e
s
c
u
_nsemn#ri
pe marginea monografiei
Gib I. Mih#escu,
de Emil Istocescu
5
George POPA
Pentru a ntelege atributul de orfism si,
consecutiv, de poet orfic, reamintim esen-
tialul din mitul lui Orfeu, zeul muzicii n
vechea Elad, si implicatiile sale simbolice si
metafizice rsfrnte asupra poeziei.
Dup cele mai multe surse traditionale,
Orfeu era de origine trac, fiul al regelui
Oeagru si al znei Caliope. Adoptat de greci,
Orfeu aduce aici ideea de nemurire, inexis-
tent anterior n patria lui Homer (pentru c
fenomenologia muzicii desfoar veni-
cia). Apollo, zeul artelor (muzica este nsu-
marea metafizic a tuturor artelor) i dru-
ieste lira, iar cntecele sale erau att de vrji-
toare, nct mblnzeau slbticiunile, fur-
tunile mrii, clinteau pn si stncile. Sotia
sa, nimfa Euridice, moare muscat de o vi-
per. Orfeu roag pe Zeus s o readuc pe
pmnt, acesta se nduplec, dar cu conditia
s nu se uite la Euridice n timpul ntoarcerii
din infern. Dar Orfeu nu respect consemnul,
astfel c, ntorcndu-si privirile napoi spre
nimf, aceasta moare a doua oar si pentru
totdeauna. Pentru c Euridice era muzic
pur, cntul cel mai sublim al zeului. Iar mu-
zica este incaptabil. O dezmrginire eteric.
Dup pierderea Euridicei, Orfeu dispre-
tuind carnalul, menadele, preotese ale cul-
tului orgiastic, l sfsie si i azvrle capul n
rul Hebros, de unde trece n marea Egee.
Capul continu s cnte (pentru c muzica
este fapt a mintii, i este etern), ajunge n
insula Lesbos. Aceasta devine leagnul poe-
ziei lirice, atingnd apogeul cu celebra poet
si muzician Sapho. Si tot aici are loc insti-
tuirea unui oracol si a unor misterii orfice, iar
lira este ridicat de zei la cer, unde formeaz
constelatia lirei.
Ca atare, potrivit mitului lui Orfeu, n
creuzetul alchimic al unei poezii orfice intr
urmtoarele elemente: capacitatea de cn-
tare, caracterul incantatoriu si caracterul
initiatic. Poezia nu este nici metric, nici rim,
nici metafor. Este fluid muzical, fior meta-
fizic, eliberare n inefabil - indiferent de
mijloacele stilistice utilizate.
Cuvntul poezie deriv de la grecescul
poiein - care nsemneaz a face, a crea, iar la
anticii elini recitarea poeziilor era acompa-
niat de lir. Prin urmare, poezia trebuie sine
qua non s dezvolte virtutile cntului, ale
muzicii.
Care sunt aceste virtuti ? Fenomenologia
muzicii se desfsoar n trei momente; sunet,
stingerea sunetului, naterea unui sunet
nou din energia dezvoltat i indus de
sunetul precedent, acest lucru la indefinit,
astfel c Platon a putut releva faptul c
muzica este vesnicie n miscare. Si fiind
melodioas, o poezie induce sentimentul
eternittii si, prin aceasta, este orfic.
Incantatia - cantabilitatea unit cu ca-
racterul ritualic de instituire a logicii interne
a poemului - pregtesc absorbtia transfigura-
toare n inefabil. Exemplu absolut de poezie
orfic este eminesciana Peste vrfuri. Me-
lodicitatea poeziei, trstur fundamental a
liricii lui Eminescu, care a fructificat n mod
unic eufonia, cantabilitatea graiului rom-
nesc, mplineste rolul amintit mai sus de a
induce sentimentul miscrii fr sfrsit, eter-
nitatea n miscare, proprie muzicii, de care
vorbeste autorul Dialogurilor. n poezia
Peste vrfuri, incantatia ritualic este efec-
tuat de miscrile din natur - alunecarea
lunii pe cer si btaia frunzelor codrului, mis-
cri continuate de sunetul cornului, deci mis-
carea muzical ca atare, care transfer si am-
plific ritualul miscrii indefinite a vesniciei,
pregtind n modul acesta initierea n ne-
gritul unei morti initiatice, pierdere de sine
ntr-o beatitudine fr de nume: Dintre
ramuri de arin/ Melancolic cornul sun.//
Mai departe. Mai departe,/ Mai ncet, tot
mai ncet,/ Sufletu-mi nemngiet/ ndul-
cind cu dor de moarte.
Poezia orfic initiaz n nemurire. Lucrul
acesta l mplineste prezentul etern poetic.
Cci scrie Pindar: Numai cele frumoase se
cuvine s le artm oamenilor, pentru c
cine nfptuieste frumosul arde slava lui cu
vpaia imnurilor de glorie. n armonia
lucrurilor nepieritoare se pstreaz ceea ce
voi atinge cu strunele. Cugetarea nalt si
afl cale n Verb si astfel devine Adevr peren.
Secventele de prezent etern devin tezaurul
Aducerilor aminte si, n felul acesta, natura
- astrii si fluviile si valurile mrii te strig din
netimp napoi. Cel ce jertfeste celor mai fru-
moase devine el nsusi tnr si frumos - un
oaspete al eternittii melosului.
nainte de a trece la exemplele unor po-
eme n ntreaga lor desfsurare, trebuie de
spus c exist strofe, distihuri sau un singur
vers care sunt pur incantatie si initiere. Asa
are loc cu distihul genial din poezia Noi a lui
T
e
m
p
l
u
l

f
a
r
a
o
n
u
l
u
i

A
k
h
u
a
t
o
n
Poezia orfic#
6
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 11(15)/2011
Octavian Goga, prin care ne initiaz n mis-
terul absolutului cntului: Privighetori din
alte tri/ Vin doina s ne-asculte. Sau finalul
din poezia lui Lucian Blaga, Cntretii bol-
navi: Rni ducem - izvoare/ - deschise sub
hain./ Sporim nesfrirea/ c-un cntec, c-
o tain. Iat interdictia lui Hafiz adresat
celor ce cred c-i pot descifra misterul inefa-
bilului din gazelurile sale.Nu-ti pune iste-
timea ca s-ntelegi ce-am spus,/ Cci pana-
mi are-o tain i scrie cu nespus. Si versul
lui Arthur Rimbaud: ,Si poate c adevrul
ne ateapt n jurul nostru cu ngerii si
plngnd.
Lirica poetei si cntretei din Lesbos,
Sapho, denumit a zecea Muz, este paradig-
matic pentru poezia orfic a antichittii :
Mi se pare-ntocmai la fel cu zeii
Omul care lng tine se-aeaz
Si de-aproape dulcile oapte-ti soarbe
Fruntea-nclinnd.
Si sursul fermector ti-admir.
Tare-atunci n piept inima-mi doare.
De cum te zresc glasul mi se moaie
Si mi se stinge.
Limba mi se usuc-n gur,
Foc cumplit sub piele mi se strecoar,
S mai vd cu ochii nu pot i tare-mi
Vjie-auzul.
De sudoare-s plin i m cuprinde
Un tremur; i mai galben sunt la chipu-mi
De cum este firul uscat de iarb:
Parc-ai fi moart.
(trad. C. I. Balmus)
Sapho nu descrie aici un brbat, ci insti-
tuie o prezent inductoare a reactiei totale a
unei fiinte totale fat de o totalitate pe care o
resimte ca fiind cosmic. Ni se prezint cu o
deosebit fort liric freamtul sngelui,
icoanele vizionare si cutremurul transfigu-
rator ncercate la vederea iubitului. Asemu-
indu-l cu zeii, poeta trieste nfiorarea sacr
a unei hierofanii, a prezentei unei fpturi
ceresti. Aceast adevrat revelatie dezln-
tuie o suit precipitat de reactii din ce n ce
mai intense: glasul i se neac, limba i se usu-
c, inima o doare, o arsit-i cotropeste tru-
pul, ochii i se ntunec, urechile-i vjie, un
tremur i zguduie ntreaga fptur, capt
paloare de moarte. Este transa, este moartea
initiatic. Pentru Sapho, fiorul dragostei este
sublimul care atunci cnd apare, sfarm
totul ca un trsnet, cum afirm (pseuodo)
Longinus n Tratatul despre sublim.
Iat lapidar si deosebit de expresiv, n
viziunea geniului popular, inductia mortii
initiatice n dragoste: La fntna lui Novac/
Se-ntlnete drag cu drag,/ Se srut pn
zac// La fntna din rzor/ Se-ntlnete dor
cu dor/ Se srut pn mor. Nu se ntlnesc
si se contopesc dou nume, ci dou princi-
pii - ale dragului si dorului, dou simboluri
vii, perene.
n poezia Pe lng plopii fr sot, exist
o gradatie a incantatiei care poart progresiv
iubita pn la intrarea initiatic n a deveni
lumin din lumin, Dumnezeu din Dumnezeu,
raza din ochii ei putnd aprinde o stea ce
poart pn n vesnicie, astfel c Ai fi trit
n veci de veci; pentru c iubirea poetului
vine samsaric din cealalt vecie, cea trecut,
culminatia initierii fiind aprinderea candelei
iubirii cu flacra farmecului ei sfnt.
n lirica profund amar a lui Giacomo
Leopardi, poemul Infinitul ocup un loc pri-
vilegiat, semnnd o secvent de nseninare,
de exorcizare a acestei vieti a suferintei si
nimicniciei care l-a fcut pe poet s exclame
E funesto per chi nasce il di natale- nefe-
ricit e cel ce se naste n ziua sa natal.
Refugiat n natur, asezat la marginea
unui lac si cufundat n binefctoarea pace,
poetul uit nu numai lumea, dar si pe sine n-
susi. Devenit una cu nemrginirea mobil a
firii, el si pierde identitatea, persistnd doar
o pur ncntare fr nume:
Mi-e drag de mult acest colnic pustiu
Si-acest frunzi ce din attea prti
Ascunde ochiului adnca zare.
M-aez aici i cu privirea tint
Eu mi nchipui nesfrite spatii
Si supraomeneti tceri
Si-o pace-atta de profund,
C inima aproape se-nspimnt.
Si-apoi cnd vntul freamt prin ramuri
Nemrginita linite-o aseamn
Cu acest glas; i-mi amintesc vecia
Si timpii dui i timpul cel de azi,
Cel viu, i cntul su. n necuprins
Se-neac al meu gnd. Si ce-ncntare
S naufragiez n vasta mare...
n felul acesta, totul devine nalta bucu-
rie a naufragiului, a absorbtiei n acea mu-
zic pancosmic, acel suflu al indefinisa-
bilului: Cosi fra questa/Imensitr sannego
il pensier mio/ E il naufragar me dolce in
questo mare. - dorint asemenea Isoldei n
finalul dramei wagneriene: In des Wonnens
Meer/ wogenden Schwall,/ in dem tnenden
Schall/ in des Welt-Atmes/ wehendem All - /
ertrinken,/ versinken -/ unbewust -/ hchste
Lust! n valurile unduitoare ale mrii exta-
zului, n adiindul Tot al sufletului lumii - s
m nec - s m cufund - fr de nume - cea
mai nalt voluptate!
Poezia lui Charles Baudelaire Harmonie
du soir - Armonia serii - este de asemenea
exemplar ca magie si initiere orfic. Incan-
tatia datorit melodicittii exceptionale,
nsotit de miscarea ritualic suitoare, poart
cu perfect logic intern ctre initierea ntr-
un mister, cel al sacralittii si perenittii iubirii:
E ceasul cnd pe lujer n seara ce se stinge,
Cdelnitnd miresme, se-evapor-orice
floare;
Si zvonuri i arome se-nvlmesc uoare;
Vals trist i o sfreal ce sfie i-nfrnge.
Cdelnitnd miresme, se-evapor-orice
floare;
Si freamt-o vioar pe-o inim ce
plnge.
Vals trist i o sfreal ce sfie i-nfrnge.
Frumos i trist e cerul, altar fr hotare.
Si freamt-o vioar pe-o inim ce plnge.
O inim duioas pe care neantu-o doare!
Frumos i trist e cerul, altar fr hotare,
Iar soarele-n apune se-neac-n propriu-i
snge.
O inim duioas pe care neantu-o doare,
Din tot ce-a fost lumin orice frm
strnge!
Iar soarele-n apune se-neac-n propriu-i
snge.
Icoana ta n mine potir arznd mi-apare!
Mallarm, care - prin decantarea extrem
a realului si prin transmutarea sensurilor cu-
vintelor datorit contaminrii lor sensice si
fonemice - divina transpozitie, - a tentat
s ajung la tenebrele absolute ntelese
ca Neant, - ncredinteaz muzicii identitatea
acestui Gol ; dar Neant, care nsemneaz
extinctie initiind spre contemplarea
eternittii: eterul spiritualittii pure, ce se
confund cu negritul. C mistica poeziei lui
Mallarm este o initiere n inefabil, o dove-
deste suavul poem Sainte (Sfnta):
La geam vechi santal tinuind
Ce-n ceas trziu se decolnr
Din aluta-i scnteind
Cndva cu flaut sau mandor,
E Sfnta pal rsfoind
Tom de demult ce se diterne
Dintr-un Magnificat curgnd
Cndva la fine de vecerne:
La acest geam ca un potir
Atins de-o harf modulat
De-un nger cu zbor de zefir
Pentru falanga delicat
Cu care ea,- cnd i santal
Si carte-apun, - unduie serii
Pe-acest penet instrumental,
Muzician a tcerii.
n fapt de sear, la fereastra care ascunde
un santal, poetul evoc duetul de alt dat
7
Anul II, nr. 11(15)/2011
dintre viol si flaut, sau dintre viol si man-
dor. Amintirea acestei muzici se reaprinde
prin imaginea Sfintei Cecilia, patroana muzi-
cienilor, care rsfoieste o carte de imnuri sa-
cre, fluid imaterial siroind n spatiul vibrant
al poemului. Asimilarea eternului feminin
muzicii nfptuieste asocierea a dou puritti
menite s ne nalte, si a dou mistere: al de-
venirii - muzica - si al creatiei - principiul fe-
minin, - mistere care se interfereaz n acea
evolutie fenomenologic n trei momente -
viat, moarte, renastere.
Inaudibil fizic, muzica - rmne unica
realitate, umplnd att spatiul luntric ct si
pe cel exterior si confundnd totul n aceeasi
vibratie a negritului.
Starea inefabil generat de cnt, n forma
ei cea mai nalt, mai pur, mai creatoare
este o stingere initiatic ducnd spre nviere
ntr-o bucurie fr nume, - beatitudinea de-
plinei desctusri ontice. In felul acesta ine-
fabilul cntului, poezia salveaz fiinta,
afirm autorul Dup amiezii unui faun.
n poezia lui Hermann Hesse, Jocul per-
lelor de sticl, melosul cosmosului si cel
uman constituie o nentrerupt incantatie in-
vocnd duhurile sfinte si formulele magice
care preschimb viata n semnificatii eterne,
iar pe aripile acestui cor de sufluri si vrji
tainice ne nltm pentru a fi absorbiti n
cntul ce ne preschimb n miezul sacru al
constelatiilor :
Muzici din cosmos i din mini miestre
Gata suntem mereu s le-ascultm,
Spre pur srbtoare, - duhuri sfinte
Din timpii cei de har i invocm.
Noi ne lsm purtati nalt de taina
nscriselor formule vrjitoare,
Ce nesfrirea, patima, viata
Le schimb magic n simboluri clare.
Spre cristalinul cnt din constelatii
Al vieti-mi sens i-a luat mereu avnt,
Din a lor sfer nimeni n-o s cad
Dect cerete-n miezul lor cel sfnt.
Rilke si-a ales drept simbol al universului
su poetic din Sonetele ctre Orfeu, pe zeul
muzicii, pentru c acesta strbtuse moartea
si renscuse, o nvinsese prin natura sa on-
tic, muzica fiind renastere perpetu. Si tot-
odat, nfptuieste dizolvarea noastr ini-
tiatic - noi cei numerici - n inefabil, asa cum
scrie n Sonetul ctre Orfeu II,13:
Fii naintea oricrei desprtiri, ca i cum
s-ar afla
n urma ta, ca iarna care tocmai sfrete.
Cci printre ierni, e-o iarn ce-att te va
ierna,
c inima ti-o-ntrece i supravietuiete.
S mori nencetat n Euridice -, i suie
cntnd iar,
i mai mult slvind, suie-napoi n raportul
curat.
Intre cei ce se sting n apunerii tar,
fii un cristal care, sunnd, s-a spart cu
sunetu-odat.
Fii - i cunoate i a nefiintei stare,
infinit ntemeind luntrica-ti vibrare,
deplin s-o desvreti n aceast unic
oar.
Printre uzatele, ca i printre mutele, fr
de nume,
rezerve ale deplinei naturi, - negritele
sume -
extatic s te numeri - i numrul f-l ca s
piar.
Cum s evitm stingerea definitiv si s
intrm n circuitul eternittii ? Trebuie, afirm
Rilke s murim nencetat n Euridice: s
intrm n ciclicitatea perenittii proprie mu-
zicii: sunet, apunerea sunetului, renastere
ntr-un nou sunet, datorit necesittii interne
a armoniei care nsemneaz suirea ctre un
nou raport; iar acest lucru, n dublu sens:
mu-zica, asa cum a gndit Pitagora, este un
raport al numerelor; dar si viata este un raport
ntre numere. Suntem numerici si nu entitti
monadice - nsingurri absolute. Parcurgerea
procesualittii trifazice a muzicii face ca moar-
tea s fie mereu ntrecut. Fiecare sunet, fie-
care clip poart acel impuls suitor care str-
bate prin moarte ctre o mai nalt treapt de
fiintare. Si astfel, prin cnt, ne mentinem pe
orbita eternittii.
Tertina final a sonetului rezum ideea
poetic a vesniciei umane: suis sincopat, e-
nergizat de chemarea ctre inexprimabil; clipa
ta, care este numr, frm, adaug-o tota-
littii inefabile a naturii, pentru a ne pierde,
a ne absorbi n Unul universal, idee hindus,
idee goethean si nietzschean, idee din
finalul operei Tristan si Isolda.
Poeziile de mai sus sunt doar cteva
exemple de creatii din lirica universal dezvol-
tnd complexitatea mitic si simbolic a spi-
ritului orfic, pe care l putem aflm rezumat
n lirica lui Pindar: Muritorilor le sunt date
zile nemuritoare, deoarece exist o vecie a
vremii; acest lucru are loc cnd poetul n-
smnteaz strlucire, cnd suflul su po-
etic vietuieste n curtia picturilor de rou
si se nalt ctre Eter pentru a da n floare
pe nltimile sofiei. Ca atare, trebuie spus
c este eronat a se considera orice poezie ca
fiind prin definitie orfic. Poezia este orfic
atunci cnd transfigureaz si initiaz spiri-
tual.
Privit prin prisma multiplei simbolice
orfice, poezia, muzic a verbului, este un mis-
ter care nu se ntelege dect cu misterul din
noi nsine, setos de elanurile zborului eli-
berator ctre cele mai nalte creste ale simtirii
si gndirii, lund pe aripi frumosul si sublimul
naturii - pentru a le transpune n prezent
etern.
Faraon tnr la vntoare
8
Anul II, nr. 11(15)/2011
Au trecut trei ani, si vor mai
trece multi altii, de cnd marele
crturar si promotor al culturii
noastre, Artur Silvestri, s-a urcat
n Nirvana, la data de 30 noiem-
brie 2008. Au trecut trei ani si ne
e mereu dor de prezenta sa vie si
de cuvntul su cules de pe pa-
jitile infinit colorate i cu parfu-
muri inefabile, pe care le par-
curge fr oprire, ne cuprinde
i ne supune, strecurnd n noi
ntelesuri superioare, menite s
ne extrag din contingent.
(acad. prof. dr. Zoe Dumitrescu-
Busulenga).
Chiar dac au trecut trei ani
de cnd a trecut n lumea umbre-
lor, a rmas numele su s strlu-
ceasc n lumin prin scrisul si
faptele sale.
Unul din marele mele regrete
este acela c a plecat n eternitate
Ir s am sansa s-l cunosc per-
sonal, de altfel, asa cum s-a n-
tmplat cu foarte multe persoane
cu care comunica prin internet.
Nu ne-am vzut ochi n ochi, dar
am simtit de la bun nceput c
Icea parte din viata mea, motiv
pentru care merg la mormntul
su, pentru reculegere, ori de c-
te ori m aflu n tar si nu uit nici
aici, n Canada, din cnd n cnd,
s-i aprind o lumnare. Aseme-
nea situatii nu se ntmpl dect
atunci cnd n viat ntlnesti ce-
va special si n-am nicio ndoial
c acest om, att de deosebit, a
fost un om special, cu o fort spi-
ritual iesit din comun, nzestrat
si cu ceva puteri paranormale, un
om care degaja atta liniste, sigu-
rant, ntelegere si buntate, asa
cum nu ti este dat s ntlnesti
dect rareori n viat. Cnd am
trimis primele scrieri spre pu-
blicare, cu destinatia Intermun-
dus Media, nu aveam nici cea
mai vag idee cu cine voi intra n
legtur; luasem adresa, la n-
tmplare, de pe internet, mi pl-
cea cum suna. Cu fiecare mesaj
pe care-l primeam, semnat Artur
Silvestri, se degaja cte ceva din
puternica sa personalitate si ce-
va din fiorul rafinamentului unei
culturi vaste, nct m fcea s
deschid ochii tot mai larg, ca n
fata unor descoperiri venite pe
neasteptate. Semna cu o comoa-
r pe care o dezvluiam treptat si
nu puteam s-mi dau crezare
ochilor. ntr-un timp, cnd am
vzut c nu mi-au aprut niste
scrieri, pe care le trimisesem pen-
tru publicare, am adresat rug-
mintea s-mi comunice cu ce as-
pect din cele scrise nu a fost de
acord. Mi-a rspuns imediat c
nu au sosit aceste scrieri. Eu am
un numr de scriitori de care m
ocup personal si scrierile lor vin
direct la mine. Aceste scrieri nu
mi-au sosit si n alt parte nu am
unde s le caut. Astept s le re-
trimiteti. Comunicarea asta m-a
surprins. Venea de la Presedin-
tele Asociatiei Romne pentru
Patrimoniu, personalitate mar-
cant a culturii noastre, si eu e-
ram la nceputul ncercrilor mele
literare. Si, astfel, am psit nainte
si mereu am avut n minte cuvin-
tele sale de ndemn din care re-
produc acum doar cteva: fericit
cel ce ocup un loc pe pmnt,
iar dac acel loc este binecuvn-
tat de spiritul literei scrise, atunci
este cu adevrat un om fericit. Si
eu am gustat din aceast fericire.
Din toat corespondenta
purtat pe internet, am constatat
c gndurile mele, chiar si cele
mai adnci, cele pe care nu le sco-
sesem nici eu la suprafat, mi le-
a receptionat si c au avut ecou
n gndurile sale, ba, mai mult,
le-a dus mai departe. Nu ne-am
ntlnit fat n fat, dar ne-am
ntlnit n spirit. A existat un flux,
care era reciproc, si am rmas cu
convingerea c era nzestrat si
cu ceva puteri paranormale si c
a fost un om cu aur mistic. Chiar
si atunci cnd trimitea mesaje co-
lective, eu simteam c mi se adre-
seaz direct si mie. Fr aceast
prezent n viata mea, desi scurt,
astzi nu as fi unde m aflu acum.
Dar, dincolo de ceea ce m
determin personal la recuno-
stint si neuitare, sunt multe al-
tele care l situeaz pe podiumul
nalt al oamenilor alesi ai unei tri.
Ideile la care m refer acum
nu sunt noi, au fost spuse si su-
bliniate de multe personalitti
remarcabile ale culturii noastre,
dar socotesc c nu s-a spus n-
deajuns, orict de mult le-am re-
peta si de aceea revin asupra lor,
mai ales asupra unui fapt iesit din
comun.
Puterea, cu care a fost nzes-
trat acest om de exceptie, l-a de-
terminat s ncerce o fapt urias,
s opreasc declinul spiritual al
trii noastre, s pun stavil dis-
trugerii multor traditii, care, de-a
lungul anilor, au fost consider-
ate temeiuri ale vietii n spatiul
nostru carpatin, s schimbe acest
mod de a gndi care ne sufoc,
un mod de viat viclean si fals. A
vrut s lupte mpotriva dezrd-
cinrii romnilor si a modelelor
de viat, att de eronate, care s-
au impus n modul nostru de exis-
tent si s aduc un aer proaspt
n tar, s situeze Romnia pe un
loc onorabil n lume. Pentru nfp-
tuirea acestui gnd, a nfiintat A-
Elena BUIC~
(Toronto, Canada)
Artur Silvestri,
la trei ani de la urcarea \n Nirvana
9
Anul II, nr. 11(15)/2011
La cea de-a treia carte, Elena
Stroe-Otav pare ca si-a dat, si
luat, un examen important: acela
de scriitor. Cu volumul Insomnia,
aprut la Editura MAD Linotype-
Buzu, 2011, Elena Stroe-Otav
mi-a cucerit atentia, mi-a strnit
curiozitatea, mi-a creat o stare de
bine. Construit circular, sime-
tric, cartea ncepe sub un pretext,
cel al insomniei provocata de un
accident la care particip autoa-
rea. Subiectul se desfsoar pe
multiple planuri, reusind s strn-
g, cu fiecare pagin, aria de pre-
zentare exact de unde a plecat.
Complicele autoarei, motanul
Kiri, de care o leag o strnsa re-
latie de... coabitare, este primul
cruia i mprtseste intentia de
a-si exorcita rul launtric - pro-
vocat de imaginea accidentului -,
prin scris. Cartea este alctuit
din pagini poetice de mare sensi-
bilitate, caracteristic scriitoarei,
unde figurile de stil sunt la ele
acas si unde brodeaz un subi-
ect aparent tern: povestea por-
neste de la traseul initiatic al unei
tinere absolvente de filologie,
obligat la executarea stadiului
profesoral- rural, cu ntregul sau
Mariana Vicky V^RTOSU
cortegiu de peripetii, sfrsind n
zilele noastre, zile n care eroina
este profesor de liceu, confrun-
tndu-se cu elevii si legile scola-
re ale acestor timpuri. Arhitectu-
ra crtii, cum am spus, se bucur
de o tehnic bine stpnit (de-
formare profesional, mi-as per-
mite s glumesc). Elena Stroe-
Otav realizeaz, de fapt, un per-
sonaj principal, Lavinia Moise.
Portretul acestuia creionndu-se
indirect prin actiunea celorlalte
personaje, direct, prin faptele ei.
Substituindu-i-se, autoarea folo-
seste limbajul mrturiei, deru-
tnd cititorul, lsndu-i falsa im-
presie de roman autobiografic.
Lectura cunoaste oarecare tensi-
une, crescnd n intensitate cu
fiecare capitol, captivnd si re-
laxnd deopotriv. Trim alturi
de eroina spaime, nelinisti, bucu-
rii, clipa marii iubiri, dezamgiri,
ngrijorri, tristeti, dar si mpliniri.
Elena Stroe-Otava reuseste s
cuprind, de-a lungul celor peste
dou sute de pagini, triri dintre
cele mai complexe, fcndu-si-l
prtas la toate acestea pe cititor,
cruia nu este dispus s-i acor-
de nici mcar pauza de cafea.
Fracturarea capitolelor, ruperea
planurilor prin descrieri, printr-o
excursie la Roma, de exemplu, pri-
lej cu care autoarea face o adev-
rat demonstratie de virtuozitate:
si plimba si prezint cititorului
cele mai importante puncte tu-
ristice ale Romei, ca un ghid ex-
perimentat. Este, acest mod, o
gselnit scriitoriceasc, deter-
minndu-si cititorul s nu aban-
doneze lectura. Fcndu-l curios,
nu numai asupra destinului per-
sonajului principal, ci si provo-
cndu-l prin astfel de date, infor-
mndu-l, fcndu-si astfel, cartea
util. Nimic nu rmne nerezol-
vat. Destinul fiecrui personaj a-
dus n scen este lmurit, citito-
rul nu are ntrebri. Repet, roma-
nul este rotund, fr fisuri, bine
scris, ntr-o manier atractiv.
Am s redau un scurt fragment,
ce n conceptia mea reprezint
inima romanului, spre a ilustra
o frm din trudnicia autoarei
n drumul desvrsirii acestui
hobby, literatura:
Am ieit n rcoarea dimi-
netii de nceput de iunie. O li-
nite deplin stpnea satul,
semn c nimeni nu se trezise la
acea or. Era duminec i, dac
nu mergeau la biseric, oamenii
nu mergeau nici la cmp. Pe gaz-
dele mele le anuntasem de seara
c aveam de gnd sa vd rsri-
tul soarelui cu Edi, din mijlocul
lanului de gru. Am mers un
timp pe o crare, prin iarba
umed de rou. Am strbtut la-
nuri de porumb i floarea-soa-
relui, prin locuri pe care numai
Edi le tia. Era nc noapte, era
rcoare i el m tinea de dup
umeri, ca sa m nclzeasc,
pentru ca nu luasem dect un
pulover subtire peste bluza de
var. Nu bnuisem ca n zori
este att de rece... Eduard a g-
sit un spatiu gol n mijlocul la-
nului unde a ntins ptura... Ne-
am aezat obositi pe ptura
moale i am ascultat, n linite,
oaptele pmntului. M sim-
team ca prima femeie de pe p-
mnt alturi de perechea mea.
Aici, n acest punct al crtii,
se deruleaz conflictul. Un con-
flict docil, acceptat, solutionat.
Ca si INSOMINA eroinei, de alt-
fel, v recomand cartea..., dar s
nu experimentati insomnia, dect
citind-o.
sociatia Romn pentru Patri-
moniu, adunnd n jurul su inte-
lectuali romani de pretutindeni,
care privesc in aceeasi directie.
A fost uimitoare forta cu care
a luptat pentru a-si ndeplini a-
cest mare vis, Renasterea Rom-
niei. Credea cu toat convinge-
rea c n acea profund Romnie
Tainic sunt valori umane capa-
bile de o nou constructie moral
a trii. Nu e inutil s ne reamintim,
iarsi si iarsi, c avem atta ne-
voie de renasterea acelei Romnii
Tainice, acea Romnie curat, ca-
pabil s-si iubeasc naintasii,
s-si priveasc critic trecutul, s-
si ndrepte privirile spre un viitor
luminos, o Romnie dup care
tnjesc toti romnii de bun cre-
dint, multi la numr. ntr-o astfel
de Romnie, cti romni nu s-ar
ntoarce la vatra strbun, cti
altii n-ar renunta la visul mplinirii
pe alte meleaguri, cti romani n-
ar fi fericiti bnd apa limpede din
fntna pmntului strmosesc!
Dar Dumnezeu l-a chemat la
El, fiindc trii noastre poate c
nu-i venise nc momentul mn-
tuirii, poate c mai avem de pltit
pentru multele ndeprtri de la
Cele Sfinte, sau poate c este nu-
mai o ncercare pe care trebuie
s o trim asa cum ne-a fost datul
sortii. Cine poate deslusi rostu-
rile hrzite de Cel de Sus?!
Pentru lumina unui astfel de
gnd mret, se impune s ne re-
amintim chipul celui care nce-
puse s i pun cteva temelii.
Stau mrturie, scrieri si nenum-
rate fapte n folosul romnilor si,
n mod special, demersurile f-
cute pentru a aduna n sentimen-
te si n gnduri pe romnii de pre-
tutindeni nfiintnd, pe cheltuiala
sa, prestigiosul imperiu mediatic
Asociatia Romnilor de Pretu-
tindeni pentru o miscare cultu-
ral n tar si n strintate, acti-
vitate preluat dup disparitia sa
de devotata sa sotie, Mariana
Brescu-Silvestri.
Artur Silvestri a nsemnat
Speranta ca lumea s fie mai bu-
n, si asta nu trebuie s-o uitm
niciodat.
Am asternut aceste nsemnri
avnd n minte cuvintele pe care
le-a notat, referindu-se la istoria
noastr si la oamenii mari ai ei:
Uitarea merit s fie un
blestem.
Insomnia
10
Exist o suit de prezentri
interesante despre scriitoarea ro-
mn bilingv Mariana Zavati
Gardner, din Marea Britanie, o
creatoare prolific, din ce n ce
mai prezent n publicatiile ro-
mnesti din tar si din diaspora.
Atentia revistelor literare a fost
atras att de valoarea textelor
publicate, ct si de numrul re-
lativ mare al crtilor unanim apre-
ciate de cititorii si de prezentatorii
acestor pagini. ntr-o perioad de
numai ctiva ani, autoarea a lan-
sat cca 30 de crti de proz si 20
de crti de poezie, multe dintre
ele tiprite n editii bilingve, ro-
mn si englez, ca s nu mai
vorbim de numeroase recenzii si
traduceri. Dup cum era de as-
teptat, munca si talentul i-au fost
rspltite cu numeroase premii si
distinctii romnesti ori interna-
tionale.
Ultima sa carte de proz,
Bucureyti-London, nainte yi-
napoi (Ed. Sitech, Craiova, 2010),
nsotit de o ampl si valoroas
prefat, intitulat Mariana Za-
vati Gardner, cu lada de zestre
prin lume, scris de Dumitru
Velea, cuprinde 22 de proze scur-
te, izvorte din amintiri vechi si
noi, petrecute n dou extreme
geografice diferite (Romnia -
Anglia).
Bucureti-London, nainte
i-napoi invit cititorul s se
alture autoarei ntr-o ispititoare
navet a cunoasterii gradate a di-
versittii lumii ntlnit spatial si
temporal, minutios reconstituit
printr-o socant revitalizare bine
temperat imagistic. Procednd
reductionat, elementele descrip-
tive largi se sedimenteaz treptat
n descrieri concise, pline de con-
vingtoare aderente la realul co-
tidian. Sunt povestiri nostalgice
n care totul este viu. Luate stilis-
tic, sunt mbinri ale unui registru
nalt, clasic, cu unul al limbajului
comun plcut si bine decantat.
Interesant ni se pare faptul c
Mariana Zavati Gardner nu opu-
ne idealistic lumile de la antipozi,
ci ncearc s le uneasc si s le
gseasc numitorul comun, ac-
centund realistic substanta epi-
c. Remarcabil este nu doar n-
demnarea naratiunii, dar si bu-
colica delicat-solemn a vibra-
tiilor telurice emanate de spatiul
dulce si familial al Bacului plin
de vechiul farmec moldovenesc.
n snul familiei, autoarea se
simte deplin mplinit si reinte-
grat dup fiecare vizit, fr a-
fectarea manierist a spatiului lu-
dic si miniatural. Dovedind o ca-
pacitate impresionant de adap-
tabilitate la nou, eroina crtii,
Maruca-naratoarea, cum o nu-
meste Dumitru Velea, revenind la
noul domiciliu de pe insula bri-
tanic, ntelege c obiectul repe-
tatelor cltorii pare un destin
personal al unor alternante la ca-
re nu se poate renunta niciodat,
deoarece contactul cu locurile de
bastin care rencarc bateriile
sufletului sunt puternic dttoare
de energii noi, aidoma celor ale
miticului Anteu la contactul cu
pmntul. Schimbrile de decor
- cel anglo-saxon versus cel valah
- sunt similare celor din scenariile
filmice, fr s fie fortate ori de-
scrise ntr-o manier utopist, ci
contemplativ, fiindc n acest
mediu bivalent Maruca viseaz
cu ochii deschisi la o lume numai
de ea cunoscut cum este n via
realitate, refuznd descrierea ele-
mentelor care degradeaz socie-
tatea modern de pe ambele tr-
muri.
Fiecare din cele 22 de nara-
tiuni s-ar putea transforma n po-
vestiri lungi sau n nuvele, dar
este preferat genul scurt, cu acti-
uni comprimate n pilule epice din
ce n ce mai mici. Personajul pri-
mei povestiri, Mo Bugan, un
octogenar simpatic ce se umfl
n pene pe lng duduitele tinere,
artndu-ne ce viat ducea el pe
cnd era flcu, un mos politi-
cos si inteligent, mnuind replici
sugubete, slujeste pe la casele
mari si ne aminteste oarecum de
Mos Nichifor Cotcariul descris
Cristian Petru B~LAN
(Chicago, SUA)
de Ion Creang. Portretul lui
Mos Bugan pare antologic:
Mustata ngrijit le deoache
de-a dreptul atunci cnd ndrz-
nesc s-i taie calea rznd pof-
ticioase. Zpcete chiar i pe
tinerele neataate, dar cu per-
spective. n schita 5 martie
1953, ziua cnd satrapul de la
Moscova, tovarsul Stalin, a
dat ortul popii, micuta elev Ma-
ruca nu poate ntelege pentru ce
nvttoarea care pn atunci le
vorbise apologetic despre t-
tucul Stalin, la confirmarea stirii
auzite, le ordon n mod surprin-
ztor elevilor ei s rup din ma-
nuale pagina cu portretul dicta-
torului, n timp ce lumea pe stra-
d jubila: ...A murit satana... Sta-
lin e mort... S-a dus dracului...
S-l ard iadul! Aceste amintiri
sunt expuse cu tonul comic al
unui fapt nteles mai trziu de
copila maturizat.
Amintirile londoneze capt,
desigur, culoare local, specific
englezeasc, impregnate de to-
nalitatea prozei britanice plin de
scene misterioase, mai ales cnd
este abordat subiectul locuin-
telor vechi bntuite de spirite
malitioase. (Schitele Casa de la
numrul 1 si Casa din deal - mici
bijuterii ale genului). Din aminti-
rile copilriei, exceleaz schitele
Cea dinti amintire, Bomboa-
nele, Ziua Domnului Constan-
tin, Grdina cu stupi, Portocala
de Crciun, dar si celelalte, desi-
gur, conferindu-ne o mare impre-
sie de adevr inubliabil. n ele
sunt amintite persoanele cele mai
dragi, printii, copiii, bunicii, prie-
tenii, oamenii nevoiasi, grijile per-
sonale, colapsurile trectoare ale
snttii (v. schita Problema
Maruci), lipsurile endemice de
pe timpul comunismului, sufe-
rintele oamenilor, ntrerupte de
scurte raze luminoase, de mici
bucurii care, totdeauna, n amin-
tiri, iau amploare si prind culori
irizante. n ele, problemele si
raporturile de familie par
esentiale.
Ultimele schite, din ce n ce
mai scurte (La gar, Zgomote,
Obiecte, Bilet dus-ntors s.a.),
capt aspecte de tablete si au
ca decor spatiul Regatului Unit,
dar titlul crtii Bacu-London...,
aminteste de Londra doar pentru
c de acolo porneau avioanele
spre Romnia si tot acolo reve-
neau ele cu nostalgica autoare.
Scenele descrise nu sunt tipic
londoneze. Dar si aceste pastile
literare apar stenice, focalizndu-
se toate pe esente. A spune totul
n cuvinte si idei putine, presu-
pune o mare miestrie literar,
inspirat din viata real. Citind,
de pild, schita Programarea
ajungem la concluzia c birocra-
tia britanic nu difer cu nimic
de aceea din Romnia. Abia in-
trat ntr-un cabinet medical, du-
p niste momente penibile de as-
teptare, pacienta a trebuit s rs-
pund la niste ntrebri enervant
de stereotipe: Numele... Data
naterii... Adresa... Numele de
domnioar a mamei... - ntrebri
care existau deja si pe formulare,
dar care se repetau inutil la fie-
care ghiseu, cci a fost trimis
de la un functionar la altul, ca
pn la urm s nu fie servit cu
nimic, fiind nevoit s plece
acas unde completeaz o fis
de reclamatii.
ntreaga carte a scriitoarei
Mariana Zavati Gardner este o
socant revitalizare a unor eve-
nimente cuprinse pe o perioad
de aproape cinci decenii, de-
monstrnd o real putere de abs-
tragere din mediul social-politic
al unei lumi aflat ntr-o continu
schimbare unde nu influenta ima-
ginatiei conteaz, ci confluenta
durittilor vietii, atenuate de aura
amintirilor transplantate din ini-
ma creatorului n sufletul citito-
rului. Este o carte pe care oricine
o citeste cu real pasiune.
Bac#u - London, \nainte [i-napoi
11
Anul II, nr. 11(15)/2011
Iulian CHIVU
De la debutul su editorial
(Pax magna, Ed. Cartea Rom-
neasc, Buc., 1972), poetul Eu-
gen Dorcescu semneaz pn
astzi aproximativ patruzeci de
volume de versuri, eseuri, proz
scurt, teorie si critic literar,
dintre care patru sunt volume de
traduceri, n special din poezia
spaniol (Pierre Loti, Doamna
Crizantema, Editura Excelsior,
Timisoara, 1998; Coriolano Gon-
zlez Montanez, Cltoria, Edi-
tura Mirton, Timisoara, 2010;
Rosa Lentini, Tsunami i alte po-
eme, Editura Mirton, Timisoara,
2011, aceasta fiind reluat n ace-
lasi an si n editie online la Editura
Semntorul, Bucuresti). Volumul
Rosei Lentini, cu versuri de sim-
tire spaniol emblematic, mi-a
parvenit n format online, expe-
diat pe aceeasi cale electronic
de autorul traducerii (iat, asadar,
cum cartea se ndreapt spre a
doua tinerete fr s prejudicieze
valoarea, ci ajutnd-o s se afir-
me n cercuri intersectate n jurul
ei!). Mrturisesc c dup Dma-
so Alonso (El viento y el verso -
1925), Mario Benedetti (Poemas
de oficina - 1956, La casa y el
ladrillo - 1977, Poemas de otras
- 2004), dup Alegre Heitzman
(La luz con el tiempo dentro -
1993; La luz en la ventana- 2001),
dup Csar Augusto Ayuso(Afir-
macin del hombre - 1980; La
noche ama su sombra - 1984),
cartea Rosei Lentini, Tsunami i
alte poeme, mi se pare o conti-
nuitate liric n spiritul a ceea ce
scria nc pe la mijlocul veacului
al XX-lea nPoesa espaola si
n Poetas espaoles contempo-
raneos Dmaso Alonso despre
destinul comun al poeziei de sim-
tire spaniol, indiferent dac ea
se exprim n castilian, n basc,
n catalan sau galician. n tra-
ducerea lui Eugen Dorcescu, bun
cunosctor al spiritului iberic,
Rosa Lentini m trimite la o ob-
servatie a lui Salvador de Mada-
riaga, potrivit creia gndirea
spaniol ar fi bogat n geniu, dar
srac n talent, cu precizarea c
Madariaga distinge dou tipuri
deosebite ale spiritului uman,
care se deosebesc prin aceea c
talentul este mai ales constient,
continuu, metodic, analitic, cri-
tic, iscusit n ceea ce priveste for-
ma, n timp ce geniul este mai ales
subconstient, discontinuu, liber
de orice metod, sintetic, creator,
fertil n ceea ce priveste fondul
(Englez, francez, spaniol n vol.
Itinerarii spirituale, Ed. Meri-
diane, Buc.,1983, p. 228). Rosa
Lentini si ntreaga ei generatie
probeaz tentatia spaniol de a
privi totul ca subspecie aeterni-
tas cu sprijinul nemijlocit al gra-
iului si al tendintei lui de tota-
lizare, ceea ce constituie sufletul
Spaniei. Astfel, ar spune si Ma-
dariaga, spaniolul atinge univer-
salitatea fr s si-o propun.
Rosa Lentini, poet, traductoa-
re, critic si editor, este licentiat
n Filologie Hispanic la Univer-
sitatea Autonom din Barcelona.
Membru fondator al revistelor de
poezie Asimetra(1986-1988) si
Hora de Poesa (1979-1995), a
fost, n plus, directoare a acesteia
din urm, n care a tradus nu-
merosi autori si a realizat mai mul-
te antologii. A conceput si coor-
donat ciclul de poezie Martes
poticos n Casa del Libro din
Barcelona n perioada 2000-2005,
unde au citit mai mult de o sut
cincizeci de poeti din toat lu-
mea, se arat n prefata semnat
de Esther Ramn. Tsunami i
alte poeme este pentru cititor un
exercitiu complex de semiotic,
de psihologie a reprezentrii, de
testare a maturittii ntelegerii si
de revelatie a metaforei bine
structurate n registrele contigu-
ittii. Selectia poemelor st sub
semnul apelor care amenint cu
dezlntuiri sinistre, gata oricnd
s readuc totul la preexistent,
iar viata este un tsunami care nu
iart: Ateptare, rgaz n care ne
natem./ dorint a apelor care
prevenindu-ne/ ne oblig s imi-
tm cettile/ ce ridic ziduri de
:gzuire/ i poduri ce leag
aceste ziduri chiar dup lungi
ani de linite (Tsunami). Vlto-
rile sunt ratiune de a fi si rzletele
paranteze n timp dau rgaz pen-
tru aripi si mpotrivire: Strb-
tnd o perioad de calm/ ntre
un tsunami i altul/ fr ruguri
care s-i conduc pn acas/
pe cei care s-au pierdut ntre
ape,/ oamenii uit trecutul (Da-
ta viitoare). Destinul este o con-
ventie peste putint, care se pre-
simte nu se rationeaz, cu punc-
tul de sprijin n afara vieti nsesi:
Scade resentimentul/ fat de
ceea ce credea/ a fi dreptul su/
Ariadna nu este doar/ cea care
ofer firul/ ci i cea care deslu-
ete/ scrise/ n ghem/ originea
i finalul (Piatra). Viata este aido-
ma unor antilope epuizate n
goana spre nainte/ (...) dac tot
ceea ce ele sunt scap/ i moare
fugind (ibidem). Aceeasi vltoa-
re, descoper Rosa Lentini, a
aprins ntunericul nainte de
vreme pentru Alejandra Pizarnik:
Patruzeci/ de ani mai trziu ci-
tesc numele n minuscule ale-
jandra,/ n gura celui care a
stpnit moartea precum fetita
ce/ sub vnturi cenuii ateapt
cellalt trm, i scrie:/ dede-
subt sunt eu/ alejandra (Ci-
tind-o pe Alejandra Pizarnik). Nu-
mai mitul se mpotriveste chiar si
din adncuri, din nisipul Nilului,
si rzbate mpotriva timpului prin
Barajul de la Assuan: Dintr-o
barc ndeprtat se aude cn-
tnd o lume nou, incontient
de zecile de/ temple necate sub
baraj, arhitecturi uitate/ care
niciodat nu vor mai izbuti/ s
ias la lumin. Cntecul iden-
tittii le dezvluie si el fcnd s
pleasc orice inventie a denatu-
rrii cosmopolite: n brci mi-
cute, folosind bratele drept vs-
le, se apropie copii de feluci ca
s cnte/ cntri la mod pe ca-
re cred ei c turitii doresc s
le-aud./ Cerem unor ochi n-
gropati n piele mslinie un
cntec egiptean. Ochii se lu-
mineaz/ n timp ce din pieptul
plpnd al micutului tanete
cea mai dulce intonatie, i ori-
ce/ alt melodie/ nceteaz a se
auzi n tot lungul rului (Brcile
Nilului). Dincolo de farul de la
Rosa Lentini Sim]ire spaniol#
\n rostire rom@neasc#
12
Alexandria, care zace n mare la
dou sute de pasi de la port,
Egiptul rmne Cheia Lumii:
Egiptul tindea spre stele ori se
afunda n nisip./ Cu o imens
cheie a vietii fcut din plumb
aurit se deschid astzi cele
dou/ temple din Abu-Simbel
sau cel din Luxor, n antica Te-
bas, / cu coloanele sale... Sim-
tirea liric a Rosei Lentini s-ar
lsa cu greu prins n expresie
romneasc dac o alta la fel de
subtil si profund n-ar adulme-
ca-o, fiindc sintaxa, topica si n
primul rnd mecanismele repre-
zentrii pot deveni nseltoare:
joc mprejmuind marele drum/
desfrunzit, al unei poete/ ce pu-
ne temei negurii sale;/ mai tr-
ziu locul i pierde rbdarea
(Citind-o pe Alejandra Pizarnik,
II). Sau o reflectie superb poate
fi prejudiciat n rostirea ei: Si
zice: iarna urc prin mine/ i
este mai n sine cu sine nsi
(ibidem, III). Ori lucrurile acestea
nu se ntmpl n traducerea lui
Eugen Dorcescu. El gust cu me-
tafora din savoarea acelui spirit
al geniului, despre care vorbea
Madariaga, cnd traduce Omilie
(n turnul clopotnitei un ritm
fr gre,/ dangtul de mort, n
biseric/mes recviem Bach//),
ori i gust veninul tranchilizant
al reconstructiei fiintei (Acum nu
este suflet/ nc e niciodat/ ieri
este nc/ azi este lat/ niciodat
i ntotdeauna/ ndeprtat//) si
ajunge la constructii care frizeaz
paradoxul (un lucru nu este el
nsui dac/ tim s-l ascundem;
Citind-o pe Alejandra Pizarnik).
Am tradus i traduc din limbile
francez i spaniol. E o munc
util i fascinant. Dar, pentru
a o duce cu bine la capt, tre-
buie, desigur, s ai anume cri-
terii. Spre exemplu, n ce m pri-
vete, caut mai nti afinitti de
mentalitate i de viziune artisti-
c, i abia apoi m ncumet a
tlmci un text, mrturisea Eu-
gen Dorcescu ntr-un interviu
(Ziarul Lumina, marti, 14 iunie
2011). Si o face cu onestitatea
crezului, adic, citnd-o tot pe
Rosa Lentini (Simbioz,5), Voi
micora apa/ pentru a-ti da s
bei/ soarele nisipurilor.
Dan Dorin MUSTA}~
De curnd a aprut romanul
Geamnul din oglind de Al.
Florin Tene, la editura Semn-
torul, Bucuresti, 2011, cu o co-
pert realizat de scriitorul si gra-
ficianul George Roca. n cele pes-
te 200 de pagini, autorul desf-
soar dou actiuni cu aceleasi
personaje n acelasi timp.
Evenimentele se deruleaz
dup anul 1990, printr-o reme-
morare a amintirilor celor dou
personaje puse fat n fat, ca
ntr-o oglind. Introspectia, sus-
piciunea reflexiv sunt procede-
ele la ndemna autorului, care le
foloseste pentru a ilumina fata
nevzut a trecutului lor, din
epoca ceausist, pentru a aduce
n constiint ipoteze verosimile
asupra adevrului trit de perso-
naje. De fapt, Al. Florin Tene, un
bun cunosctor al psihologiei
maselor, aduce n plin plan revol-
tele maselor manipulate de viito-
rii baroni, care n anii 90 erau n
faza incipient a devalizrii eco-
nomiei nationale.
Cele dou personaje princi-
pale, prieteni din copilrie, un
ziarist, profesor la facultatea de
jurnalistic din Bucuresti, pe nu-
me Constantin, si cellalt scriitor
si critic literar, pe nume Florin, se
ntlnesc, dup zeci de ani, la
Cluj, timp de zece zile, perioad
n care se desfsoar actiunea ro-
manului.
n cele peste 200 de pagini
ale crtii, structurat n zece ca-
pitole, autorul, fiind un virtuoz
al decantrii artistice si al retros-
pectivei, reuseste s oglindeas-
c conflicte, surprinznd prota-
gonistii n rutina gestului coti-
dian. Prezentul e un pretext de a
developa trecutul personajelor,
o trap a memoriei, dar si a face
cunoscute lucrrile publicate de
fiecare, deductibil reale. n jurul
lui Constantin si Florin si sotiile
lor se ncheag o parabol a scri-
bului omniscient, a martorului
care recupereaz adevrul isto-
riei prin amintire. Confruntarea
cu realul e un mod de a redes-
tepta miscarea sufleteasc, de a-
i verifica vibratia. Descoperim n
acest roman un filon al biografiei
autorului n tangent cu socie-
tatea si lumea scriitoriceasc.
Fiecare capitol din cele zece
are cte un motto din Biblie adec-
vat actiunii care urmeaz. Sur-
priza apare la sfrsitul romanului.
Cele dou personaje, sunt, de
fapt, doar unul singur, geam-
nul celuilalt, oglindit n propria
lui oper si care se redescoper
privindu-se ntr-o oglind real!
Romanul Geamnul din o-
glind, alturi de celelalte ro-
mane ale lui Al. Florin Tene,
Chipul din oglind, Insula
viscolului si Orbul din Mu-
zeul Satului, se constituie ntr-
o fresc a societtii romnesti din
secolul XX. Cu acest roman, pu-
tem spune c avem n Al. Florin
Tene, cu sigurant, un romancier
complet.
C#r]i primite
la redac]ie
Melania Cuc &
Menut Maximinian -
Cartea cu coperti de sticl,
Ed. Semntorul, 2011
Emil Bucuresteanu -
Proprietatea e sfnt,
Ed. Junimea, Iasi, 2011
Alex Vlcu - Adieri Astrale,
Ed. Amurg sentimental,
Bucuresti, 2011
13
Anul II, nr. 11(15)/2011
Florentin SMARANDACHE
(SUA)
Syn logismo
Constructie
Deconstructiv
Utopie
Mrete
Visele nfrnte
Divor(at
Domnisoar
Doamn
Boboteaz
Ger amrui
De te ia cu clduri
Autoportret
Nu par
Ce par a fi
Demagog
Se bate cu pumniin piept
Fr s miste un deget
Paternitate
Pruncu-i nscut n grdina ta -
De-aceea-i ftul altuia
Condamnat
Si-a dat foc la valiza
Ca intrat la ap
Pgubay
Nenorocitul de el
A rupt-on fericire!
Chirurgie
Operatia reusit
Pacientul decedat
Rotunjire
Inexactitatea, de care vorbeam,
Sa dovedit exact|
Traduction : Nicole Pottier
Syn logismos
Construction
qui dconstruit
Utopie
Grandioses
rves vaincus
Divorce
Demoiselle
Dame
Epiphanie
Gel chagrin
Qui te prend avec chaleur
Autoportrait
Je ne semble pas
Ce que je semble tre
Dmagogue
Il cogne des poings dans la
poitrine
Sans bouger un doigt
Paternit
Un bb est n dans ton jardin
Cependant il est le fils dun
autre
Condamn
Et la valise prit feu
en entrant dans leau
Perdant
Pauvre de lui...
Le bonheur la tu!
Chirurgie
Lopration est russie
Le patient est dcd
Rondeur
Linexactitude, dont on parlait,
sest avre exacte
Munca patriotic
Este voluntar -
Obligatorie
Glon(
Un obiect fierbinte
Care te las rece
Mihai
A crescut fiu-meu nalt,
si mai robust ca mine,
nct zici
c eu sunt copilul lui
Gripat
Si mai rcoreste sufletelu
Cu un ceai cldut
Non-identitate
Sunt ceea ce
Nu sunt
Nevroz
Tace fiinta n adncuri
Urlnd prin vene si artere
Oaspete
Omul dorit se dovedeste
Nedorit
Algoritm
Rationament ce se repet
De st mintean loc
Febr
O arsit torid
Care te ia cu friguri
Diagnostic
Are o boal
Sntoas
Travail patriotique
Etre volontaire
obligatoirement
Balle
Un objet brlant
qui te refroidit
Michel
Mon fils sest lev en taille
et il est plus robuste que moi
Si bien quon pourrait dire
que cest moi qui suis son
enfant
Grippe
Il rafrachit son esprit
Dune tisane chaude
Non-identit
Je suis ce que
je ne suis pas
Nvrose
La crature se tait en
profondeur
hurlant parmi les veines et les
artres
Linvit
Lhomme attendu savre
inattendu
Algorythme
Raisonnement qui se rpte
en laissant le cerveau sur place
Fivre
Une chaleur torride
qui sort en frissonnant
Diagnostique
Il a une saine
maladie
14
Anul II, nr. 11(15)/2011
Asisten( medical
Rnitul a murit
S-i fie de bine!
Necrolog
- Ieri a decedat Mos Trasc.
- Uraaa, triasc!
Katharsis
Actiune de purificare
Prin impurificare
Nostalgie
Dulceat
Amar
Euforie
Butura te adoarme
Trezindu-te n alt lume
Metafizic
Ilogic
Logic
Leney
Cnd se scoal
Se culc pe-o ureche
Pasiune
Am iubit-o
Cu o ur nebun
Iluzie
Bietul orb
Mcar visul s-si vad cu ochii
Despr(ire
Mi-am dat seama c
plecnd eu
Mati prsit de fapt voi
Insolen(
Crnul dracu,
Nu-si vede lungul nasului?
ndoctrinat
I se bagn cap de mic
C el nare cap.
Paryiv
si d cuvntul
C nu-i om
de cuvnt
Assistance mdicale
Le bless est mort...
Grand bien lui fasse
Ncrologue
Hier, est mort le pre Vit
Hourrah... vive le mort!
Catharsis
Action de purifier
dans limpuret
Nostalgie
Confiture
Amre
Euphorie
Boisson qui tendort
Tout en tveillant dans un
autre monde
Mtaphysique
Illogique
Logique
Paresseux
Quand il se rveille
Il se couche sur lautre oreille
Passion
Je laime
dune folle haine
Illusion
Laveugle malheureux
Pourrait au moins voir son rve
de ses yeux
Sparation
O je me rends compte lors
de mon dpart
Quen fait cest vous qui me
quittez
Insolence
Diable camus
Qui ne voit pas le long de
son nez
Endoctrin
Tout petit, on lui a mis dans la
tte
Quil navait pas de tte
Salaud
Il te donne sa parole
Quil nest pas un homme de
parole
Emo(ie
mi st inima n loc
Btnd att de tare
Inhibat
Se d superior
Dintrun complex de
inferioritate
Perpetuum mobile
ntro stabil
Instabilitate
Solu(ie
Sa rezolvat:
Nu se poate
Ateu
Credincios
n necredinta sa
Ecua(ie
Orice cunoscut
Are o necunoscut
Ghinion
Dac mi doresc ceva
Cu sigurant c sentmpl
invers
Temporal
Acest devreme al tu
Sa dovedit a fi prea trziu
Bir
De unde nai
De-acolo s dai
Fle(
Fur de la el
Si d la altii
Legea compensa(iei
Cine pierde azi
Va cstiga mine
Incertitudine
Are dreptate
Si, totusi, nare dreptate
Intrus
Invitat
Neinvitat
Sindrofie
Sau adunat toti
Neadunatii
Emotion
Mon coeur sarrte sur place
force de battre trop fort
Inhib
Il se croit suprieur
dans un complexe
dinfriorit
Perpetuum mobile
Dans une stable
Instabilit
Solution
O lon rsoud
Ce que lon ne peut pas
Athe
Celui qui croit
En sa non-croyance
Equation
Toute connaissance
possde une inconnue
Guigne
Lorsque ce que tu me
souhaites
se ralise coup sr linverse
Temporel
Quand trop tt pour toi
Savre tre trop tard
Impt
De ce quici tu nas pas
L-bas tu donneras
Crdule
Drobe chez lui
Pour donner aux autres
Loi de compension
Ce quaujourdhui tu perds
Demain tu gagneras
Incertitude
Avoir raison
Tout en ayant tort
Intrus
Invit
Non-invit
Syntrophie
Sans sassembler
Tous se rassemblent
15
Anul II, nr. 11(15)/2011
43
George FILIP
(Montreal)
Din volumul Lre des potes,
n curs de apari(ie, la Editura Destine, Canada
RVE LUNAIRE
Et cet oiseau dpourvu de corps
tournoie lombre de maintes vapeurs
tout aussi imaginaires que les vierges
dont rvent les recrues pleines dardeur.
Quand la poussire de la Lune se dverse
on le sent tout prs de nous, loiseau
son repos, le pote aime le laver
dans le murmure coupant les eaux.
A un moment donn, seul seul :
que deviens-tu sans ton corps, oiseau vivant?
va, je vais te prter mon propre corps
mme si ternellement
Et voil quun pote sans corps
visite secrtement les rdactions;
le rdacteur reoit son manuscrit
sans aucun prjug ou raction.
Quand la vieille Lune se promne dans le parc,
le pote tousse sur un arbre qui dcolle;
lastre est poustoufl de tout ce quil voit
et du ciel, descend deux pas du sol.
- o passa ton corps, pote effondr ?
- lai donn loiseau pour voler aux astres.
- et que deviennent ton front, tes yeux ardents?
- parfois, je les trouve un vrai dsastre.
La Lune partit emportant ses rves
En racontant tout aux toiles
- sachez quils sont ainsi, les potes l-bas,
- je dis la vrit, mes vestales.
Voil un svelte oiseau nanti de corps
Qui vole et chante dans la vie
Et voil un pote dpourvu de corps
En errance dans la statue du parvis
UN RVE DAUROCHS
Les aurochs du ciel traversent le ciel
Et la Voie Lacte trop longue leur parat
Le palefrenier a affaires en ville
Et au Grand Charriot les a attels
Ils ne savaient rien ces costauds des sommes
Ce char quelle envie de faire bousculer,
Pour rentrer aux curies chez les vaches
Portant entre les cornes la chane en trophe.
Le palefrenier muet grille une sche
Boit de leau bnite dans une demoiselle
Aiguillonnait les btes dun bton
Qui prenait ses aises le long dune ridelle
Le char de mas gravit pniblement
Etoiles brillaient aux yeux des ovibos ;
A hauteur des talus aux gros cailloux,
Lair lui-mme - voire - grinait sous les sabots.
La Lune jonchait la route de lampyres
Dans les bourbiers, le char senlisait.
Au besoin, afin de sen sortir
Le palefrenier la roue poussait.
Aprs quoi, les aurochs si muscls
Se tranrent sous les hues va le malin
Vers le soir, esquints par le voyage,
Les voyageurs arrivrent au moulin.
La nuit les roula en sacs de lin,
Les aurochs rvrent de cuir de vachette
Et pendant ce temps, le vieux Seigneur
Avait descendu le ciel sur nos ttes.
Tout nest donc quillusion ici-bas.
La fantaisie est juste pour les dments.
Et dans mon rve aux aurochs attels,
Ctait moi le conducteur - bonnes gens
LALBATROS
un albatros descendit de son vol
en devinant sous ses ailes un mt ;
peut-tre craignait-il la voix de la Mer,
peut-tre un dor lappelait vers l-bas
je lobservai de mille yeux la fois
prsentant sa poitrine au souffle dair.
trouvait-il que le ciel tait bien loin,
ou ne retrouvait-il plus la Terre ?
pris en chasse par tous les points cardinaux
il sarrta sur le pic... nulle part.
son envol a t taill en pierre
dans certains prs silencieux, hagards.
je lobservai de mille yeux la fois
qui faisait remuer son me au loin,
ensuite, il se perdit vers lhorizon.
pourquoi vint-il l, on ne le sut point
JE LE SENS
Jai une telle nause lors dun cauchemar!
Votre oreille aura tout cout
Dguis dans la vie, quel ignare
Dsespr en qute de ma moiti.
Vous mavez enfil la camisole.
Lme se dbat dans le geste de la main.
Vous oindrez mon corps auprs dune
fumerolle;
Toi, ma femme, tu plaindras avec les chiens.
Je souffre que trop desprit puisse tout gcher.
Je souffre que toutes mes fibres soient
dj mortes.
Je souffre pour le crdo, au pis aller
Je souffre de navoir un livre, daucune sorte
George FILIP nest pas un Hros, il est un Eros de la Posie: il la dans la
peau, dans le sang, il respire par les pores de la posie, il en rve tant ltat
de veille que dans son sommeil (bien que les mauvaises langues prtendent
quil crit au lieu de dormir - ce qui ne veut pas dire quil dort en crivant ou
quil crit en sommeil).
Constantin FROSIN, Professeur des Universits
16
Anul II, nr. 11(15)/2011
Florin M~CE{ANU
Egiptenii aveau o
exceptional vocatie a
culorilor vii, vesele,
delicate. Templele,
mormintele, obiectele de
cult, sarcofagele,
mobilierul, statuetele,
textele de pe papirusuri,
erau acoperite cu desene
colorate cu o palet
discret. O palet care
folosea negrul de
crbune, albul de var,
ocrurile galbene i roii,
fritele albastre i verzi
amestecate cu uleiuri. O
tehnic rmas
necunoscut i care dup
cinci milenii i mai
pstreaz nc nealterat
Pictura egiptean#
prospetimea.
Mijloacele cromatice ale
pictorilor egipteni erau
srace, limitate fiind la
ase culori fundamentale:
negru, alb, rou, galben,
albastru i verde. Au
cunoscut, ns, arta de a
pune n valoare dou
tonuri vecine.
Pictorul egiptean nu
cunotea perspectiva.
Evita suprapunerile,
lucra la suprafete de
culoare uniform: bustul
brbatilor n brun-glbui,
al femeilor n galben
deschis. Fr nuante,
fr degradeuri.
Desenul care delimiteaz
i poart culoarea trebuie
s fie ct se poate de real;
el pune n valoare
elementele esentiale dintr-
o scen, atributele
indispensabile ale unei
persoane sau ale unui
obiect.
Zeii, regii, mortii glorioi,
sunt mai nalti dect
celelalte personaje,
tocmai pentru a-i afirma
i confirma puterea
superioar. Si tocmai
pentru a fi complet,
figurarea corpului
omenesc mbin viziunea
din fat i cea din profil,
iar reprezentarea unui
edificiu face media ntre
plan i elevatie.
Desenul egiptean este
desigur produsul unei
activitti cu scop, nainte
de toate, utilitar.
La Apogeul Noului
Imperiu Egiptean, artitii
egipteni, descoperind sau
redescoperind bucuriile
picturii pure, au atins o
subtilitate a liniei i
coloritului, necunoscut
pn atunci.
Odat cu decadenta Noului
Imperiu, coala de pictur
teban eueaz ntr-un
artizanat ngust i dispare.
T
r
o
n
u
l

l
u
i

T
u
t
a
n
k
a
m
o
n
S
o
i
m
u
l

l
u
i

T
u
t
a
n
k
h
a
m
u
n
17
Anul II, nr. 11(15)/2011
Adrian BOTEZ
SNGELE CRIMEI $I RIMA
ar trebui s blestem ntreaga lume
ar trebui s iert ntreaga lume
ar trebui s m blestem pe mine
ar trebui s m iert pe mine
nu sunt n stare s navighez prin oceanul de snge
nu sunt n stare s recunosc c m trag din
smnta crimei
este att de trziu - pn si pentru a blestema
este att de trziu - pn si pentru a ierta
mai ales - este cu totul trziu - pentru
a recunoaste
va veni judecata - vor veni devlmsii de
nori nflcrati - va veni - deasupra de nori - judectorul - cu
toate judectile atrnndu-i din
palme: toate judectile judectorului vor
curge peste noi - ca un nou snge - proaspt! - toate
nerecunoasterile noastre ne vor reboteza cu
un nou snge
blestem si iertare si recunoastere si viat si
moarte si a vorbi si las ori
neputincios - a tcea - a cntri si
a falsifica jalnic cntarul si - ntng enervant
cabotin - a te cumpli si a te
trage din smnta
crimei - toate sunt legate de aventura
corbiei scufundate a sngelui - toate sunt din pricina
n lumea asta - a crncenei lipse a
rimei
luati rdcinile crimei - si ardeti-le cu
focul cel viu al
rimei: sngele se va stinge - si
peste toat lumea si firea - din nou si
desvrsit - va
ninge
***
SEMNE DE COBORRE
e frig
curnd va tbr pe-aici si
iarna - iar eu cutreier strzi - pustiite si arse de
febre - vinovat de prea multe
...de multe sunt vinovat: nu si de
puhoiul de frunze - dobort pe trotuare - de
ghilotinele brumei: sunt vinovat de multe
necredinte: nu si de cerul mocnind a turbare -
tremurndu-si isteric - dorint de crim
inima-mi st ntr-un picior - gata
s-nceap - gratioas - zmbind ascutit si
pus pe relele toate - baletul mortii
inima-mi a-nvtat - cu
milenii multe-nainte ca eu s m dezmeticesc - o
nou - salvatoare identitate: nu mi-o
spune nici moart - si m-mbie s trec
prleazuri ceresti ctre
case nmrmuritoare - care-mi tintesc - clocotind
dusmnos - prin ferestre - mi tintesc si-mi salut prin
salve - orbia mea - melancolica
blnda orbie - dobndit n timp si
din ceata de lacrimi
...e frig si va-ncepe - curnd - pe aici
valsul sinistru-al scheletelor iernii
nimic nu se poate salva - cuvintele deja s-au
asternut la pmnt - cu ochii nchisi mpcat - pregtite de
necruttorul mcel
nicieri nu mai d semne ori zbor
ea - enigmatica: Pasrea-nger
...e att de frig - nct nu mai poate fi vorba
nici de sperant - ct despre
iubire - pur si simplu a devenit
o butad pe care si-o spun ntre ele
spectrele: consemn si parola de
azi
...zgomotele se nruiesc peste mine
apocaliptic - precum barosul pe
mistic - vina ilului: zgomote
desprinse de
orice le-a germinat - de oricine si-orice cruia ele s-i datoreze
monstruoas - fiinta desfiintrii prin vuiet - triumfal
lepdare - viscolind - descrcnd peste mine - tot
ce apas - tot ce
coboar-n abis - obsedat furios - dement n spume si
hohot de rune - fr
chin izbvitor al
ntoarcerii la cosmarul pretios - pretentios - al
luminii
***
18
Dumitru VELEA
Are omul o viat si o vrst ce nu pot fi
deduse din nici un act de identitate; ele se
ntind napoi, dup cum a ntrevzut Jung,
pe un traseu bimilenar; se desfsoar ca
identitate si structur pe o cale luminat cu
insesizabile scnteieri ale lantului AND; sau
dup cele confirmate de Cartea Crtilor, pe
durata vietii a patruzeci si dou de generatii,
ct i-a trebuit Divinittii s se ncerce cu om
cu tot, de la Avraam prin David si captivitatea
babilonian, pn la a se naste n Maria, ca
Mntuitor, Fiul Domnului, cel care a fcut
vdit legea dialectic a recuperrii si m-
plinirii divine a omului. A trecerii acestuia de
la conditia de rob la cea de prieten al Divi-
nittii. O dram n trei acte, cu trecere, spre
final, si prin infernul captivittii; o dram a
desfacerii din pnzele amgirii care se nu-
meste trup. Ni-e dat s privim n luntrul
nostru acest traseu dramatic, dup numrul
ncercrilor si statiilor parcurse, al generatiilor
petrecute: rareori solzii se desprind de pe
lumina ochilor, de cele mai multe ori, acest
itinerar l presimtim, ori nici att, simtindu-ne
doar, pn la istovire, durerea fizic a rnilor
de fiecare zi. Este un semnal si aceasta. Omul
ori se apleac asupra sinelui su, ca asupra
unei fntni spre a-si potoli setea din izvorul
rcoros al adncilor ape freatice, ori acesta
tsneste cu presiune greu de stvilit cu z-
gazurile constiintei. Pasii si urmele sale se
afl, chiar fr s-si dea seama, n posesia
drumului. Nu el, ci drumul l posed.
Aceste fraze asezate ca antet aduc sub
lumin zbaterea Marianei Zavati Gardner,
definit ca poet a cltoriei, acum, prin cartea
Bacu - London, nainte yi-napoi (Ed.
Sitech, Craiova, 2010), ca prozatoare a c-
ltoriei recuperatoare de sine. Dou borne,
o localitate a nasterii, n Romnia, si alta, a
maturittii spirituale, n Anglia, si ntre ele
un drum, nainte si-napoi, ce ia amplitudinea
unei rentoarceri, a unui cerc ce se nchide
spre a se deschide. Ce este orizontal si spatial
se rstoarn n vertical si temporal. naintarea
se desfsoar spre London, ntoarcerea spre
un Bacu scufundat n apele memoriei, ps-
trat n amintirile venite din generatii si recu-
perat din acestea de autoare prin ochii puri
de copil. Mariana Zavati Gardner obtine pri-
vilegiul, putem spune, prin cultur si forta
memoriei de a fi Maruca-naratoare. n adn-
cul oricrui creator se joac un copil. Uneori
sub privirea protectoare a unui btrn. Si are
loc o recuperare de sine. Se cunoaste pa-
rabola comorii din vis: pentru gsirea comorii
trebuie, ncreztor, s-ti urmezi calea visat,
unde la captul ei ntlnesti visul celuilalt,
nencreztor, asemntor cu al tu, prin care
afli c visata comoar se afl de fapt acas,
ascuns sub vatra real a focului - si prin ur-
mare, faci drumul napoi, te ntorci si o gsesti
acolo unde cellalt doar o visase. Faci drumul
nainte si-napoi ca-n orice cunoastere de
sine, cu cderile ei n cerc spre a recupera,
dup putint, prti din lumea mic, orizonturi
din lumea mare. n poezie, traseul cltoriei
Marianei Zavati Gardner urmeaz trepte si
ncercri, treceri si petreceri spirituale, cu
semne crestine, cu absorbtii din marele Sine,
decantate ca dintr-o fierbere de metale as-
cuns cu naiv pudoare. Prozatoarea, ns,
ca din greseal, trage vlul direct de pe amin-
tiri, de pe amintirile venite din alte si mai vechi
amintiri pentru a ne arta buna rnduial si
asezare a neamului su, strbttor de vremi
si mpcare cu ale lumii si civilizatiei, risipitor
de cunostinte si sensuri spirituale printre cei-
lalti - n virtutea dscliei -, ori aprtor de
fruntarii romnesti si ntemeietor de cele bune
si de cuviint ntre semeni si pentru semeni.
Numai c aceste amintiri si au aura sfsiat
de sbii si tratate ale istoriei, mustind de du-
rere. Ca ntr-un recitativ, mi amintesc mi
amintesc se aude vocea naratoarei:
mi amintesc... Sunt martor a trenu-
rilor prieteniei ncrcate la refuz de la Bra-
ov spre Kiev, de la Bucureti spre Odessa,
de la Ba-cu la Moscova, de la Suceava la
Leningrad.
mi amintesc... Sunt martor a trenurilor
goale de la Kiev la Braov, de la Odessa la
Bucureti, de la Moscova la Bacu, de la
Leningrad la Suceava.
Maruca privete prin fereastra ncperii
ei de la mansard trenurile companiei unice
Sovrom. Aude de departe uieratul convoa-
ielor pe roti: Sovrom lemn, Sovrom petrol,
Sovrom ln, Sovrom carne, Sovrom lac-
tate. Trenuri sovietice interminabile de mar-
f cu scriere kirilic, cu uile nchise erme-
tic, pe ine mai largi special construite.
Trenurile companiei unice Sovrom nu se
opresc n gara Bacu. Maruca habar n-are
unde se duc zi i noapte. Maruca spioneaz
din coltul ei de geam care-i deschide hul
la acelai nivel cu cenua cerului diminetii.
mi amintesc... trenurile belugului. O
vd pe Maruca spionndu-le din tcerea
ncperii ei de la mansard, de unde nici o
vorb nu trebuie s scape n afar.(5 mar-
tie 1953).
Cartea Bacu - London, nainte i-napoi
cuprinde douzeci si dou de naratiuni,
povestiri, de la cele mai ample si ntinse spre
cele mai reduse; de la cele evocnd oameni
si evenimente ndeprtate n timp, din estul
romnesc, la cele din ultima clip si dintr-un
spatiu redus englezesc, prnd o piramid
rsturnat, cu baza n sus, ori, mai exact spus,
partea de sus, cea plin, a clepsidrei. Si n
prelungirea acestei metafore, la orificiul de
scurgere a nisipului se afl, mai ntotdeauna,
o fetit, Maruca, naratoarea care se ngrijeste
de trecerea si strngerea amintirilor si, mai
ales, de msurarea timpului. Patru generatii
napoi, fat de Maruca, si una dup, a copiilor
si nu numai, care, de fapt, apartine prezen-
tului. Aici se vars trecutul pentru a decanta
prezentul. Acolo, la captul de sus, sau din
adnc, de unde se torc amintirile se afl Cu-
coana Anica - o mam a sirului de mame, al
crei nume nseamn har. Nu este nimic n-
tmpltor n ordinea spiritului, fireste, cu cea
real cu tot, de zi cu zi. Nu trebuie s ne n-
doim, n proza Marianei Zavati Gardner ficti-
unea absoarbe realitatea si i pstreaz iden-
titatea. Ea se ntoarce, pe calea amintit si a
amintirii, asupra arborelui genealogic, pn
la a patra spit, mai departe lsndu-l poeziei
spre detectare. Iar arborele acesta are fructe
si rni, rni si fructe, precum arborele de
struguri din neptrunsurile amazoniene, ce
face fructele pe trunchi, pornind de jos, si pe
crengile orict ar fi de groase, iesind direct
din coaj, spre a se hrni cu ele si animalele
ce nu se pot ctra. Un asemenea arbore,
care a dat fructe si a fost rnit si-si face din
rni fructe, este cel strluminat prin noaptea
19
Anul II, nr. 11(15)/2011
vremii de memoria constitutiv a Marianei
Zavati Gardner. Ea nu prezint dect o clip
din ceea ce las fulgerul s se vad. O vizit
la oras a lui Mos Bugan, o discutie la o coa-
d din timpul vietii pe cartel, o joac de
copii, o prim amintire, o zi din viata Domnu-
lui Constantin, o asteptare la cin a bunicu-
tului Ion din grdina cu stupi, o alergare de
la o cas la alta a spltoresei Maria dup un
strop de lapte pentru pisici, mai toate nchi-
zndu-se, neasteptat, gogolian, dup care
nu se mai pot continua. Se nchid: cu o n-
tmplare umoristic (Mos Bugan, mndrul
Bugan este prins de sotul trancei delicioase
asupra faptului de drgostire, si pierde sabia,
dar are alta mai strlucitoare n baroucha),
cu o bucurie tsnit ca din mormnt (5 martie
1953, cu sosirea vestei mortii lui Stalin, n
mijlocul oamenilor la coada pentru alimente
de supravietuire), cu spaima securittii (Ziua
Domnului Constantin, profesorul trece printr-
o anchetare), ori, de cele mai multe ori, tragic
(Bombonelele, unde, dup o joac de copii,
Maricica ia pastilele drept bomboane si si
gseste sfrsitul; Grdina cu stupi - care se
ncheie cu viata bunicutului Ion la treapta
scrii; Portocala de Crciun - se rotunjeste
cu ultima suflare a spltoresei Maria). Ai-
doma si naratiunile cu ntmplri si personaje
din prezentul englezesc. O viat, o zi - strnse
n iluminarea de-o clip, reduse la acele ful-
guratii ale fiintei, ca n cazul Virginiei Woolf,
numite moments of being, momente de a
fi. Iluminare, o luminare de-o clip venit
din interiorul vietii, o amintire, care leag
miraculos sirul de vieti, care din loc n loc
mbrac arborele acestora cu transparent
pe traseul cresterii sale. Peste cele ce trec,
iluminarea vine cu petrecerea si recuperarea.
Nimic nu este zadarnic, chiar viata splto-
resei Maria, emotionant luminat cu ilu-
minarea ei de o clip. Se recupereaz cu sens
pentru naratiune si cine stie n ce ordine a
existentei ca necesar! De-ar fi s ne gndim
la mamele lui Strindberg sau Jozsef Attila.
Povestirile Marianei Zavati Gardner sunt
nuclee narative ce particip la constituirea
unui lant nevzut al fiintei n cutarea ultimei
verigi. Nu stim unde se afl, ceea ce autoarea
ne spune n povestirile printilor (Cons-
tantin si Iulia), bunicilor (Ion si Eliza), ale
strbunicilor si str-strbunicilor (Mos
Bugan si mam-sa Anica) sunt fapte si ntm-
plri ce se lmuresc prin flacra albastr a
candorii, expunerea lor venind cu o concre-
tete demn de ziua dinti. Iat cuvintele des-
pre singura si stearsa legtur romantic a
spltoresei Maria, ruf izolat agtat timid
pe frnghia de rufe a existentei Mariei.
n primele povestiri, ochiul copilei-narator
nregistreaz cu nesat si vede sub conturul
fiecrui personaj, gest sau ntmplare, pata
de snge ca pret al vremii si istoriei. Locul
acestor prime si grele naratiuni l constituie
Strada Caselor Nationale (mai trziu natio-
nalizate sau supuse sistematizrii), casa
cu fatada italian, cu scri impuntoare, cu
livad cu pomi si cu stupi de albine; timpul
este cel de ocupatie sovietic si, mai trziu,
de acutizare si fetisizare comunist; iar
determinrile cauzale sunt cele amputate de
servituti ideologice si team de delatiune.
Totusi, lumea aceasta se-nvluie ntr-o pur-
pur magic sub care se presimte partea de
vedenie a ei - de discret simbolicitate - pe
care Maruca-narator o face vdit ntr-o gra-
fie exact, precum a florilor crescute peste
noapte. Iar n ceea ce priveste naratiunile
din urm, ale spatiului si timpului de la Marea
Nordului, unele sunt ncrcate de spaim
(Casa nr. 1, Casa din deal), derivnd parc
din Prbusirea casei Usher a lui Poe, de spai-
ma din suflet a celei ce-si caut un loc si o
identitate - detalii peste detalii, amnuntite
si precise acoper fata nspimnttoare a
necunoscutului; altele sunt traversate de tea-
m, nu mai putin tulburtoare, precum o
operatie ce duce gndul mereu la o tumor
malign (Problemele Maruci), sau si strng
cuvintele ca pe niste cioburi de sticl, bine
fixate de cadrul obiectivului (La gar, La
sfrsit de sptmn, Zgomote, Programa-
rea). De fapt, aceast imagine cade ca preci-
zare a rostirii multor personaje.
De fapt, n aceast cltorie recupera-
toare de sine, nainte si-napoi, ele se aseaz
corelativ si ca functie de referint. Casei cu
fatada italian, un culcus pentru copil al-
turi de crti si zei, i corespunde, rsturnat,
casa fr locuire, cea bntuit de spirite, de
fantoma adolescentului mbrcat n albas-
tru... si ncltat n tenesi, gsit ntr-un cufr
din pod ca un schelet mbrcat si ncltat
asemenea, aducnd, dup tragerea trapei de
ctre politist, o bufnitur n tot podul.
Toate vin corelativ, pn si examenele mamei
si ale fiicei. Corelatiile acestea, ntre primele
povestiri si ultimele, se surprind n dezechi-
librare. Ultimele evidentiaz lumina primelor.
De pild, ntre impuntorul Mos Bugan, care
scap din conflict gsindu-si o sabie mai
strlucitoare, si Rick ce cade prizonier unei
miscri de comic buf (Prin urechile acului).
Maruca-naratoare, cea cu ochii mriti ct zarea
pentru a deslusi zrile prin care i calc p-
rintii, bunicii, strbuncii, pn la mama mamei
cea mare, las loc, n aceast parte, Marianei-
naratoare, care traseaz contururile doar din
cteva linii aruncate paralel si intersectate,
ca n desenele lui Lowry, cum zice, sub care
se ntrevd magice cmpuri aduse n rezo-
nant. Spre evident, finalul naratiunii lui
Rick, cu uciderea n efigie:
La etaj, gemetele Gemmei se aud prin
peretii subtiri ai casei victoriene. La parter,
Kate cu un pahar plin ochi cu vodk, scur-
m cu mna n tava cu cartofi i-l alege pe
cel mai umflat. l scoate din grmad. Mer-
ge la cutia cu articole de cusut, pe care a
cumprat-o anul trecut n concediul petre-
cut cu Rick n Normandia. Extrage colectia
ei de ace din unul din desprtiturile cutiei.
Se aeaz confortabil pe un scaun cu sp-
tarul nalt. Ia binior cartoful n mn. Se
pornete s zgrie doi ochi pe suprafata
bulbucat. Contureaz un triunghi drept
nas i dou linii care se unesc n loc de
gur. Pe fat i se imprima un rnjet de
gargoyle. Socotete n sine Ah, da, acui
s gata! Cu grij, scoate, unul cte unul,
acele adormite n pernuta de ace n form
de main de cusut cu pedal i, meticulos,
le mpunge adnc n cartof. n interiorul
conturului ochilor, nasului, gurii... i ulti-
mul ac l plaseaz delicat adnc n inim...
Ah, da...!
Rick apas pe accelerator...
Rick, trezete-te Rick! Da, deschide
ochii, Rick1 M auzi, Rick? Strnge-mi
degetul, Rick, dac m auzi!.
Si spre ncheiere, pentru a nu rmne
nespus imagina in nuce a crtii, trebuie
numit ultima proz, Bilet dus-ntors. Un
dialog de rafinament ntre brbat si femeie,
purtndu-se de la simtirile fizice si firesti la
atingerile magice si nefiresti, lsnd plpiri
asupra principiilor masculin si feminin. De la
acesta se poate face o nou si profitabil
citire a crtii.
Revenind, ceea ce lumina acestor nuclee
narative, din cartea Bacu - London, nainte
i-napoi a Marianei Zavati Gardner, nu poate
evita este imaginea lzii de zestre a Maruci,
trimis de printi peste tri si mri, plin cu
lucruri de-ale casei si crti, si asteptat cu
nerbdare. Ea poart casa, memoria. Si pe
deasupra, magicul motan trcat, torcnd
firul timpului printre personajele povestirilor.
n lada de zestre a lui Eminescu, luat spre
pstrare si grij de Maiorescu, alturi de
manuscrise se afla si ceasornicul scos de la
Simtion, de care poetul continuu se interesa.
Si tot el, n Cugetrile srmanului Dionis, l
numeste pe motan unice amic si ornic. S
fie imaginea un joc de copil? Tine de profun-
zime.
Are omul o viat si o vrst... o lad de
zestre...
* Prefata crtii Bacu - London, nainte
yi-napoi (Ed. Sitech, Craiova, 2010), de
Mariana Zavati Gardner
20
Drumul spre Craiova mi-a strnit un alt
fel de curiozitate, iar faptul c Maria deve-
nise, dintr-o dat, si gnditoare si tcut, m
nelinistea. Voiam s ntreb si s stiu ce si cum,
ns un fel de funie imaginar m sugruma.
Si asta mai ales cnd am vzut c lumea nu
se termin deasupra dealurilor, adpost al
satului n care vzusem lumina zilei, si c ori-
zontul, locul n care cerul curgea parc de-
asupra pmntului, mi fugea de sub priviri.
- Mami, ce e cu tine? - m-a ntrebat Maria
simtindu-mi emotia.
- Mai nimic! M tot ntreb dac lumea de
dincolo de ce vd eu, e lumea ailalt...
- Ailalt?!
- Da, aia despre care vorbea cnd mos
Gheorghe, cnd Bunica?
- Mda! Nu prea stiu ce ti-a spus mamaie
si nici ce e acum n capul tu, ns se poate
spune si asa.
- Atunci marginea cerului de ce nu st lo-
cului? S ajungem cumva la ea si s ne oprim.
- Eventual s ne ntoarcem sau s trecem
prin ea, dincolo de ea, dup cum ne convine.
- Pi, da, c altfel tot o s mergem si...
- Oamenii merg de cnd se stiu si de ajuns
tot nu au ajuns.
- Bine, dar eu sunt mic si o s obosesc.
- E! Atunci o s pui cpsorul sta frumos
la mine n poal si ai s te culci.
- Fr s stiu unde am ajuns? Fr s vd?
- Ai vreme s privesti, ai vreme s si...
Totul e s vezi ce e de vzut.
- ...C dac nu, vine sarsail. Asa mi-a zis,
ntr-o zi, bunica. Iar sta, adic sarsail, nte-
legi tu, cic ar avea o coad...
- Da?
- Da! C nu l-a putut pcli nici baba, nici
vulpea.
- B, puiul meu mic! Mnca-o-ar mama!
Ce o s m mai mndresc eu cu tine la Londra!
- Pentru c sunt desteapt si frumoas,
asa e?
- Daaa!
- De-aia zicea si mos Gheorghe, c altfel
se lua cu joarda dup mine ca dup nevast-
sa. F, hrca dracu, mi-ai mncat zilele! Si
zvrrr, cu btul dup ea. ...Doar cnd se supra.
- Ca s vezi!
- Cum vine aia?
- Aia fiind ce?
- Mncatul zilelor.
- Mncatul zilelor?! Doamne, cum s-ti
explic eu tie?...
- Pi dac se mnnc asa, puse pe pine,
cum mi punea bunica margarin si magiun,
nteleg, ns am ncercat, ntr-o sear, s n-
tind ntunericul si... nimic. Pinea, tot pine!
Ziua, nici gnd. Lumina nu se las, cu una,
cu dou, prins.
- Da?! Adic, da... Pi... Nuuu! E, cum
Dumnezeu, nu?! Daaa... Sigur c da.
***
- Doamne ce mai complicati voi, oamenii
mari, lumea! - voiam s-i reprosez Mariei, ns
masina cu care goneam spre oras ajunsese
deja n fata grii. Am cobort. Forfota din jur,
multimea de taxiuri nsirate de-a lungul pero-
nului, asemenea srmanilor la cantina sra-
cilor, m-au nucit. Dac mami stia bine ce s
fac si ncotro s se ndrepte, eu pream czu-
t ca de pe Marte si priveam cu disperare,
mai ceva dect omul nainte de moarte, spre
un alt fel de necunoscut. La prima vedere,
singura mea scpare ar fi fost ntoarcerea a-
cas, n sat la bunica, ns curiozitatea, ves-
nicul sarpe din om, m trgea spre nainte.
Buimcit de tot ce mi se ntmpla, nici nu
mi-am dat seama cnd am ajuns n tren. Com-
partimentul nu era aglomerat. Pe banca din
fata noastr, doar un btrnel cu barba si
musttile czute, ce venea parc de peste
timp. Cu sigurant nu se urcase din Craiova,
ns aveam sentimentul c ne fusese perma-
nent alturi. Mami l-a salutat nainte de a-si
aseza bagajele pe etajerele de deasupra ca-
pului. Eu ns am zbovit cu privirile n pri-
virile lui. Abia trziu, cnd ne-am gsit cumva
locul, am zis si eu sfioas: srut mna! B-
trnul si-a trecut degetele calde prin buclele
mele, m-a srutat pe frunte, apoi a iesit pe
coridorul vagonului. n urma sa, mi-am re-
zemat fruntea de snul Mariei si am adormit
instantaneu, ca dup botezul pe care parc l
aveam nc n minte. M-am trezit trziu ntr-
un suierat al trenului amestecat, oarecum,
pe nepoftite, n trncnitul rotilor. Cnd am
privit pe fereastr cmpurile ce mi fugeau
de sub priviri, am avut sentimentul c totul
mi scap c vin de niciunde si merg spre
nicieri. Atunci, parc si satul si bunica se
topiser n nu mai stiu ce si m urmau ntr-un
fel de cltorie cosmic al crui nceput si
sfrsit se rotea ntr-un real mai evident ca
oricnd. Taca-taca, taca-taca, rotile de tren,
hodoronca-tronca, hodoronca-tronca, uni-
versul n mijlocul cruia mesteca, precum
mos Gheorghe n ceaunul cu mmlig, b-
trnul ce m srutase pe frunte.
***
Gara de Nord din Bucuresti, un fel de ba-
lamuc. Cltori, gnduri, valize, crucioare,
hamali, rtciti si cini rtciti. De toate! Si
toate ntr-un vesnic du-te-vino. Dincolo de
ea, spre rsrit, statia de metrou. Alturi, pe
scrile ce mi-au prut treptele cderii, auro-
laci, drogati, cersetori. Majoritatea, copii ai
strzii. Dintre ei mi-a srit n ochi o fetit.
Ciufulit si tuciurie toat. Nu avea chilotei.
Pe ea, doar un fel de cmsut. Mnca dintr-
un colt de pine si am poftit.
- Sara! - m-a apostrofat Maria. Nu e fru-
mos, mami!
- Veau si eu!
- Doamne, nu se poate! Avem, n bagaje,
sandwichuri. Pui de la mamaie... Doar s ajun-
gem la aeroport si...
Mi-a venit s plng, ns am mai fcut
ctiva pasi. La fiecare din ei, ntorceam pri-
virile. La un moment dat, fetita mi-a zmbit.
Abia atunci i-am vzut albastrul ochilor de
sub genele lungi si prfuite.
- As vrea acum. Acum, acum... - am insis-
tat si m-am oprit.
Maria a scos, usor agitat, un pachetel
cu mncare dintr-o geant mai la ndemn.
Cnd l-am primit, am rupt-o la fug napoi,
spre copil. M-a primit cu bratul ntins. M-
nuta ei mirosea a pine.
***
Aeroportul, un alt fel de aduntur. To-
tusi ceva parc mai select si mai ordonat.
Dup ce Maria a ntrebat, despre una, alta, la
un birou de informatii, ne-am asezat ntr-un
rnd. Nu dup mult timp, cnd am ajuns la
un pupitru, n fat, un domn elegant ne-a lut
bagajele.
- Mami! - m-am speriat eu.
- Da, draga mea!
- Ni le mai d napoi?
- Nu! Acum nu.
- ...Si hinutele mele?
Nicolae B~LA{A
21
Anul II, nr. 11(15)/2011
- O s aib domnul grij de ele.
- Ba, o s le fure!
- Sara, se poate? Cum s?...
- Asa cum fur hotii de cai
caii. Cic dup miezul noptii. Si
cum i-a luat Florea chilotii de pe
srm, Anici lui Nae, de a rmas
aia n curul gol.
- Sara, m faci de rs!
- Nu te pclesc. Mi-a spus
mie mamaie.
- Ca s vezi si cu bunica. Nu-
mai prostii te-a nvtat.
- Da? Pi atunci se schimb
socoteala. Cnd o s ne ntoar-
cem, ar trebui s-o iei cu joarda.
- Ar cam trebui, dar o s-o doar!
- Pi da, dar trebuie s-i vin
cumva min-tea la cap! ...C asa
mi zicea si ea.
- Si dac pn atunci o s-i
vin?
- Nu prea cred, dar fie! Stii
ce? Mi-e deja dor de bunica!
- Draga mea, tu esti de groaz!
- Stiam eu. C l-am speriat o-
dat pn si pe mos Gheorghe,
cnd m-am prefcut moart, n
putinica aia, din fata casei. F,
ce ti-am spus eu, f, tie, s nu o
umpli cu ap! I-a zis femeii lui.
Apoi, f, fir-ai a dracu, dac o fi
ptit ceva fata, te tai bucti si te
dau pe balt!
- Aoleu, dar multe le-ai mai
Icut?!
- Eu?! Eu am fost cuminte. C
de-aia mi-ai adus tu si bomboane,
si hinute... Ei au ce au... C nici
eu nu mai stiu ce au!
***
Odat cu nserarea, am urcat
n avion. Maria m-a asezat pe un
scaun, lng fereastr, mi-a pus
centura de sigurant, m-a srutat
pe frunte apoi si-a fcut semnul
crucii. Gestul ei m-a surprins. M
asteptam s m nchine si pe mine,
cum proceda, sear de sear, bu-
nica, dar nu a fcut-o. M-a ndem-
nat ns din priviri.
- Mami, eu spun nger nge-
rasul meu...
- Atunci, spune-l!
- Acum?
- Nu, adic, dac vrei, da
- Pi, gata, ne si culcm? Asa
ca gloaba lui Staros, din pi-
cioare?
- sta cine mai e?
- Cum, nu stii? Vinde cu baba
lui nghetat. Duminica, prin sat
pe la noi, c smbta se duce la
ia din Prejoi. Am auzit c ar fi si
pe acolo copii. C babele nu prea
mnnc. Cic ar fi si stirbe, si
cu dureri de burt. Eu cred c
doar de zgrcite
- Ai luat si tu?
- Daaa! mi cumpra mos
Gheorghe, c mamaie nu prea
vrea. Ddea vina cnd pe gtul
meu, cnd pe gura ta. C o fi si o
pti Taca-taca! Taca-taca! No-
rocul meu cu n cazul n care
nu ai bani, doar trei ou, luate
din cuibar, nghetata. Ai grij s
nu te vad asta a mea sau hrca!
Am - i ziceam eu, l trgeam de
mustti si l rugam s mi mai cum-
pere nc una.
- Si vrea?
- Daaa! Cnd terminam de
mncat, m pupa pe nsuc. ...Si
gata!
- Aoleu, ce-am s m fac?
- Acolo, n Londra nu o s
vin Staros cu baba?
- E, si cu tine!
- Trebuia s-mi dau seama.
Cum s-l primeasc n avion cu
gloaba? Iar el, un avion al lui...
nu are! Nu, c d banii, de-aiurea,
s-i treac de junghiuri. Mamaie
ar avea un secret, ceva, dar tine
pentru ea.
- Este, cum s-ar zice, egoist!
- Nuuu, cic leacul ar vindeca
doar pe lu-mea ailalt... Iar el nu
e dus definitiv. Doar uneori,
juma, juma. Si afl c am crezut-
o, c asa zicea si baba Ioana. Iar
asta e femeie... Dup mos Gheor-
ghe, ba hoasca, ba hrca. Dup
cum l scotea din minti. ...Pi da,
si zvrr cu btul dup ea. C nu
era cuminte.
- Da?
- Pi da, c altfel ar fi pupat-o
el cumva. Pe nsuc, la fel ca si pe
mine, ns nasul, la ea, ct flas-
neta. n plus, vesnic i curgea.
Si, hapciuu! Iar mos Gheorghe,
zvrrr!... Ti-am spus, f, s te
duci dracu la doftor?... Poate
mbolnvesti fata, s nu mai am
trai cu asta - adic... la bunica se
gndea - c dracii toti o s te ia.
- Si-au luat-o?
- Nu, c e btrn si nu mai
au ce face cu ea. Daaa, nu te mira!
C tot mos Gheorghe mi-a zis. De-
ai sti tu cte prostii stia. Stai s-
ti spun si tie una: rznd asa ca
Limba romn
Timp care curge, timp ce purcede
n urm-ne multe nop(i s rmn,
Dar niciodat nu se va pierde
Doamna frumoasa limb romn.
S-or duce zilele, iubiri fr margini
Vor trece sub marea uitare stpna,
Dar niciodat n-o cdea n paragini
Doamna romnilor limba romn.
Cuvntul ei dulce ne este nume
Glasul ei cntec mereu ne adun,
Bunii yi rii ce au pe lume
Mai sfnt dect ea, dect limba romn.
Pmntul acesta ct ne rmase,
Mun(ii cu vulturi, marea cu spum
Stau sub lumina ce arde n case
La fiecare, limba romn.
Fcu(i dintr-un snge strvechi precum vinul
Din boare yi rou yi din furtun
n ea ne rostim bucuria yi chinul
n prea ierttoarea, limba romn.
n ea se boteaz yi viii si mor(ii,
n ea se yopteyte sub clarul de lun,
Au dus-o pe buze yi domnii yi ho(ii
Trind de milenii n limba romn.
prostul, de cte si mai cte si
amintea, ntr-o zi, l-a apucat cufu-
reala...Ca pe bocii ia betejiti...
- Sara, ne aude lumea!
- Nu, stai si ascult!...Deci
cufureala si nici mcar izmene pe
el nu avea.
- Scumpo, taci c mi vine s
vomit.
- Si mie. Vai, ce pute! Vino s-
ti spun la ureche!
- Zii!
- Cred c a scpat vreun prt
careva.
- E, si cu tine!
- Daaa! Ca bunica, numai c
ea: prt! prt! ...Si purecii o luau
la sntoasa...
- Sara!
- Dac nu-ti place, spune-mi
mcar dac mai e mult pn la
Londra!
- Cam ct de o idee... Si dac
o fi si o fi, vom mai vedea...
Mihai DU}ESCU
22
Marian P~TRA{CU
Acum, pn una alta, priete-
nul lui Mrian Frntu, tovarsul
Gheorghe Gheorghiu-Dej din
tabloul de deasupra capului lui
domn Nelu, l urmrea cu ochi
de vultur, pe fiecare din cei trei-
zeci si opt de elevi din clasa a III-
a, cum cnt Republic, mreat
vatr. Odat cntecul terminat
- nu cntau dect prima strof,
era de ajuns, asa le spusese domn
Nelu -, acesta, cu voce milit-
roas si necomplicndu-se s
bage n seam inadvertenta ex-
primrii, cci i se prea aiurea s
foloseasc formularea mult prea
academic Luati loc!, le-a spus
elevilor si:
- Stat jos!
n trsit de picioare si scrtit
de bnci vechi, copiii s-au asezat.
Tot atunci, ca la un semn, sapte-
zeci si sase de mnute au tsnit
de sub pupitre si s-au ntins dea-
supra, cu degetele rschirate.
Domn Nelu a deschis catalogul,
a scos dintre copertile lui o rigl
lung ct o jumtate de metru si
a cobort de pe podium. Cu mi-
nile la spate si cu rigla atrnnd
ca o coad teapn, care din cnd
n cnd se misca sus-jos, domn
Nelu a nceput s se plimbe agale
printre cele trei rnduri de bnci,
scrutnd cu ochi dibaci mnu-
tele tremurnde si capetele spe-
riate ale elevilor si. A ars cu
rigla vreo opt perechi de mini
nesplate sau cu unghiile net-
iate si, fireste, negre sub ele. Sra-
cu Nelu al lui Ilie Tiganul, de fie-
care dat o-ncasa! Avea tot tim-
pul minile negre si btucite de
la trasul foalelor si mnuitul cio-
canului si al vtraiului n crbunii
ncinsi, cci tatl lui era fierar,
potcovea boi si cai. De aseme-
nea, nvttorul a cutat n cap
de pduchi pe Viorica lu Scn-
teie, pe Nuta lu Goaz si pe Tia
lu Vrelea si a tras de perciuni pe
Nonet, pe Pistia, pe Dinu al lu
Ghidan si pe Telu al lu Sclipa care
nu erau tunsi ca lumea - cci
asta nsemna dac avea de ce a-
puca. Dup ce a terminat inspec-
tia, domn Nelu s-a ntors la ca-
tedr si s-a asezat pe scaunul su-
bred care a scrtit ngrozitor,
parc vitndu-se. Si-a cuprins
fata mare n palme si a stat cteva
clipe gnditor, cu coatele pe ca-
tedr, n fata catalogului deschis.
De obicei, ntreba cine lipseste,
dar atunci n-a mai fcut-o, ob-
servase c erau toti. Acest ritual
avea loc la nceputul fiecrei zile
de scoal
Deodat, n loc s nceap
ora de citire cu obisnuitul con-
trol al temei de acas, care de fie-
care dat consta n a copia o pa-
gin n caiet din lectia de zi, domn
Nelu a tsnit n picioare si a spus
cu voce solemn:
- S ias n fata clasei urm-
torii elevi: Sandru Maria, Ureche
Mihai, Boromiz Livia, Ptrascu
Marian, Sporis Niculina, Manea
Ion si Sima Ion!
Elevii strigati s-au nsirat spe-
riati n fata celor rmasi n bnci,
care nu ntelegeau ce se ntmpl.
Dup cteva momente de sus-
pans, domn Nelu s-a asezat usu-
rel pe scaun, cu fata ctre ei, si-a
mpreunat minile n poal, i-a
privit lung pe cei sapte care si
ntinseser capetele nainte si
cscaser niste ochi ct cepele,
dup care, n sfrsit, a continuat:
- Dragii mei, pentru c voi
sunteti cei mai buni din clas, luni
dimineta veti fi fcuti pionieri. S
veniti mbrcati curat si frumos,
s v tundeti si s v faceti baie
disear. Si voi la fel, ati nteles?,
a adugat nvttorul ntorcn-
du-se ctre clas.
Toti elevii au rspuns n cor,
rsuflnd usurati:
- Daaaaa!
- Bravo, copii! - le-a mai spus
domn Nelu.
S-a ridicat apoi de la catedr,
a cobort de pe podium, si-a b-
gat minile n buzunarele largi ale
hainei subtiri de var, de unde a
scos si apoi a pus n palma n-
tins a fiecruia dintre cei strigati
cte un tub verde-glbui de bom-
boane Mentosan. Nu mai f-
cuse asa ceva din clasa I, cnd
obisnuia s-i rsplteasc pe ele-
vii silitori cu cte o caramel sau
o bomboan cu fructe, nvelit
n hrtie cerat.
Ordinea n care domn Nelu i
strigase pe cei alesi s devin pi-
onieri, si avea tlcul ei: era ordi-
nea n care fuseser acordate
premiile n clasele I si a II-a. Ast-
fel, premiul I fusese luat de Mio-
rica lu Sndrulete si de Mihai al
lu Sraru, premiul al II-lea - de
Livia lu Niculaie Boromiz si de
Marinic al lu Mrian al lu Chir-
cut, iar premiul al III-lea - de Nicu-
lina lu Achim Sporis, de Ion al
lu Gheorghe Manea, zis Savan-
tu, si de Nelut al lu Iorga Sima
din Pru. Cu exceptia ultimilor
doi, care din clasa a V-a s-au
pierdut, aceasta a fost ordinea
premiantilor pn n clasa a VIII-
a, cnd doamna Florica, diriginta,
aflnd c toti cei cinci premianti
reusiser la diferite licee din Sibiu
si Rmnicu-Vlcea, le-a dat la toti
premiul I, desi, se ntelege, nu la
toti le iesise exact aceeasi medie.
Dintre toti, de departe cel mai in-
teligent era Mihai Ureche, zis S-
raru. La matematic, mai ales, era
genial. Pcat c nu si-a urmat vo-
catia. A ajuns, totusi, inginer de
industrie alimentar, absolvind
cu brio un liceu de profil din Sibiu
si celebra Facultate de Chimie
Alimentar din Galati. Ceilalti?
Dou asistente medicale - Mio-
rica si Livia, o contabil - Niculina
si un inginer chimist - Marinic.
Ceilalti doi au ajuns ceferisti: Ion
Savantu- impiegat de miscare,
iar Nelut al lui Iorga Sima - meca-
nic de locomotiv...
Ca niciodat, n smbta
aceea, domn Nelu a renuntat s
mai fac orele de citire si de
armetic, trecnd direct la lec-
tur. Si a nceput s le citeasc
povesti nemuritoare... Orele de
lectur erau cele mai plcute din
tot cursul primar. Uneori, cnd
vremea era rea si orele de edu-
catie fizic nu se puteau tine a-
far, acestea erau transformate
n ore de lectur. Ore de lectur,
deveneau chiar si unele ore de
muzic sau de desen.
De obicei, dup ce cntau
cte dou-trei cntece patriotice
sau mzgleau ceva n caietele
de desen, copiii se milogeau de
domn Nelu s le citeasc po-
vesti si, de cele mai multe ori,
acesta le ndeplinea dorinta, spre
marea lor satisfactie. Dac n tim-
pul celorlalte ore copiii se mai fo-
iau n bnci, erau cu gndul aiu-
rea sau chiar aveau alte preocu-
pri - cel mai des mzglitul bn-
cilor sau al caietelor, cci altele
nu-si permiteau de teama palmei
grele a nvttorului, care de mul-
(fragment din cap. II al romanului Via]a ca o provocare,
Editura Fortuna R@mnicu V@lcea, 2010)
23
Anul II, nr. 11(15)/2011
te ori cdea ca o limb de foc pes-
te obrazul lor - la orele de lectur
toti stteau smirn, adic erau
numai ochi si urechi, asteptnd
cu sufletul la gur s vad ce se
ntmpl mai departe.
Nu de putine ori, domn Nelu
rmnea si dup ore, citindu-le
copiilor povesti numai pentru c
nu terminase povestea nceput
si nu se ndura s-i lase pe copii
s moar de curiozitate. Si fcea
foarte bine domn Nelu, cci multi
ncepuser nc din clasa a II-a
s citeasc singuri povesti, si
mprumutau unul altuia crtile
ferfenitite. Marinic trecuse deja
de la povesti nemuritoare, la po-
vestiri istorice si, mai ales, la niste
brosuri de popularizare a stiintei,
traduse din limba rus, pe care le
primea cadou de Anul Nou, de la
serviciul lui taic-su, revizor de
ace la C.F.R., n Sibiu. Una din
acele brosuri l-a impresionat n
mod deosebit, se chema: Ce ne
spune telescopul?. Era o intro-
ducere n astronomie, explicat
pe ntelesul copiilor. De-a lungul
anilor de scoal elementar, pa-
siunea pentru citit i-a adus ns
si multe necazuri lui Marinic.
Printii lui nu concepeau ca, n
timpul scolii, el s citeasc alte
crti n afara celor de coal.
Doar n vacante avea voie s ci-
teasc alte crti. Maic-sa Oara,
mai ales, avea aceast optic si
el n-o ntelegea n ruptul capului.
Cnd l vedea citind, mai ales
lndrit pe pat, l si lua la rost:
- Ia s vz, ce citesti tu acolo,
e carte de scoal?, si cum de cele
mai multe ori nu era, gata si
scandalul!
De multe ori, maic-sa i smul-
gea cartea din mini si ncepea
s rup tacticos file din ea, cu
care apoi stergea sticla de lamb,
spre disperarea bietului copil, c-
ruia i se rupea inima la vederea
acestei scene. La un moment dat,
si-a ascuns toate crtile care nu
erau de coal, n podul grajdu-
lui, unde disprea ore ntregi ca
s citeasc. ntr-o bun zi, ns,
a fost descoperit: vrnd s dea
fn la vac, taic-su tocmai lua-
se n furc o carte:
- Grijania m-ti de copil, aici
dispreai tu cu orle, hai?, l-a luat
el la rost.
Revenind, totusi, la senti-
mente mai bune, i-a spus apoi:
- B, eu nu te spui m-ti, da
I-o s tu mi cu fereal, c dac
afl, am ncurcat-o amndoi!
Marinic mai avea, periodic,
si alt gen de disparitii. Cel putin
de dou ori pe sptmn, spre
sear, se nfiinta, ca din ntmpla-
re, n casa unchiului su Il, n
vizit pe la verisorii lui, cinci la
numr - patru bieti si o fat, doi
bieti mai mari dect el cu unu si,
respectiv, patru ani, ceilalti mai
mici cu unu, doi si, respectiv,
cinci ani - fata. Suferea mult c
nu avea si el frati si, de aceea,
una-dou se ducea pe la cei cinci
verisori ai lui, erau vecini, curtea
lui Mrian Chircut le desprtea
casele. Toat ziua-bun ziua,
Marinic era n casa unchiului Il,
pe la verisorii lui, ns, se ducea
acolo seara, dintr-un motiv anu-
me: stia c atunci, tot familionu
urma s se aseze la mas, iar lui,
tare-i mai plcea s guste din ce
mncau ei! Acas, mncarea nu
era asa bun ca la verisorii lui.
Pe o msut joas, rotund, care
se plia, lea Florica - nevasta lui
Il, din neamul lui Utaru, rsturna
o mmlig mare, aburind, pe
care o tia cu ata. Lua apoi de pe
foc zama si o turna ntr-un cas-
tron mare deblefi, adic din tabl
smltuit, din care mncau toti,
stnd n jurul mesei pe scaune
joase sau pe butuci de brad. Ce-
va mai ncolo, Marinic agina,
doar-doar l-or chema si pe el la
mas. Cnd castronul se golea
mai mult de jumtate, lea Florica
se milostivea de el si-l chema s
guste si el din ce mncau ei:
- Marinic mam, hai, ia s tu
s mnc o tr . . .!
Si Marinic atta astepta.
Mai apuca si el dou-trei linguri
de zam, iar dac se nimerea s
fie si carne, i ddeau si lui o bu-
ctic, att ct s-nghit o dat.
Dar ce-i plcea lui cel mai mult,
erau cele cteva linguri de lapte
cafeniu cu coaj de mmlig, pe
care fiecare verisor care rdea
cldarea i le lsa si lui la urm de
tot; cci n fiecare sear, n cl-
darea de tuci n care se fcea m-
mliga, se fierbea si laptele, care
era prea repede mncat, ca si za-
ma, iar pe fundul cldrii de m-
mlig, mai era lsat putin lapte
si verisorii lui rdeau cldarea
cu rndul, dup un calendar res-
pectat cu strictete. Doamne, ce
bune erau acele cteva linguri de
coaj de mmlig ras de pe fun-
dul cldrii, amestecat cu lapte
de culoare cafenie de la arsur!...
Din pcate, ns, nu fiecare
vizit de sear decurgea la fel.
Dac avea nesansa ca lea Florica
s ntrzie a pune masa sau el se
nfiinta la ei prea devreme, Oara,
care-i prinsese obiceiul, ndat
venea la gardul din spatele casei
lui Il Chircut si striga ct o ti-
neau plmnii, ntinzndu-si g-
tul peste el:
- Marinic, m Marinic, vi-
no iute acas, c te rup de oase,
nu alta!
Dac maic-sa l striga dup
ce se ncheia masa, era bine: Ma-
rinic pleca multumit si suporta
cu mai mare usurint morala
maic-sii:
- Nu t- rusne, m, prpdi-
tule, s te duci tu la nea Il s s
agini la masa lor? Ce, tu n-ai ce
mnca acas la tine?
Marinic punea capul n p-
mnt si tcea chitic. Era multumit,
gustase din cina verisorilor. Cnd
ns n-apuca s fac acest lucru,
ndrznea s-o nfrunte pe maic-
sa:
- Dac tale nu faci mncare
cum face lea Florica!
- Cum face ea m, pctosule,
de-a mea nu-t place, he?
- Pi, de egzemplu, buret mu-
rat, na!
- Buret murat zci, ai? Las
c-t art eu tie numa buret mu-
rat, de n-ai s-i pot duce, na! si-
i ardea o scatoalc dup ceaf.
Au pus, pn la urm si ei
bureti la murat, s-a dus Mrian
din Valea Viei pn-n Piscul Por-
cului, pe coaste, si s-a ntors cu
disagii plini cu bureti de fag, n
toamna aceea plouase, dup care
dduse cldura, se fcuser o
multime. Dar, credeti c Marinic
s-a lsat de obiceiul lui? Nu, pen-
tru c buretii murati de acas nu
erau la fel de buni ca cei pusi de
lea Florica!
Pe lng interdictia ca, n tim-
pul anului scolar, s nu citeasc
alte crti n afara celor de coal,
Marinic o mai avea si pe aceea
de a nu se sclda n Olt.
- Dac auz sau te prinz c te
scalz n Olt, t rup oasele!, i re-
aminteau, periodic, si Oara si M-
rian, dar si bunic-sa, Hobzoaica.
Cnd, destul de rar, se ducea
la Olt, se asigura c nu e prt de
copiii care-l convingeau s mear-
g cu ei, punndu-i pe fiecare s
jure btnd palma:
- Zu lu Dumnezu c nu te
spui!, ziceau pe rnd copii.
Stia s noate si nota, dar ntr-
un stil propriu cci se nscuse
cu o boal congenital, tetrapa-
rez spastic se chema, sau - mai
exact - maladia Little, descoperire
Icut mult mai trziu, cnd era
student. Pn atunci crezuse c
are sechele post-poliomielitice,
cum auzise el de la multimea de
doctori pe la care fusese dus de
printi, cnd acestia constata-
ser c nu mai pleac odat n
picioare. N-a trecut, ns, nicio-
dat Oltul dincolo, asa cum f-
ceau cei mai multi copii, ci se mul-
tumea s noate pn la patru-
cinci metri de mal, ntruct, dac
nota mai mult, spastic fiind, i se
puneau crcei n picioare si,
Doamne fereste!... n fond, p-
rintii lui aveau dreptate s-i inter-
zic scldatul n Olt, fiindc s-au
ntmplat multe nenorociri ...
Curios era, ns, faptul c Ma-
rinic nu-si amintea, nici mare
fiind, ca n Olt s se fi necat vre-
un copil, ci numai tineri. Asa s-a
necat, pe la vreo douzeci si cinci
de ani, un biat al lui Ghit Co-
man, care, desi putin cocosat, era
totusi n stare s treac Oltul not
de trei-patru ori la rnd. Pn ntr-
o zi... Apoi, la vreo trei ani de la
absolvirea faculttii, venise si el
ntr-o duminic de august pe la
ai lui si, stnd ei la mas dup
biseric, au auzit deodat n
drum tipete si jale mare: se ne-
case un student la medicin n
Cluj, biatul lui Gheorghe al Tii
Safti, nsurat cu o fat de-a lui
Iorga Buliman. Locuiau n Sibiu
si nepotul venise n sat s-si vad
bunica. Ce jale a mai fost atunci
n satul lor! Era un biat inteligent
si bine fcut, nalt ca bradu, dar
Oltul l-a nghitit fr mil, lsn-
du-i printii nemngiati pentru
totdeauna
24
Petre GIGEA-GORUN
Pe distinsa doamn dr. Ana Aslan, savant
de renume mondial, am cunoscut-o personal,
cu prilejul vizitei oficiale a presedintelui
francez Valery Giscard dEstaing. Cu aceast
ocazie, am avut o discutie interesant, fiind
un privilegiu pentru mine, despre care voi
vorbi n continuare.
Vizita oficial a presedintelui Frantei,
Valery Giscard dEstaing, n Romnia, asa
cum era de asteptat, a fost primit cu viu in-
teres si cu cldur att de ctre oficialittile
romne, ct si de populatie.
ntotdeauna poporul romn a manifestat
atasament fat de poporul francez, n de-
cursul istoriei si mai ales al perioadei mo-
derne. Multi intelectuali romni s-au format
n Franta, iar arta si literatura francez sunt
adnc nrdcinate n constiinta romnilor.
Nu n aceeasi msur Romnia este
prezent n constiinta francezilor, ci doar n
rndul unei anumite prti a intelectualittii
acestei tri, pe care noi o considerm fr-
teasc, avnd n vedere originea latin a am-
belor popoare.
ntr-o discutie cu presedintele francez
Franois Mitterand, pe care am avut-o n
anul 1988, cnd ndeplineam functia de Amba-
sador Extraordinar si Plenipotentiar al Ro-
mniei la Paris, acesta mi-a mrturisit c n
ntlnirile pe care le-a avut cu romnii,
ascultnd vorbindu-se n limba romn, a
nteles n bun msur cele discutate.
Dar s revin la vizita predecesorului lui
Mitterand, adic a lui Valery Giscard
dEstaing.
Timp de trei zile, n perioada 8-10 martie
1979, n tara noastr, s-a desfsurat vizita
oficial a presedintelui francez.
Pentru cei care l-au cunoscut, dar mai
ales pentru acei care nu l-au cunoscut, mi
ngdui a prezenta cteva date biografice ale
acestuia.
Valery Marie Rn Georges Giscard
dEstaing, pe numele su complet, s-a nscut
la 2 februarie 1922, n orasul Koblenz, n
Motto:
Btrneje, haine grele,
ce n-ay da s scap de ele.
(Roman( romneasc)
Germania, unde tatl su Edmin Giscard
(1894-1986) era director al Finantelor la naltul
Comisariat francez din Romnia.
Dup rzboi, a absolvit Scoala Politeh-
nic si apoi Scoala National de Adminis-
tratie, dup care a ndeplinit functiile de ins-
pector financiar (1951-1955), apoi director-
adjunct financiar n timpul guvernelor con-
duse dePierre Mends-France si Edgar Faur.
n ianuarie 1962 este promovat ministru
de Finante n cabinetele conduse de Michel
Debr si Georges Pampidou.
La alegerile prezidentiale din anul 1974,
Valery Giscard dEstaing a candidat la
functia suprem n statul francez, aceea de
presedinte, avndu-l contracandidat pe
Franois Mitterand.
La al doilea tur de scrutin, desfsurat la
19 mai 1974, Valery Giscard dEstaing a
cstigat cursa prezidential cu 50,80% din
voturi, fat deFranois, care a ntrunit 49,20%
din voturi, pentru un mandat de 7 ani.
La terminarea mandatului prezidential a
candidat a doua oar, dar de data aceasta a
cstigat Franois Mitterand, care avea s
conduc destinele Frantei timp de 14 ani,
respectiv dou mandate.
La 21 mai 1981 a trecut prerogativele pre-
zidentiale succesorului su. Dar s revin la
vizita oficial.
Cu acest prilej, n prima zi a vizitei pre-
sedintelui francez, presedintele Romniei a
dat, n cldirea fostului Palat regal, o receptie
oficial.
La aceast receptie am participat si eu.
n marea sal de marmur, unde a avut
loc dineul oficial, era o mas dreptunghiular,
situat n captul slii, unde stteau alturi
cei doi sefi de state, sotiile lor, precum si
ministrul de externe. n spatele celor doi pre-
sedinti se aflau doi translatori ai acestora,
care uneori se completau reciproc...
Celelalte oficialitti romne si franceze
erau asezate la mese rotunde, unde stteau
cte sase persoane, n asa fel nct s fie re-
prezentanti din ambele tri.
1. Alturi de Ana
Aslan la dineul
preziden(ial
La masa la care eram si eu, potrivit crtii
de vizit cu numele meu, pe lng trei fran-
cezi, era dr. Ana Aslan, care ndeplinea atunci
functia de presedinte al Asociatiei de Prie-
tenie Romno-Francez si Ion Avram, mi-
nistrul Constructiilor de Masini.
Dup rostir ea toasturilor de ctre
presedintii Nicolae Ceauyescu si Valery
Giscard dEstaing, chelnerii stilati, n numr
mare, au trecut rapid la servirea meniului, bine
ales, ca s satisfac si gusturile francezilor,
recunoscuti pentru pretentiile si miestria lor
n arta culinar.
Limbile au nceput apoi s se dezlege,
cei prezenti la mese dialognd n limba fran-
cez despre cte toate... Atmosfer destins,
prieteneasc.
Prof. dr. Ana Aslan
Discu]ii ocazionale cu Ana Aslan,
savant de renume mondial
25
Anul II, nr. 11(15)/2011
La un moment dat, dr. Ana Aslan, vznd
c eu eram antrenat n discutie cu vecinii
nostri francezi din acea sear, atacnd pro-
bleme economice, politice si sociale, a tinut
neaprat s intre n vorb si cu mine.
Dar nainte de a trece la aceasta, s spun
cteva vorbe despre dr. Ana Aslan, pentru
c tnra generatie o cunoaste mai putin sau
deloc.
Ana Aslan s-a nscut n orasul Brila, n
anul 1897. A urmat cursurile Faculttii de
Medicin din Bucuresti, devenind medic,
specializndu-se n gerontologie.
n anul 1958 a fost numit director al
Institutului National de Geriatrie si Geron-
tologie din Bucuresti. n anul 1974 a fost
aleas membr a Academiei Romne.
n urma cercetrilor n domeniu, a evi-
dentiat importanta novocainei n ameliorarea
tulburrilor distrofice legate de vrst, apli-
cnd-o pe scar larg n clinica de geriatrie,
sub numele de Gerovital.
A elaborat, mpreun cu colaboratorii si,
noul produs geriatric Aslavital, lund de-
numirea de la numele su, Aslan.
n anul 1971 i s-a decernat titlul de Erou
al Muncii Socialiste, cea mai nalt distinctie
de Stat n acea vreme.
A fost aleas membr a numeroase aca-
demii si societti stiintifice din mai multe tri,
din toate continentele lumii.
Este recunoscut a fi fost savant de re-
nume mondial, fiind solicitat la numeroase
manifestri stiintifice internationale, dar si la
tratamente pentru personalitti mondiale si
oameni bogati vrstnici, dornici de a-si ame-
liora sntatea si de a-si prelungi viata.
Dup cum recunostea dr. Ana Aslan, ma-
rele fiziolog prof. univ. dr. Daniel Danie-
lopolu, printele endocrinologiei romnesti,
este cel care a format-o din punct de vedere
stiintific, iar alturi de acesta a aflat secretele
clinicianului. Mai trziu a lucrat cu savantul
Constantin I. Parhon la Institutul de Endo-
crinologie. Aici, Ana Aslan s-a specializat n
problema maladiilor cardiovasculare si cea a
maladiilor Basedow.
n ultimii ani de viat, dr. Ana Aslan spune
c profesorii Danielopolu si Parhon au fost
vrfuri ale stiintei medicale si c fr ei nu ar
fi fost ceea ce este.
n luna ianuarie 1952 a luat fiint Insti-
tutul de Geriatrie, dr. Ana Aslan fiind numit
n calitate de director. La acea dat era primul
institut de profil din lume.
Ana Aslan are meritul de a fi una dintre
primele personalitti stiintifice din lume care
a sesizat ivirea unei ere a vrstei a treia. n
acest scop a determinat ca, sub auspiciile
ONU, la Viena, n 1982, s aib locAdunarea
Mondial pentru vrsta a treia sub deviza
S dm viat anilor, dup cum se obser-
v, deviz att de frumos exprimat.
Tratamentul geriatric al dr. Ana Aslana
devenit recunoscut n ntreaga lume, solici-
tndu-i-se sprijinul de o serie de personalitti
politice, culturale si din alte domenii.
Astfel, printre pacientii dr. Ana Aslan s-
au numrat, printre altii, generalul Charles
de Gaulle, presedintele Frantei, maresalul
Iosip Broz Tito, presedintele Iugoslaviei,
Ronald Reagan, presedintele SUA, Indira
Gandhi, prim-ministru al Indiei, generalul
Franco, presedintele Spaniei, regele Arabiei
Saudite, s.a.
Din rndul celebrittilor din domeniul
artei si culturii, mentionez pe Charlie
Chaplin, Claudia Cardinale, PabloPicasso,
Somerset Maugham, Salvador Dali,
Marlene Dietriech, Miguel Asturias,
Aristotel Onassis, Lilian Gish, Jaqueline
Kennedy, alturi de multi altii.
A fost solicitat aproape n toate trile
lumii. Tratamentele si metodele de tratament
folosite au adus Romniei, n anii 80, un
venit valutar de circa 20 milioane USD anual.
Totodat, din 123 de tri, dr. Ana Aslan a
primit peste 130 de mii de scrisori, adre-
sndu-i-se pentru tratament geriatric. Aceste
scrisori sunt pstrate ntr-o bibliotec a
Institutului de Geriatrie din Bucuresti, care
astzi i poart numele.
Dac fiecare scrisoare primit ar avea n
medie dou file, ar nsemna c dac ar fi co-
piate, s-ar scrie 1000 de volume a cte 260 de
pagini fiecare.
Dr. Ana Aslan i s-a acordat o serie de di-
plome si a ndeplinit mai multe functii n
Institute si organisme nationale si interna-
tionale cu caracter medical.
Astfel, n decursul vietii sale a fcut parte
din 41 societti si organizatii medicale sau
social-umanitare si culturale din Romnia si
din strintate.
A fost decorat cu 9 ordine si medalii
romnesti si 24 ordine si medalii strine.
Dr. Ana Aslan a avut peste 255 interventii
si comunicri stiintifice la Congrese si sesiuni
stiintifice nationale si internationale cultural-
stiintifice. Este prezent n 10 mari enciclo-
pedii ale lumii.
n sfrsit, lista lucrrilor publicate (sin-
gur sau n colaborare) se ridic la 342.
A fost declarat cettean de onoare al
orasului Azuga.
La mplinirea vrstei de 90 de ani, n plin
fort intelectual, dr. Ana Aslan a fost sr-
btorit de Academia Romn, cu pretuire si
dragoste.
Deci, asa cum spuneam, doamna dr. Ana
Aslan, fixndu-m n ochi, m-a chestionat
cine sunt si unde lucrez, exprimndu-si cu
politete bucuria c m cunoaste.
- Multumesc, am rspuns. Si eu sunt ono-
rat de a v face cunotinta. Despre dum-
neavoastr tiu multe lucruri bune, cine
sunteti, ce faceti, de ce notorietate public
v bucurati. Acum stm alturi i sunt fericit
pentru aceasta.
Dup astfel de politeturi, de altfel, sin-
cere, am abordat diverse subiecte, din care
redau o discutie legat de activitatea sa,
pus n slujba oamenilor.
Mi-a mrturisit, cu sinceritate, c are 82
de ani. Pielea fetei este ntins, are ochi ageri,
auzul bun, mintea i lucreaz bine. Stie s
zmbeasc cu farmec feminin. Cred c pro-
priile sale medicamente, de sine nfiintate, i
sunt de folos. Am impresia c a descoperit
ceva din secretul mbtrnirii lente.
Dialogul pe care l-am avut cu marea sa-
vant Ana Aslan, de trei ore, ct am stat
alturi, a fost plcut si util.
mi spune:
- Nu aveti mai mult de 40-42 de ani.
Am zmbit, rspunzndu-i diplomatic:
- ncep s mbtrnesc i eu, potrivit
legilor firii...
- Da, da, m aprob...
ncerc s-o provoc la vorb.
Prof. dr. Ana Aslan yi
prof. dr. Constantin I. Parhon
Prof. dr. Ana Aslan
26
- Stimat doamn, v rog s-mi spuneti
de cnd ncepe omul s mbtrneasc?
- De la 30 de ani... De la aceast vrst
se modific enzimele. Este necesar ca omul
s-i pstreze greutatea corporal de la 30
de ani... Atunci este bine, pentru evolutia
ulterioar.
- Alimentatia are influent mare asupra
longevittii? ntreb eu.
- Desigur. Grsimile, butura i dulciu-
rile sunt dumanul omului. Acestea produc
ateroscleroza. Omul trebuie s consume
proteine, respectiv carne, ou, fructe, le-
gume.
- Butur, nu?
- Putin... Un pahar pe zi este suficient.
Apoi, gustnd dintr-o Feteasc de Ni-
coreti, continu:
- Vinul acesta este cam dulce. Mie nu-
mi plac vinurile dulci. Prefer vinurile seci,
Rieslingul de exemplu.
Dup o scurt pauz, intervine:
- Eu m pricep la vinuri. De exemplu,
acest vin are parfum, este tare, avnd peste
12-13 grade... i trebuie sifon.
Vinurile frantuzesti sunt mai bune pentru
mas, pentru c nu sunt asa de tari. Dar... nu
se pstreaz bine. Uneori sticlele nfundate
cu vin frantuzesc te nseal. Unele sunt ex-
celente, iar altele parc ar fi ap chioar.
Servim din meniul bogat ce ni se ofer la
aceast receptie.
Ni se serveste vin Cabernet. Doamna
Ana Aslan l gust cu atentie de specialist
si-mi spune:
- Acesta este un vin catifelat. Este mai
bun dect Feteasca dinainte...
Gust si eu din licoarea rosie. Are dreptate.
Este mai bun. ntr-adevr se pricepe la vinuri.
mi mrturiseste:
- Acum am sosit din Mexic. Am vizitat i
Venezuela... Am sosit cu un Concorde, n
6 ore i 12 minute. Excelent! mi place
grozav de mult s cltoresc cu avionul.
Apoi adaug:
- Am avut n viata mea dou hobby-
uri. Probabil, pentru c am spirit de aven-
tur. nti, am vrut s m fac aviatoare, dar
nu m-a lsat mama, care era vduv, s-
raca. Apoi, medicina, la care de asemenea
familia mea s-a opus. Dar n-am scpat de
ea. Lucrez n cadrul medicinii, de-o viat.
Dimineata, la orele 7 sunt la spital. Aici
lucrez toat ziua. M simt bine.
O ntreb, n continuare:
- V place, doamn, s cltoriti?
- Da, foarte mult. Si cltoresc singur.
La vrsta mea m descurc bine. Urc scrile
destul de bine. La coborre, ns, nu sunt
totdeauna singur.
2. Atmosfer
plcut, discu(ie
continu yi agreabil
Muzica discret prezent la aceast re-
ceptie oficial se aude plcut. Vioara d tonul
general. Din cnd n cnd se aud acorduri de
pian.
Repertoriul este bogat: valsuri, operet,
tangouri, cntece populare. Se remarc
Balada lui Ciprian Porumbescu si
Ciocrlia...
Doamna dr. Ana Aslan, cnd aude valsul
Valurile Dunrii al lui Ivanovici, l elo-
giaz, fiind bucuroas c l poate auzi din
nou n aceast sear.
Sunt de acord cu spusele sale... Intervin
n discutie:
- Stiti, doamn, acesta este un vals
romnesc. Ar putea fi celebru n lume. Dar
nu se cunoate acest lucru. Ar trebui s-l
difuzm n toate trile lumii. S intre n
patrimoniul muzical universal. La fel ar
trebui s vorbim despre George Enescu i
s-i cntm opera sa mai mult, fiind inclus
n repertoriile tuturor filarmonicilor ro-
mneti i strine.
Insist, vorbind despre personalitatea lui
Ivanovici, fost dirijor de muzic militar. Apoi
i prezint aprecierile mele despre compozitorul
nostru Ciprian Porumbescu, plecat n eter-
nitate la o vrst att de fraged.
Se uit la mine atent, privindu-m cu
interes.
- Observ c sunteti un om citit.
Zmbesc cu subntelesuri:
- M rog, am citit i citesc permanent.
Am i o bibliotec personal, destul de
mare, de peste 15.000 de volume.
M priveste mirat, dar si cu bucurie.
- E formidabil! Excelent! Aa trebuie s
fac fiecare intelectual. Ca dumneavoastr...
Apoi mi se adreseaz:
- Veniti pe la mine. S facem un tra-
tament preventiv. Este bun pentru sntate
n general, pentru regenerarea creierului.
De la 45 de ani, omul trebuie s se trateze
preventiv. Acest lucru l-am spus la multi
oameni.
Apoi continu:
- Anul trecut m-a primit preedintele
Senegalului Leopold Segar Shenghor. Am
luat masa cu el i cu sotia sa... n intimitate,
la reedinta sa. Este un poet african mare.
Mi-a oferit cteva crti.
O ntrerup:
- Am citit, recent, o poezie superb a lui
Shenghor, intitulat Mtile, n tradu-
cere romneasc. Mi-a plcut. Este un
elogiu adus strbunilor si. V-o recomand.
Se uit cu plcere la mine:
- Da?! O voi citi i eu imediat ce ajung
acas. V-am spus c am poeziile sale, n
limba francez, cu dedicatie.
Continum discutia:
- Spuneti-mi, stimat doamn Aslan,
prin ce miracole reuiti s mentineti omul
s fie tnr ct mai mult?
- Simplu! Printr-un tratament medical
i o alimentatie tiintific. Tratamentul cu
27
Anul II, nr. 11(15)/2011
Gerovital i Aslavital, fcut la timp i
metodic, face ca omul s mbtrneasc mai
greu i s-l mentin n putere. Aceasta tre-
buie completat i cu o alimentatie rational,
adecvat n raport cu vrsta.
- Ca de exemplu? intervin eu.
- De regul, regimul bogat n vegetale
este foarte indicat, respectiv zarzavaturi
multe, rdcinoase i fructe de orice fel, n
raport de sezonul anului. Nu este indicat
ca oamenii s consume carne gras, de
exemplu de porc, ci s se hrneasc mai
bine cu carne de vit, de pasre, de pete...
Face o scurt pauz, continund:
- Binenteles s se hrneasc, nu s
mnnce mult i fr msur. Cte putin i
ct mai des...
Am intervenit din nou:
- Dac omul ar respecta cele ce spuneti
dumneavoastr despre alimentatie i cu tra-
tamentul pe care l recomandati, cti ani
ar trebui s triasc?
Doamna Aslan a zmbit frumos, cu fata
sa alb si trsturile simple, putin prelungit,
spunndu-mi:
- Dup prerea mea, oamenii ar putea
tri, n mod obinuit, o sut de ani i chiar
mai mult. Dar aceasta este posibil numai
dac duce o viat decent, controlat, fr
abuzuri i fcnd tratament cu Gerovital
i Aslavital.
- De la ce vrst ar trebui s ncep tra-
tamentul? am zis eu.
- Ce s v spun, domnul meu... Dumnea-
voastr ce vrst aveti acum?
- n jur de cincizeci de ani...
- Aceasta este vrsta cea mai potrivit
pentru a ncepe un tratament tiintific adec-
vat, ca s fie ncetinit procesul de mbtr-
nire. La vrsta de cincizeci de ani, pentru
tratament, nu este nici prea devreme, nici
prea trziu... Este tocmai bine. Dar n viat
nu se ntmpl aa cum ar trebui. Oamenii
vin de regul la tratament, dup ce au tre-
cut de 65 de ani, mai precis, dup 70 de
ani. Unii chiar dup ce au pit peste pra-
gul de 80 de ani. Ori eu, sunt i eu om, nu
sunt Dumnezeu, s fac minuni. Sunt un medic
care-i ajut pe oameni. Cu mijloace ome-
neti. Eu nu am har divin ca Cel de Sus...
M-ati nteles?
- Desigur, nteleg foarte bine, i-am rs-
puns eu. M iau exemplu pe mine. Un gnd
m ndeamn acum, dup ce m-ati convins,
s vin la dumneavoastr i s-mi spuneti ce
trebuie s fac. Un alt gnd ns m averti-
zeaz c nu am s m tin de cuvnt...
- Vedeti? Aa gndesc majoritatea co-
vritoare a oamenilor. Nu au voint. Si
atunci ei pierd trenul spre longevitate.
Cnd au trecut de 70 de ani, i aduc aminte
de tratamentul meu i de Gerovital. Unii,
nici atta. Avem aici, la Bucureti, un Insti-
tut National de Geriatrie i Gerontologie.
Aici, vin la tratament un numr important
de oameni. Dar este prea putin. Ar trebui
s fie sectii cu aceast specialitate la toate
spitalele mari din oraele mai importante.
S poat beneficia de acest tratament i
asistent medical de specialitate ct mai
multi oameni. Dar, nimeni nu ntelege
aceast necesitate. A mai rmas trata-
mentul individual n baza medicamentelor
procurate de la farmacii. Dar aceast po-
sibilitate nu este o actiune organizat.
- Da, da, am mai spus eu... Aveti drep-
tate... Ar trebui fcut ceva. Eu cred c tre-
buie asigurate fondurile necesare de la
bugetul statului. Mai rmne ca Ministerul
Snttii s ia aceast problem n minile
sale i s o rezolve.
- Aa e, a rspuns cu un surs trist
doamna Aslan.
Probabil c era sigur c acest lucru nu
se va face.
ncerc s aflu si alte aspecte:
- Scump doamn Aslan. Cum este
apreciat medicamentul dumneavoastr n
strintate?
- Destul de bine. n unele tri mai bine
dect este apreciat n Romnia. Sunt cereri
importante pentru exportul unui astfel de
medicament. Pe de alt parte, sunt solicitri
ale unor cetteni strini de a fi tratati aici,
la Bucureti, la Institutul National. n unele
perioade, numrul de paturi este insuficient
fat de solicitri. Totodat, eu m-am
deplasat permanent n strintate pentru
a prezenta calittile medicamentului ro-
mnesc, ct i a asigura asistenta de spe-
cialitate. Aa, de exemplu, am fcut o serie
de tratamente unor oameni importanti n
trile arabe, n SUA, Canada, Anglia,
Franta, Italia, Japonia i multe alte tri.
Peste o sptmn voi pleca n Arabia Sau-
dit, la cererea unor persoane, chiar din
familia regal, pentru a fi tratati. Din p-
cate m-au solicitat destul de trziu. Ei au
peste 70 de ani. Aa cum spuneam la 70 de
ani nu este ca la 50 de ani...
- Cu cine v deplasati n strintate?
Cine v nsotete?
- Cum, cu cine? Singur. Doar cu medi-
camentele necesare, pe care le iau cu mine.
M-am obinuit cu cltoriile lungi. Avionul
m duce la destinatie, iar acolo sunt atep-
tat de cei ce m-au solicitat. Sunt privit
ca o regin, mai ales n Arabia Saudit,
unde am mai fost...
Apoi se uit hotete cu ochii si vioi:
- Credeti c nu sunt capabil s m
descurc singur? S nu v faceti probleme,
dei nu mai sunt tnr...
O privesc cu nteles si simpatie. Doamna
Aslan este trecut de 80 de ani. Dar este
vioaie n miscri, la vorb si mai ales la gn-
dire. mi place. Sunt fericit c am fost m-
preun n aceast sear.
Este o femeie admirabil. Si nu orice fe-
meie. n fata mea st o femeie-savant, al crei
nume este cunoscut n numeroase tri si
cercetri stiintifice internationale.
Am trecut apoi la alte subiecte, aducnd
n discutie relatiile romno-franceze. Nu stiam
atunci c peste ctiva ani aveam s fiu de-
semnat Ambasador Extraordinar si Plenipo-
tentiar al Romniei n Franta, ca si Ambasador
al Romniei la U.N.E.S.C.O.
A fost o sear agreabil, pe care mi-a ofe-
rit-o ocazia determinat de dineul oficial dat
n onoarea presedintelui francez.
Receptia, spre prerea noastr de ru, s-
a terminat. Totusi mi spune:
- mi pare bine c v-am cunoscut i c
am stat o sear mpreun. V atept s
veniti la mine la Institutul de Geriatrie.
Mai stm de vorb.
Rmn cu o impresie excelent despre
doamna Ana Aslan, care desi este o savant
de renume mondial, are manifestri omenesti,
pline de modestie
1
...
Dup ce cei doi presedinti s-au ridicat de
la mas, trecnd prin culoarul liber dintre
mese, ne-am ridicat si noi.
Ne-am desprtit de comesenii nostri, eu
rmnnd n continuare cu doamna dr. Ana
Aslan, acompaniind-o spre iesire.
Cnd am ajuns la scrile de marmur alb,
frumos realizate arhitectural, nainte de a
cobor, i-am oferit bratul meu:
- V ofer bratul, pentru a cobor mpre-
un, am zis eu.
Doamna Ana Aslan se opreste din mers,
m priveste insistent, aproape provocator si
m ntreab:
- Dumneavoastr mi oferiti bratul
pentru c sunt n vrst sau din curtoazie?
Am rosit putin, dar am rspuns imediat,
Ir ezitare:
Prof. dr. Ana Aslan
1
Arhiva personal, Dosar nr. 15/1979
28
Anul II, nr. 11(15)/2011
- Binenteles c din curtoazie. Din
cavalerism.
- Atunci sunt de acord.
Si m prinde de brat, strngndu-m.
Am admirat mpreun interiorul care
adpostise dineul oficial.
n curtea Palatului, am condus-o pn la
masina care o astepta.
I-am srutat politicos mna.
- Sunt ncntat c am avut onoarea s
v cunosc i s cinm mpreun. V doresc
tot binele din lume!
- Si eu am fost bucuroas s v cunosc.
Sper c ne vom mai ntlni. Si nu uitati c
v atept la Institut. Noapte bun!
Si masina condus de un sofer tnr a
disprut n negura noptii.
M-am ndreptat ctre cas, cu bucuria c
seara aceea a fost minunat. Aceasta o spun
cu sinceritate.
***
n primvara anului 1982, Adela,
directoarea mea de cabinet de la Ministerul
de Finante, m anunt c la telefon este
doamna Ana Aslan.
mi face legtura. La captul telefonului
aud o voce cunoscut.
- Bun ziua, domnule ministru. Sper c
nu m-ati uitat definitiv i nici de ntl-
nirea agreabil pe care am avut-o cndva,
mi-a spus cu umor dr. Ana Aslan.
- V srut mna, stimat doamn doctor.
Sunt fericit c v aud i c spun cu mna pe
inim c nu v-am uitat nici o clip, m-am
grbit s-i rspund.
Au intervenit, apoi, n cadrul convorbirii,
o serie de amabilitti, fiind bucurosi, re-
almente, c ne auzim, exprimndu-ne dorinta
ca s ne si vedem.
- Stiti de ce v-am deranjat? a preluat
initiativa dr. Ana Aslan.
- Numai dac mi spuneti, i-am rspuns
pe loc.
- Iat despre ce e vorba. La Institutul pe
care l conduc mai am nevoie de ceva bani
la buget. Sumele din anul acesta nu-mi
ajung pentru ceea ce mi-am pus eu n gnd.
Vreau s achizitionez ceva aparatur din
tar i din strintate, ceva mobilier, ceva
reparatii i multe altele. Ce trebuie s fac
s obtin ceva fonduri? M puteti ajuta?
Dup ce am ascultat-o cu atentie, i-am
rspuns, ncurajnd-o:
- n primul rnd, trebuie s cereti, s
faceti o adres scris, s artati necesarul,
scopul cheltuielilor, s artati necesarul,
scopul cheltuirii sumelor, cu justificarea lor.
- Si m ajutati? Cererea o fac repede. n
dou zile sunt cu ea la dumneavoastr, la
Ministerul de Finante.
- V atept cu plcere.
Fac o pauz si adaug:
- V sftuiesc s treceti o sum mai mare,
ca specialitii mei, care examineaz
cererea, s aib de unde tia, justificndu-
i ntr-un fel exigenta. Adic s fie nlturate
exagerrile. M-ati nteles?
- Perfect... M voi conforma.
Peste cteva zile, m-am bucurat s o re-
vd n biroul meu. Ne-am mbrtisat, de data
aceasta, ca vechi cunostinte.
Am servit cte o cafea slab si un suc
de portocale.
Am citit cererea ce mi-a fost adresat si i-
am spus: Este n regul. I-am promis c o
voi sprijini ca Institutul National de Geriatrie
s functioneze bine.
Ne-am amintit de discutia purtat la
receptia oficial dat n cinstea presedintelui
francez Valery Giscard dEstaing. Ne-am
amuzat de cele discutate atunci.
Mi-a imputat, certndu-m, c nu m-
am dus s ncep o cur de tratament cu
Gerovital. Cnd i-am spus c am 52 de
ani, mi-a rspuns c nc nu este timpul
trecut si c s m mai gndesc la asta.
I-am povestit c o ntlnire asemntoare
pentru acordarea unor fonduri de la buget
am avut-o si cu Prea Fericitul Patriarh al Ro-
mniei, Justin Moisescu, pentru majoritatea
salariilor la preoti si repararea unor biserici,
monumente istorice si de arhitectur.
I-am spus si Prea Fericirii Sale, atunci, c
mai nti s cear, tot asa, mai mult, ca s
poat s se si reduc la analiz, fapt ce s-a
rezolvat favorabil. S-a majorat bugetul pentru
culte. Patriarhul mi-a spus atunci c a auzit
despre mine c sunt un om cumsecade.
A rs cu poft.
Ne-am desprtit acum, ca doi prieteni.
n anul acesta, ca si n urmtorul, bugetul
institutului a fost asigurat cu importante
sume de bani.
Nu stiam atunci c era ultima oar cnd
am putut-o vedea.
n anul 1986, eu am plecat n diplomatie,
la Paris, ca Ambasador Extraordinar si Pleni-
potentiar al Romniei n Franta.
La 19 mai 1988, de ziua nltrii Domnului,
dr. Ana Aslan s-a stins din viat, ca urmare a
unei boli nemiloase.
Despre moartea sa am aflat la Paris, din
presa pe care o primeam n tar.
Mi-a prut nespus de ru. Am regretat-o
sincer.
A fost nmormntat, dup cum am aflat,
n cavoul familiei Kalindero-Danielopolu din
cimitirul Bellu.
Cnd voi ajunge n Bucuresti, voi pune
n semn de omagiu si cinstire cteva flori
proaspete.
Dumnezeu s o aib n paz.
***
n aprilie 2001, am stat dou sptmni
cu sotia mea pentru un tratament la Insti-
tutul National de Geriatrie i Gerontologie
Prof. Dr. Ana Aslan de la Otopeni.
Desi Institutul sttea mai bine dect
alte unitti spitalicesti din tar, mereu n
scderea calittii asistentei medicale, datorit
unor dificultti materiale, totusi se simtea
lipsa solicitrilor din partea populatiei. Se
simtea si lipsa dr. Ana Aslan, cea care a adus
un nou concept n medicin, acela geriatric.
Aici, mai nou, printr-un programTempus,
s-a deschis Centrul de Cercetare pentru
boala Alzheimer, de altfel singurul din tar.
Cred c Institutul National de Geria-
trie i Gerontologie de la Otopeni trebuie
s renasc. Atunci, cred c de acolo, din Pa-
radis, unde dr. Ana Aslan priveste pe Pmnt,
se va bucura.
Cu prilejul mplinirii a 50 de ani de existent
a Institutului National de Geriatrie si Ge-
rontologie Prof. dr. Ana Aslan, directorul
acestuia, prof. dr. Alexandru $erbnescu, a
dat unui cotidian un scurt interviu.
Astfel, directorul Institutului afirm:
Institutul a fost nfiintat de prof. dr. Ana
Aslan, care, prin aceast unitate, a adus un
concept nou n medicin, acela de geriatrie.
n acest domeniu, Romnia are prioritate
absolut n lumea ntreag.
Totodat, mai spune c Romnia este
singura tar din Est care a semnat la Paris,
fcnd parte din Consortiul European
pentru studiul bolii Alzheimer i dezvol-
tarea geriatriei n Europa.
Profesorul dr. Alexandru $erbnescu
avertizeaz c Dac un vrstnic ntrerupe
brusc activitatea intelectual, viata lui se
va sfri mai curnd.
n final, actualul director ne-a asigurat
c La Otopeni, clinica Institutului este cea
mai aproape de standardele internatio-
nale, att din punct de vedere al cazrii,
ct i al posibilittilor terapeutice.
M-am bucurat s aflu c la zece ani de la
trecerea sa n nefiint, sub egida Institutul
National de Gerontologie i Geriatrie dr.
Ana Aslan, un colectiv format din Rzvan
Nicolescu, Theodora Pali si Ileana Turcu,
sub conducerea Theodorei Pali, cu sprijinul
Primriei Municipiului Brila, au tiprit cartea
Ana Aslan - in memoriam, un omagiu
binemeritat al marii disprute, pentru care
acestia merit toate felicitrile.
Si cnd te gndesti c toate aceste amin-
tiri despre doamna dr. Ana Aslan, pe care le-
am pus pe hrtie, au pornit de la ntlnirea ce
am avut-o, dat n cinstea presedintelui Va-
lery Giscard dEstaing, cu prilejul vizitei sale
n Romnia.
29
Anul II, nr. 11(15)/2011
Mihai BATOG-BUJENI}~
Asezarea era una obisnuit, asemn-
toare cu alte mii ca ea, avnd si oameni gos-
podari, mndri de localitatea lor. Numai c,
n vremurile noastre, aici tria un om deosebit
de falnic si de viteaz, foarte respectat, un li-
der adevrat, recunoscut de ntreaga suflare,
un fel de erou local, menit s rmn n cn-
tece si n balade. Numele su era Mielu Ca-
radasc, zis Furcoi. Avea numai douzecisi-
cinci de ani, ns cam o sut de kilograme,
nimeni nu-l vzuse vreodat muncind, era
tot timpul vnt de butur, pus pe scandal
si btaie. Ca om, arta cam ca toti ceilalti:
burduhos, cu ochi bulbucati si injectati, cu
dintii ca de grebl, dac ne putem imagina o
grebl cariat, cu voce dogit de trscu si
mahorc si cu o remarcabil voint de a avea
cea mai bun imagine n fata semenilor. Purta
ceea ce putem numi haine traditionale, de
unic folosint, adic din acelea care nu se
spal niciodat si se schimb doar atunci
cnd cad de pe tine. n consecint, avea un
miros absolut specific, imposibil de definit,
dar si imposibil de suportat de un om nor-
mal. Ei, da, dar cine mai poate spune ce n-
seamn normalitatea?
Avea si o nedezmintit faim de Casa-
nova (cineva necunoscut pe aici). Rsturna
cu plcere codane, babe, sau muieri, fr nici
o discriminare, prin lunc, prin suri, sau prin
santuri, desi, de regul, uita scopul principal
al invitatiei si adormea cpiat de butur. Nu
uita ns, niciodat, s povesteasc, a doua
zi, la crsm, ce fcuse si cum fusese rspltit
de fericita pe care-o onorase cu brbtia sa.
Nici femeile, proaste, nu-l combteau, fiindc
le-ar fi sczut cota de piat. C nu era de ici
de acolo s te lauzi cu asa o cucerire. M
rog! Prin urmare, dac stm si ne gndim bine,
nu prea era mare deosebire ntre acest erou
si mai vechiul su model, cel numit de legen-
de Ghilgames, si despre care stim foarte bine
c, n tinerete, nu era mai breaz dect Mielu
al nostru. Deci, se impunea mare atentie fi-
indc, iat, era posibil nasterea unei nemu-
ritoare opere exact aici, la Pucheni. Ca s nu
mai vorbim de dragostea si respectul pe care
eroul, Mielu deci, l purta printilor. Acestia
dormeau afar numai cnd venea el acas, si
ocupa singura ncpere a locuintei. ns, bun
la suflet cum era, venea foarte rar, prefernd
s doarm prin santuri sau iarna sub masa
din crsm ca s fie primul la deschidere.
Asadar, premize pentru intrarea n legend
sunt, mai ales c satul mai pstra, cu sfintenie
chiar, o traditie a crei origine se pierdea n
negura timpurilor. Era vorba de Brezaie, o
mare srbtoare care se petrecea toamna,
timp de sapte zile, adic sapte, nu sase sau
opt, deci, mister si magie, tat, nu glum!
Iat, cum se desfsura aceast important
srbtoare: n zorii primei zile, flcii, cei mai
vrednici desigur, se mbrcau cu tot felul de
zdrente, se mascau bine, si luau cciulile,
btele, doza de trscu, nc una, s fie c
nu se stie, si ieseau n drum. Reprezentau
astfel niste duhuri rele care-i chinuiesc pe
oameni dac acestia nu se simt si nu le tra-
teaz cu bunvoint, adic s le dea bani
pentru butur. Cine era lipsit de noroc, se
nimerea s aib treab si s ias din ograd,
avea dou sanse: prima, cea mai probabil,
s ia o mam de btaie sor cu moartea si, a
doua, s plteasc brezile ca s-l ierte. Dar
cine avea bani la el? Asa c rmnea, de baz,
prima variant. Distractia dura cam pn la
prnz, cnd flcii, obositi de truda unei zile
sfinte, hotrau c era timpul de o pauz si fu-
geau la crsm s se odihneasc. Acolo mai
gogeau ctiva imprudenti, apoi se puneau
pe chefuit, asa cum le st bine unor voinici
care au constiinta datoriei mplinite.
Acum si aici venea si vremea povestilor.
Nu numai a celor recent petrecute, ci si a
unora mai vechi. Spre exemplu, vrednicul
Mielu o spunea ntotdeauna pe aia cu fenta
de la ncorporare, adic cea mai tare din viata
lui si care demonstra nu numai puterea lui
neobisnuit, ci si inteligenta sclipitoare. Cum
era povestea? La vremea cnd mplinise el
vrsta recrutrii, cum auzise c la armat nu
prea ai posibilitatea s te afirmi stlcind vreun
caporal oltean, se hotr s fenteze sistemul.
Era destul de simplu! Fur un purcel si i-l
duse sefului de post, cel care avea evidenta
situatiei. l rug s-i dea dosarul mai la coad,
c nu prea era pregtit pentru armat... c
avea grij de btrnii lui care fr el nu se
puteau descurca... c ar fi gata-gata s se n-
soare si dac... Plutonierul, om cu mult
experient n domeniu, lu darul si fcu cele
necesare. Un an de zile trecu ns ca o clipit
si ntr-o bun zi, bun pe dracu, Mielu, desi
era deja pulbere, fcu frisoane cnd n fat i
apru tablagiul care-i spuse:
- B, Mielule, ai belit-o! sptmna vi-
itoare ncalti cizma statului! H, h, h...
Rsese si crciumarul... Imediat, Mielu plec
s rezolve situatia. Doi curcani grasi, plus o
damigean cu vin, sporir zestrea si asa des-
tul de bogat, totusi, a postului de politie.
Apoi, informarea c vine ordinul de chemare
deveni trimestrial, apoi lunar si, cam la vre-
mea cnd se pregtea s devin sptm-
nal, plutonierul primi o mam de btaie care-
l convinse c nu mai era cazul s insiste.
Eheheee, aici unde nu se pornea un chiuit
si o veselie, chiar potrivit pentru a intra n
legend odat cu istetimea eroului Mielu, om
cu mult bun simt, deoarece nu amintea si de
jumuleala pe care o ncasase crciumarul
pentru c-l bufnise rsul cnd nu trebuia.
ntre ei erau totusi alte relatii.
Noaptea, cnd vitejii flci mbrcati tot
cu straie de brezaie porneau spre cas, urma
runda a doua, respectiv nfrngerea spiritelor
rele de ctre cei ciomgiti dimineat. Scorul
era net n favoarea gospodarilor, asa c nici-
odat srbtoarea nu a durat pe tot timpul
celor sapte zile mistice, din lips de comba-
tanti. Ca s fim sinceri, zilele rmase erau de-
dicate spitalizrilor si nmormntrilor, adic
o alt form de entertainment rural. Pierderile
se cuantificau la asa numita: voie a Domnu-
lui. Prin urmare, nu se excludea nici o clip
caracterul divin al srbtorii. Ne ntrebm
ns dac Mielu nu ajunsese si el printre cei
spitalizati, c printre cei cu vata-n nas nc
nu se numra. Ba da! Chiar de fiecare srb-
toare, mpreun cu alti consteni, cnd prin
saloanele spitalului se perindau cam toti. Era
o perioad de martiraj printre doctori si asis-
tente, dar nu din cauza duhorilor, ci, mai ales,
din cauza veseliei pacientilor, veselie alimen-
tat din belsug de rudele care veneau zilnic
n vizit. De departe, cel mai exuberant era
Mielu, cel care cnta nentrerupt cntece de
petrecere si le bga mna la buci pn si doc-
torilor n prag de pensionare. n disperare de
cauz era trecut pe tranchilizante si internat
30
separat ntr-o celul cu gratii ceea ce nu-i
diminua cu nimic entuziasmul, desi dozele
primite ar fi putut adormi si un bou. Deveni
chiar obiect de studiu pentru niste doctori
tineri si cam prea dornici de cunoastere. Dar
n-a fost spre norocul lor si nici al stiintei de-
oarece, n numai dou sedinte, au intrat cu
totii la clinica de chirurgie reparatorie. Ori-
cum, dup ce plecau si ultimii pacienti, intra
n cur de antidepresive tot personalul. O
vreme era o liniste plin de suspine si lacrimi.
Probabil de dor dup pacientii externati.
Putem spune deci, c lumea satului, cu
armonia si misterele ei, si tria destinul ne-
tulburat de nimic, nfruntnd vremurile cu
demnitate
Numai c, iat, uneori pot aprea si per-
turbatii... ntr-o toamn, n sat apru un n-
vttor tnr, un ochelarist cam sfrijit, care
sttea cufundat cu nasul n crti de unde
probabil si pierderea, evident, a mintilor. C
numai asta putea fi cauza acceptrii unei
astfel de slujbe, n conditiile date de o demo-
cratie n plin avnt si mai bogat n surprize
dect o pdure tropical. Sau, cine stie, era
un martir dornic s intre n calendar nfrun-
tnd chinurile alfabetizrii n rural. E posibil,
c smintiti sunt la tot pasul!
Cum ns traditia cerea ca un nou venit
s ia cunostint, ct mai repede posibil, cu
valorile autentice ale satului, Mielu le porunci
unor nsotitori de-ai si, unii mai jalnici de-
sigur, s-i dea btaia de ntmpinare noului
venit si apoi s vin la crsm pentru a-si
povesti isprava... Ceea ce frtatii acceptar
cu urlete de bucurie. Trecur cteva zile...
Mielu astepta raportul de misiune ndeplinit
cu succes, cnd, mpricinatii aprur cam
sfintiti si ncepur s biguie c nu prea
avuseser timp, c numai muncile cmpului
i preocupaser acum, si c... poate alt dat...
Mielu se fcu ceva mai vnt dect i era
obiceiul, le ddu celor doi scui-
patii si mardeala binemeritat,
apoi deleg doi dintre locote-
nentii si, oameni deosebit de
capabili, s preia misiunea.
Surpriz! Cei doi disprur din
sat, n timp ce nvttorul se
plimba linistit pe ulit purtnd
o serviet mostenit, cel mai
probabil, de la un bunic, n dru-
mul su zilnic de la gazd, un
alt nvttor, spre scoala goal.
Evident, copiii, pe care el voia
s-i fac oameni cu carte, a-
veau drept tel n viat s devin
brezaie nu nvttori. Ei, dar el
nu prea tulburat de nimic, si
ddea bun ziua tuturor, pri-
vindu-i blajin prin sticlele o-
chelarilor. Totul nedumerea la acest, asa-zis,
om!
Mielu, desi turbat de furie, simti c ceva
nu este n regul si si croi un plan. Extrem de
simplu, c altfel nici nu se putea, ns eficient
nevoie mare. Se apropia marea srbtoare a
Sfintilor mprati Constantin si Elena, asa c,
se anunt, cu fastul de rigoare, bal la cminul
cultural. n spatele afacerii se afla, binente-
les, diabolicul Mielu. Spera ca nesimtitul de
nvttor s se fac muci, asa cum era firesc
la orice bal, apoi, n plin sal, de fat cu toa-
t lumea, el, Mielu, s-i arate cine-i adevratul
lider al tineretului din acest sat. Din plan nu
a lipsit nici ispita. Catrina, m rog, Kathy, o
codan nurlie foc, se pisici ntr-o zi pe lng
domnul nvttor si cu vorbe mieroase i spu-
se c ea ar dori foarte mult s-l cunoasc si,
prin urmare, seara de bal ar fi cea mai potrivit
pentru acest eveniment, cnd el o va putea
scoate la joc, iar ea, mmmm, i va fi foarte re-
cunosctoare... c uite a mplinit deja opt-
sprezece ani si nimeni nu se uit la ea... c
flcii de la tar vor alte alea... da ea nu, ea
este curat si nu vrea s... n fine, toat gar-
gara de care orice femeie este capabil cnd
si pune n minte s zpceasc un brbat.
Iar bietul nvttor era si el totusi un tnr,
incapabil nc s cread c fetele de la tar ar
fi n stare s mint sau s se prefac. Mde!
Prin urmare, n joia n care era programat
balul, mbrcat cu singurul su costum, cel
druit de printi la absolvirea liceului, intr
pe usa locatiei numit, nu se stie de ce, cmin
cultural, desi grajd ruinat ar fi fost mult mai
potrivit. Kathy, gtit special pentru eveni-
ment i sri n brate si l trase ctre mijlocul
slii pentru a ncinge jocul. Numai c srma-
nul om fcu un mic infarct si, cu un suspin
adnc, declin invitatia. Fata mbrcat, s
spunem, cu mini, bluz de plastic din bazar,
colorat mult mai strident dect un papagal
n rut, plus boit la ochi cu funingine, l spe-
riase att de tare nct declar c are sciatic,
plus un picior de lemn, asa c se va multumi
doar s priveasc dansul de pe margine. Pro-
fund jignit, tnra i ntoarse spatele si se
avnt n ring artndu-i, cu figuri, ce a pier-
dut. El ns rmase insensibil. De fapt, era
oripilat, dar nu putea s spun una ca asta.
Convins fiind ns c va asista la un spectacol
de folclor (aici se poate observa completa
pierdere a mintilor) exact n mediul lui natu-
ral, tnrul mai ntrzie prin sal. Era, desigur,
iremediabil tmpit, rezultat firesc al cititului
Ir discernmnt a tot felul de crti minci-
noase. Ba, chiar merse la bufetul amenajat
potrivit evenimentului si si lu o sticl de
pepsi, o butur, care-i amintea de frustrrile
copilriei. Evit privirile asasine ale crsma-
rului, dar si s-si toarne n paharul oferit de
acesta de fric s nu moar de hepatit. Bine-
nteles, o alt idiotenie citit prin crti! Si,
cum sttea el asa, neputndu-si reveni din
stupoare, n fat i se ridic un fel de perete
de ntuneric puturos. Cnd ridic privirea
vzu moaca de cpcun a lui Mielu, care rn-
jea printre bale.
- V pot fi de folos cu ceva, domnule?
ntreb nefericitul pe un ton calm, menit s
scoat din pepeni si pe un mort. Cum ns
Mielu nu era mort, rcni:
- Ce, b, esti adiclea boier, nu vrei s
dansezi cu sor-mea, d plnge biata fat,
acu, d nu mai poate?! !
Domnul nvttor nu reusi s rspund
n timp oportun interogatiei, deoarece, cam
n aceeasi secund, pumnul ct capul unui
vitel al mgdului se ndrept spre teasta
nefericitului. Muzica ncet, jocul se opri si
toti priveau extaziati debutul omorului. Pn
si babele abtiguite care se sprijineau de pereti
cscar ochii si gurile pentru a avea ce po-
vesti, mai trziu, nepotilor. Numai c, lucrurile
luar o ntorstur neprevzut n scenariu.
Pumnul ucigtor trecu pe lng tint, Mielu
url, nu se stie din ce cauz, si
se repezi cu fata n peretele ase-
zmntului cultural. Acesta,
peretele deci, se color putin n
rosu, se umplu de muci si nu
spuse nimic, ns Mielu, oft,
oarecum usurat, si se prvli
lng el. Cuminte si tcut cum
nu fusese nici la botez. n sal
se produse un curent rece urmat
de un vaier si balul se sparse.
Oricum, nu mai avea nici un rost
acum cnd eroul era mototol.
Plecar dezamgiti s se mbete
acas, pentru as-i reveni din ui-
mire. nvttorul, la fel de uimit,
de mersul treburilor, si termin
sticla de pepsi, plti crsma- S
c
l
a
v
a

y
i

s
t
n
u
l
31
Anul II, nr. 11(15)/2011
rului, ignornd fericirea ce i se citea pe fat
si plec, la rndul su, foarte linistit. n urma
lui, Mielu fu druit cu o gleat de ap n cap
si se scul nuc de lng perete. Nici nu rs-
punse ironiilor nesimtitului de crsmar care
ar fi dorit s provoace o nou btaie ca s se
lmureasc treaba. Nu! n mintea perfid a
lui Mielu se nscu un plan la fel de perfid.
Cu sngele de pe fat nc nenchegat, cu
cucuiul din frunte la vedere si cu degetele
de la mn rupte, se prezent la postul de
politie. Plutonierul l privi cu acea privire pe
care ar fi avut-o si dac n fata lui aprea
Hristos, ceea ce era imposibil, deoarece el
era un materialist convins. Mielu i povesti,
printre lacrimi, cum fusese btut el, un biat
cuminte si linistit care se dusese la bal doar
ca s se uite, el, tocmai el, un stean de frunte,
harnic si sfios, cum a fost tratat cu dusmnie
si ur de nenorocitul de nvttor, un venetic
nemernic care vrea, cu orice pret, s-i strice
reputatia lui de om bun si sritor la nevoie.
Plutonierul, n timp ce-l asculta cu atentie,
scrise un proces verbal. Apoi, cnd Mielu se
mai linisti, i spuse blnd:
- Bi, Mielule, bi, biatule, eu, uite, am
scris aici tot ce mi-ai spus tu. Ia si semneaz,
c de rest m ocup eu!
Fericit de reusita planului, omul
scoase limba si trase cteva hieroglife n josul
paginii. Multumit, nu se stie de ce, pluto-
nierul chem dou ajutoare si le comand:
- Bieti, cred c-am rezolvat cazurile de
furt si scandal din toat comuna. Iote, colea,
mrturisirea! Ia, luati infractoru si la beci cu
el, treizeci de zile, ca s spun si laptele care
l-a supt de la m-sa! Suspect de cooperant,
Mielu, convins nc de faptul c prietenul
su, plutonierul, vrea s-l pun la adpost
de furia nebunului de ochelarist, se duse li-
nistit cu cei doi gradati, fluiernd vesel si
nebgnd n seam rnjetele lor. Ajuns la
beci, spre surprinderea sa, nu fu lsat s doar-
m ci luat la omor de toti politaii postului, pe
rnd. Adic, ei se mai si odihneau! Ce crud
este viata! Mielu, devenit din ce n ce mai
ntelept, de-a lungul acelor treizeci de zile ce
i se preau nesfrsite, recunoscu, n scris,
tot ce i se cerea. La un moment dat, chiar i-a
trecut chiar prin cap c dac o fi s-l spnzure
pentru ce recunoscuse c a fcut, va fi totusi
mult mai bine dect s mai stea nc o lun
de vorb cu meseriasii ia. A fost eliberat, pe
motiv c se trece la verificarea informatiilor,
c nici politaii, prosti, s riste aflarea ntregu-
lui adevr. Deci, fix dup cele treizeci de zile,
asa cum i se promisese, Mielu o lua ctinel
spre cas, sau poate spre crsm, c nu-si
ddea prea bine seama pe unde merge, fr
s se mire c muierile si copiii fugeau n ogra-
d tipnd speriati cnd l vedeau. Credea c
e la mijloc vechea sa faim si c oamenii nc
nu-i dau seama c acum pseste pe un nou
drum, cel al bunttii si pcii. Plngea de
fericire...
Ajuns acas, printr-o minune desigur, a
fost ngrijit cu dragoste de printii si care l-
au cazat n ograd si l-au hrnit cu ce rmnea
de la cine. Numai c aveau un cine cam
lacom. Dar el nu protesta, din gura fr nici
un dinte nu mai ieseau blestemtii ci un fel
de gngurit si rdea aproape tot timpul ca
un copil. Mai treceau s-l vad fostii admira-
tori, ba chiar si unele admiratoare, care, dup
ce-l scuipau si i ddeau ceva picioare n coas-
te, se mirau de buntatea lui, n gura mare.
Copiii, mdeh, nstrusnici ca toti copiii din
lume, i cntau celebrul hit rural: Mielu ne-
bunu trage cu tunu si, darnici precum p-
rintii lor, i ardeau, din plin, suturi la cotoaie.
Toate bune si frumoase, numai c, n toamn,
a avut proasta inspiratie s ias pe ulit. Toc-
mai de Brezaie! Acestea, prin metodele spe-
cifice binecunoscute, l-au internat din nou
la spital. De data aceasta ns, nu a mai fost
nevoie s i se administreze soporifice, ba,
chiar a uimit ntreg personalul cu linistea si
demnitatea sa. Mai ales c pe usa salonului
scria: morg!
Dar ce s-a ntmplat oare cu domnul nv-
ttor, tipul acela att de siret, care si ascun-
dea rutatea sub aparenta unui individ pas-
nic si care prin prezenta sa diabolic lipsise
asezarea de posibilitatea intrrii n istorie sau
mai precis, direct n legend? Ei, bine, stul
de frumusetea si curtenia traiului n rural,
de sfintele traditii, de virtutile fetelor si de
evlavia babelor, de ntelepciunea mosnegilor,
ngrijorat peste msur de ceea ce sistemul
numea salariu, dar, mai mult ca orice, ngrozit
de rezistenta la farmecul cunoasterii literelor
de ctre noile generatii, a plecat n strintate,
la munc, n constructii.
Acum trimitea bani printilor, le scria c
si-a cumprat dou costume, noi, c se duce
la teatru si c are chiar o locuint cu un credit
de la banc. Ba, mai mult, iesea de trei ori pe
sptmn, seara, n oras, cu o fat si c vor-
bea deja italiana fr accent. Si, c nu mai
trebuie s-si arate cunostintele sale de ma-
estru cinci dan n arte martiale, fiindc aici s-
au pierdut obiceiurile strmosesti si nimeni
nu mai consider necesar s te bat n scopul
integrrii n colectiv. Adic, niste prostii, to-
tal nedemne de un om cu carte, orbit ns de
strlucirea fals a unui occident mincinos si
putred. Prin urmare, nc un om de mare viitor
rpit de propaganda lor afurisit! Huoooo!
Confiden]ial
De prea mult vreme stau aya, legat de
mini yi de picioare. Sunt fr izbnd,
nctuyat de singurtate. Da, de
singurtate. Ai n(eles perfect. M-a prins
ntr-o plas deas care mi rneyte oasele.
Multe au crpat deja. Nu am dispozi(ie s-
(i explic. Vorbeam despre distrugerea
oaselor. Dac nu n(elegi, nu mai ntreba.
Sunt obosit yi derutat de remuycri. Nu
nu m-a muycat nimeni niciodat. Of, ai un
fel imposibil de tolerat. Nu crezi c sunt
singur? Faptul ca ai auzit scncete n
spa(iul meu ct se poate de intim, te face
s crezi c nu m tortureaz
singurtatea? Te nyeli. Dar asta nu-i o
noutate. Scncetele reprezint efortul
meu de a fi ca pruncii. Zvrcolirea de a
m nayte din nou. mi limpezesc tmpla
(innd-o foarte aproape de floarea de
lotus. E un exerci(iu pe care l tot repet.
Aici e cel mai liniytit loc. Sunt
nconjurat de multe cruci yi asta mi d o
siguran( maxim. Crucea, n orice form
sau dimensiune ar fi, te fereyte de ru.
Ti-am spus s por(i yi tu una. Cum unde?
La gt. O po(i ag(a pe o a(. A, ai crezut
c n spate? N-ar fi ru yi aya! Dar s nu
te sminteyti. Sunt multe acolo. Cum ce?
Cruci. Alege-o pe cea mai mic. D yi tu
mcar o dat dovad de n(elepciune. $tiai
c florile de lotus cnt? Asta pe care m
sprijin eu e albastr. N-ai vzut floare de
lotus albastr? Asta ce nseamn? Cumva
c floarea mea e unic? ncerc s-mi rod
sforile. Care sfori? De la mini yi de la
picioare. M oboseyti. Te-am aten(ionat
doar c sunt legat. Nu, nu m plimb pe
lac. Sunt prizonier, dar n-ay putea s-(i
descriu unde. E ntuneric. Da, probabil s-a
nnoptat. Dar gata cu explica(iile. M
oboseyti. $tiu c (i-am mai spus-o.
Comformeaz-te! Pe mine crucea m
apr de mine. S taci! E secret.
Diana IACOB SP~TARU
(Austria)
32
Anul II, nr. 11(15)/2011
Uzina de ap potabil
Apoi, mi spun c...
E grea, aproape otrvitoare libertatea
Pe care mi-o iau si c...
Nu stiu nimic despre cele patru elemente
Notiuni usoare ca dou perechi de scnduri uscate.
Pe msuta mea de cafea
Dorm elefantii de portelan si paharul cu ap.
Aceasta este situatia n care torn din belsug
Frisca dulce si experienta care nu-mi apartine.
Un bloc din crti nescrise creste la subsioara orasului
Si jur c voi avea spatiul meu pentru joc si noroc.
Jur strmb, schimb haina de molton
Si unda luminii.
Fr s-i pese de foame, de frig,
Dumnezeu a cobort n fntn.
- Am inaugurat Uzina de ap potabil!
Declam primarul ales
Si toarn alt si alt falie de ciment
n paharul n care se fierbe de vie
Sampania.
Hamalii de yofran
n principatul boem,
n hanul cu tejgheaua pe care
Breslasii si beau berea de orz...
O dat si nc o dat cetatea acesta
Este ca o centrifug sinucigas.
Lapovita are cerneal pe degete
Si lupoaica va naste mielul de Paste...
Nimic nu m mir.
Nu m sperie.
Eu doar prizez evenimentele asa cum vin
Si trag presul
De sub picioarele hamalilor de sofran.
Pe ansamblu, sunt multumit
De cum evolueaz istoria personal
Si umblu pe vrful picioarelor
Prin creuzetul de laborator medieval.
Un nou-nscut plnge!
Banal.
Biruint ngerilor pogoar din icoan
Pe cai n valtrapuri tivite cu smirn, tmie si aur.
Melania CUC
ntre punctele de legtur
Dulapul meu e plin cu coji de alune...
Din buctrie v scriu mesajele,
Prieteni de ocazie.
Lansez zvonuri despre patria veveritelor care,
n toamn, trag storul peste ochii de portelan.
E hran suficient n casa de turt-dulce.
Poate arde lumnarea
Pn la buricele degetelor
Cu care alerg pe clapele pianului vechi.
Ursc si iubesc la egalitate
Universul acesta sifonat ca o fat de pern
Cu monogram senioral.
ntre punctele de legtur din snge,
ntmplrile nentmplate cer drept de autor.
Eu locuiesc n rezervatia unde
Are loc vntoare de iepuri si fazani de sezon.
Obosit ca un fluture
Alt div anonim zace cu buzele sparte
n crptura din clciul trnii.
Blitzul din mna mea scapr!!
Ce imagine vivant si cte
Pachete cu biscuiti
Numerotate dup anul de nastere,
Voi primi n dimineata de mine!
Sunt tentat s cred tot ce mi se spune
n timp ce tata st pe cruce
Prins n cui grosolan de tciune.
Nu mai stiu ce s fac cu timpul
Care m transform ca pe un fluture
Frunzele tapeteaz orasul prin care
Caut un om dispus s curete clipa.
Peste bordura strzii, vin mturtorii;
- Hrsti, hrsssti!
Trnul de nuiele a sters doar literele
Printre care nc mai alerg,
Mam,
Cu pruncul n brate.
Afar, n zpada-fecioar
Ne jucm de-a prinselea
Noi doi si briganzii.
Cmasa ta s-a descheiat din nasturi.
Astepti alt trup cu miros de gutuie slbatic.
Degeaba as pune pretul cel mai bun
Pe felia asta de ntmplare ce tine
De turla bisericii si
De sfrcul de limb niciodat vorbit.
Tu te picuri mereu n trn
Colostrul proaspt de bivolit.
Cu noi, laolalt, fr iertare de sine,
Fereastra maternittii regale se rupe n cruce.
Pelerinii se nfrupt tcuti, pe-ntrecute,
Din prescura fr sare, a senectutii.
Afar, n zpada-fecioar,
Lacrima sticlei de lamp s-a schimbat n lentil.
Rostogolim fr sens soarele
Din oglind n oglind,
Mergem cu ochii deschisi prin orasul
Din care vom fi alungati cu pietre si pine.
Pe santierul cel nou,
Motoarele duduie fr combustie si cu
Saiba nglodat n mir de msline.
Mie?
nc mi-e bine!
mi tin umbra de dup pe umeri
Si-i spun basmul cu
O felie strvezie de fericire.
33
Anul II, nr. 11(15)/2011
Ajuns la al treilea volum, po-
etul Valeriu Marius Ciungan
aduce, n cadrul Colectiei Scri-
itori medieseni, volumul Oa-
meni n pardesie. Aprut n
conditii grafice deosebite, la Edi-
tura Bioflux Cluj-Napoca, cartea
este un adevrat elogiu adus fru-
musetii umane, alfabetul poeziei
dansnd pe srma vietii ntru as-
teptarea nemuririi.
Volumul cuprinde si cteva
poezii din primele dou crti,
Poveste de toamn si Haina
de molton, astfel nct capt
un caracter de antologie. Dup
cum observ n Prefat prof.
univ. dr. Gheorghe Manolache,
tnrul autor reconstruieste iro-
nic-parodic arsenalul poetic pa-
tronat de bunicul su, fost avan-
gardist, Ben Corlaciu, cel pe care
bistritenii l-au omagiat de curnd
ntr-un numr al Miscrii Lite-
rare. Oameni n pardesie se
doreste a fi o carte a descoperirii
sensurilor vietii, n care, prin ochii
iubitei, descoperim faptele cita-
dine: treceau oameni n pardesie
bej/ iar eu m uitam n ochii ti/
Doamne, ct esti de frumoas.
Fiecare detaliu care-l nconjoar
pe poet devine esent de poezie.
V-ati imaginat vreodat c-i poti
dedica versuri mstii de chiuve-
t? Ei bine, Valeriu Marius Ciun-
gan descoper si aici lucruri e-
xistentiale: din pozitia pe care o
cs-tigasem, cu timpul, n buc-
trie/ ni se deschidea o superb
panoram spre chiuvet. Ajun-
gem n buctria de var, unde
sentimentele lirice se aprofun-
deaz: ea se las atins de mu-
ritori/ doar cu versuri/ si cu alte
metaforice/ demersuri. O poezie
care sparge barierele canoanelor,
iar scrisul devine zi si noapte sau
or de or un refugiu ntru des-
coperirea edenului.
n acest colt de lume si au
cuibul si gndurile poetului, care
surprinde iubita n ipostaze va-
riate, inclusiv ntoarcerea de la
piat poate fi considerat un act
erotic: n mna dreapt aveai/
Menu]MAXIMINIAN
gndind la cartea de cpti - si
de bucate - plasa de spanac//
n mna stng aveai/ mires(m)e
emotive nti culese/ de feteas-
c. Micuta domnisoar l trans-
form pe ndrgostit ntr-un ade-
vrat tonomat de declaratii de
dragoste: d mna, tu, micut
domnisoar/ ce treci prin viata
mea de sear doar si ntr-o doar/
/ parfumul serii doar un dar,
doar si ntr-o doar/ se nserase-
n viata unui pierde-var. Ca de
obicei, la astfel de triri prtas
este si natura creionat de Valeriu
Marius ntr-un pastel: spune de
iubesti/ frumos/ frumoasa ap
curgtoare/ frumoasa piatr ce-
o rostogolesti. n aceast ecua-
tie a iubirii nu putea lipsi riguro-
zitatea aritmeticii: bunoar o
iubire/ cu o iubire/ s dea acelasi
rezultat/ ca unu ori unu/ prin
nmultire. Alfabetul danseaz:
este a/ prima vocal/ ce-n clo-
potul albastru al diminetii/ mi
reverbera. Ritmul muzical al ver-
surilor surprinde la fel ca si co-
lindele poetului ce se petrec sub
cearsaful alb: cnd ruginitul
scrtit de arcuri repeta n pu-
treda saltea/ de sub cearsaful alb,
imaculat, colinda sa/ de sub cear-
saful alb si nins cu fulgii albi de
nea. Cnd sentimentele se pre-
cipit, timpul este nchis n clep-
sidra de sare, iar razele soarelui
sunt luate n mn spre a mngia
sufletul iubitei care, romantic,
trece printre borcanele de cas-
traveti. De altfel, roadele p-
mntului sunt un adevrat punct
de pornire al dragostei: mnca-
sei ceap cu o poft reticent/
aluzii vagi ti inundau privirea
nud/ arome dulci lsai n urm
cu noblete/ muscnd sublim din
ceapa alb, crud. Cti dintre
noi ne-am fi imaginat c dragos-
tea poate fi privit din attea un-
ghiuri, mergnd spre Steaua
Nordului, dar si adulmecnd un
val de otet. S nu cazi n semni-
ficatia viselor, ne ndeamn po-
etul, ns el este primul care este
prins n mrejele unui vis tulbu-
rtor: ai aprut pentru o secun-
d/ n straie de sear, cumplit de
albe. Jocul culorilor este precum
a fulgilor de nea fantastic/ n
traiectorii ciudate.
Avem de-a face cu o poezie
n care lumina descoper gn-
duri-rnduri construite n prag
de toamn n casa sufletului: mi
lasi tu, doamn,/ povestea de
toamn/ toamn, dulce doamn/
doamn, dulce toamn.
Cu o copert sugestiv, care
insereaz o pictur a bistritencei
Virginia Brnescu, volumul Z-
pezile ard ca un colind, semnat
de Elis Rpeanu, este un gnd
prelung al frumusetii acestui a-
notimp. Versurile surprind prin
constructia n dou registre sim-
bolice care sugereaz sufletul a-
tins de puterea naturii astfel nct
atelierul de creatie este inundat
de starea creatoare de har. Prin
aceast carte, Elis Rpeanu nu
face altceva dect s redescope-
re tainele anotimpului alb n ver-
suri, stiut fiind faptul c magia
poeziei nu va disprea niciodat.
Atunci cnd este nvluit n lu-
minile curcubeului, poeta are
propriul ritual: Doar glasul din-
untru mi-l ascult/ Aud cum sun
n templu vntoarea. Poezii de
dragoste si de dor dedicate celor
dragi, dar si marilor personalitti
ale trii. Atunci cnd pe crarea
vietii ptrunde orizontul toamnei
Slbeste din ncheieturi secun-
da/ Priveste bolta cerului, mirat/
Cum marea timpului rstoarn
unda. Un timp care surprinde
prin ancorarea ntre veacuri a mi-
turilor strbune oglindite prin fi-
ecare cuvnt al poetei: Azi nin-
ge-n crngul dintr-un gnd bla-
jin/ O soapt de zpad-i pune
salb/ Cu duminici muiate-n alb
de crin/ Copacii ard n vlvtaie
alb. Fiecare metafor este bine
integrat n poezie, astfel nct,
cu sensibilitate si delicatete po-
eta reuseste s ne poarte pe dru-
mul nemuririi, unde mi port t-
cut umbra spre izvoare/ Vrtej
de curcubeie n ceas trziu/ nv-
luie coline dulci si altare. Prin
poezie esentele cuvintelor cap-
t alt form, norii strnsi deasu-
pra sufletului risipindu-se: Peta-
lele norilor scurg spre cmpii.
Atunci cnd troienele zpezilor
Se prind n joc la nunti de cri-
zanteme, iubirile capt alt sens.
Avem de-a face cu o poezie a vre-
murilor, n care fiecare parte are
un rol important precum ntr-o
cas a versurilor n care sufletul
pune stpnire. Atunci cnd
Soseste si iarna la captul aleii
viata se transform n nemurire:
Ascult-ti clipa cum fosneste/
Si zorii cum se-nnoureaz/ n su-
flet dorul cum sopteste/ O rug-
ciune de amiaz. Poezia este
nscut n leagnul printilor, a-
colo unde dorurile prind putere:
Printii m-au nscut din lut/ pe
care au pus n zori srut/M-au n-
Isat, mi-au dat vesmnt/ Si peste
lut au pus cuvnt. Cnd speran-
tele alearg renscute, sufletele
pe acordurile clopotelor de aram
se destinui zilei de mine ca ntr-
o doin a eternittii: Ascult da-
cii din Columna/ Cum sun vea-
cul n tara lor/ Se adun doinele
pe strun/ Cu foaie verde si cu
dor. Zpada, motivul principal al
volumului, este ca o cruce dus
de poet, ca un har pe care divini-
tatea i l-a dat, ca un cntec pre-
lung al sfinteniei cuvntului.
34
Anul II, nr. 11(15)/2011
Florica CEAPOIU
n ultimul deceniu, s-a impus atentiei iubi-
torilor de cuvnt - n toate formele sale de
exprimare scris: proz, eseu, poezie, critic
literar, epigram, dramaturgie - un nume cu
o rezonant blnd - Ioana Stuparu.
nzestrat cu o capacitate dumnezeiasc
de armonizare a cuvintelor, Ioana Stuparu
si-a ocupat locul printre cei alesi, cucerindu-
ne inimile prin harul su de povestitor, astfel
c, dup ce realizezi lectura mcar partial a
unora dintre creatiile sale: Clipa de lumin,
Ed. Miracol, 2001 (romanul de debut), trilogia
Oameni de nisip, Ed. Amurg Sentimental,
2006 sau Grdina care s-a suit la cer, Ed.
Florile Dalbe, 2007 (proz scurt), constati
cu plcere c ai ptruns ntr-un univers inedit,
apartinnd celei mai sincere si sensibile scri-
itoare - fire nobil si suflet deschis, de ade-
vrat creatoare.
Posesoarea unui filon puternic de sev
epic - atent si receptiv la viata ncon-
jurtoare, la istoria neamului, la legendele
populare si la obiceiurile strmosesti -, n-
zestrat cu o putere aproape paranormal de
percepere si vizualizare a vibratiilor pmn-
tului si oamenilor, Ioana Stuparu ne surprin-
de cu viziunile sale artistice si limbajul colorat
cu multe regionalisme, utilizat deseori, des-
prinse dintr-o lume a satului romnesc, pe
care majoritatea dintre noi, orsenii, nu am
ntlnit-o dect n literatura marilor clasici.
Constient de acest lucru, Ioana Stuparu n-
cearc, si reuseste, cu succes s conserve,
ntre copertile crtilor sale, adevrate comori
de spiritualitate romneasc.
Prin volumul de teatru Miniona, aprut
la Ed. Arefeana, Buc., 2011, Ioana Stuparu
ne dezvluie si talentul su de dramaturg si
subtil umorist, va s zic e adevrat secretul
pe care-l stie toat lumea de aici - ca s ilus-
trez, folosind cuvintele personajului princi-
pal Nora, din aceast pies (pag. 18).
Inspirat de evenimente trite n timpul
revolutiei si n perioada post decembrist,
piesa, asemenea microromanului Tovari de
ultim zi, aprut la Ed. Dacoromn, Buc.,
2010, insereaz o serie de ntmplri care par
a fi cunoscute, prin care am trecut poate si
unii dintre noi, fcndu-ne constienti de fap-
tul c noi deja le-am uitat, dar, cuprinse n
carte, ele capt o valoare istoric si senti-
mental. Autoarea reuseste astfel s dea tim-
pul napoi, determinndu-ne parc s ne re-
gsim printre personajele ei, personaje pline
de viat, avnd caractere bine conturate prin
replici viguroase si miscare scenic adecvat.
De asemenea, ea d dovad de mult iscusin-
t n construirea dialogurilor, abordnd for-
mele cele mai concise, capabile s sugereze
cel mai bine att situatiile de viat ct si tririle
sufletesti, nelinistile interioare precum si r-
bufnirile de revolt scrise pe limba celor
multi, crora li se adreseaz.
Retras n altarul fiintei sale, Ioana Stu-
paru priveste mirat oamenii, urmrindu-le
atent fetele; cutndu-le curioas ochii, le
citeste privirile, ncercnd astfel s descifreze
ntelesurile si nentelesurile existentei lor:
Fete care exprimau nucire, disperare, de-
rut. Ochi clocotind de viat, plini de biruint,
ca ai cailor slbatici dup ce, n fug nebun,
au supus sub copitele lor preeria, ce prea
Ir hotare; ochi nrositi, injectati ca ai ani-
malelor hituite, czute n capcane; ochi plini
de rzbunare; ochi senini; ochi blnzi; ochi
explodnd de sperant; ochi inundati de la-
crimi retinute la hotarul pleoapelor; ochi us-
cati; ochi dusi n fundul capului de grbit
sectuire; ochi plini de ntrebri care nc nu
porneau a fi puse.... Frumos, foarte frumos
mi s-a prut acest citat din romanul Tovari
de ultim zi (pag. 50).
Aplecat deasupra filei albe de hrtie,
care asteapt parc s-i adune gndurile,
Ioana Stuparu compune si poezii. Pe unele
dintre ele le-a publict n antologii colective
si n diverse publicatii editate pe hrtie sau
online. Impresionat de frumusetea versurilor
sale, maestrul Radu Crneci a inclus-o n An-
tologia Sonetului Romnesc, Ed. Muzeul
National al Literaturii Romne, Buc., 2009,
vol. 3, cu un sonet foarte reusit, din care re-
produc doar tertinele: Aduceti un fluier sau
dati-mi un pai,/ Ce chef am de-un cntec de
dor si de drag!/ S zboare ca vntul acolo,
pe-un plai,// S simt cum tresalt trna din
prag,/ S-mi stmpr un foc ce m mistuie,
vai!/ E mult prea departe iubitu-mi meleag!
(Dati-mi un fluier, pag. 56).
Ioana Stuparu, cnd simte c are ceva de
spus si poate s produc o bucurie colegilor
de breasl scriitoriceasc, scrie cronic lite-
rar, exegeze, portrete sau omagii, multe din-
tre ele publicate deja n volumul Cuvinte de
mtase - Semntorul, Ed. online, 2009. Dar,
pentru c nu poate s fie o persoan rut-
cioas, cnd sufletul nu o ndeamn s scrie
de bine, si nghite singur amrciunea si
tace, desi, cele peste saizeci de reviste literare
care, de-a lungul timpului, i-au publicat creati-
ile, i tin n continuare paginile deschise.
Aflndu-si sufletul legat de acel loc n
care i cresc si rdcinile (Clipa de lumin,
pag. 50), Ioana Stuparu scrie dintr-o buntate
netrmurit fat de semeni, din sincer com-
pasiune pentru durerile lor, din dragoste pen-
tru Dumnezeu si din pretuire pentru adevrul
pe care nu vrea s-l stie colbuit sub cenusa
clipei sau deformat de amprenta resemnrii.
nzestrat cu excelente calitti de om si
de prieten, stimndu-si colegii si colabora-
torii, Ioana Stuparu ne-a cucerit pe toti cu
amabilitatea, blndetea si puterea ei de dis-
cernmnt, cu vocea-i cald si binevoitoare.
Aspecte de la lansarea cr(ii Miniona
Ioana Stuparu Bun#tate fa]# de semeni
[i dragoste pentru Dumnezeu
35 Anul II, nr. 11(15)/2011
Emil BUCURE{TEANU
Hegel, filosoful german tr-
itor n crucea secolelor XVIII si
XIX, (1770-1831), afirma c filo-
sofia este o fiic a epocii n care
a fost scris. Asertiunea poate fi
extins si asupra altor domenii
ale creatiei umane: literatur, arte
plastice, sociologie. De aseme-
nea, se sustine ideea c istoria
societtii n mersul ei are un
singur sens, numai nainte, nu se
ntoarce. Filosofii au dat diferite
interpretri evolutiei omenirii. De
pild, la noi, Vasile Conta ntele-
gea evolutia societtii ca o und
cu momente, ramuri, de urcusuri
si coborsuri. Lucian Blaga ex-
plica spiritul romnesc prin cu-
noscuta metafor, deal-vale. Re-
venind la Hegel, filosoful dialec-
ticii obiective, acesta vedea mis-
carea ca o spiral, ideea trecnd
prin mai multe stadii, afirmatie-
negatie-negarea negatiei sau
tez-antitez-sintez.
Desi istoria nu are marsarier,
dac o asemnm cu o masin,
putem spune c, dup ani, mai
trece prin acelasi loc. Condu-
ctorul masinii observ unele
schimbri, dar nu att de mari
nct s nu mai recunoasc locul.
Ba unele aspecte nu s-au schim-
bat deloc, au rmas ncremenite.
n 1904, Constantin Rdulescu-
Motru public prima lucrare de
dimensiuni mai ample, Cultura
romn i politicianismul (C.
Rdulescu-Motru, Personalis-
mul energetic i alte scrieri, Edi-
tura Eminescu, Bucuresti, 1984,
p. XI). Eu detin un volum din
opera amintit, datat tot 1904,
editia a II-a, ceea ce nseamn c
lucrarea s-a bucurat de o bun
primire, chiar de la prima aparitie.
Rezult c scrierea lui C.R.-M. era
bine ancorat n problemele
timpului, era o fiic a epocii
Cteva consideratii de redac-
tare. Cartea cuprinde sapte capi-
tole. Fiecare capitol are la nceput
o caset cu problemele, numero-
tate, de fapt subcapitole, care vor
fi tratate. Lecturarea acestora,
nainte de a citi opera, ti ofer o
imagine sintetic asupra continu-
tului lucrrii. Desigur, cititorii
operei lui C.R.-M. cunosc acest
procedeu al autorului, fiindc la
toate scrierile, m refer la cele n
volum si de ntindere mai mare,
este folosit acest procedeu de re-
dactare. De asemenea, C.R.-M.
nsoteste fiecare din lucrrile sale
cu o introducere. Amintesc aces-
te chestiuni fiindc mi-au fost de
mare folos n urmrirea problemei
ce m-a interesat, anume politicia-
nismul din timpul lui Motru pe
care l pun fat n fat cu politica
ce se face astzi pe Dmbovita.
Dup ce am citit cartea, si cunos-
cnd ce se ntmpl astzi n poli-
tica romneasc, mi permit s
spun c totul a fost si este origi-
nal la noi, si ce se ntmpla la
sfrsitul secolului XIX si nce-
putul secolului XX si ce se pe-
trece n prezent.
O alt problem, tot de redac-
tare, este nserierea titlului pe pa-
gina de carte. Sintagma Cultura
romn este scris cu litere al-
dine, bold, cum se spune azi la
calculator, iar cuvntul politicia-
nismul este scris cu litere mai mici
si normale. Rezult c n viziunea
lui Motru felul de a face politic
este subordonat nivelului cultu-
ral al individului. Vorbind n ter-
menii Personalismului energe-
tic, opera lui fundamental, po-
tentialul energetic de a elabora
proiecte politice depinde de gra-
dul de cultur de care dispune
acesta. Mergnd mai departe cu
rationamentul, deducem c m-
surile politice ale unui partid sunt
influentate de calitatea cultural
a membrilor si.
Cea mai mare parte din carte
este dedicat problemelor cul-
turii. Dac n abordarea chestiu-
nilor politice se refer, cu prec-
dere, la tara noastr n raport cu
comportarea politic din trile cu
o cultur format (Germania,
Franta, Statele Unite), n proble-
mele de cultur aria geografic
cuprins este mult mai larg.
C.R.-M. ne face o prezentare com-
parativ dintre cultura din trile
amintite mai sus si tri de pe alte
continente, Japonia sau China
de pild, care, consider el, nu
au o cultur format, ci doar o ci-
vilizatie. Cultura romn este si
ea n formare si de aici toate relele
ce se abteau asupra unui popor
talentat. Vinovati sunt, desigur,
cei ce se ntorc n patrie, cu studii
n strintate, care s-au rupt de
filonul moral sntos al romnu-
lui, n special, al tranului. Aces-
tia sunt politicianii criticati dur
de C.R.-M. nc din prefata crtii.
Pentru Rdulescu-Motru,
politicianismul este o practicare
meteugit a drepturilor po-
litice, prin care ctiva dintre ce-
ttenii unui Stat, tind i uneori
reuesc s transforme institutiu-
Actualitate
la Constantin R#dulescu-M
otru
36
nile i serviciile publice, din mij-
loace pentru realizarea binelui
public, cum el ar trebui s fie,
n mijloace pentru realizarea
intereselor personale. n viziu-
nea lui C.R.-M., politicienii si
realizeaz acest deziderat nu re-
curgnd la violent, ci cu consim-
tmntul acelora, cror este me-
nit s le aduc pagub. Cet-
tenii i consider pe politicieni
ca pe o plag i nu nite despoti.
n aceeasi prefat, autorul de
mai trziu al operei Personalis-
mului energetic are cteva re-
flectii de ordin economic. El face
deosebire ntre industriasi si ca-
pitalisti, ceea ce nu corespunde
conceptiilor economice actuale,
industriasii fiind capitalisti, fiind
de fapt pilonii societtii capita-
liste, desi n ultimul timp o pon-
dere tot mai mare o are capitalul
bancar si speculativ. Pentru a
exista bnci, bursa, a trebuit mai
nti s existe productia, indus-
tria, agricultura, transporturile,
comertul. Mi se pare de profun-
d pertinent si de real actuali-
tate afirmatia c marii capitaliti
i marii industriai sunt indife-
renti asupra originii de unde vi-
ne ctigul. Pentru ei esentialul
este s fie satisfcuti
n continuare, C.R.-M. ne ex-
plic - vorbind n termeni econo-
mici actuali - cum este posibil ex-
portul de capital, cum sunt posi-
bile investitiile n alte tri, cum
se obtin profiturile. Uneori se fa-
ce si prin constrngere fortat.
(Dac ar fi contemporan cu noi
poate scria c nu rare ori se face
si prin constrngere fortat). Dar
fiindc mijloacele violente au
mari riscuri se apeleaz la sprijinul
politicianului. Ajutorul acestuia
este mai pretios dect orice pu-
tere armat. Cu ajutorul politi-
cianului, capitalurile trec usor
granitele trilor, acesta fiind, du-
p spusele lui Rdulescu-Motru,
dusmanul de moarte al zidurilor
chinezestii. C.R.-M. vedea ns
curgerea capitalurilor doar ntr-
o singur directie, de la trile dez-
voltate, Germania, Franta, Statele
Unite spre statele tinere, nedez-
voltate. De la nceputul secolului
trecut, cnd Rdulescu-Motru a
scris cartea despre care vorbim,
economia capitalist a fcut pasi
uriasi, geografia economic a lu-
mii este cu totul alta. Acum si pie-
tele trilor dezvoltate sunt cuce-
rite de capital strin. Capitalurile
asiatice sunt concurente puter-
nice ale capitalului american, ger-
man, francez etc. Dar ce este iz-
bitor de actual n afirmatiile lui
Constantin Rdulescu-Motru,
cel putin pentru Romnia, este
c politicianul de la noi este gata,
pentru a asigura interesul su
personal, s fac concesii de
orice natur n domeniul aface-
rilor publice. El este tipul omu-
lui care ctig fr munc, i
care ndeamn i pe altii s u-
rasc munca cinstit. Politici-
anul este purttorul spoielii de
civilizatiune, i prin aceasta di-
zolvantul cel mai puternic pen-
tru unitatea vietii nationale a
popoarelor tinere Numai c
romnii nu sunt un popor tnr,
ci mai mult mbtrnit cu apuc-
turi noi.
* * *
n continuare, voi extrage din
exegeza lui Rdulescu-Motru si
alte note de ordin politic, de ac-
tualitate surprinztoare. Dup
cum am afirmat mai nainte, lu-
crarea are ca preponderent ana-
liza fenomenului cultural de la noi
si din alte tri, China, Japonia,
de pild, considerate de el, oare-
cum pe nedrept, c aveau o cul-
tur n formare.
Perioada peste care C.R.-M.
a pus lupa criticii sale este secolul
XIX, n special a doua jumtate
a acelui secol. Autorul a fost elev
al lui Titu Maiorescu si de aici
nu numai admiratia pentru men-
torul su dar si acceptarea ideilor
autorului Betiei de cuvinte fat
de cultura si civilizatia romn.
Nu nseamn c Rdulescu-Mo-
tru este un epigon al lui Maiores-
cu, ci are propria lui cale, modul
su propriu de gndire. Teoria
formelor fr fond, precum si alte
idei maioresciene vor fi integrate
viziunilor lui filosofice nu fr
unele corecturi proprii. Totusi,
pentru C.R.-M. n istoria filo-
sofiei romneti, Titu Maiores-
cu va rmne un nume distins i
consider c odat cu T. M. n-
cepe trezirea gndirii filosofice
romneti sub influenta cultu-
rii. Gh. Al. Cazan, n studiul Schi-
t a unei vieti, asezat ca prefat
la volumul C. Rdulescu-Motru,
Personalismul energetic i alte
scrieri, ne atrage atentia c tre-
zirea gndirii filosofice romnesti
are ca predecesori pe Dimitrie
Cantemir, pe iluministi si alti slu-
jitori de meditatii metafizice.
De asemenea, ca si Maiores-
cu, C.R.-M. va fi influentat de
gndirea, cultura si civilizatia ger-
man, Germania fiind tara n care
si-a fcut studiile de baz, si-a
luat doctoratul, dup ce trecuse
pe la Ecole de Hautes Etudes,
Paris, unde a audiat cursurile mai
multor filosofi si psihologi renu-
miti si a lucrat si ntr-un laborator
de psihologie experimental.
Cultura este o conditiune
indispensabil pentru dezvolta-
rea popoarelor Poporul fr
cultur n-are istorie este crezul
lui Rdulescu-Motru. Citez mai
departe alte cteva fragmente,
doar cteva, pentru a demonstra
importanta pe care o acorda
acesteia si care-l definesc pe
C.R.-M si un filosof al culturii,
un pionier pentru Romnia n
acest domeniu, desi nu cultura a
fost preocuparea lui teoretic
principal. [] bunurile sufle-
teti, din cari e constituit cul-
tura, sunt n realitate singurile
baze mai durabile pentru nte-
meierea unei vieti sociale. []
Singure numai bunurile sufle-
teti deschid muncii o existent
superioar i durabil; prin mij-
locirea lor viata individului se
nnobileaz i profit obtii.
Credintele religioase, obi-
ceiurile, institutiunile i valo-
rile morale, operile de art i
adevrurile tiintei, sunt singu-
rile cari nving moartea. Defini-
tiile contemporane includ n con-
ceptul de cultur si valorile ma-
teriale pe care le realizeaz un po-
por (Mic dictionar enciclopedic,
Bucuresti, 1986), dar aceasta este
o alt problem de discutat.
Un subcapitol este rezervat
analizei conceptelor de pseudo-
cultur, semicultur si cultur
desvrsit, pseudocultura, se-
micultura fiind etape ntre bar-
barie si cultura desvrsit, evi-
dentiind trsturile popoarelor
care se afl ntr-una din ipos-
tazele artate mai sus. Nici o cre-
atiune puternic nu zguduie p-
n la temelii sufletul poporului
pseudocult. La dnsul toate se
petrec la suprafat Totusi po-
poarele pseudoculte se afl pe o
treapt superioar popoarelor
aflate n barbarie. n mijlocul
poporului pseudocult lupta
pentru existent este mai poto-
lit i mai uman. Individul este
desrobit de sub tirania instinc-
telor sociale. Iat ns laturile
negative ale individului pseudo-
cult. n momentele grele, cnd
fericirea sa este amenintat, el
are dou scopuri sigure: ori
schimbarea de loc ubi bene ibi
patria; ori protectia unui po-
por puternic. Niciun regret nu-
l leag de pmntul ce-l locu-
iete [] Pretutindeni este la
el acas.
Dac pseudocultura, dup
C.R.-M., este un fapt ru ntoc-
mit, semicultura, desi ntlnim
unele deficiente ale pseudocul-
turii, este un proces nc neter-
minat n drumul culturii spre de-
svrsire. Dar nu orice popor
poate ajunge la cultura adevra-
t, doar cele cu calitti deose-
bite. Care sunt acestea? Educat
n scolile Apusului, este lesne de
nteles. n afar de Germania,
Franta, Anglia, C.R.-M. amintes-
te Statele Unite. E putin straniu
c sunt date uitrii popoare ca
grecii, egiptenii, chinezii, popoa-
rele Orientului Mijlociu, a cror
cultur st la baza culturii si ci-
vilizatiei europene si, implicit, si
a Americii.
n ce situatie se afla Romnia
sfrsitului de secol XIX si nce-
putului celui de al XX-lea al exis-
tentei sale. Netgduit, pn la
o cultur desvrit nu s-a ri-
dicat niciodat poporul romn.
Niciuna din creatiunile sufle-
tului su n-a reuit s ntip-
reasc n istoria omenirii nota
individualittii sale; n nici o
ramur de activitate el nu a rea-
lizat nentrecutul. Dar continu
autorul Personalismului ener-
getic, parc pentru a ndulci si-
tuatia, sau poate c si-a reamintit
c si el este romn iar aschia sea-
mn cu trunchiul copacului, po-
porul romn, [] din timpurile
C
.

R
d
u
l
e
s
c
u
-
M
o
t
r
u
37
Anul II, nr. 11(15)/2011
cele mai vechi i pn acum de
curnd, el s-a mentinut ntr-o
stare de semicultur onorabi-
l (subliniere E.B.) n ce const
onorabilitatea romnilor: []
caractere necioplite dar turnate
dintr-o bucat. Arta tiinta, mo-
rala, obiceiurile trei, att ct
erau i cum erau, ntregeau de
minune sufletul strmoilor
notri. Cnd s-a stricat aceast
situatie? Ultima generatie purt-
toare a traditiei strmosesti a
realizat actul Unirii de la 1859. n
locul efortului pentru formarea
constiintei nationale, tinerii au
gsit calea liberttilor politice.
Sensul era invers, sustine C.R.-
M., nu de la dezvoltarea econo-
mic, cultural spre libertate, ci
de la politic spre civilizatie.
Talismanul era politicianismul.
Vinovat este generatia pasop-
tist propovduitoarea libertti-
lor politice. Suprema tint a po-
liticianismului i prin tr-nsul a
romnului, de acum nainte este
s plac Europei. Si ca s plac
Europei au tras la indigo insti-
tutiile, ordinea ntlnit n Apus.
Motru i acuz de mimetism, tr-
stur caracteristic unor vietui-
toare pentru a putea supravietui
dar si pentru a obtine avantaje.
Tot el ne spune c [] la mime-
tism n-a luat parte ntreg popo-
rul romnesc, ci numai ptura
sa de sus, elita conductorilor
[]. Poporul romn a rmas i
azi foarte putin civilizat, pe gus-
tul Europei; dar, n schimb, ct
de mare a fost succesul acestei
civilizatiuni n ptura condu-
ctoare! n finalul capitolului,
Motru si exprim ncrederea n
consolidarea culturii romne
chiar de la nceputul secolului
XX si si ncheie analiza printr-
un citat din N. Iorga dintr-un arti-
col aprut n semntorul nr 20
(1903): O nou epoc de cultur
trebuie s nceap pentru noi.
Trebuie, sau altfel vom muri! Si
e pcat, cci rnduri lungi de
strmoi cinstiti ni stau n urm
i n-avem dreptul s ne nstri-
nm copiii.
Dup ce n capitolele de la
mijlocul crtii trateaz probleme
de cultur de ordin general cu
referiri la statele din Apus si Ori-
ent, n capitolele de sfrsit revine
n deosebi la tara noastr, cu o
critic foarte virulent la adresa
politicii si politicienilor. n functie
de interese, sustine el, cetteanul
romn gndeste una, reprezenta-
tia este alta, notiunile si schimb
mereu sensurile. Logica lui nu
este intern, n creierul su, ci
extern, n mprejurri... Astzi
notiunea de imoralitate i noti-
unea de dreptate bisericeasc
se resping; mine se mpac. Si
autorul vine cu multe exemple
pentru a ne convinge c afirma-
tiile dumnealui sunt adevrate.
Vorbele care la alte popoare au
un sens, la noi sunt goale de
continut.
O critic aspr adreseaz jus-
titiei. Pentru frumusetea argu-
mentrii redau un fragment mai
mare: Justitia! Institutiile pu-
blice!... - Ai pe cineva la Tri-
bunal? - Ai pe cineva la Prefec-
tur? - Ai pe cineva la Banc? -
Ai pe cineva la Credit?...Acest
venic cineva! El face i desface!
El este realul, actualul. - Nu pot
iubitule, se opune legea. - Dar
cnd vrea cineva Dac ai pe
acest cineva mai ai strade cu-
rate, ai gaz de luminat, ai loc
rezervat pentru copilul tu la
coal, ai pe comisar amabil i
pe judector complesant, ai n
jurul tu o sum de oameni bine
crescuti Si puterea lui acest
cineva nu s-a sfrit.
De la analiza grav cnd e
vorba de economie, de viata so-
cial, C.R.-M. trece la ironie, la
umor, cnd abordeaz situatia
artei, a literaturii n special. Iat
un scurt dialog imaginat, sau
poate real, n orice caz care re-
flecta o realitate, redat n cartea
amintit la pagina 140.
- Leneule, mi zice unul.
care-mi voia de altfel binele,
eti destul de sntos i inteli-
gent ca s-ti ctigi viata. Ci
umbli cu versuri i cu cereto-
rii? Te sftuiesc ca s te apuci de
o munc cumsecade, serioas
[.] Am apelat la mintea i
patriotismul tuturor romnilor
pe cari eram obinuit a-i vedea
represintnd puterea statului.
- Suntem n criz, domnule,
mi se rspundea pretutindeni,
nu avem timp s ne gndim i la
trntori cari viseaz. ]ara are
nevoie de economii urgente
- Dar i criza literar e o njo-
sire pe care trebuie s o evitm.
- Criza literar! Cine se ocu-
p de criza literar? La Berlin,
important este s se ytie dac
avem recolt sau nu. De o fi lips
de poeji n-are s ne vin contro-
lul european, dar de o fi lips de
bani, desigur.(Subliniere E.B.)
- Dar o tar fr cultur pro-
prieeste o tar barbar, este
un simplu grnar la dispozitia
strinttii
Si si ncheie Rdulescu-Mo-
tru pledoaria sa pentru cultura ro-
mn. Srmane poet, odiseea ta
e trist, e foarte trist. Dar ti r-
mne o cale care s-i pun sfr-
it: este calea pe care ti-o deschi-
de politicianismul! Cnt gloria
acestuia! (sublinierea E.B.)
Calea a fost bttorit de
multi altii. Ea este totui sin-
gura care te va duce pe sub ar-
curi de triumf.
Muntenia si Moldova sfrsi-
tului de secol XIX se deosebeau
esential de Muntenia si Moldo-
va nceputului aceluiasi secol. n
primul rnd c se realizase Unirea
de la 1859, pas hotrtor pentru
modernizarea ulterioar a trii.
C.R.-M. subliniaz acest fapt si
vinovati pentru decderea ulte-
rioar sunt politicienii care au
adus n tar ideile de libertate,
egalitate dreptate ale Apusului.
Dezvoltarea economic n-a fost
n concordant cu formarea si
dezvoltarea culturii nationale,
avutia nu s-a distribuit corect.
[] minoritatea purttoare a
civilizatiunii, retine pentru
dnsa din bugetul statului un
beneficiu prea mare, dispropor-
tionat de mare n comparatie cu
valoarea serviciilor pe cari ea
le aduce poporului romn. A-
ceast minoritate, spune autorul,
ii permite chiar capritii i gus-
turi de milionar american si
toate din punga contribuabilului
n timp ce acesta care este format
din imensa majoritate a poporu-
lui romn, triete la tar n bor-
deie, fr igiendecimat de
mizerie. Minoritatea se bucur
de privilegii fr a fi cu ceva su-
perioar poporului. Pentru a-si
ntri asertiunea, C.R.-M. ne d
un citat dintr-un articol scris de
Eminescu n Timpul, opt aprilie
1882, n care afirm c pturile
superpuse sunt mult inferioare
rasei poporului romn.
Ex nihilo nihil. Din nimic nu
se creeaz nimic. Avutia Romniei
s-a realizat pe baza mprumutu-
rilor. Dar acestea vor trebui pl-
tite. Economiile adunate de lo-
cuitorii jrilor mari yi puternice
nu se revars asupra jrilor
mici, cu scopul de a veni n aju-
torul acestora, ci pentru a-yi n-
tregi ele procesul lor de dezvol-
tare. Ele sunt ca niyte uriaye fi-
inje tentaculare care caut pes-
te tot locul hran yi adpost. Ele
vin mpinse de legea lor de crey-
tere, iar nu de hatrul celor s-
raci. (Subliniere E.B.)
Referindu-se la reformele po-
liticienilor, C.R.-M. ncheie ca-
pitolul al VI-lea cu o fraz zgu-
duitoare: Reformele svrite n
Romnia de ctre politicieni
snt, unele spre folosul aparent
al generatiunilor de astzi; i
toate spre paguba real a gene-
ratiunilor de mine.
n finalul capitolului sapte,
Rdulescu-Motru si exprim
ncrederea c poporul romn va
gsi calea nlturri politicianis-
mului, a mizeriei. Vntul unei pu-
ternice reactiuni de sntate
(desigur moral) va goni de pe
cerul culturii romne nourii cei
groi ai pseudoculturii de astzi.
S avem ncredere! si nche-
ie el cartea.
* * *
Din 1904, anul aparitiei crtii
Cultura romn i politicia-
nismul si pn n prezent, po-
porul romn a trecut prin multe
momente hotrtoare pentru
istoria sa. Dup felul n care s-a
comportat, nu poate fi considerat
ca semicult sau, si mai ru, c ar
fi avut o pseudocultur. De altfel,
fiecare popor are propria cultur,
care nu poate fi considerat nici
semicultur, nici pseudocultur.
E vorba aici de nivelul de civili-
zatie, de care datorit unor m-
prejurri istorice, unele popoare
se bucur mai mult sau mai putin.
Istoria omenirii nu are un mers
liniar, unele culturi au devenit
istorie ca si popoarele care le-au
38
Anul II, nr. 11(15)/2011
Iurit si le-au purtat-o, altele au
luat fiint mai trziu si se afl ntr-
o perioad de nflorire. Judecti
de valoare asupra uneia sau al-
teia sunt greu de pronuntat, dac
nu ai o gndire obiectiv.
Ct priveste asertiunea lui
Constantin Rdulescu-Motru c
n perioada de la sfrsitul seco-
lului XIX si nceputul celui de al
XX-lea poporul romn se afla
ntr-o perioad de pseudocultur
este greu de acceptat, trebuie f-
cut o disjunctie clar ntre felul
de a fi, de comportament, al celor
ajunsi n fruntea trii, fr a fi oa-
meni de frunte, si restul poporu-
lui. n acel timp au trit si contri-
buit la formarea culturii rom-
nesti Hasdeu, Titu Maiorescu,
Eminescu, Alecsandri, Grigores-
cu, Porumbescu, Haret, Vlaicu,
Creang, Slavici, Ion Ionescu de
la Brad, Caragiale, Vasile Conta,
se afirma Iorga, iar lista cu perso-
nalitti din galeria de aur a cul-
turii romne nu se termin cu ei.
Unii au fost si politicieni, si nu
de duzin. Nici poporul n-a fost
mai prejos n Unirea Principa-
telor, Rzboiul de Independent,
iar mai trziu n Primul Rzboi
Mondial.
Perioada dintre cele dou rz-
boaie mondiale este considerat,
pentru Romnia, ca o etap de
vrf n cultura romneasc. ntr-
adevr, dezvoltare stiintei, a lite-
raturii, a filosofiei, a nvtmn-
tului a fcut pasi mari n acesti
ani. Politicienii, prin comportarea
lor n afar de momentul Unirii
de la 1918, nu s-au situat ns
prea departe de politicienii criti-
cati de C.R.-M. Nici poporul, n
special lumea satelor nu tria n
conditii deosebite de cele de la
nceputul secolului XX. Iar dac
lum stiinta de carte ca element
important n nsusirea culturii,
situatia nu se prezint de loc
roz. S-au pstrat elementele de
cultur traditionale, cele din mosi
strmosi, ca tesutul, olritul, pre-
lucrarea lemnului, cusutul, cres-
terea viermilor de mtase, albi-
nritul, plutritul, cu unele mici
schimbri. O nsusire masiv a
elementelor de cultur modern
creat n tar sau importate, care
s determine schimbri vizibile n
modul de viat, n special al t-
rnimii, nu a existat. Ca tritor n
aceast perioada, diferentele
dintre cultura romn si cea din
Apus le-am vzut-o n modul de
comportare al soldatilor germani
fat de cel al romnilor. Dar dac
ne gndim la atrocittile fascis-
mului, svrsite cu o participare
masiv a poporului german, ce
fel de cultur avem n fat? Dar
manifestrile rasiste din S.U.A.,
izbucnite n plin secolul XX, n
ce fel de cultur le putem inclu-
de? Fenomenul cultural pare a fi
mult mai complex dect l-a tratat
C.R.-M., prin mprtirea culturii
n pseudocultur, semicultur,
cultur desvrsit, incluznd
popoarele ca ntr-un pat al lui
Procust n aceast triad. Se pare
c nu numai indivizii au momente
de rtcire ci si popoarele. C n
spatele acestora stau politicieni,
si n spatele politicienilor stau
marile trusturi financiare este o
realitate a timpurilor moderne.
S revenim la Romnia si ro-
mnii zilelor de acum, acum de-
semnnd sfrsitul de secol dou-
zeci si nceput al secolului XXI.
Dup aproape jumtate de secol
de hiatus politic cum poate fi de-
finit perioada comunist, politi-
cienii au aprut ca ciupercile
dup ploaie iar politicianismul
este n floare, cu multe similitudini
cu ceea ce a descris Rdulescu-
Motru n Cultura Romn i po-
liticianismul, dar si cu unele tr-
sturi specifice acestor vremuri.
Ca not aparte este c politicia-
nul de azi are ca permanent jus-
tificare a nemplinirilor trecutul
comunist, cei mai multi dintre ei,
fiind ei nsisi fosti nflcrati
comunisti. Caracterul cameleo-
nist poate fi considerat ca o not
definitorii a politicianului actual,
si nu numai, c din comunist plin
de abnegatie a devenit liberal,
social democrat, trnist etc., ci
si prin faptul c trece cu usurint
dintr-o tabr politic n alta fr
jen. Goana dup bani, etalarea
averilor, traiul n huzur par a fi
trsturi perene ale politicianului
romn, elemente de continuitate.
Parafrazndu-l pe Constantin R-
dulescu- Motru, reformele poli-
tice de azi sunt vizibil n intere-
sul actorilor (politici) actuali yi
spre paguba (n parte) a celor
care vor veni; pentru truditori
paguba este permanent.
Secolul XIX se caracteriza si
prin plecare tinerilor la studii n
strintate. Nu oricine avea
aceast posibilitate. Pentru unii,
statul sau diferite organizatii, mai
acordau si burse. Oricum, odras-
lele protipendadei, capabile sau
nu, si fceau studii pe meleaguri
strine. Comportarea nu poate fi
blamat, n acel timp nvtmn-
tul romnesc abia se nfiripa. n
prezent, exodul la studii n str-
intate este impresionant, fr a
fi motivat de lipsa de scoli n tar
sau de existenta unor tineri su-
pradotati care s nu ncap n
cmasa nvtmntului autoh-
ton. Cei eminenti nu se ntorc n
tar, odraslele politicienilor revin,
au confortabile locuri asigurate.
Europa Unit reprezint El-
dorado nu numai pentru romnul
instruit cu studii superioare ci si
pentru majoritatea populatiei,
devenit slug n trile cu demo-
cratie consolidat. Apusul este
si azi ca si atunci, cu peste o sut
de ani n urm, model, spatiu de
unde se import si bune si rele,
dup care ne conducem, doar nu
inventm noi apa cald.
Dac Constantin Rdulescu-
Motru ne-ar fi contemporan, ar
avea ce scrie despre politicienii
de azi. Dac din punct de vedere
al civilizatiei, al stiintei si tehnicii
omenirea a evoluat imens, patri-
moniul cultural s-a mbogtit, din
punct de vedere moral, societa-
tea pare a fi imobil si chiar ar fi
regresat. Epigonii politici au co-
bort mult pe scara valorilor mo-
rale. Banul a cptat valente a-
totputernice, notiunile de patrie,
patriotism, moral, cinste, drep-
tate care au nflcrat multe minti
n perioada de formare a statului
national au devenit desuete sau
sun fals n discursurile politicie-
nilor romni de azi. Tot ce con-
teaz este huzurul lor materializat
n palate, masini de lux, distractii
pe trmuri strine, drepturi obti-
nute prin sperjur, prin delapidri,
prin nselciuni, prin legi fcute
pentru ei si nclcarea lor. Electo-
ralele ne arat n toat splendoa-
rea pe politicianul romn si po-
litica lui.
C#r]i primite
la redac]ie
Gheorghe Niculescu -
La un pahar de vorb...,
Ed. Realitatea Romneasc,
Vulcan, 2010
Gheorghe Niculescu, Florentin
Smarandache - Congruente
paradoxiste, Ed. Realitatea
Romneasc, Vulcan, 2011
Titina Nica Tene -
Anotimpul jocului,
Ed. Nico, Trgu Mures, 2011
39
Anul II, nr. 11(15)/2011
M-am strduit ntotdeauna ca prin cu-
vntul meu scris s nu lezez existenta nici-
unui prezent, s caut s fiu prevztor dar
ascutit n observatii, cnd inimile lor ddeau
s izbucneasc incandescent lava vulcanului
urii. n momentul acela apreau vuind eului
meu dureri ce mi voiau nbusirea, sufocn-
du-mi n imaginar cuvintele, care se zbteau
s procreeze dorul existential.
Ce nseamn regresivitate a termenului
literar si ce poate duce la dureri mai mari ca
viata n umbra ruttii profane? Cuvntul,
de cnd si-a marcat existenta, a ars umanul
dnd dureri fr margini, a secat teluricul si
s-a ntins roditor spre naltul cerului, cobo-
rnd cu savoare spre nimicirea entittii om.
Cuvntul este rodul ideilor noastre si unul
dintre cele mai puternice fermentri de dis-
trugere a semenului, cu dureri de nenchipuit.
Unii dintre noi l folosesc pentru mn-
gierea inimilor bolnave, a alinrii durerilor
fizice sau sentimentale, altii l au ca sprijin n
a-si declina favoruri sau dorinte pierdute.
Cuvntul este instrumentul sensibilizrii, al
curtoaziei dar si al distrugerii maxime a omului,
cnd este exprimat de o minte secat de vr-
tejul ntunecat al secetei de iubire, cuprins
de furia nemplinirilor lui si invers propor-
tional cu ceea ce gndim. Este regresiv pentru
c ntr-un fel se rosteste si ntr-un alt fel se
discern simtirile pornite din strfundul in-
teriorului nostru.
Cuvntul mplineste senzatii de bine sau
ru, strpunge adncurile nestiute ale su-
fletului umed de lacrimi sau zmbitor de ra-
diatii venite din semnul existential al seme-
nului. Cuvntul musc sau srut ptimas
obrazul celui czut n vraja deochiului care
se las purtat, cu picioarele goale, pe pietrele
ncinse ale drumului vietii. ngenuncheat,
vlguit si hituit de faptul c niciunul, dintre
cei prezenti, nu a nteles rostul cuvntului
su, robul rostirii elevate geme nrosind cu
sngele scrierilor sale slovele, din care picur
nencetat sacra substant a vietii crtilor lui.
Le strnge la piept si le ud cu lacrimi cern-
du-le profanilor ntelegerea cuvenit a mer-
sului ideii ca umbr deusian nevzut pe
pmnt. El este cel care rosteste un cuvnt
din care se rup dou constituente sacre ale
vizionarului corupt de legea minunii concep-
tului. Se nalt vizionarul, ridicndu-se cu
greu din mijlocul zombian al celor care devo-
reaz cuvinte fr idei si mestec ducndu-
si pe picioare cimitirele trupurilor lor.
ntr-o zi mrginit a unui semen de-al meu
l-am ntrebat dac valoarea are limite? Dac
poate s si msoare starea de sine cnd gn-
durile i pornesc spre una dintre business-
urile sale si dac l doare mna cnd cineva l
loveste peste ea? S-a uitat lung la mine, a
cltinat din cap si mi-a spus doar att: limitele
la mine se msoar n bani, iar banii sunt va-
loarea cu care msor importanta celui cu care
vorbesc. Tu ai banii?... s-a ntors, mi-a fcut
un semn de lehamite cu mna si, fr s se
mai uite la mine, a spus: voi literatii, ai s
mori cu ideile agtat de lun Am zmbit, i-
am urmrit mersul sltat cu care se deprta
grbit de mine si mi-am simtit ochii umezi.
Aerul rece al suflrii lui mi fcuse ca ochii mei
s lcrimeze pentru c eu simteam, iar el nu.
Am revenit n lumea mea, la masa-mi de
lucru, plin de nscrisuri si de crti ale celor
care au fost si a celor de astzi, care au suferit
zmbind, la fel ca si mine, schismelor pro-
fane ale unor semeni de-ai mei. Deschid o
carte, mi asez tacticos ochelarii, citesc rnduri
si pagini, o nchid, deschid o alta, citesc si
din ea, meditez asupra unor sintagme, compar
idei si m simt usurat c n acest spatiu sunt
eu. M apuc si scriu. Scrisul este alinarea
literatului, stpn deplin peste tot ceea ce
asterne peste pagina alb ce l face nemuritor
El alege personajele, le distribuie si le d po-
sibilitatea s se exprime si s se manifeste.
Le caut mbrcmintea, trsturile fetei si le
face s concorde timpului pe care tot el l
alege ca reprezentativ dorintei sale de viat.
Romanul se naste din dorint, o dorint
acut a frmntrilor interioare ale scriito-
rului, o introvertire mascat, nenteleas de
lumea profan. Cnd doi romancieri se n-
tlnesc, de fapt, nu sunt doi oameni, ci dou
entitti majore ale timpului joc, ale creatiunii
telurice, dou malaxoare n care destinele
coreleaz cu maximum de randament fiinta
nefiind, existenta ireal a tipului om. Ro-
mancierul se naste odat cu geneza creatiei
sale si o dezvluie cnd aceasta ajunge la
maturitatea deplin a facerilor, cnd din ea
se nalt mesaje energetice ale cutrilor pro-
fane, n adncul necunoscut al tainelor. El,
de fapt, creeaz pentru a fi nteles ns multi
se apleac spre lucrarea lui, vorbesc, nu des-
tinuie nimic si pleac vorovind.
Romanul se culege din sufletele cltoare,
din timp, cu msur, iar actiunea lui se aseaz
la dospit vreme ndelungat. Personajele din
zilele noastre trebuie s fie legate ct mai
mult de viata tumultuoas si schimbtoare a
lumii, s fie singure si introvertite, pentru a fi
usor manipulate, s nu aib cultur, ci doar
dorinta de a sti ce s fac n fiecare zi pentru
a mai putea tri. Locul de munc, dac exist,
s fie singurul mijloc de legtur ntre semeni,
rupti de adevr si de familie. Unde este celula
familial e si gndire, si cerinte mai mari si,
atunci, creierul trebuie s produc si s cons-
tate cine e devin de viata lor amar si de bo-
lile care le sap si zdruncin existenta. Cons-
tatnd, profanul abia atunci se uneste cu un
altul, vorbeste si, cnd nu mai poate se rz-
vrtestempotriva cui? Rsul izbucneste
din toat puterea ntelepciunii scriitorului si
scrie. Degeaba. Profanul nu ntelege c legile
sunt fcute de oameni s fie nclcate de cei
care au puterea. Scriitorul iar rde iar profanul
nu ntelege de ce mojicii, cu bani utiti din
buzunarele lor, nu respect legea. S fie o
greseal a firii? S fie o lips de ntelegere c
toti aceia care au avut norocul si siretenia de
a lua cu japca din avutia..asa-zisa... colectiv,
se cred altcineva dect ceea ce sunt?
Timpul scriitorului suspin cu lacrimile
picturilor de ploaie, care, din senin, au nce-
put s cad pe trotuarul prfuit si bacterizat.
{tefan Lucian MURE{ANU
Regresivitatea
termenului literar superrealist
Cuvinte cheie: regresivitate, superrealism, incandescent,
senzajii, rostire, lumin, divin, originalitate, urjeyte.
40
Dumnezeu mai spal din tot ceea ce creatia
lui las vizibil s i se scurg din existenta
murdar si plin, foarte plin de pcate. n
timpul acesta, tcut si sovitor, scriitorul nu
mai are clipele de rgaz, pentru a-si nota n
jurnale momente principale de viat. Nici pu-
terea de a mai fi subiectiv n creatia sa pentru
c semenul care i trece n fiecare secund
prin fat este mult mai real dect aparenta de
a fi introvertit. A cunoaste omul personajului,
pe care romancierul si-l doreste n actiunea
scrierii sale, este nceputul a ceea ce ar putea
fi numit perfectiune ns a-i lumina, cu lu-
mina divin, simtmintele si dorintele eroului
crtii prin mna guvernat de creier si str-
fulgerat de puterea deusian am putea de-
fini mplinirea perfectiunii. Creatia super-
realist, pe care noul romancier al secolului
al XXI-lea o doreste, este un joc al mutrilor
de destine, murdar si ineficient pentru un in-
telectual, care se pierde ntr-o lume viciat,
nu lipsit de inteligent, de scoal ascuns a
initierii, chiar dac se las purtat si zbenguit
n lumea profan, care l doreste pentru ideile
si sclipirile mintii perpetue spre gndiri nalte,
satisfcndu-le plcerea. Profanul rumeg
materia ce i cancerizeaz interiorul si i ur-
teste tot ceea ce puterea mintii observ la el,
fizicul i se sfrseste si moartea latent i su-
grum zilele; odat mort profanul devine ano-
nim. Literatul tresalt si se misc odat cu
ideile ce l chinuiesc, purtnd n labirintul
elevat al imaginatiei portretele ptate ale lumii
nconjurtoare. Aceste imagini l obosesc si
l supun la munca obositoare de sortare de
destine, de caractere, de real zcut n mantia
grea a timpului sau de plsmuiri umbroase
ale firilor corpurilor lor energetice. n mai
toate ntlnirile sesiunilor stiintifice sau a re-
uniunilor, s zicem amicale, internationale ale
scriitorilor, romanul romnesc si mai toa-t
scrierea noastr sunt tre-cute cu vederea,
numiti fiind de ctre acei internationali
copiatori, un fel de inspiratori, negndu-se
originalitatea lu-crrilor noastre. Se vorbeste
n continuu de multicultura-litate, ns toti
acestia sl-vesc, nu europenizarea, ci
nationalizarea culturilor altora cu culturile lor.
E drept, se cere, n acest secol ridicol de fapte
si vicii, o deschidere si ntreptrundere mai
mult a rului dect a binelui, o sexo-erologie
singular a entittii om, fr coloan de susti-
nere, ntr-o lips total de a-fectiune familial,
simpli productori de embrioni, ei, iar ele
purttoare de viitoare gre-seli genetice. Dintr-
o astfel de teorie, roman-cierul nou a zmislit
romanul superrealist. A vzut c nimic nu
este important n timpul acesta ndrituit dect
mascarada, atunci a aprut durerea
sentimental a literatului si comptimirea
dureroas a profanului. Dou dureri, fizic si
sentimental au nceput s miste din temelii
intelectualitatea adevrat si s se ntrebe
dac se mai poate continua cu lipsa de durere.
Au observat regresivitatea cuvntului martor
la aberatiile vorbirii si au nceput s stopeze
schimonosirea termenilor, care continu s
se ntind rugtori n plan vizual si auditiv,
de ctre pseudointelectualii profani, legati
la ochi de mna balantei justi-tiare pentru a
nu vedea si nu auzi gemetele puternice ale
umbrelor noptilor n care tr-iesc, urmriti de
jale si dezgust.
Din aceste umbre tenebroase se aleg per-
sonajele dureroase ale vietii noastre de as-
tzi, multe si greu definite. n casele lor se
simte mirosul infernului, al oaselor putrezite
nainte de vreme ale celor crora mintile lor
bolnave i-au condamnat la torturi de viat
mojic si, nu uitati... sunt semeni de-ai lor.
Aceste putreziciuni cu bani si conace sunt
umbre ale romanului nou, ale vremurilor pe
care suntem nevoiti s le trim ca rbdtori
si astepttori ai ultimului ceas.
Conceptul de suprarealism initiat de
Andr Breton (1896-1966) sufer modificri
majore n arta pe care superrealismul, dejucat
ca mod de reprezentare a prezentului, ca fapt
istoric, l d ca posibilitate de redeschidere a
unui cult fat de realul ntelept al tririlor, al
unei lupte continue fat de nedreptate dar si
de afirmare si reconsiderare a intelectualului
adevrat. Scriitorul superrealist caut s mo-
difice ntregul comportament al societtii fat
de viat, de cultur, de cuvntul nobil care
sugereaz, neindicnd locul profan al identi-
ficrii. Romanul se ntinde pe pagini si nfirip
momente ale tririlor nencetate ale oamenilor
adevrati nltati de ctre semeni pe trepte
superrealiste de viat. Peste noapte, fr re-
muscri psihosociale, profanul ajunge licen-
tiat, masterat si, de ce nu, doctor n stiinte,
un super real al bunvointei celor din jur ns
nu un intelectual. Rmne un obscur cu toate
diplomele lui reale, ptate de rugina mintii,
care i mprstie praful neccios al delirului
neputintei si a desconsiderrii adevratei va-
lori a diplomei. Trim ntr-o lume real pe care
o mprtim adesea n nevoiti si nevoiasi. Dac
ar fi s definim aceste dou concepte super-
realismul le-ar diseca coordonatele ntele-
sului pur cooptnd nevoitii pentru durerea
fizic iar nevoiaii pentru durerea senti-
mental, scriitorului rmnndu-i dorul exis-
tential. Superrealismul nu se ataseaz doctri-
nelor, le accept atta timp ct trebuintele
lor se rezolv n timp, dup care urmeaz
isteria cutrii altor idei care s le satisfac
intentiile libere de majoritate. Primul deceniu
al secolului douzeci si unu a fost si va mai
rmne si n continuare un timp istoric al
omului singur. Romancierul nu se izoleaz
de etnia om dect atunci cnd creeaz. La
jumtatea celui de-al treilea deceniu al seco-
lului XX, initiatorul suprarealismului, Andr
Breton, spunea c este credinta n realitatea
superioar a unor forme de asociere pn
atunci dispretuite, n omnipotenta visului,
n jocul dezinteresat al gndirii. Foarte ade-
vrat ns superrealismul, pe care l disec n
acest eseu, este un bluf al vizualizrii a ceea
ce se poate ntmpla, o erectie a mintilor str-
fulgerate de inconstient constient a n-
gmfrii, a distrugerii valorii printr-o manifes-
tare real, sfidarea, parafrazndu-l aici pe Sal-
vador Dal (1904-1989), care spunea: Nu eu
sunt bufonul, ci societatea monstruos de
cini-c i naiv de incontient care pretinde
c este serioas nu-mai pentru a-i ascunde
mai bine nebunia. Eu, n schimb - nu sunt
nebun.
Superrealismul pizmuieste ntelesul
cuvintelor, le ntoarce si le joac n roluri, le
agat n gurile strmbe ale personajelor, care,
n fapt, nici nu stiu dac ei nsisi le folosesc.
Tonul perfect al muzicii dansului frenetic d
umbrele ce tresalt nebune pe paginile
nscrisurilor roman-cierului. Totul pare a fi
normal ns de normalitatea acesteia singurul
constient este scriito-rul. El este cel care
gndeste si se lupt n t-cere cu actiunile
personajelor, le d fru liber si le las s se
destinuie cteodat mizerabil, n fata
cititorului, prea mult realism pentru durerile
multora nbusite n paginile unei crti:
Eminentii notri brbati, cu studii n trile
ce aveau n stare de cristal matur con-
Faraoni la pescuit yi la vntoare
41
Anul II, nr. 11(15)/2011
figuratiile spirituale care la noi erau vagi
ori inexistente, au creat i pentru uzul
rom-nesc metafizicile de ntemeiere care
s ne fac sincroni.
1
Scriitorii supermoderni, sau dac ar fi s-
i definim printr-un curent literar superrealisti,
disloc trirea de faptul n sine al normalittii
reflectnd distanta pe care omul contempo-
ran lui este rupt, n fapt, de realitate. Perso-
najul trieste ntr-o viat imaginar, dure-
roas si inimaginabil de vulcanic. Barierele,
care i se interpun dorintei lui, sunt de netrecut
si, de aceea, devine un nenteles refugiat ntr-
o lume vulgar, real animalittii. Eroii su-
perrealisi nu au credint n vreo existent ex-
terioar existentei lor si mult mai puternic
energetic, entittile superioare deusiene;
pentru el gestul prezent este definit prin per-
sonalitate, uzeaz de tot ce este vulgar pentru
a-si masca incapacitatea de a se defini. Este
un copiator al moravurilor usoare, al viciilor
si al excitatiilor majore care l rup de obiectul
existentei si importantei lui, un manipulat,
un introvertit al rului, un nimic considerat
de cei din jur pentru c si el nsusi, la rndul
lui i consider la fel. S-i spunem un dez-
avantajat al acestei vietii din urma creia r-
mne prerea de ru c exist.
n scrierea superrealist vom urmri un
conflict psihologic nerezolvat al persona-
jului, o umbr a tcerii schingiuite si lsate
perpetuu libertinismului. Nu o psihanaliz ca
n romanul modern, n care autenticitatea era
esenta noului si prin care se conferea o ori-
ginalitate profund, o vitalitate suferind pe
fat: Singura realitate pe care o pot povesti
este realitatea contiintei mele, continutul
meu psihologic, mrturisea la un moment dat
scriitorul Camil Petrescu (1894-1957). Creatia
literar modern-realist a nceputului de secol
XIX a apus odat cu marile schimbri care
au avut loc dup anul 1989, n ntreaga lume
european. Liniile sincronizrii s-au intersec-
tat scurcircuitnd relativismul, care reiesea
din multitudinea punctelor de vedere n jurul
aceluiasi obiect, aceluiasi concept, aceleiasi
norme morale. Intelectualul dispare ca per-
sonaj adjudecat de licentiatii viciati. Romanul
superrealist este o dictare liber a imaginatiei,
a tot ceea ce ochiul a vzut si observ, ntm-
plrile succedndu-se una dup alta, trite
sau nu de romancier, scrise fr menajamente
literare ntr-o regresivitate vizibil a cuvn-
tului n dialog sau chiar n descrierea actiunii.
n superrealism ochiul este cel care defineste
imaginatia n imaginarul scriitorului, stabilind
formele si normele de lucru.
1
Horia Roman Patapievici, Cerul vzut
prin lentil, p.97, eseul Vulgata bunului romn,
Editura Nemira, Bucuresti, 1995.
Sorin VOINEA
Poetul a trecut pe aici
Poetul e luat din locul su de contemplare,
e purtat pe umeri de multimi de admiratori,
e smuls din punctul n care se raporta la
stelele lui
pentru a fi dus n templu,
pentru a fi adulat.
Acum el trebuie s rosteasc nencetat
incantatiile lui vrjite, gnduri, rnduri
Nu se mai poate opri,
nu mai e lsat s se opreasc,
oamenii vor s asculte,
s vad nchipuirile poetului.
Lumea lui e acum lumea lor.
Adoratorii vor s-si poarte prul ca poetul,
s bea, s verse, s zac precum poetul,
s respire abur liric din gura poetului,
s aib hain sifonat si jeg la mansete,
pete de cerneal pe degete si alte pete.
Vor s rd la vorbele lui de duh si rd.
Vor s plng cu versuri triste si-att.
Fetele vor s-l iubeasc, s-i ofere plceri,
bietii i folosesc metaforele n scrisori,
viseaz c iubesc aceleasi fete ca el,
c sunt poeti, c vor rmne la fel,
nu doar o vreme, ci ani,
nenumrate zile.
Simboluri noi apar n fiecare clip,
rime plutesc n aer, rime mii.
Fluturi si file.
Poetul, singur pe o banc, declam,
nconjurat de o ampl proz urban.
Anii au trecut, e mai putin solar,
atent observator, nedumerit si resemnat.
Fostii adoratori, amnezici, unii btrni,
poart n colivii fragile, acoperite,
psri triste, bolnave, care au nevoie
de somn.
Cei tineri, cei care trec pe alei,
le seamn celor de-atunci,
de la distant,
la fel de avntati, la fel de zvelti,
poate grbiti sau poate asteptati
altundeva,
nu se opresc nicicnd s-asculte.
P
o
e
m
e
P
o
e
m
e
P
o
e
m
e
Orayul
Orasul m salveaz de la o abdicare trist.
Mi-a prins vechile urme n gheare,
ghearele lui de pcl si noroi,
mi-a ascuns drumuri stiute, maidane
si slcii sfios aplecate sub cer.
Strzile alearg pn se frng cu zgomot,
prefcndu-se-n bucti de asfalt radioactiv.
Giganti beti, aplecati si murdari,
blocurile se scuip de-aproape-n obraz.
Poart n pntece agerii sobolani,
btrni n descompunere, cu frigidere noi,
copii cu note proaste si printi obositi.
Muste, ciori, tntari, sirene,
si tot attia cini vagabonzi.
Gipuri, brecuri, limuzine, claxoane,
toate pe roti, pe strzi, pe trotuare,
alunec ntr-o parte si-ntr-alta,
dup cum se nclin agonic
discul imens al acestui oras.
Rnile-i sunt pline cu oameni
devorndu-se-ntre ei ne-ncetat.
Cum s-a-ntmplat, nu mai stiu, ns orasul
m-a pierdut ori m-a lsat s alunec prea mult.
Am czut undeva n afar, n gol, liber, neutru.
Un accident de ajuns, dar de neexplicat,
a fost tot ce m-a oprit s renunt si s plec.
Exod
Profetii si-au pierdut urma demult,
i-a mistuit pmntul acesta uscat.
Oasele lor s-au risipit n nisip,
vorbele lor, tlmcite gresit,
au pierit ntr-un timp ce n-a mai venit,
departe de aici, strin si uitat.
Am ntrebat btrnii nomazi,
purtnd cu ei legende foarte vechi,
de dinainte de legile lor sfinte,
cum si aleg, ntr-un destin rtcitor,
un loc al lor, ntre-ntelesuri si cuvinte,
loc pentru nastere, pentru morminte.
Apa se pare c-ar fi spre miazzi,
ns psunile, la rsrit, n deprtri.
Strng corturi Vor pleca n curnd,
n cutarea lor fr sfrsit.
Priveste, pmntul roditor e peste mri,
mereu mai aproape spre zare, n gnd.
l vor gsi odat, dincolo de munti,
copiii acestor copii.
Negresit!
42
Gheorghe A. STROIA
Tulburati adesea de cotidie-
nele lipsuri ori de problemele pe
care le au de surmontat, oamenii
nu-si mai gsesc timp, pentru a
realiza c sunt fiinte superioare,
dotate cu inteligent, suflet, me-
morie, sensibilitate. Nici nu e de
mirare, n astfel de crunte timpuri,
cnd pentru realizarea ori mpli-
nirea unui vis, oamenii se strmu-
t pe alte meleaguri, cu speranta
acerb de a le fi mai bine, cu spe-
ranta gsirii rostului firesc si a
echilibrului.
O astfel de poveste are si Fe-
licia Feldiorean, plecat din Ro-
mnia si stabilit, de ceva vreme,
n Germania, o tar cu norme si
canoane - sociale, etice, politice,
democratice - foarte stricte. Ple-
cat spre mplinirea aceluiasi vis
- o viat mai bun -, Felicia Fel-
diorean a realizat c este, de fapt,
prizoniera propriului su ideal,
ncarcerat de propriile sale as-
piratii. Prins ntre dou lumi -
cea sperat si cea aflat -, si per-
cepe visul ca fiind irealizabil. Mai
ales ntr-o lume n care nu-si poa-
te afla locul, o lume rece si impla-
cabil, ce n-o reprezint. ntr-o
Lumin#, culoare, sentiment, vibra]ie,
sacrosanctul dor al r#d#cinilor
lume n care, probabil, resimte
mai acut, ca niciodat, dorul de
cei dragi, dorul de tar, prin fie-
care vibratie, prin fiecare emulatie
nscut din sacralitatea plaiurilor
natale.
Poezia Feliciei Feldiorean
este nscut tocmai din aceast
aprig dorint de echilibru, de
liniste, de rostuire prin creatie.
Dou sunt temele esentiale, pe
care poeta le abordeaz n versu-
rile sale: absenta persoanei iubite
(iubirea nemprtsit) si dorul
de tar (ca manifest, ca stare de
revolt). Exist ideea, mprtsi-
t de altfel de critica literar, c o
poezie care nu transmite o minim
doz de militantism, poate fi con-
siderat fr important de ctre
lectorul modern. Deliberat, poa-
te, o astfel de stare de revolt,
implicnd militantismul pus n
slujba revigorrii umanului, are
si lirica Feliciei Feldiorean.
Izvoare limpezi, filtrate prin
amplele vitralii ale ogivelor sufle-
tului, versurile prezentului volum
au ceva din crmpeiele ntinse,
scldate de necunoscut ale Oni-
rului si, n acelasi timp, ceva
din ceturile gri ale Stixului, tr-
dnd neliniste si pasiune, frmn-
tare si dor - amplificate pn la
durere. Reconstituind tablouri
existentiale, unele rezumnd
experiente cotidiene, poeziile Pe-
talelor de suflet, pe lng stilul
concis si melodicitatea dat de
versul calin, n tempo clasic, cu
o rim aproape perfect, au cte
o referint temporal, crend im-
presia de jurnal intim. Cu sigu-
rant un jurnal, nu att n sens
strict, ct un jurnal ce poate fi al
fiecruia si ale crui pagini pot fi
recunoscute de cititor ca fiind ale
sufletului su. Adnotrile refe-
rentiale au rostul de a crea certi-
tudini asupra spatiului ori timpu-
lui si, mai mult, asupra strii tra-
versate n momentul respectiv.
Multe dintre ele au o not de
confesiune, pe un ton de melan-
colie, vdit marcat de importan-
ta momentului la care se refer.
Lucru ntlnit, de altfel, n refe-
rintele spatio-temporale ale artei
haiku-ului din Extremul Orient.
Cu alte cuvinte, Felicia Fel-
diorean, stie s dea - celui care-i
savureaz poezia - motive de re-
al dependent, s aduc orizon-
tul su mai aproape de sufletul
lectorului, s converteasc doru-
rile sale n momente de trire
cvasi-euharistice - n genere. Asa
dup cum se poate constata, n
poezia sa exist - mai mult dect
evident - un dor mortificator, dar
si un respect deosebit pentru r-
dcinile profund romnesti. Ex-
perientele, pe care Felicia Fel-
diorean le trieste si le mprt-
seste cu generozitate, sunt de tip
osmotic, sfera cognoscibilului se
ntreptrunde, cu persuasiune,
cu cea a imaginarului, crend a-
devrate efervescente, prin care
spiritul este obligat s se elibereze.
Departe de a se dori perfect,
arta scrierilor Feliciei poate fi
considerat inovatoare, sinergi-
c, profund uman, emannd o
lumin special, disipat n... pe-
tale de suflet. Pentru a descoperi,
pas cu pas, lumina versurilor,
simplitatea si efervescenta mesa-
jului, limbajul elevat si ales cu
foarte mare precautie, ideile ex-
primate - nregimentate ntr-un
univers dilematic existential -,
este obligatoriu ca plcerea lec-
turii s fie lsat cititorului. Iat,
spre exemplificare, cteva dintre
tririle inspirat redate prin versu-
rile prezentului volum: Pe buze
am rou, dei mor cuvinte/ Dei
toate florile s-au sinucis(Crez);
S plutim prin ploaia care ne-
a unit/ ntr-o existent plin de
iubiri/ Si s ne ntoarcem de la
infinit/ Cu senin n suflet i flori
n priviri. (Prin ploaia de flori);
Viseaz-m n iarna cea mai
grea/ n cea mai ndeprtat
parte a lumii/ Si crede-m, voi
zmbi putin.../ Apoi voi pleca.../
Cu prul plin de neaua visuri-
lor tale.(Viseaz-m iarna); E-
atta anotimp i suferint,/ E-
atta fericire n cuvnt/ E-atta
lacrim n nefiint/ C ne ajun-
ge pn n mormnt. (Ano-
timp); nvingem moartea numai
cu iubire,/ Trim putin vreme
prea intens,/ Ne pierdem ratia
de fericire,/ Pierzndu-ne n noi
i-n Univers. (S-mi vii).
n poezia Feliciei Feldiorean
ninge. Ninge cu petale de suflet,
ninge cu zpezi imaculate, strivi-
te de cderile implacabile ale infi-
nitelor coloane ce strjuiesc ori-
zontul. Ninge cu flori, ale cror
corole sfrsesc mprstiate n ploi
atemporale, reconstituind gene-
za ori prefigurnd sfrsitul. De
sus, de la nltimea unui suflet,
se intuieste coborrea cerurilor,
aducnd peste suflarea deja a-
mortit, miscrile aripilor sera-
fimice, precum fluturii evadati
din nimfe. De peste vrfurile bra-
zilor codrilor seculari, adie par-
fumul de ancestral cetin, con-
centrat ntr-un anotimp al reg-
sirii. Al rentlnirii cu sinele tul-
burat de viscolele existentiale, de
furtunile si dilemele cotidiene. Pe
crarea nsngerat de dorinte a
Lunii, coboar lin, precum un ali-
zeu rnit din dragoste, o ploaie
Felicia Feldiorean Petale de suflet
(Armonii Culturale, Adjud, 2011)
43
Anul II, nr. 11(15)/2011
de petale... de suflet.
Se poate spune despre lirica
Feliciei Feldiorean c este un me-
lanj de ritmuri, stiluri si sonoritti
alternante, toate (re)constituind
sonoritatea vesmntului de m-
tase al Poeziei, srutate de dorul
abisal al Cosmosului. mprumu-
tnd, uneori, rezonante ale clasi-
cismului francez, ea capt, alte-
ori, rezonante pseudo-simboliste
ori cvasi-romantice. Prin accen-
tele erosului su melodramatic,
Ir urm de trivialitate, prin mul-
titudinea de motive abordate, se
poate spune c Petale de suflet
expune o poezie baroc, roman-
tic motivat prin inspiratie si sen-
timent. Uneori, izvorste din su-
fletul poetei o liric dulce, care
cnt pmntul, venereaz tra-
nul romn, cum n rzmeritele
operei lui O. Goga sau n nun-
tile lui G. Cosbuc. Desi n tempo
clasic, ea este, totusi, de factur
modern. O simfonie nchinat
omului, n general. O muzic sua-
v, ce constituie fundalul soptit-
sonor al unei ingenue piese de
teatru, n trei acte: iubirea, dorul,
peste care se suprapune starea
de revolt.
Si, uneori, se poate constata
o febril asemnare cu lirica poe-
melor lui Adrian Punescu, reci-
tate n sedintele cenaclului Fla-
cra (Deznodmnt), evident,
mai ales, prin dragostea si dorul
nestvilit pentru rdcinile sale
profund romnesti. Rug, ames-
tecat cu uimire, spre propsirea
adevratelor valori ale spiritului
romnesc: lupta, onestitatea, ge-
nerozitatea si arhicunoscuta sa
ospitalitate. Dovezi existentiale
ale capacittii de supravietuire a
omului modern, printre nenum-
ratele capcane ale propriului su
timp. Un timp din care va ninge,
cu sigurant, dac nu cu flori, m-
car cu zmbete de fireasc accep-
tare. O carte scris este, de fapt,
parte a unui sfrsit discret, n ca-
re artistul afl scnteia declansa-
toare a unui nou nceput. O scn-
teie ce are forta de a motiva deve-
nirea, dup principiul enuntat de
Charles Dubois: S fii capabil
n orice moment s sacrifici tot
ce ai, pentru ce ai putea s devii.
Moyul cel bun
Mos Crciun, de dimineat,
n Ajun, se pregteste,
Cnd i snioara plin,
Mn renii si porneste.
Trece munti si trece dealuri,
Cmpuri albe, viscolite,
S ajung greu, cum poate,
Si-n mici sate-nzpezite.
Ct bucurie las
n csutele srace -
Stim cu totii ct de mult -
Apoi pleac-n bun pace!
l petrecem cu privirea,
Cte-un tnc adnc suspin
Si-apoi stm n asteptare
nc-un an, iarsi s vin!
Srbtoare
Furnicile-n catrinte noi,
n ii, bundite si opinci,
Au hotrt n musuroi
S cheme greieri cu tilinci,
S cnte ntr-o zi de joi.
Era ziua reginei lor,
Asa nct, o dat-n an,
S lase-al treburilor zor
Si-au spus c pot s dea si-un ban
Pe-al muzicilor lung fior!
Artistii, colo, sub artari,
S-au strduit de-au zis cu foc,
Iar ele, prinse-n hore mari,
Au btucit pmntu-n loc
Ochi si urechi la lutari.
n felu-acesta au aflat
C lumea nu st doar n munci,
Ce bine-i s fii relaxat,
S te-ntlnesti cu-artisti n lunci
Si s triesti cu-adevrat!
Gheorghe VICOL
Neamul meu
n neamul meu, numai brbatii
Au tras cu arcu-n orice nor,
Lsnd cu jurmnt Carpatii
S aib grij-n urma lor.
n neamul meu, femei frumoase
Cu druire mare-si cresc
Copii cu fete luminoase
Si plini de har dumnezeiesc.
Si-o spun cu toat bucuria:
Cu-ai mei nvt cum s doinesc,
S-mi preamresc n versuri glia
Si-n tain, totul s iubesc!
Salcmul n iarn
Salcmul cmas mbrac
Tesut din chiciura-zale:
E darnic iarna, cci, iac,
Azi nimeni nu-ti cere parale!
Salcmul, n iarn, ncearc
Gingas flanea de zpad
Si parc l strnge oleac ...
Nu stie nici el ce s cread!
Salcmul, cu grij, probeaz
Mnusile fine de gheat.
E greu, si btrnul ofteaz:
- Trei luni, si ncep alt viat!
A(i auzit, copii?
Ati auzit, spuneti, vreodat,
Un greier-lutar s cnte
Cu titera dezacordat
Sub ierburile-n rou frnte?
Ati auzit, copii, vreodat,
Privighetoarea s falseze,
Sau mierla, si ea talentat,
Un ieftin cnt s fredoneze?
De-ar apela la-nselciune,
Ar fi o sumbr dimineat,
Ei, pentru-a lor perfectiune,
Nencetat muncesc o viat!
Liniytea de dup ploaie
Dorm sub frunze mere rosii
Dup ploaie,
n ograd sar cocosii
La btaie.
Curcubeul se ntinde
Ca o salb,
Vntul iese s colinde
Flori de nalb.
Graurii n ramuri cnt
Tot mai tare,
Barza mlul l frmnt
n picioare.
Un ctel se nvrteste
Dup coad,
Trist, ciobanul lung doineste
O balad.
ntunericul se las
Fr veste,
Luna scrie dup cas
O poveste.
Regele din ograd
Frunzele jilave,
De toamn bolnave,
Pline de rugin
Se tes n grdin -
Imense covoare,
Petice de soare,
Frigul s le lege
Si-apoi, ca un rege,
Pe foi de balad
Primul fulg s cad,
El stpn s fie
n mprtie,
Iar n seri cu lun,
Coroan s-si pun
Turnat n gheat
Ctre dimineat;
Iaca-asa, mi tat,
S-ajung deodat
Fulgul de zpad
Rege n ograd!
Poetul Gheorghe Vicol, avnd o vast experien(
n domeniu, este un bun cunosctor al universului
copilriei pe care l dezvolt n versuri cizelate pn
la o dic(ie incantatorie. Cuvintele, atunci cnd ai
lucrurile n fa(a ochilor, vin fr s le chemi, spunea
Hora(iu n Ars Poetica, 311, lucru ce i se ntmpl yi
poetului nostru. (Al. Florin Tene)
44
Despre adev#ratele valori ale existen]ei
Anton VASILE
Motto:
M-am lsat nyelat nu numai de cei vicleni, ci yi de cei nebuni;
m-am ncrezut n oricine mi se nfjiya yi-mi spunea vorbe frumoase.
Pestalozzi
continuare din numrul anterior
Orice om trieste, att sub imboldul
instinctelor primare, ct si sub imperativul
moralei specifice umanului. Atunci, cum
poate un om s se disocieze n relatia co-
municrii cu ceilalti semeni de instinctele
primare? Depinde cum ne autoprogramm si
de care gndire ne lsm dominati. Umanul
impune reducerea la minim a gndirii
instinctuale; a nu ne lsa dominati de aceasta
n detrimentul gndirii umane, cea a ratiunii
si a iubirii, a creativittii si implicit a cinstei si
corectitudinii n relatiile cu ceilalti semeni,
ne face cu adevrat umani. Este un proces
ndelungat care ncepe n copilrie si se fina-
lizeaz n jurul vrstei de treizeci de ani, cnd
retelele neuronale din cortex, specifice com-
portamentului strict uman sunt activate n
ntregime. Nu e de condamnat acela, la care
instinctele primare se manifest dominant n
privinta metabolismului sau a sexualului (do-
menii specifice instinctualului), ci acela care
se foloseste de instinctele primare n relatiile
cu ceilalti semeni. Cnd gndirea instinctual
este dominant, genereaz ngmfare si pros-
tie, adic un soi de imbecilitate care l coboar
pe omul ngmfat si ignar din sfera umanului
n aceea a subumanului. Dac exist o cauz
fundamental care mentine un mare procent
de romni n sfera instinctualului, acea cauz
fundamental este generat de psihologia
instinctual a clasei noastre politice, care
proiecteaz, astfel, asupra ntregii populatii
o moral a instinctelor primare - a hotiei, a
nselciunii, a vicleniei. Cine trieste n sfera
instinctelor primare, ca fiint uman, nu poate
fi catalogat, altfel, dect imbecil. Imbecilitatea
e o stare patologic care l coboar pe om la
scara cea mai de jos a umanului, e o debilitate
mintal cu rudimente de gndire uman, care
l apropie pe om mai mult de starea de anima-
litate dect aceea de fiint uman. Cum, vor
ntreba multi, revoltati de aceast ipotez,
majoritatea politicienilor nostri sunt oameni
inteligenti! Ah! Dar si vulpea e inteligent,
si lupul, si capra si scroafa, si cioara, etc.,
dar inteligenta acestora este o inteligent
instinctual. Inteligenta instinctual a poli-
ticienilor nostri este dovedit de manifestrile
instinctuale ale acestora; n toate mprejur-
rile nselciune, viclenie, minciun. Adevrata
inteligent uman este prin excelent o inte-
ligent creatoare, o inteligent pus n slujba
binelui; este calea adevrului si iubirii spune
Mahatma Gandhi.
Tot ceea ce l apropie pe om de sfera
instinctelor primare - viclenie, hotie, nsel-
ciune l proiecteaz inerent n sfera subuma-
nului. Tot ceea ce tine de uman este calea
adevrului si iubirii. Din aceste considerente,
politicienii ar trebui s fie adevrati pedagogi
ai natiunii, dedicati trup si suflet propsirii
trii n cursa globalizrii, unde concurenta
acerb impune o nou abordare a valorilor, o
nou orientare a inteligentei spre actul cre-
ativ. n realitate, politicienii nostri nu sunt
dect niste demagogi imbecili, lipsiti de
scrupule, aflati la limita de jos a umanului.
Lipsa de respect a politicienilor, fat de ale-
gtorul de bun credint, se datoreaz gn-
dirii lor instinctuale; ei nu-l poate percepe
pe omul de rnd, de la nltimea parvenirii
lor, ca pe un semen de-al su, ci ca pe un
simplu animal, fiind ei nsisi veritabile animale
prin gndirea lor instinctual. Omul politic e
omul tiranic sau omul amorf. Trstur fun-
damental de caracter a acestuia este ngm-
farea. ngmfarea merge mn n mn cu
imbecilitatea. Sunt trsturi complementare
care se regsesc la individul fanfaron. ngm-
farea si imbecilitatea sunt sinergice si se con-
stituie drept calittile fundamentale de ca-
racter la politicianul romn.
n aceast ordine de idei, putem spune
c exist o legtur intrinsec ntre politi-
cianul instinctual si crturarul cu gndire
instinctual. Alturi de H. R. Patapievici, cu
trsturi specifice familiei Muridae, st la fel
de bine, cotoiul-filosof - Gabriel Liiceanu -
intelectualul de serviciu al celui de-al treilea
...escu. Declaratiile lui, la fel de mincinoase
l plaseaz n aceeasi sfer a gndirii
instinctuale. Desi si justific gestul de a fi
aplaudat pe cel de-al treilea ...escu pentru
performanta acestuia de a fi condamnat una
dintre cele mai infernale societti ale lumii,
acum tace chitic cnd vede clar cum cel de-
al treilea ...escu pregteste structurile politice
si institutiile de constrngere ale statului
pentru o conducere autarhic. Cotoiul a
nchis ochii si dormiteaz; nu vede derapajul
evident al celui de-al treilea ...escu de la fun-
damentele democratiei.
Priviti cu atentie la oamenii politici! Toti,
absolut toti, au o trstur comun unic -
gndirea instinctual. La fel oamenii
instinctualistii din cultur; aici gndirea lor
interactioneaz cu a oamenilor politici.
ntelepciunea popular spune c cei care se
aseamn se adun. E o atractie pe care in-
constientul o exercit asupra acelora care
gndesc la fel. Marele romancier Marin Preda
a ntrevzut aceast atractie inconstient a
instinctualilor. Este o legtur dincolo de ra-
tiune, ce se realizeaz la nivelul inconstien-
tului n care gndirea lor comun face posi-
bil comunicarea si ntlnirea; este ceea ce
Jung a spus n teoria sa despre sincronicitate.
Dar pentru ncrederea total n instincte,
scrie Marin Preda, referindu-se la Nietzsche,
ce garantii aveam c ne va drui un om liber,
mndru si asteptat? Selectia natural? n
secolul nostru s-a vzut c biruitor nu iese
un asemenea om liber, mndru si asteptat, ci
bruta las, care, eliberat de orice moral, se
selectioneaz rapid si se uneste cu alte brute
mpotriva oricror veleitti de libertate si
mndrie, omornd orice scnteie a spiritului
si aruncnd omul n perversiunea delatiunii,
a coruptiei si fanatismului. (Marin Preda -
Viata ca o prad, p. 310) .
Asadar, ntlnirea dintre anumiti oameni
din cultur si anumiti oameni politici nu este
ntmpltoare. Exist o sincronicitate deter-
minat de gndirea instinctual, comun. Le-
45
Anul II, nr. 11(15)/2011
gtura dintre obedientul Patapievici sau in-
telectualul de serviciu, Liiceanu, cu cel de-al
treilea escu, nu-i deloc, un jeu de Monte
Carlo. Gndirea lor are o dominant comun
- instinctualitatea. Coabitarea dintre omul po-
litic si omul cultural nu e un joc al hazardului;
oamenii nu se pot grupa sincronic fr s
existe o atractie prin asemnare.
De ce oare noi romnii i-am ales si n tre-
cut, si-i alegem si n prezent, n cele mai nalte
functii de stat, pe instinctuali? Suntem noi
mai instinctuali dect ceilalti europeni? De
ce nu alegem pe omul-uman si avem aceast
preferint pentru omul-animal? Instinctualul
nu are nici un respect pentru valori n general
si pentru valorile culturii n special, nici
pentru lege, nici pentru Constitutie. Este oare
instinctualul un model politic pentru romni?
Dup cum s-a vzut, la alegerile din Vest,
electoratul occidental si-a schimbat mult
optiunile; n prezent acesta mizeaz ntr-un
procent tot mai mare pentru omul cultural,
pentru omul-uman, pentru omul cu domi-
nant rational-creativ, marginalizndu-l pe
instinctual, mai cu seam dup deceptiile
suferite n urma alegerii unor asemenea
instinctuali, care odat ajunsi dictatori, au
provocat lumii cele mai mari dezastre ( Hitler,
Stalin, Mussolini).
S privim cu atentie la alesii nostri! Toti
instinctualii ajunsi n sferele puterii au ten-
dinte dictatoriale, evidente. Ei nu se pleac
nici n fata evidentei. Instinctualul actioneaz
dup paradigma hitlerist care privea tratatele
ncheiate ca fiind fcute pentru a fi nclcate.
Pentru un instinctual nu exist vreo lege care
s nu fie nclcat. Sub oblduirea puterii
totul i este permis, nici ridicolul nu-l mai
atinge.
Cum am mai afirmat, instinctualul nu re-
cunoaste nici o valoare, n afara de una sin-
gur - ncrederea oarb n instinctele sale
primare. Omul instinctual este ceea ce carac-
terologia identific n omul amorf: egoismul,
lenea, minciuna, viclenia, nepsarea, ngm-
farea si imbecilitatea. Din punctul de vedere
al vointei pentru implementarea unui program
coerent si lucid pentru tar, instinctualii sunt
complet abulici. Cuvntul de ordine e nep-
sarea. Vointa se manifest doar ntr-o singur
directie - vointa de putere. Toti ratatii din
alte sfere profesionale se orienteaz spre po-
litic; niste nechemati, dar veleitari, ei se simt
chemati s fac politic pentru care nu au
nici o vocatie. Din momentul intrrii n po-
litic, la toti acesti ratati ncepe procesul
abrutizrii.
Omul care munceste cu pasiune are toate
virtutile de a fi om drept; nedrept este omul
lenes. Omul politic e un mare lenes; el se
ncadreaz perfect n tipologia omului amorf.
Omul politic romn are marea trufie de a crede
c este cel mai inteligent dac se foloseste
de inteligenta instinctual, distructiv pentru
comunitate si mai cu seam pentru omul-
uman . Cel de-a treilea escu, la care cultura
se reduce la regulamentul marinarului, nu
poate avea o alt viziune asupra lumii dect
aceea a piratului care conduce o grupare de
instinctuali, complet aservit cpitanului-dic-
tator. Are toate dominantele instinctuale ti-
pice spiritului agresiv pirateresc; gruparea
oligarhic este n viziunea lui politic, banda
de tlhari complet aservit cpitanului; o gru-
pare de indivizi de aceeasi factur, care se g-
sea pe ngrozitoarele corbii cu cap de mort.
Drept urmare, Constitutia este nclcat
n modul cel mai grosolan chiar de il capo de
tutti capi. n aceast situatie hotrrile si de-
ciziile politice si administrative nu mai sunt
rodul unei analize fundamentate rational si
creativ, ci actiunea impulsurilor instinctuale
si prin urmare stupide, irationale, adeseori
absurde. Toate acestea genereaz haos n
structurile administratiei de stat, n societate
si inerent, miscri anarhice. Cum poate fi con-
damnat un individ care a furat o pine pentru
a supravietui, cnd o ministr a turismului a
furat bugetul ministerului? Ce autoritate mai
au fortele de ordine de a prinde si condamna
un mic hot care vrea s supravietuiasc n
aceast perioad de criz economic, cnd
ministra turismului jubileaz, sfidnd orice
autoritate parlamentar sub oblduirea celui
de-al treilea presedinte din dinastia escu.
Pentru acesti gangsteri politici nu exist nici
cultura rusinii, nici a vinovtiei, nici a bunului
simt. Structurarea n grupri de tip oligarhic
e o subminare evident a democratiei; aceste
grupri genereaz conflicte politice care
arunc tara n haos si induc inerent popula-
tiei, o stare psihic de team, de incertitudine
si nesigurant existential. De altfel cel de-al
treilea escu mereu amenint c nu mai sunt
bani pentru plata salariilor si pensiilor, dac
nu-l votm pe el. Se erijeaz tot mai mult n
Ttucul care ne d pine. Toti oligarhii din
gruparea lui escu nu realizeaz c au comis
ceea ce grecii numesc hybris si continu s
persiste n a genera si mai mult haos politic
si administrativ. n binecunoscutul limbaj de
lemn, ei repet la unison aberatiile celui de-
al treilea ...escu, la fel cum repetau instructorii
de partid, aberatiile genialului ...escu comunist.
Exist o justitie imanent, o pedeaps ce
vine, nu de la divinitate, ci din ura inconstien-
tului colectiv. Grecii au intuit-o nc din vre-
mea lui Homer. ntelepciunea popular spune
c atunci cnd cineva trebuie s fie pedepsit,
Dumnezeu i ia mintile. Din cauza ngmfrii,
a iluzionrii cu certitudinea puterii, cel de-al
treilea ...escu si gruparea lui oligarhic nu
mai percep clar realitatea. Ura populatiei, n-
dreptat mpotriva clasei politice n general,
dar mai cu seam mpotriva gruprii oligar-
hice si a celui de-al treilea ...escu, care o pa-
troneaz, este evident, dar ei nu o simt. Se
cred, n autosuficienta lor imbecil, intangi-
bili, imuni, ca si cum imunitatea parlamentar
le-ar putea proteja inconstientul de energiile
negative care vin de peste tot si sunt centrate
asupra lor. Drept urmare, deformnd realitatea
si adoptnd-o viziunii lor false, cei n cauz
ncep s comit erori din ce n ce mai groso-
Scene din via(a cotidian
46
lane, cu efecte dintre cele mai grave asupra
romnilor. Este de mirare cum cel de-al treilea
...escu, att de puternic ancorat n gndirea
instinctual, nu are intuitia s simt ura
populatiei. Saturat pn la great de predi-
lectia sa pentru intrigi si conflicte politice,
populatia vrea normalitate politic, un dram
de ncredere n cei alesi s administreze tara.
Cel de-al treilea ...escu e geniul malefic al
natiei romne. Pare rencarnarea lui Carol al
II-lea, ca si cum istoria s-a repeta, dup un
ciclu de saptezeci de ani, ntr-o alt spiral a
timpului. Mai instinctual, mai aberant si mai
fanfaron dect fostul rege, secondat de o al-
t Elen, mai catastrofal pentru Romnia
dect Elena Lupescu, cel de-al treilea ...escu
se joac infantil de-a politica. Maestru ne-
ntrecut n dibcia dezbinrii, ne face pe noi
romnii s ne simtim mai neputinciosi si mai
nemernici, n acest secol al globalizrii, din
cauza iluzionri, ngmfrii si vanittii sale.
Insul sufer de inflatie psihic, generat de
gndirea sa instinctual si de obsesia vointei
de putere: e orb si surd la strigtul realittii,
la suferintele noastre, la dezastrul n care
arunc tara n modul cel mai abuziv cu putin-
t. Cu o gndire dominant instinctual, cel
de-al treilea escu nu mai are nimic uman -
n actiunile sale se manifest toat instinctu-
alitatea. E mai distructiv dect a fost Carol al
II-lea, care la fel i juca pe liderii politici, pe
unii mpotriva altora. Insul sufer de nebunia
lui Aiax Telamonianul. Iat ce scrie E. R.
Dodds n Grecii i irationalul: Micile state
suprapopulate de-abia ncepuser s ias din
mizerie si srcia rmase n urma rzboaielor
dorice, cnd au nceput noi tulburri: clase
ntregi au fost ruinate de marea criz econo-
mic a secolului al VII-lea, urmat, la rndul
ei, de mari conflicte politice ale secolului al
VI-lea care au transformat criza economic
n termenii unei feroce ostilitti de clas. (E.
R. Dodds - Grecii i irationalul, p. 48).
Alo! Desteptati-v onorabililor! Mcar
n al doisprezecelea ceas. Nu simtiti oare osti-
litatea poporului? Dar ei nu se desteapt.
Nu o simt. Odat constituit gruparea oligar-
hic, cel de-a treilea escu nu mai poate gu-
verna tara pentru popor, ci pentru sine si
gruparea oligarhic.
Jorge Luis Borges afirma c infernul este
locul unde se ntmpl lucruri nfiortoare.
Cel mai ilustru dintre infernurile literare,
ndurerata mprtie a Divinei Comedii nu este
un loc nfiortor, este un loc n care se n-
tmpl lucruri nfiortoare. (Jorge Luis
Borges - Eseuri [Andrei Ionescu - Prezen-
tare, p. 330]). Noi afirmm c infernul este
acolo unde, ntr-o democratie, clasa politic
se structureaz n grupri de tip oligarhic si
unde presedintele n functiune manifest n
toate mprejurrile, prin abuzuri repetate, ten-
dinte evidente autarhice, acolo unde deciziile
politice sunt rezultatul conjunctural si arbitrar
al gndirii instinctuale, nu al gndirii rational-
umane, creative, acolo unde domin absur-
dul-distructiv n detrimentul rationalului-cre-
ativ. Ne putem imagina un alt infern dect lo-
cul n care s-au petrecut cele mai abominabile
crime ale dictaturilor? Romnia nu este un
loc nfiortor, desi este locul de nastere al
printului Dracula, dar este locul unde clasa
politic, cu deosebire gruparea oligarhic
dirijat de cel de-al treilea ...escu, genereaz
infernul prin pandemoniul constituit n
aceast grupare oligarhic.
Unii afirm c romnii sunt greu guver-
nabili sau neguvernabili. Nu romnii sunt
greu guvernabili sau neguvernabili, ci clasa
politic romneasc a fost n trecut, si este
n prezent, la fel de incapabil s guverneze
tara, din aceleasi cauze: a) o total lips de
respect fat de alegtorul onest, b) o gndire
instinctual, pervers si irational, c) un dis-
pret total fat de cei care i-au ales, d) o absen-
t total a gndirii umane generatoare de ac-
tiuni creative si constructive. Toate guvern-
rile corupte genereaz vulnerabilitti existen-
tiale; tara se afl mereu la marginea haosului,
oricnd supus miscrilor anarhice. O guver-
nare corupt, iresponsabil si delstoare
este lipsit de autoritate. Lipsa de autoritate
este evident si ea se propag la toate nive-
lele si n toate institutiile statului la fel de
corupte, dup chipul si asemnarea guver-
nantilor. Sfidarea organelor de ordine de c-
tre unii cetteni este aproape ndrepttit,
atta vreme ct clasa politic nu are nici o
autoritate moral. n fata avalansei faptelor
criminale, amplificate de criza economic,
omul din clasa medie se simte complet aban-
donat de guvernanti, de institutiile abilitate
cu ordinea public pentru care plteste din
greu impozite si taxe. Iar ei vor din nou, si
din nou, si din nou, s-i votm, ca s le auto-
rizm astfel functiile din esaloanele puterii,
Ir s fac ceva concret pentru noi. S-i
votm oare doar pentru privilegiile lor?
Politicienii ar trebui s fie marii pedagogi
ai natiunii, asa cum sunt profesorii si nvt-
torii pentru copii. Politicianul pedagog ar
trebui s-l nvete pe omul de rnd elementele
adevrului din politic, ca omul de rnd s
nu fie Ursul, etern, pclit de vulpe, s scape
astfel de primejdiile la care e supus din cauza
ignorantei sale politice si a vicleniei politici-
enilor. Asta nseamn ca politicianul s aib
un caracter leal, s fie pedagogul care iubeste
adevrul mai presus de toate. Din nefericire
pentru noi, politicienii nostri cel mai mult iu-
besc minciuna. n exercitiul puterii, politicienii
au devenit asii minciunii. Dar ce pedagogi
pot fi acesti politicieni, cnd ei nu au nimic,
absolut nimic, din sfintenia dasclilor? Politi-
cienii nostri nu sunt pedagogii natiunii, ei
sunt demagogii ei. Demagogia este echiva-
lent cu imbecilitatea; unui demagog cu gn-
dire instinctual i este imposibil s se ridice
la nivelul gndirii umane, bazat pe morala
uman. Si-atunci ce s nvete romnii de la
politicienii nostri, cnd eminenta lor gndire
se reduce la inteligenta rudimentar, instinc-
tual-animalic: a nsela, a fura, a minti, a vicle-
ni? Influentat astfel de omul politic care s-a
ajuns, nu prin morala uman, ci prin gndirea
sa instinctual, omul de rnd renunt si el la
morala uman si si construieste existenta
dup chipul si asemnarea politicienilor. Dac
exist o categorie social complet lipsit de
caracter, aceasta este clasa noastr politic.
n pofida admiratiei noastre (sau fricii)
pentru solemnitatea puterii si oamenii ei, tre-
buie s recunoastem un mic adevr, anume
c politicienii nostri triesc n sfera instincte-
lor primare: toate gndurile, faptele si actiuni-
le lor se reduc la minciun, viclenie, hotie,
nselciune, calitti pe care le regsim la a-
proape toate animalele de prad. Din aceste
considerente, putem afirma c acestia triesc
la nivelul subumanului. A te folosi zilnic de
gndirea primar, te autoprogrameaz in-
constient animalittii. nc de la nceputul
democratiei de dup revolutia din 89, poli-
ticienii au instaurat nu un regim democratic
realist, ci unul al falsului. Sub cel de-al treilea
escu, oamenii politici au atins culmile ver-
satilittii si venalittii, genernd la toate ni-
vele politice si administrative mefienta. Por-
tofoliile ministeriale nu mai sunt rodul acti-
vittii politice asidue si creative a unui om
politic; la fel ca titlurile aristocratice din evul
mediu, ele se cumpr. Ministra sportului a
dat o plcint de bani gruprii oligarhice si
lui ...escu pentru portofoliul sportului. Cine
are bani poate cumpra orice minister; se pot
scoate la licitatie. Cine vrea ministerul de
interne, de externe al armatei si al finantelor?
Dati bani celui de-a treilea ...escu si v vinde
orice minister! Aceast stare de lucruri gene-
reaz o societate a coruptiei generalizate si a
mefientei. ntr-o societate mefient nici in-
tentia de adevr nu mai e crezut. ntr-o ast-
fel de societate, n care criza ncrederii a sc-
zut la nivelul zero, comunicarea atinge limita
imposibilului. Cum se vede la cel de-al treilea
...escu, comunicarea rational-uman este sor-
tit esecului. O astfel de societate care tr-
ieste n aceast stare patologic, vrnd-ne-
vrnd, se autoprogrameaz rului. Cel de-al
treilea escu declara unui reporter c dac
nu va cstiga pentru un nou mandat ale-
gerile, va pleca pe mare... Noi spunem c ori-
47
Anul II, nr. 11(15)/2011
unde ar fugi un om, de rul pe care l-a comis,
rul l va ajunge din urm si-l va lovi ca un
bumerang, chiar atunci cnd se crede mai
invincibil.
Asadar, politicianul-instinctual dezvolt
n relatiile sale cu ceilalti semeni o gndire
primar cu consecinte distructive si grave
sechele educative asupra oamenilor de rnd.
Cnd ntr-o societate dominante sunt instinc-
tele primare (generate n toate situatiile de
politicieni) e de asteptat ca acea societate s
triasc la limita de jos a umanului. Din aceste
motive, cea mai mare valoare la romni nu o
are gndirea creativ, ci gndirea instinctua-
l. Pe aceast valoare a inteligentei animalice
s-a consolidat si s-a cronicizat n societatea
romneasc statutul omului tiranic, complet
lipsit de caracter, cu deosebire cel din sfera
puterii politice.
Din cauza exclusiv a clasei politice, cum
am artat, dominant n societatea romneasc
este omul tiranic cu inteligent instinctual,
n vreme ce omul creativ este marginalizat.
Mai este oare cazul s amintim c toti marii
nostri creatori si-au realizat visele pe alte me-
leaguri. S amintim doar pe celebrul inven-
tator Henri Coand..., dar cte alte inteligente
creative (Mircea Eliade, Eugen Ionesco, Emil
Cioran, Ioan Petru Culianu) nu au emigrat n
alte spatii - aici, la noi, fiind ncorsetati de
presiunea psihic exercitat de creierele
instinctuale, mai cu seam ale indivizilor din
sfera puterii, incapabili de vreo pasiune au-
tentic, n afara pasiunilor instinctuale.
Un instinctual este un infantil prin exce-
lent. La fel cum copilul este psihic si mintal
mai apropiat de starea animal, instinctualul
trieste ca un infantil. Pentru instinctual viata
este o nesfrsit joac. Dac gndirea instinc-
tual a copiilor este acceptat ca fcnd parte
din normalitate, pentru omul politic, infanti-
lismul l proiecteaz n postura de mscrici
(vezi botezul mielului Trinic). Mscriciul
politic e un ins pervers, distructiv, irational,
cel mai adesea absurd, ca strinul lui Albert
Camus. De altfel, n asta const imbecilitatea
clasei noastre politice - n acest infantilism
n care se complace, n perversitatea pe care
o promoveaz n relatiile sociale, n toate
institutiile administrative, de la cele centrale
la cele locale, cu efecte politice, economice
si sociale dezastruoase, demolatoare, adesea
de o hilar absurditate. Adevrata gndire
uman este creativ; ea l plaseaz pe om n
rndul brbatilor adevrati. Brbatul adevrat
nu accept infantilismul. El si fundamenteaz
existenta pe cele dou morale: morala socra-
tic a ratiunii si morala nazarinean a iubirii.
El merge pe drumul vietii, la fel ca Gandhi, pe
calea adevrului si iubirii. Asta l deosebeste
radical de instinctualul-infantil si-l face s
fie lucid si creativ.
Gndirea politic romneasc actual cu
dominanta ei instinctual este n dezacord
profund cu timpurile noastre, e n dezacord
cu tendinta general a gndirii din politica
european, axat tot mai mult pe valorile gn-
dirii umane, cele ale moralei ratiunii si iubirii,
ale creativittii si responsabilittii politice,
economice si sociale, n care esenta este res-
pectarea individualittii.
Cum se poate vindeca aceast Romnie
profund bolnav, o Romnie n care spiritul
uman al creativittii este sufocat de domi-
nanta gndirii instinctuale? Cum s vindecm
lumea romneasc, cnd sufletul copiilor este
pervertit nc din primii ani de scoal prin
exacerbarea instinctualului, prin promovarea
valorilor gndirii instinctuale. Ursul pclit
de vulpe e un model educativ specific gndirii
instinctuale romnesti. Ursul e prost! zice
un copil. Nu-i frumos s zici prost, Ursul e
naiv!, l corecteaz nvttoarea. Ursul nu
este naiv, nu este nici prost, dar ntr-o socie-
tate pervertit moral de clasa politic, Ursul
este eternul om de bun credint pclit de
vulpoiul politic. Ursul pclit de vulpe e o
poveste care marcheaz destinul nostru, n
care unii suntem n postura vulpii, altii n
postura Ursului. Depinde pe ce valori mizm
n viat, pe valorile vulpii, adic pe valorile
gndirii instinctuale, sau pe valorile Ursului,
ale gndirii rational-umane. A miza pe valorile
vulpii, a tri viata sub dominanta gndirii
instinctuale ne determin s trim ntr-o lume
a nselciunii. nselciunea este cea mai uzi-
tat form a criminalittii n societatea rom-
neasc pe care o sustine si o promoveaz
clasa politic. Toat puterea politic se le-
gifereaz, nu pe valorile autentice ale demo-
cratiei cum este normal, ci pe nonvalorile n-
selciunii. Doctrina nselciunii e fundamen-
tul filosofiei lui pseudo; ea genereaz suspi-
ciune si nencredere, grave blocaje si stag-
nri, o imposibilitate a dialogului si comu-
nicrii, o permanent perversitate relational.
La noi, cel mai inteligent este insul smecher
care nseal, dar mai cu seam panglicarul
politic, omul care s-a ajuns. De aceea, ntr-
o societate n care dominant este gndirea
instinctual, cea mai mare valoare o are vul-
pea, nu Ursul. Prin urmare, admiratia rom-
nului se ndreapt spre gndirea instinctual,
nu spre inteligenta creativ.
Copilul romn ar trebui s evolueze, con-
form preceptelor pedagogice promovate de
Pestalozzi, de la gndirea instinctual la parti-
ciparea la cerintele sociale, la nnobilarea su-
fleteasc prin nsusirea principiilor moralei
socratice si moralei nazarinene, a creativittii,
a druirii si dorintei continui de cunoastere.
A dezvolta la copil sentimentele de iubire,
de ncredere, de recunostint, de supunere
si de datorie, ca fundamente educative ale
relatiilor interumane, e necesitatea stringent
a societtii romnesti actuale, care, n concu-
renta natiunilor din UE, trebuie s se elibe-
reze de gndirea instinctual distructiv. Dar,
cum am spus, prima lectie pe care o nvat la
scoal copiii romnilor este aceea a pclelii,
a nselciunii. Morala uman, aceea a cii
adevrului si iubirii, este pervertit, nc de
pe bncile scolii, de gndirea instinctual. A
pcli pe semenul tu e un modus vivendi
aproape normal la noi la romni. Gndirea
instinctual ne constrnge la o etern acti-
une autodistructiv, o dorint imbecil de a
face ru.
Calea adevrului si iubirii se constituie
n fundamentele unei existente creative. Pl-
cerea de a crea i-a ridicat pe occidentali din
sfera instinctualului n sfera umanului. n
actul creativ al muncii si al druirii au simtit
ei c au gsit adevrata fericire - starea psihi-
c de bine. Dup ultimele cercetri ale unor
prestigiosi psihologi americani (Mihaly Csi-
kszentmihalyi, 1991, Martin E. P. Seligman,
2002), acestea sunt si fundamentele fericirii;
ele dau sens vietii si ne asigur starea de
gratie. Pentru asta, trebuie s ndeplinim un
minim de conditii: a) s avem o situatie eco-
nomic acceptabil, b) s avem predispozitia
si capacitatea de a ne drui unei idei, unui
semen sau unui grup de semeni (dorinta sin-
cer de a face bine este profund moral), c) o
necurmat voint de cunoastere.
n ce lume trim, noi, romnii? ntrebarea
e retoric. Rspunsul e evident: ntr-o lume
a gndirii instinctuale. Lumea noastr ro-
mneasc e o lume suprat, o lume a ngri-
jorrilor existentiale, o lume nevrotic, gene-
rat si mentinut n aceast stare psihic de
politicianul veros, lipsit de caracter si, prin
asta, incapabil s administreze tara.
Bibliografie:
1) J. H. Pestalozzi - Cum i nvat Gertruda
copii, Ed. Didactic si pedagogic, Bucuresti,
1977, p.26
2) Nicolae Iorga - n lupt cu absurdul revizionism
maghiar, Ed. Globus, Bcuresti, 1991, p. 65
3) Platon - dialogul Eutyphron
4) Biblia - Genesa (Facerea) 1 -31; 18-32
5) H.R. Patapievici - Politice, editia a V-a , Ed.
Humanitas, Bucuresti, 2008, p. 5,8,35,49,61.
6) H.R. Patapievici - Zbor n btaia sgetii, Ed.
Humanitas, Bucuresti, 2009, p.50.
7) Marin Preda - Viata ca o prad, Ed. Albatros,
Bucuresti, 1977, p. 310
8) E. R. Doods - Grecii i irationalul, Ed. Polirom,
Iasi, 1998, p. 48
9) Jorge Luis Borges - Eseuri, Ed. Polirom, Iasi,
2006 [Andrei Ionescu - Prezentare, p. 330]
48
n peisajul cultural romnesc,
numele scriitoarei Mariana Vicky
Vrtosu este foarte cunoscut.
Este presedinta Ligii Scriitorilor
Romni, filiala Vrancea, cu leg-
turi la Centru, Cluj, organizeaz
concursuri de creatie literar
anuale pentru liceenii din Vran-
cea, patroneaz aparitia unor An-
tologii ale scriitorilor membri ai
Ligii. Activitatea sa este mult mai
complex, fiindc de zece ani, cti
numr Asociatia Cultural Du-
iliu Zamfirescu si cenaclul de
luni, cu acelasi nume, Mariana
este cronicarul acestui cenaclu,
consemnnd, de fiecare dat, tot
ce se discut pe marginea texte-
lor citite. Astfel, dup sapte ani
de observatii, a hotrt s tip-
reasc o carte cu valoare de do-
cument, pe care a numit-o suges-
tiv $apte ani spre un Tibet.
Titlul ar prea, unor crcotasi,
destul de pretentios, pentru c
ar fi gata s se ntrebe: Ce are a-
ceast carte comun cu Tibetul?.
Dar eu, care am venit mai trziu
n cenaclu, as spune c are leg-
tur, titlul fiind o foarte sugestiv
metafor a drumului spre cunoas-
tere, a urcusului dificil ctre des-
vrsire artistic, spre nltimile
rarefiate ale artei pure, o perma-
nent ncercare, o lupt neobo-
sit cu obstacolele. Cartea este
asemenea unui roman, ale crui
personaje sunt scriitorii ce au
trecut, rnd pe rnd, pe la cena-
clu, au participat la concursuri
literare, au fost premiati. Prin in-
termediul autoarei, auzim vocea
fiecruia, chiar dac unii au tre-
cut ntr-o alt lume: Dumitru Pri-
cop, Ion Panait, Constantin Ghi-
nit, Corneliu Fotea, Florin Pa-
raschiv. Ei triesc n paginile cr-
tii si parc tot i mai admirm cum
urc, pas cu pas, ctre un Tibet!
Remarcabil este atitudinea
autoarei, care, cu un extraordinar
simt auditiv si vizual, noteaz
gesturi, atitudini, orgolii, ce trec
neobservate oamenilor obisnuiti.
Observnd-o cum noteaz, aten-
t, comentariile, ai crede c nu
vede si nu aude si altceva. Dar
iat cum apar, n carte, reactiile la
aparitia primului numr al revistei
Oglinda literar: Putin pate-
tism. Un strop de orgoliu, nedu-
merire si curiozitate. Ochii mari
ct felinarele (pag. 26). Apoi:
N-as fi eu acest soi de cronicar,
dac as trece neobservat triste-
tea Stefaniei. ngrijorarea si preo-
cuparea prof. Florin Paraschiv,
apatia Marcelei Blaga, satisfactia
lrgit pe obrajii lui Vergilius.
(pag. 26). Comentariile la un text
si reactiile: Dar, ct de zei suntem
atunci cnd vism si ct de cerse-
tori atunci cnd gndim, vom ve-
dea, se aude, de dincolo de timp,
Florin Paraschiv. Text de avan-
gard?, se ntreab Stefania
Oproescu.
Se desprinde, din carte, admi-
ratia scriitoarei pentru toti ceilalti
scriitori, care au primit-o cu ncre-
dere printre ei, mai ales fat de
Gheorghe Neagu, un deschiztor
de drumuri, ori fat de Florin Pa-
raschiv, cu o bogat cultur, fat
de Virgil Panait, pe care l rsfat
cu numele anticului precursor la-
tin, Vergilius. Scriitoarea noteaz,
atent, discutiile aprinse, nemul-
tumirile, izbucnirile orgoliilor,
care, ntre scriitori, sunt de nte-
les. Nu lipsesc listele premian-
tilor pentru fiecare an n care s-
au mai organizat concursuri de
creatie literar si festivaluri ale
Asociatiei Culturale Duiliu Zam-
firescu ori ale Salonului Literar
Dragosloveni, mrturii pretioase,
mai ales pentru prezent, cnd a-
ceste concursuri nu se mai tin,
din lipsa banilor. Iar la sedintele
de cenaclu, sunt tot mai putini
scriitori!...
Mariana Vicky Vrtosu este
o scriitoare modern, talentat,
atent la noile tehnici de creatie,
acestea fiind observabile n pro-
za si n poeziile sale. Renuntnd
la modalitatea clasic de structu-
rare a operei si de creare a perso-
najelor, n romanele sale ntrebu-
inteaz o multitudine de tehnici,
cum ar fi: colajul, insertia unor
texte, interventia autorului, care
uneori st de vorb cu persona-
jele ori ia drept martor chiar pe
cititor, amestecnd, n text, prac-
tic, toate instantele narative, ntr-
o complicitate interactiv privind
derularea actiunii ori creionarea
protagonistilor. Textul devine un
fel de puzzle, care l invit pe lec-
torul avizat s gseasc locul fie-
crei piese dintr-un ansamblu.
Personajele sunt portretizate su-
mar, la nceput, cu cteva trs-
turi fizice, uneori niste tuse cari-
caturale, pe parcurs dezvluin-
du-si trsturile morale.
Romanul Misterul golfului
slbatic are o astfel de struc-
tur. La nceput, n loc de prefat,
autoarea tine s precizeze care
este lectorul tint: Pagini dedi-
cate exclusiv (?)... romanticilor.
Si, tinerilor... Ori poate... celor ce
doresc s mai descifreze cte ce-
va din eternul feminin. Prin
aceste cuvinte, scriitoarea atrage
atentia asupra temei romanului:
Dragostea. Si faptul c eroina este
o femeie misterioas.
Interesul pentru lectur este
sporit si de plasarea n legend a
celor doi ndrgostiti, Thea si
Cezar, care, desprtiti n viat de
nehotrri si orgolii, se vor uni,
asemenea cuplurilor celebre din
Marile legende ale lumii (mai
ales Tristan si Isolda, cu care se
aseamn, ntr-un anumit fel), n
moarte, eterniznd, astfel, iubirea
lor. Cei doi ar fi avut toate atuurile
fericirii: sunt tineri, frumosi, inte-
ligenti, ndrgostiti. Thea apare,
de la nceput, disperat de noua
amnare din partea lui Cezar si
nu ascult vocea ratiunii n per-
soana prietenei sale, Dia. Cu o-
chii rosii de plns, ascult doje-
nile acesteia si caut justificri
ale comportamentului omului
iubit, desi au trecut foarte multi
ani de la prima lor ntlnire (fi-
icele lor, din cstorii diferite,
sunt studente). Din acest punct,
al observatorului femeii care
plnge pe un scaun dintr-un au-
tocar ce o duce, din nou, n str-
intate (M reasezai, n asa fel
Elena STROE OTAV~
Mariana Vicky V@rtosu
o scriitoare modern#
49
Anul II, nr. 11(15)/2011
nct s-i pot distinge fata. Aju-
tat de armiul bronzului, nu n-
destul pentru a-i estompa paloa-
rea nesomnului, obrazul femeii
avea trsturi perfecte. Oboseala
vocii confirma ns disconfort.
Oft usor, cuibrindu-se n locul
de la fereastr, n asa fel nct s
nu i se descopere lacrimile. Le
ls s siroiasc, stergndu-le
discret cu arttorul.), autoarea
ne ntoarce n timp, prezentndu-
ne o alt Thea: tnr si frumoas
arhitect, plimbndu-se singur
pe strzile nguste ale orasului
natal, pe care ar dori s-l schim-
be, s-l modernizeze, ori mprt-
sindu-si gndurile si planurile
unui coleg, care o nsotea, une-
ori, n plimbrile nocturne: Un
februarie cald, vntos. Printre
trectori, Thea. nalt, mldioas,
ca un lujer. Prul, ce-i depseste
talia, lsat s fluture n vnt, su-
bliniaz nepsarea. nsotit tot-
deauna de marele ei vis, trece
printre trectori, curge ca mta-
sea...Viseaz la reconstructia
orasului. Dar totul se schimb,
n momentul n care i apare brusc
n fat un tnr nalt, peste unu
optzeci si cinci, cu o tinut admi-
rabil, vocea lui cu sonoritate me-
talic, discordant cu blndetea
vorbei, a nedumerit-o la fel de
mult, poate, ca si albastrul intens
al irisilor. Limbajul ochilor,
ferestre ale sufletului, i uneste
Ir ca ei s-si dea, deocamdat,
seama, c acest lucru le va schim-
ba viata si le va aduce nenoroci-
rea: moartea n Golful slbatic, pe
care si-l aleseser ca loc al lor, al
ntlnirilor de dragoste. Golful
este descris de la nceput: Limba
de uscat rupea n dou luciul a-
pei, de-a latul, atingnd cellalt
mal. Trei slcii crescute una-ntr-
alta, mpletindu-li-se ramurile ca
ntr-o mbrtisare, stau aplecate
peste ap, implornd... Cerul, mai
totdeauna luminat ntr-un halo
verde-albstrui, ca ntr-o minu-
nat stare de veghe, ntr-o incre-
dibil complicitate cu apa, cu p-
mntul, cu neantul, cerul transfe-
rnd locului din misterul su. De
remarcat simtul vizual, talentul
descriptive si puterea de suges-
tie a imaginilor premonitorii. Fi-
nalul crtii reia aceste imagini,
ntr-un registru de cosmar. Moar-
tea celor doi ndrgostiti este su-
gerat de un potop, ce nghite
pmntul din golf, un cosmar am-
plificat de scncet de copil ne-
nscut, care si caut printii.
n romanul Dincolo de ni-
mic, autoarea se deghizeaz n...
regizor. n minile ei, personajele
joac roluri: n viat ori ntr-un
film. Granita dintre realitate si fic-
tiunea unui scenariu de film este
fracturat, lectorul fiind invitat s
gseasc singur elementele care
le diferentiaz. Abia la pagina 110
aflm posibila interpretare a tit-
lului, oferit chiar de ctre autoa-
re (ori poate de ctre un perso-
naj, al crui purttor de cuvnt
este): Si, dincolo de nimic... alt
nimic?!... scncetul! Ori, poate
cuvntul, adic, alt VIAT!
Dincolo de nimic e ntotdeauna
ceva. Dincolo de nimic e iubire!
Nimicul l decidem noi.
Drama tinerilor care si caut
mplinirea pe alte meleaguri, la
munc, la studii ori pentru reali-
zare personal, este tema princi-
pal a romanului. Se mai adaug
iubirea, conditia femeii (care, pes-
te timp, a rmas aceeasi), visul,
timpul, n toate dimensiunile per-
cepute de fiinta uman, viata ca
film ori filmul ca viat, relatiile
interumane, de cele mai multe ori
degradate. Pluteste, n carte, un
fatum, un destin implacabil, cu
care omul ncearc s lupte, dar
din care iese, aproape totdeauna,
nvins.
Protagonista romanului este
Maria, un nume predestinat, par-
c, suferintei. Ea este simbolul
tuturor tinerilor dezrdcinati din
rosturile lor, plecati n strintate
s-si ncerce norocul. La numai
optsprezece ani, de o frumusete
angelic, cu trupul firav, fata
foarte alb, ca hrtia, prul blond
si lung, pn mai jos de talie, Ma-
ria vine n Franta s studieze, dar
banii nu-i ajung si trebuie s
munceasc. Traverseaz medii si
situatii greu de imaginat pentru
vrsta ei, bine ascunse n scriso-
rile trimise acas. Mama ncearc
s cread ce-i scrie fiica: studiaz
mult n bibliotec, si d exame-
nele la timp, are o slujb bun.
Dar Maria, mpreun cu Adina,
prietena ei de acas, ndur multe
umilinte: servesc ntr-un bar, stnd
n picioare ore n sir, mncnd, pe
apucate, tot n picioare, suport
pe betivul si drogatul iubit al Izei,
coleg de apartament, care si ba-
te iubita n fiecare sear, li se fur
hainele si banii, silite fiind s rab-
de de foame zile n sir, sunt vn-
dute, rpite, eliberate. Cele dou
prietene att de diferite (Maria
blond, Adina brunet; Maria
sensibil, Adina ascunzndu-si
sensibilitatea n vorbe dure si n-
jurturi), sunt jignite de clientii
barului: ...voi, romncele, sun-
teti neam de tigani. Cersiti, fu-
rativ prostituati. Si mai sunteti
si proaste. Frumoase, dar proas-
te. V vindeti ieftin (pag. 63).
Tocmai aici intervine ambigu-
itatea privind adevrul despre
Maria. Se pare c a primit rolul
principal ntr-un film, regizat de
Stefan, prietenul mtusii sale, Va-
leria, ale crei scrisori ntrerup,
din cnd n cnd, scenariul. Dar
lectorului i vine greu s aseze
piesele acestui puzzle, existnd
o complicitate a scriitoarei cu ci-
titorii, ntre a sugera c cele po-
vestite sunt reale ori un scenariu
de film. De aici, numeroase ntre-
bri, la care cititorul trebuie s
gseasc singur un rspuns:
Maria tria ntr-un trecut destul
de ndeprtat ca printes, cs-
torit fortat cu un brbat mult mai
n vrst dect ea, de ctre auto-
ritarul ei tat? (explicnd, prin
conceptia reincarnrii, drama ei
din prezent? Si care este prezen-
tul cel adevrat? Nu cumva pre-
zentul este viitorul?) A fost vn-
dut, n Franta, unor negustori
arabi, avnd si un copil cu tatl
printului, deghizat n productor
de film? Printul tnr, arabul
Morchad, care o ia n cstorie,
mpotriva familiei, este real ori
personaj n filmul care se turnea-
z, cu scenariul scris din mers?
Nici un rspuns nu pare destul
de sigur, fiindc totul se roteste,
ca ntr-un carusel ametitor. Ca o
adevrat lovitur de teatru,
scriitoarea propune mai multe
finaluri, lsndu-l pe cititor s a-
leag unul, s fie el mna Desti-
nului!...
Zeu yi faraoni
50
Octavian LUPU
De la nceputurile sale, poli-
teismul a fost gndit si destinat
pentru a nlocui monoteismul.
Prin inventarea diferitelor mito-
logii, s-a cutat, sub o form sau
alta, s se justifice existenta zeilor
si a tuturor cerintelor lor fat de
oameni, acest lucru devenind
foarte util n sustinerea castei pre-
otilor. De fapt, putem spune c
politeismul a fost strns legat de
evolutia acestei categorii de in-
termediari dintre zei si oameni.
La fel ca pe orice alt piat
de natur economic, n dome-
niul religios inventarea unui pan-
teon de zei era eficient n a sus-
tine o preotie extrem de diversi-
ficat. Astfel, o anumit categorie
era dedicat unui anumit zeu, s
spunem Ra sau zeul Soare. O alt
categorie era devotat lui Osiris
si cerintelor sale, iar alta lui Isis.
n concluzie, se crea loc pentru
mai multi preoti, fiecare fiind
specializat n domeniul de acti-
vitate al respectivului zeu.
De exemplu, dac oamenii
sau conductorii doreau recolte
mai bogate sau iesirea din secet,
mergeau la templul lui Isis, zeita
fertilittii. Ea rezolva si toate pro-
blemele de natur sexual sau fa-
milial. Dac se dorea remedierea
unor chestiuni de natur politic,
se apela la zeul Ra, el fiind consi-
derat unul dintre cei mai puter-
nici, asa cum soarele este mai
strlucitor dect toate celelalte
astre. n cinstea tuturor acestor
zei se dedicau temple impun-
toare, iar ceremoniile sau ritua-
lurile erau dintre cele mai felurite
si mai adaptate diferitelor catego-
rii de consumatori de servicii
religioase, adic de nchintori.
Statui imense, ce simbolizau
pe acesti zei, erau plasate n inte-
riorul templelor, cu scopul de a
veni n ajutorul multimii, ce nu
era capabil s si imagineze cam
cine sunt acesti zei, precum si
pentru a da o nuant de sacru,
de prezent a divinittii n cauz.
La anumite semnale sonore, date
prin tobe sau trmbite n cadrul
ceremoniilor religioase, toti cei ce
participau la actul de nchinare
se plecau n fata acestor simbo-
luri sau chipuri si jurau loiali-
tate fat de zeul sau zeii n cauz.
Totdeauna, orice form de
nesupunere era aspru sanctiona-
t n viata de acum, dar si cea vi-
itoare. Zeii erau fiinte cu mare
autoritate, ce si nimiceau adver-
sarii si cereau supunere deplin
din partea muritorilor. Astfel,
multimile nu si puteau alege zeii,
ele fiind obligate s urmeze tra-
ditia poporului n care s-au
nscut, fiecare grup etnic avnd
dumnezeii si.
De aceea, formele distincte
de politeism au fost asociate di-
feritelor popoare, cu scopul de
a contura specificul lor national
si pretentiile lor asupra teritoriu-
lui detinut sau destinat cuceririi.
A pleca din religia ta, n care te-
ai nscut, echivala cu un act de
trdare national, de neiertat. De
aceea, politeismul interfera pu-
ternic n viata social si perso-
nal, cu o multime de implicatii si
ramificatii politice.
ns tendintele politeiste au
evoluat si s-au accentuat pe m-
sur ce s-a produs ndeprtarea
de monoteismul originar, feno-
men accentuat de diversificarea
limbilor vorbite si de rspndirea
oamenilor pe suprafata pmn-
tului. La nceput, politeismul s-a
alturat monoteismului originar
ca o variant alternativ, pentru
ca ulterior s se impun definitiv
nlocuindu-l pe acesta. Aparitia
statului ca form de organizare
social, cu ierarhizarea sa speci-
fic legiferat prin politeism, pre-
cum si lipsa culturii scrise la popu-
latiile nomade, au determinat n
final abandonarea monoteismu-
lui originar si trecerea la religii n
care imaginatia preotilor s-a m-
pletit armonios cu interesul con-
ductorilor si cu ignoranta maselor.
De aceea, renasterea mono-
teismului originar presupunea
obligatoriu nfiintarea unui stat
teocratic, o form scris a nv-
tturilor fundamentale, o activi-
tate constant de educare a ma-
selor prin studierea si aplicarea
practic a monoteismului n toate
aspectele vietii, precum si dez-
voltarea unei natiuni prin care s
realizeze toate aceste lucruri. Cel
ales pentru a initia acest proiect
a fost unul dintre cei mai de sea-
m lideri ai antichittii, cunoscut
sub numele de Moise.
Principalele informatii cu
privire la viata lui Moise le gsim
cu usurint n cartea Exodului,
unde se relateaz circumstantele
nasterii sale, abandonrii sale pe
apa Nilului, copil fiind, si salvrii
miraculoase de ctre una dintre
printesele Egiptului. De fapt, car-
tea Exodului continu linia po-
vestirii din Geneza, oferindu-ne
informatii asupra a ceea ce s-a
ntmplat dup moartea ultimului
mare patriarh al evreilor, si anume
Iosif.
Structura crtii Exodului ur-
meaz o traiectorie liniar, simi-
lar Genezei, ncepnd cu istoria
trist a ncercrilor de asimilare
fortat a evreilor, de exploatare
barbar si de limitare a dezvoltrii
lor. Astfel, bunvointa initial a
egiptenilor, fat de evreii din tim-
pul vietii lui Iosif, a fost brutal
nlocuit de intolerant, abuz si
represiune la o distant mic de
timp. Un rol important n aceast
evolutie l-a avut n mod clar si
diferenta etnic dintre evrei si e-
gipteni. De fapt, evreii proveneau
din grupa de popoare semitice
ce si aveau originea n Mesopo-
tamia, n timp ce egiptenii erau
din grupa hamitic, rspndit n
Palestina, Egipt si toat Africa.
Rivalitatea si dusmnia dintre ci-
vilizatia Egiptului si cea din Me-
sopotamia era binecunoscut
din timpuri imemoriale. La n-
ceput, triburile hamitice au mi-
grat din Mesopotamia trecnd
prin Palestina ctre delta Nilului.
O parte dintre ele a mers mai de-
parte ctre izvoarele sale, dnd
nasterii culturilor africane, iar o
alt parte a rmas n zona fertil
a deltei ntemeind Egiptul. Desi
politeismul egiptean l copia n
mare msur pe cel babilonian
din Mesopotamia, totusi n timp
au aprut diferente majore, cea
mai de seam fiind proclamarea
zeului Soare, adic Ra, ca zeu su-
prem. De asemenea, o alt ino-
vatie preoteasc si politic a
fost declararea conductorului
suprem, numit si Faraon, ca avnd
origine divin, fiind un fel de se-
mizeu.
Venirea evreilor n Egipt a
constituit o provocare major
pentru conductori trii, acestia
ntelegnd natura serioas a po-
tentialului conflictului etnic si
religios care era pe cale s se pro-
Schi]# de studiu a Bibliei
dintr-o perspectiv# de ansamblu
(partea a III-a Cartea Exodului)
51
Anul II, nr. 11(15)/2011
duc. Prin rudenia lor, evreii erau
n legtur de snge cu dusmanii
de pe valea Eufratului, iar prin
religia lor monoteist, ei repre-
zentau un continuu afront la po-
liteismul egiptean, cu care sub o
form sau alta se aflau n com-
petitie. De aceea, liderii Egiptului
au luat decizia asimilrii evreilor
si transformrii lor ntr-o natiune
de sclavi, ce urma s munceasc
Ir plat la proiectele ambitioase
de constructii monumentale ale
faraonilor. Nu n ultimul rnd,
printr-un efort bine directionat si
sub pretextul muncii continue,
evreii au fost mpiedicati n a-si
urma religia pe care o mosteni-
ser de la Avraam. Astfel, au de-
venit un popor fr istorie, de
sclavi aflati la discretia egipteni-
lor, inclusiv a oamenilor de rnd,
fiind supusi la toate abuzurile
imaginabile. De aceea, cartea Exo-
dului ncepe cu aceast relatare
a contextului defavorabil n care
au ajuns evreii n timpul sederii
n casa robiei, adic n Egipt.
Urmeaz povestirea vietii lui
Moise de la nastere si pn la
fuga din Egipt. Mai departe se
mentioneaz descoperirea pe
care a avut-o, precum si ncredin-
tarea misiunii de a continua pla-
nul nceput cu Avraam si de a
conduce pe evrei afar din Egipt
n Palestina. Cu multe detalii sunt
redate aspectele impresionante
ale manifestrilor supranaturale
ce au determinat pe egipteni, po-
por superstitios, s dea drumul
evreilor, precum si nimicirea ar-
matelor trimise s i aduc napoi
pe evrei n timpul traversrii Mrii
Rosii. Trecnd de cealalt parte
a Mrii, n peninsula Sinai, deja
intr n scen, la o scar extins,
persoana Celui ce se descoperise
lui Moise si care din acea clip a
nceput directa cluzire a popo-
rului evreu prin pustie.
Citim n continuare despre
intentia nfiintrii unei teocratii,
precum si despre Legea de con-
duit dat la Sinai, alturi de Tem-
plul mobil pe care evreii l-au rea-
lizat n conformitate cu instruc-
tiunile primite. La final, cartea
Exodului ne prezint imaginea
manifestrii supranaturale a
Creatorului cerurilor si al pmn-
tului n actul dedicrii cortului
Templului ridicat special pentru
ca El s fie mpreun cu poporul
Su pentru totdeauna.
Ar mai fi de adugat si eveni-
mentele nefericite ale pierderii
ncrederii n Dumnezeu din partea
poporului, dorul dup mbuiba-
rea cu carne din Egipt si murmu-
rul continuu mpotriva lui Moise.
Aceste lucruri exprim o conti-
nuitate peste timp a deficientelor
de caracter ale patriarhilor des-
crisi n cartea Genezei. ns, cu
toate acestea, expunerea se n-
cheie pozitiv, oferind imaginea
primei teocratii nfiintate vreo-
dat n istoria omului pe pmnt.
Ca element central al crtii se
poate retine evenimentul comu-
nicrii directe dintre Dumnezeu
si natiunea Sa cu ocazia procla-
mrii codului Su moral pe mun-
tele Sinai. Acesta a fost momen-
tul de cel mai mare dramatism al
ntlnirii dintre om si Dumnezeu
din tot ce s-a consemnat vreoda-
t. Credinta ferm a lui Avraam,
combinat cu ascultarea deplin
de codul divin, reprezint nv-
ttura de baz a crtilor Geneza
si Exod. ns despre detaliile
combinrii acestor dou elemen-
te n actul de nchinare, adic n-
crederea si ascultarea, vom vorbi
n cadrul schitei de studiu a crtii
Levitic, urmtoarea dup Exod.
Astfel, politeismul a contra-
atacat ncercnd s distrug re-
aparitia monoteismului prin per-
secutarea evreilor si transforma-
rea lor ntr-un popor de sclavi,
lipsit de drepturi, identitate si me-
morie. Dar prin interventia direct
a Creatorului, restaurarea mono-
teismului a mers mai departe prin
nfiintarea primei teocratii si prin
eliberarea miraculoas din Egipt
a evreilor, urmat de redarea i-
dentittii si memoriei lor colec-
tive. Acest lucru a presupus tre-
cerea la o religie bazat pe cuvn-
tul scris, descoperit de ctre
Dumnezeu si la o lucrare conti-
nu de educare national n a r-
mne fideli angajamentului de a
fi o natiune aleas pentru Dum-
nezeu. Astfel, refacerea umani-
ttii a mers mai departe n dep-
sirea cderii din Eden, ns des-
pre ceea ce a urmat vom reveni
cu detalii n episodul urmtor.
THEN
if the sun will cry
with tears of magic gold
or stars of blood,
on Earth,
will drip- drop;
if the night will tighten
in its breast: just powder;
all the memories remained
simple, strange, in the dark of
OUR.
if a flower rises
pale beads of moon,
or if the human beings
will have just body and soul,
theyll forget their SOON.
then the sky will be
a sewed sign of question,
then we will all be
just simple shadows in move;
tension.
then, a beautiful morning,
will smile with twilight
and the Planet will have
locked wax-cherries of light
bright.
then, we wont have vertebras
and not even points of view
we, shadow- spaces of move,
we will drink the pure CHAR-
ACTER
YOU.
Denisa BOGHEANU
WHEN THE SKY WILL FALL
If you want the music more,
You will find the love before.
One day, when the sky will
fall,
I promise I will dance your
call;
To remember the magic sym-
phony,
To remember that you fell for
me.
- You divided the Light
when we stood side by side;
we were magical, lyrical,
like a dream of the center of
Incredible.
Play a light through an open
door,
Yellow angel, remember you
more and more.
I want to run,
I want to pray
I want to remember the
Heartbeat one day!
That Heartbeat
I can t feel in my soul,
which I can touch
only in a magic role.
That Heartbeat which
meets the Pure True;
that Heartbeat which
always will remember me
about YOU.
Isis
52
n luna februarie 2011, scri-
itorul Gheorghe A. Stroia ddea
la iveal primul su volum de cri-
tic literar, intitulat Petale din
cuvinte. Peste vreo sase luni,
publica cel de-al doilea volum,
tot de critic, intitulat Dincolo
de vitralii, dovedindu-se un
prolific autor, care ne-a uimit cu
puterea sa de munc si, mai ales,
cu deosebita sa capacitate de
creatie. Dac n primul volum,
Petale din cuvinte, ne-a de-
monstrat c are un viguros ta-
lent de critic literar, cu un ascutit
spirit analitic, (nmnusat ntr-
o generoas omenie si buntate),
n volumul Dincolo de vitralii
si-a impus noi exigente n ana-
lizele si interpretrile sale, cu un
salt calitativ pe msur. Nu s-a
mai multumit doar cu dezvluirea,
interpretarea si punerea-n lumin
a calittilor artistice ale operelor
analizate. A cutat s dea la ivea-
l acele izvoare din adncul su-
fletelor creatorilor analizati, surse
reale de forte expresive, genera-
toare de stri emotionale, cople-
sitoare pentru cititorul nvluit n
lumina sufleteasc a respectivi-
lor autori.
Analizndu-le operele, Gh. A.
Stroia ptrunde n sufletele auto-
rilor, descoperind, asa cum mr-
turiseste n cuvntul introductiv:
ntinderi vaste dintr-o catedral
a spiritului uman, mri cltoare,
pasi peste stele, fulgere, iluminri,
curcubee peste timp, pornind din
inima celui care scrie si nfipt a-
dnc n sufletul celui care cites-
te. Uluitoare peisaje ale suflete-
lor de scriitori! Suflete n care se
scufund scriitorul Gh. A. Stroia,
cu privirea scruttoare, dincolo
de vitraliile operelor analizate. O
face pentru a ntelege mai bine
resorturile intime ale creatiilor li-
terare si motivatiile creatorilor
care si druiesc generos sufle-
tele celor care i citesc. Acele mis-
terioase vibratii de suflet sunt ilu-
minate de spotul luminos al ana-
lizei literare, pentru a descoperi
n ele sclipiri de talent, vibratii
unde scnteiaz nestemate de
idei si simtiri, transpuse n vi-
brante cuvinte purttoare de me-
saje luminoase, menite s-ncl-
zeasc sufletul cititorului.
Si acest demers insolit, Gh.
A. Stroia l face cu mult delica-
tete si elegant, dar si cu modes-
tie si timiditate. Pentru c dnsul
nu consider cartea sa un volum
de analize si aprecieri critice, ori
eseistic literar. Crede c reali-
zeaz doar un inventar de cro-
nici, recenzii si prefete, izvorte
din plcerea sa de a citi. Lu-
dabil, inspirat si rodnic pl-
cere! Care s-a dovedit a fi un
pretios act de cultur. S vedem
de ce nu este un simplu inven-
tar? Este adevrat c n carte nu
sunt expuse exhaustiv si explicit
principiile sale critice si nici me-
canismele instrumentarului su
critic. Dar acestea se contureaz
att din creionarea lor n cuvn-
tul introductiv, intitulat Argu-
ment ct si din aplicarea impli-
cit n fiecare text de analiz.
S observm c n recenzi-
ile sale dovedeste o vast eru-
ditie cu trimiteri si/sau exempli-
ficri din operele clasicilor cul-
N#stase MARIN
turii nationale si universale, care-
i dau posibilitatea unor largi si
pertinente explicatii, bazate pe
bogate documentatii. Numai n
acest fel poate s fac evaluarea
operei analizate, prin compararea
acesteia cu opere ale clasicilor
literaturii, picturii sau muzicii
nationale si universale. Pentru c
dumnealui consider opera li-
terar, ca si pictura ori creatia mu-
zical, nalte vibratii sufletesti ale
creatorilor, din a cror analiz des-
prinde mrimea talentului si carac-
teristicile operelor acestora. Ca-
racteristici care-i permit evaluarea
operei analizate si prin comparatia
cu opere clasice similare.
Chiar de la primul autor ana-
lizat (Cristian Petru Blan - Eros-
sonete), Gh. A. Stroia face o in-
cursiune ampl n istoria sonetu-
lui, cu o descriere de exceptie a
acestei interesante forme prozo-
dice de poezie, n care si-au n-
cercat ascutimea talentului cei
mai mari poeti ai literaturii na-
tionale si universale. Cu aceast
descriere creeaz cadrul de eva-
luare si stabilirea locului ocupat
de autorul analizat n evolutia so-
netului. Astfel ne convinge c
acest autor a scris sonete super-
be, comparabile cu cele ale clasi-
cilor. O analiz complet care face
cunoscute cititorului nu numai
aspectele valorice ale operei res-
pective, dar si dimensiunile va-
lorii, raportate la autorii clasici fo-
lositi ca repere cu opere similare.
Gh. A. Stroia ptrunde cu ar-
ca analizei prin toate pliurile si
ungherele operei si d la iveal
simboluri ncifrate n metafore
mustind de idei si ntelepciune,
precum si frumuseti poetice pline
de mistere, triri extatice si simtiri
alese. Desferec mesajele ascun-
se n simboluri si, cu mult mies-
trie, mnuind cu elegant un bo-
gat limbaj cu figuri de stil surprin-
ztoare, pline de farmec, transfor-
m diamantele operei analizate n
briliantele pline de sensuri si n-
telesuri care fulgureaz simtirea
cititorului. Prin aceast tehnic
i strneste curiozitatea si-i moti-
veaz dorinta de a descoperi fru-
musetile din acea carte care s-i
umple de bucurie si s-i ncl-
zeasc sufletul.
Am ncercat s nteleg sco-
pul scrierilor sale de critic lite-
rar, plecnd de la pasiunea sa
de a citi si de a se lsa impresionat
de lecturarea unei crti. Mi-am
dat seama c rostul scrierilor sale
nu este numai acela de a desco-
peri si a atrage atentia asupra
unor personalitti ale scrisului si
valoarea operelor create de ei.
Destinatarul principal al aprecie-
rilor critice, recenziilor si cronici-
lor literare este CITITORUL, c-
ruia doreste s-i insufle acea no-
bil si ardent pasiune de a citi,
de aplecare spre universul de
frumuseti al creatorilor de lite-
ratur. Pentru Mria Sa Cititorul,
se strduieste s interpreteze cre-
atiile unor autori prin analize si
exegeze fascinante.
Este de admirat la scriitorul
Gh. A. Stroia curajul de a recenza
scriitori contemporani cu o per-
sonalitate complex, precum Vic-
tor Sterom, care are o vast ope-
r poetic, cu adncimi nebnu-
ite n bogtia de idei si ntelesuri.
S nu uitm c Victor Sterom are
si o imens oper de critic lite-
rar, excelnd cu celebrele sale
Fulguratii. Or, nu-i chiar asa de
usor s apreciezi pe autorul
acestora. Dar Gh. A. Stroia s-a
ncumetat si a reusit s releveze
infinitele frumuseti poetice ale
bardului ploiestean.
Si ceilalti scriitori analizati,
precum: Cristian Petru Blan,
George Pasa, Constantin Seve-
rin, Vasile Sevastre Ghican, Flo-
Dincolo de vitralii de Gheorghe A. Stroia
(Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2011)
53
Anul II, nr. 11(15)/2011
rina Zaharia, Viorela Codreanu Ti-
ron s.a., sunt personalitti inte-
resante, bine conturate n litera-
tura noastr contemporan, fie-
care cu specific si caracteristici
definite, crora, criticul Gh. A.
Stroia a reusit s le ilumineze ulti-
mele volume publicate, dndu-
le la iveal inedite valente valori-
ce care le sporesc personalitatea.
Mai mult, si asum respon-
sabilitatea de a selecta din puz-
deria de nonvalori, ca un adev-
rat cuttor de pietre pretioase
n mlul banalului cotidian, unde
descoper certe talente aflate la
debut. Astfel, ne atrage atentia
asupra lui Daniel Dian (volumul
Arbori de cristal), un poet va-
loros, cu un stil original si simtiri
poetice de rang nalt, axat pe
adevruri existentiale mbrcate
n aura unui eros special.
ncnt cu aprecierile deo-
sebit de plastice din analizele sa-
le, realizate tot att de poetic ca
si scriitorii analizati, dnd atta
farmec si limpezime scriiturii, n-
ct aceasta e citit cu plcere si
usor nteleas. Voi exemplifica: la
Cristian Petru Blan face o baie
de soapte n sonetele acestuia,
descoperind cantabilitatea, lu-
minozitatea si pretiozitatea ver-
surilor cu care construieste pen-
tru cititor o nou arhitectur a ra-
iului considernd acest volum
un diamant prins n filigranul
simturilor. La George Pasa, con-
sider c volumul acestuia Ate-
lierul albastru este nobila cas
a unei poezii ce te nvluie n cea-
ta fin a indescriptibilului, pe ca-
re, deschiznd larg portile sufle-
tului, l vei simti invadndu-te cu
o stare de bine. Poezia lui Vasile
Sevastre Ghican l surprinde prin
calittile sale balsamice: simpli-
tatea expunerii si a tririlor, trans-
parent, alternarea dozei - uneori
ascetic, alteori generoas - a sim-
bolurilor. La Florina Zaharia,
descoper n volumul Eua o
permanent lupt a contrariilor
care se resping si se atrag, ca ntr-
un experiment electrostatic, efec-
tuat n (micro)cosmosul poetic,
cartea fiind caracterizat ca o e-
clectic mpletire a strilor si vi-
bratiilor poetice, lirism subtil si
rezervat, universul dual, lupta con-
trariilor pe calea ctre lumin.
n urma analizelor, sinteti-
zeaz esenta mesajelor fiecrei
crti, prin asa-zisul leit motiv
al volumului, cum ar fi: la Cristian
Petru Blan - suprematia iubirii,
la Florina Zaharia - teama trans-
format n verb, la Daniel Dian
- zborul, ca o dorint a devenirii,
la Viorela Codreanu Tiron - senti-
mentul pierderii irecuperabile a
dragostei s.a.m.d. Interesante, la
Gh. A. Stroia, sunt caracterizrile
Icute poeziilor din volume, prin
aprecieri cu fraze formate
printr-o mestesugit legare a tit-
lurilor de poezii, cu scopul de a
surprinde esenta mesajelor din
cartea recenzat. Un joc delicat
prin care-l determin pe autor s
ne spun ce a vrut s ne trans-
mit n poeziile sale. Nu n ultimul
rnd, constatm n analizele sale
c notiunea de critic si pierde
sensul si continutul definit n
dictionare. La criticul Gh. A.
Stroia, aceasta capt un sens
nou, mult mai complex. Urm-
reste doar acele aspecte valorice
ale creatiei: insolitul figurilor de
stil, plasticitatea expresiilor spe-
cifice acelui autor, bogtia, clari-
tatea si profunzimea ideilor trans-
puse n montura simbolurilor,
forta emotional a bogtiei de
sentimente, triri si stri trans-
mise cititorului, adic toate acele
elemente de frumusete artistic
ale operei analizate.
Implicit, prin analiz si inter-
pretare, Gh. A. Stroia releveaz
si frumusetile sufletesti ale auto-
rului. Se pune ntrebarea: dar, des-
pre aspectele negative ale operei,
care sunt prerile criticului? Prin
actiunea selectiv, nc din faza
cititului, dnsul nu recenzeaz
dect scrieri valoroase, care l-au
determinat s se aplece asupra
lor, numai dac, dup ce le-a citit,
l-au impresionat, i-au transmis
stri emotionale de exceptie. A-
poi, opera sa critic se ghideaz
dup unele repere luminoase,
cum ar fi: omenia, adevrul, sin-
ceritatea, corectitudinea, iubirea,
etica, morala si, n special, dra-
gostea autorului fat de cititor.
De aceea, critica sa literar este
un valoros act de cultur dedicat
descoperirii sensurilor si ntele-
surilor ncifrate n scriitura unei
opere literare, unde, explicatiile
sale delicate, plastice, simple si
clare, reprezint o permanent in-
vitatie la lectur. Este ceea ce am
sesizat la citirea volumului Peta-
le din cuvinte, unde se prefigura
noul stil de a face critic li-
terar, al scriitorului Gh. A. Stroia.
I-am zis stilul pozitivist, adop-
tat de acest critic, sau, mai bine
zis, creat de dumnealui, din dra-
goste pentru scriitori si cititori.
Gustul amar al despr(irii
Din gndul care-mi zboar acum ctre coline
Se naste dorul dulce din marile suspine.
Cci vremea a trecut de acas cnd am plecat,
Vecini, colegi, prieteni, cu totii m-au uitat
Stau sub clar de lun si m bate-un gnd,
n vraja noaptii s numr stelele pe rnd.
S uit c-n aceast existent am fost ursit,
Tot ce mi-a fost drag pe lume am prsit.
Am lsat pe mama lcrimnd la poart,
n tristete, lovit cumplit de cruda-i soart,
Ca acum la btrnete s-si nece dorul
Doar cu fotografia n care-i e feciorul.
Si tata-n ciomgel n drum m conducea,
Ce se ntmpla de fapt nici el nu-ntelegea.
Tristetea si amarul nvluiau si chipul su
C pe acest trm este din ce n ce mai ru.
Aceeasi durere-n suflet purta si soacra mea,
Cu melancolie din blajinii ochi lcrima si ea
C printre strini i purtam fetita drag,
Pe care si-o dorise de o viat-ntreag!
Ion N~LBITORU
(Italia)
Vreme mohort
Vremea mohort a cuprins pmntul,
Este rcoare afar si bate si vntul.
Cerul este trist si vesnic nnourat,
De trei sptmni plou nencetat.
Melancolia a cuprins orasul neclintit
Si-n parc nu-i nimeni, totu-i adormit.
Doar pe strada pustie cte-un trector,
Cu umbrela-n mn alearg de zor.
Pe maidan un cine plouat si nemncat
Doar din cnd n cnd i arde de ltrat.
Din pragul usii, surprins si socrul meu,
Soptind, printre suspine, se ntreba mereu,
De ce oare pe acest pmnt a fost lsat
Ca omul s fie att de blestemat?
Gustul amar al desprtirii de strmoseasca glie,
Se oglindeste astzi n cntul trist de ciocrlie.
Si muntii si pdurea sunt tristi de-a mea plecare
Si lunci, cmpii si dealuri si ape curgtoare...
Gustul amar al desprtirii mi-l amintesc mereu
Si-n greaua ncercare m rog lui Dumnezeu,
S-mi dea puterea si tria nscut din popor
S-mi pot cnta n versuri dorinta si-al meu dor!
Iar prin poduri de case cte o pisic
Si mai furioas pe soareci se arunc.
Amrti si ngndurati privim pe fereastr,
n aceast iarn, vai de viata noastr!
C n-avem de lucru nici printre strini,
Nu avem prieteni, nu avem vecini
Aici doar plou, nici zpad nu este.
La noi n tar e frumos, e ca n poveste,
Cu obiceiuri vechi si veselie mare,
Romnul ntmpin orice srbtoare!
n Romnia-i de basm cnd cade ninsoare,
Pe Mediteran-n schimb este zbucium mare.
Si-n Italia e iarn n nordul ndeprtat,
Dar n sud e altfel, parc-i n alt stat.
Continu s plou si este trist afar.
Oho, cte luni mai sunt pn la var!
Dar ne bucurm c suntem mpreun
Pe orice anotimp, pe soare sau furtun!
54
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Mihai MOLE{AG
(n.24.10.1951)
Nscut la Somova, judetul Tulcea, unde si-a nceput studiile, continuate la Liceul Teoretic nr. 2 Tulcea,
Scoala Postliceal de Constructii Bucuresti si Facultatea de Psihologie a Universittii Spiru Haret. A
functionat ca tehnician constructor, apoi ca maistru instructor, iar n prezent este profesor de liceu.
Este membru fondator si presedinte al Clubului Umoristilor Tulceni Haz si membru fondator al Uniunii
Epigramistilor din Romnia.
A scris ndeosebi epigram si proz umoristic, ntr-o vreme lucrnd ca publicist la ziarul Acum din
Tulcea.
A publicat volumeleEpigrame pe... alese (1996), Ironii necesare (2002) si Dialogri epigramatice (2004).
Este inclus cu epigrame n peste 30 de antologii si culegeri colective.
Cartea
Prezent-n spatii culturale,
n librrii, biblioteci,
Ea umple rafturile goale
Dar nu i capetele seci.
Unui setos
Butor cum eti, de soi,
Ai turnat o noapte-ntreag
Ca-ntr-un ditamai butoi
Cruia-i lipsete-o doag.
Unei tinere
Consum pudra, fardul i pomada
Visnd c-i cel putin Sheherezada
Si te convingi, de conversezi cu juna,
C-n capul ei sunt nopti - o mie una.
n satul meu
n satul meu, de cum dau zorii
Si cade roua pe poteci,
Flcii, mndri ca bujorii,
Se-ntorc truditi din discoteci.
Specific najional
Englezii au, precum se spune,
Sindromul vacilor nebune
Pe cnd romnul duce-n spate
Sindromul vacii ncltate
Constatare
Jznd, cu-aceiai ochelari,
Salarii mici i preturi mari,
Ofteaz omul i ngn:
Stm prost cu optica romn
Romanja celor trei rachiuri
Pe trei crri venind agale,
Trei gnduri negre-i dau de veste
C-n cele trei csute-n vale,
n prag l-ateapt trei neveste!
Delta
Nuferi, ap, aer, soare,
Brci, alupe, marinari,
Pete, psri cltoare
Si tntari, tntari, tntari
Idil
Eram ndrgostit i orb
Si snul tu, un strop de rou,
Puteam n palm s ti-l sorb...
(De nu mi-ai fi crpit vreo dou).
S-a scumpit benzina
Stirea asta asasin
Sugereaz, vrei, nu vrei,
C tariful la benzin
A luat-o pe ulei !
Unui tribun prea nflcrat
Nu c-ti fac o apostrof
ntr-o fals ditiramb,
Dar ai fi un tip cu stof
Dac nu te-ai da n stamb.
Fugit irreparabile tempus
Erai o primvar, doamn,
Cu fructe-n prg, dar vremea tese,
Iar astzi e trziu, e toamn
Si toate fructele-s culese
Aleyii noytri
Ne promiteau imense binefaceri
Dar azi, loviti complet de amnezii,
Au transformat mretele prefaceri
n grandioase prefctorii.
Unui ttic conyttiincios
Ca tat, timpul ti-l dedici
Si celor mici, de bun seam
Si e normal s le mai zici,
Din cnd n cnd, ceva de mam!
Cnd spl
Cnd spl, sotia-i bucuroas
Si peste poate de fudul
C are, n sfrit, n cas,
Main de splat cu Bul!
Maladiv
Nu spun vorbe goale,
S-a verificat:
Dac n-ai parale,
Eti paralizat!
Unei tinere perechi romno-basarabene
n parcul plin de flori i fluturi,
Pe-alee, fericiti, se plimb,
Descoperind n lungi sruturi
Si legtura lor de limb.
Trecut-au anii
Ce chipe mai era odat
Si frumuel - ziceai c-i fat;
Acum e mo, puterea-i slab,
Da-i tot frumos, de zici c-i bab!
Profesorul
Un dascl este un izvor
Curat ca roua-n zori de ziu,
Ce pare tulburat uor
Cnd bat elevii apa-n piu.
Concluzie
Dup cum se plimb-n voie,
Azi, multime de cretini,
Arca aia a lui Noe
A avut i clandestini.
Schimbarea orei
Cnd timpul zboar ca lovit de streche
Si orele se schimb, una-dou,
El se trezete tot la ora veche
Adic, practic, dup ora nou.
Plriile
Nu stabilesc vreun parametru,
Dar pe la noi, vorbind de straie,
Sunt multe plrii de fetru
Ce stau pe cptni de paie.
ntoarcerea pescarului
Lihnit de foame i setos, firete,
De cum se cobor pe mal, din lotc,
Bu pe loc un blid cu bor de pete
Iar de mncare-nfulec o votc.
La urm
Cnd m-o conduce ultimul pluton
Si - pus pe otii - voi mica piciorul,
Mi-o spune soata-ntrerupnd soborul:
Stai drept c scoti genunchi la pantalon!
55
Anul II, nr. 11(15)/2011
TESTAMENTUL DIN STRADA NISIPURI
ntocmit yi rnduit
n Infern, Purgatoriu, Paradis
yi Mult-mai-Presus
de
$erban Codrin
o dat cu oculta dispari(ie
a inscrip(iilor de la o Poart la alta
pe vremea grozavei cltorii
{erban CODRIN
MULT-MAI-PREJOS-DE-INFERN
(Cum a ratat Marele Maestru tot felul de yanse)
Se poticnea pe cale si repeta, mereu se poticnea si mereu
repeta omul Virgil, nu-i mai tcea gura:
Cum tot n-am devenit furios, deocamdat amndoi suntem
acuzabili de port ilegal de neliniste, ns partea frumoas a
lucrurilor const n faptul c trebuie s ratm orice sans de-a
intra naibii n legalitate!
S deschidem repede cartea asa cum am deschide
Fereastra dinspre grdin n zorii zilei, cstiguri
Si pierderi scrie aici, negru pe alb, pierderi si cstiguri
ntr-un timp care de mult nu mai este timpul nostru.
Cum nu se putea mai ametiti, ndrzneam cte unul, doi, trei pasi,
ce extraordinar, mai stiam s numrm, dup attea bahice osteneli.
Suntem hotrti s lum n brate modestia,
Pentru c va fi o cltorie mntuitoare prin catacombele
Veacului de pomin, al douzecilea, n ordinea de inventar
A istoriei, crcium dup crcium, cale lung
Si intortocheat, n form de pentagram, din Infern
Spre Purgatoriu pn pe acoperisurile mult mai departe
Si mai presus, cu stele dezolant de rosii!
(n cele din urm, omul Virgil fcu un gest esenjial)
ntr-o sear devenit noaptea istoriei, tocmai ne mrturiseam,
pe soptite, s nu ne auzim nici chiar noi ntre noi.
Pe aici lumina nc mai supravietuieste,
cineva lumineaz totusi,
Hai c are important faptul
c totusi cineva lumineaz,
C lumineaz totusi cineva.
Astfel eu, poetul, si omul Virgil ntr-un foarte primejdios
balans, brat la brat cu toiagul pribegiei, ne clcam Unul pe urme
celuilalt, dndu-ne curaj, aceast lumin a nenorocirii.
Asa ne place, cum ne spurca un virtuoz n arta
Fragedelor njurturi, s bem sapte haite, n viscol,
De lupi turbati, apoi s ne dregem cu nemernicul
Vin acru al fricii, marcaStix & Comp, pentru c nu,
Pentru c da, pentru c nu despre cltorie
Ci despre paharele umplute cu neliniste vine vorba,
A tras maestrul de lantul cu mner peste produsul eforturilor
sale si apa, hodorong!, s-a prbusit n cascad, oho!
O vizit foarte important la sediul unui anumit
serviciu secret
Rtcit printre zilele si noptile veacului,
La o margine de drum, n obscuritatea bufetului De Azi pe
Mine, nebrbierit, obosit, cu ochii luminosi n felul su deosebit,
N-ai fi zis c omul Virgil tocmai czuse ntr-o groap cu
melancodesperatocolie, prilej, cu art, s-si joace rolul de recitator,
pentru c recitatorul nu stie de glum.
Prietenul nostru comun, Orfeu, a plecat n infern,
Pe jos, dar cu oarece grab, fr s mai astepte
Cine stie ce mijloc de locomotie, acum l asteptm
S ne destinuiasc primele impresii din cltorie,
Prin ce coclauri a ajuns, da, poetul sau ce-o fi el,
Probabil are tolba asemeni vntorilor norocosi,
Plin de peisaje, drumuri si popasuri, obiceiuri
Culinare, ntmplri, condici de sugestii si aprecieri,
Te rugm, maestre, povesteste-ne, este adevrat
C infernul exist, sau nu-i dect numele unui
Alt soi de arbore, ori o nou destinatie pentru turistii
De bani gata, fascinati de adrese exotice?
De dragul dumitale suntem fericiti ca o crut cu pine, ca o,
Continuare din numrul anterior
56
Ca o, n sfrsit, ca o masin ncrcat cu pine.
(Orict de fericit, maestrul yi deplngea starea...)
Evident, groapacrevasarpa siroia din toate mdularele,
Ohohoho, ce-i mai rmsese maestrului dect s-si frece
coatele pe tejgheaua de scndur,
Prilej s-i fac semne de-a dreptul indiscrete celei mai pisicher
sculptate si copios aromatizate secretare dup standardele
erotismului stiintific, cu o adncitur de-a dreptul periculoas ntre
sni, mai mare mila,
srcut, srcut,
de fustita ei scurtut,
De la Serviciul Muze i alte Mijloace de Creatie.
- Ne deplngem starea de refuzati, adic fr aprobri pe
cererile pentru deplasri si documentare, totusi nu pierdem
traditionalul, ba chiar verificatul prilej s ne adresm tie,
inspiratoarea, aspiratoarea, paralogica, mai vrei, ti mai dm,
paranoica noastr ocrotitoare pe toate cile, asadar apropie-te,
Dovedeste-te hrnicut,
de mnut,
drgut puicut,
C-un ceas mai devreme de-a fi nevoiti, fr lanterne si
chibrituri, s ne scufundm n beznele unui nspimnttor trm,
printre cele mai urgisite artri.
Pe cnd eram noi poetei tinerei, ce mai crciumioar,
crciumioar, cu trei felinare-afar, dou sparte, unul stins si o
inim de-aprins, fr bani de la casieria din subsolurile fondului
literar, luam la rnd tuicile, slibovitele, coniacele, plincutele, dou
prune, drojdiile, fetitele si toate alea, numai guri s fi gsit,
prosptur, prospturi n borcan de murturi.
(...cu toate c mai credea n cine ytie ce
continuare a dialogului)
- Ar trebui s njur frust, fi-ti-ar porumbita-n blrii,
Dar m mpiedic decenta, pentru c unei asemenea slbiciuni
de mahala i vor veni soroacele chiar n infernul nostru iubit,
Precum glsuieste un cntec de elan nestvilit.
F-ne hatrul cu niste cafele tari, de s se distileze fonta n asa
s-a calit otelul!
Ieri sau alaltieri, exactitatea nu conteaz, organizasem un
nesimtit de subtil atac mpotriva ascunztorilor tale trupesti, cnd
mi-ai btut la us cu delicatete si mi-ai spus-o din prag, hahalero,
ti-era trsal s nu-ti murdresti pantofiorii cu tocuri n atelierul
meu de poezie:
Ce scrbosenie pretinzi c-ai nscocit, iubitule?
Noi nu ne vom mai desprti niciodat, oh, ochiul-boului,
Bumbisor, talpa-gstei, urda-vacii, trandafir.
Calc-m n mirabilele tale picioare, puicut, binecuvnteaz-
m cum ti vine la mndrete de gurit, numai recunoaste dracului o
dat c destinul izbeste poetii de irealitate, si d-i si zdrobeste-i, si
d-i si nenoroceste-i, dar ti trntesc o mrturisire de-o s te mbeti
muci:
Pentru scotoceal printre desuurile cte mi le ascunzi se face
vinovat numai acest insolent, neobrzat, impertinent,
Dar ce spun eu, lumpenangoasat si vagabond bgcios prin
jungle umane, asa c, deocamdat, fii ndurtoare, arde-l pe
derbedeu peste degete,
Iar mie laud-mi sacrificiul de cluzitor din bodeg n bodeg,
pentru c, insist si repet, sunt,
Asemeni lui Moise n pustie, cartea Exodul, habar n-am dac-
oi fi citit-o, nu conteaz la autobiografie,
Sunt crj, sceptru si busol n cutarea omului insuportabil
de nou, indicator de circulatie, stea polar din subteran proletar
n subteran,
Sunt purttorul de grij si bgtorul de seam,
Sunt cu gndul, mirabile visu, la pufosul motan al detectivului
Arthur, patronul de drept al marii nedumeriri:
Dar ce v priveste pe voi poezia, puslamalele
Inconstientului colectiv, ntr-o lume smuls din minti
Si din ttni, orict i-ati unge cu destin balamalele,
n anumite privinte, sau n anumite privinti?
Noapte de noapte aud pasi grbiti prin memorie, nseamn c
tu, paranormala mea, rtcesti printre farfurii murdare, crtiti si coji
de pine, n primejdie s fii confundat cu firimiturile, cu
rmsitele,
Asa c las la o parte zgrcenia si multumeste-mi pentru
amplul cntec de desprtire n pace si bun ntelegere ntre
popoare:
La revedere, cumintenia pmntului ce ne esti, la revedere! Eu,
Autorul obiceiului de-a rupe hrtiile destinate viitorului,
Si el, poetul mpins cu umerii
la zidul tcerii, plecm din primul
colt al stelei, la lupta cea mare,
Nebunii de noi, s ne nghit viteza ntunericului, oh,
periculoasa,
Vtmtoarea, si plou si ninge, si plou-al dracului,dar ce ne
pas
Nou, avem crja, avem ciomagul s ne aprm de javrele
Infernului,
De vulturii si belferii Purgatoriului, de grzile rosii ale
Paradisului, avem Ghidul crciumilor pe drumul
poeziei multilateral dezvoltate,
avem pe naiba
S ne ia si-o Poart dinainte, la revedere, cumintenia
pmntului!
Mai apoi, n fumul tigrilor, ntre pahare sparte si farfurii sleite,
ce s fac altceva omul la o mas lung si bogat, dect s cad
cu fruntea pe scndur si s m cuprind frumos pe dup umeri.
- Haidehaidehaide, poete n mizerie, schimbm adresa, ce
talpa iadului de peregrini suntem, uite cum se ntorc scaunele, se
numr paharele, se compun chitante,
Notele de plat ale trecutului, asa c merit s ne declarm
atasamentul pentru sacrificiile inspiratoarei noastre.
(Ayadar, maestrul a mai recitat un poem trecut
sub tcere)
Noi am pierdut orice sperant, tocmai de aceea,
Vai de genunchii rupti, vai de gleznele nsngerate, pretul
Pltit pentru pribegia n cutarea omului nou, ncet,
S nu producem panic sub poezia mai tulbure ca umbra,
Sub umbra mai prpstioas, mai tulbure ca poezia.
Mergem spre-o drpnat Poart si nici inima
Nu ne mai ncape n piepturi de toate spaimele
Vndute pe-o clip de nimic, precum n Infern asemeni
Pe pmnt, unde noi am pierdut orice sperant, amin, poete.
57
Anul II, nr. 11(15)/2011
Gheorghe CONSTANTINESCU-GECO
(n. 16.11.1941)
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut la Brila, unde si-a nceput studiile, continuate la Liceul Teoretic ,St. O. Iosif Rupea, judetul
Brasov, si Scoala Tehnic Postliceal Auto Brasov. A functionat ca tehnician la ntreprinderea de Auto-
camioane Brasov, n prezent fiind pensionar.
A activat ca membru al Cenaclului Umoristilor Brasoveni Anton Pann si este membru al Uniunii
Epigramistilor din Romnia.
A publicat volumul Sub zodia scorpionului (epigrame, 2001).
Este inclus cu epigrame n peste 35 de antologii si culegeri colective, iar la concursurile nationale de
gen a obtinut peste 40 de premii.
La poporul romn
Coincident fericit
La un popor nefericit,
Coloana este infinit
Rbdarea fr de sfrsit.
Cultura yi Educa(ia
Cum sunt astzi neglijate,
S ajungi un om subtire
Singura modalitate
Este cura de slbire.
Rug
Modest ca un romn cinstit
Ce caut n zadar dreptate,
S pot s rabd la infinit
V rog s-mi dati eternitate!
Mafia
n tara noastr democrat,
Se vede si s-a consemnat:
Ea nu se d acum plecat,
C e o Mafie... de stat!
n (ara marilor corup(i
Banii sunt ai lor,
Viata-i tot mai grea
Si ei fac ce vor,
Pe onoarea mea!
Revela(ie
Azi, ceva mai lmurit,
Pot s-mi dau cu presupusul:
Dac esti mai rsrit
Te accept si APUSUL.
La 70 de ani
Lupt cnd vin iar crizele,
Mndru, nu m las supus
Si cu analizele,
Sunt la limita de sus!
La Loteria Vie(ii
Analistul consemneaz:
De multi ani n Romnia,
Fericirea, bucuria,
Tot mereu se reporteaz!
Fecunditate
I-admir pe cei ce guverneaz,
Au seva tras din popor,
Ei sunt virili si procreaz,
Copiii strzii sunt ai lor!
nghe(area speran(elor
Nu-i o simpl ntmplare
Si era de prevzut,
Cnd avem la guvernare
Azi, un ZERO ABSOLUT!
ntrebare yi rspuns
Ce-i lipseste unui chel,
Cnd e mare demnitar?
Si rspundem toti la fel:
SCUTUL... DE MRGRITAR!
Marele OM POLITIC
Mai plnge, rde zgomotos,
n lupt-i aprig si abil,
L-as compara c-un FT-FRUMOS
DIN LACRIM... de crocodil!
Blazare
N-am sperante, n-am idei,
Implicarea-i minim,
Chiar infarctul, dragii mei,
Nu-l mai pun la inim!
Reorganizarea teritorial
Vezi, azi, lcomia,
Clar, la demnitari,
Vor din Romnia,
Toti, bucti mai mari!
n fa(a tenta(iei
Rezistenta mea slbeste
Sub un cer cu luna plin
Si s-o-ntep m ispiteste,
O conduct de benzin!
Alesul perfect
Juctor atras de dive,
Nu-l doboar crizele,
La el toate-s pozitive...
Chiar si analizele!
Arta corup(iei
Arta asta ia amploare,
Cnd dispare frica, jena,
Cnd e haosul mai mare,
Cnd guvernul e MECENA!
Femeia
Cnd iubeste o ia valul,
S-o calmezi e n zadar,
C femeia sare calul
Dac vede-un armsar.
Combativitate
La iarn, de-mi va fi iar greu,
Eu nu m las si cu elan
Pe ulit, ca un aheu,
M voi lupta cu un troian.
Unei doamne distante
N-o poti aborda direct
Si doar prin deducere
ntelegi c din respect
Vrea si-o introducere!
Elegan(a unui donjuan
O cravat asortat
Cu cmasa si butonii,
Haina-i vine ca turnat
Si-i cad bine pantalonii!
Ca PRIM-COSA$
Domnul Boc ne-a tot lovit,
Cu accize, taxe noi
Si-n concursul de cosit,
Moartea e pe locul doi!
n Romnia
La scoala vietii s-a vzut
Si-avem exemple sugestive,
C au contat, de necrezut,
Si notele... informative!
Marii demnitari
Cum respectul este mare
n aceste triste zile,
Au onoruri militare
Dar si huiduieli civile!
58
Constantin LUPEANU
(China)
Cnd Gebb a acceptat pozitia de sef al
biroului din Musonia, nimic nu-l ndrepttea
s cread c perioada de un an, pentru care
semnase contractul, avea s se prelungeasc
peste msur. Orasul unde si avea sediul, i
se pruse, la nceput, o aglomerare fr nici
o noim, unde tronau zgomotul si praful.
Dup o lun sau dou, nu mai vedea nimic
din aceste rele, cstigat de respiratia oceanu-
lui, de vegetatia din jur, de aerul cald si dulce,
care-i nvluia fata ori de cte ori iesea din
cas sau din masin. Se obisnuise sau abia
ncepuse s nteleag farmecul locului. La
un an de la sosire, nici nu se gndea s plece,
nct i scrisese presedintelui companiei c
avea de gnd s se naturalizeze.
- Rmi ct vrei, i spusese presedintele
la telefon. Contractul se prelungeste automat,
an dup an.
Si rmsese.
- E ca o femeie care stie s fie enigmatic,
pe care o admiri chiar dac nu este a ta, se
trezi gndind.
- La cine te referi?
- Poftim? ntrebarea asistentei sale l ne-
dumeri, incapabil s-si dea seama c acele
cuvinte i iesiser din gur.
- Cine este femeia enigmatic?
Se uit lung la Mugur de Bambus. O pl-
cea. Femeie tnr, supl si gratioas ca mai
toate musonezele, detinea dou atuuri: vor-
bea bine limbile englez si francez si avea
acel trup nepmntean, cum scrie n poemele
lor vechi.
Ea l privea zmbind si fata ei semi-oval
cstiga n gratie.
- Ei, bine, pesemne c, fr s-mi dau sea-
ma, am transpus un gnd n cuvinte. S zicem
c n-ai auzit. Era un gnd al meu, pentru mine.
- Dar eu am auzit si m ntreb la cine te
referi. Pot s-ti fiu de folos n vreun fel?
- E secretul meu.
Intraser n cldire si mai simtea nc ae-
rul, pe care-l numise voluptos, mngindu-i
obrajii, n momentul cnd coborse din ma-
sina cu aer conditionat, rece, uscat.
- Stiu, nu se ls Mugur de Bambus. Tre-
buie s fie Doamna Perla.
- Perla?
- Enigmatica sotie a directorului Binh
- Enigmatic, zici?
- Ha, Ha, Ha !
Mugur de Bambus se strecur n biroul
ei, detasat de secretariat printr-un paravan
cu broderie de mtase.
- Nimic nou, domnule director, l ntm-
pin secretara.
Fusese la o ntlnire de afaceri, o prim
tatonare pentru o posibil comand en gros
n trile indochinei. Biroul regional ocupa o
bun parte din etajul 9 al unui bloc de oficii.
Partea cea mai mare cuprindea ncperea n
care lucrau cei zece-doisprezece salariati. n
partea opus secretariatului erau un salon
elegant cu mobilier sculptat si sala de trata-
tive - o mas mare cu scaune de o parte si de
alta, un ecran si aparatur pentru proiectare,
video tv si toate celelalte utilitti moderne.
n camera rezervat siesi se ajungea prin se-
cretariat, nct att secretara, ct si asistenta
i se nftisau repede, chemate prin cte un
bec minuscul care lumina interminent, bec
montat pe telefoanele de pe mesele la care
ele lucrau.
Trecuser ctiva ani de cnd sosise cu
gndul de a nu sta mai mult de un an, departe
de Europa si simtea c se mpmnteneste
pe zi ce trece.
Pe directorul de banc Bo l cunoscuse
la o receptie. Reprezenta de curnd ANZBank
n oras si era socotit un finantist de viitor, cu
studii de masterat la Londra si doctoratul n
Australia. Era nsotit de sotia sa, o femeie cu
frunte nalt, ochi mari si buze crnoase.
Att retinuse la acea prim ntlnire, cnd
fuseser introdusi unul altuia de primarul ora-
sului, el drept seful celei mai mari si de succes
companii multinationale de import-export, iar
Bo ca noul director al ANZBank, o stea n
devenire.
Gebb se asez pe scaun, deschise mapa
cu lucrrile la zi si se uit neglijent peste hrtii.
Stabilise un mod de actiune. Colegii si asis-
tenta trasau cu carioca pe documente, n
stnga sus, o stelut de culoare rosie n caz
de prioritate, albastr n ideea unei rezolvri
normale si galben dac era o chestiune care
necesita o atentie sporit. Cnd o anume pro-
blem era urgent si nu suferea amnare sau
dac presupunea o discutie prealabil pentru
a se fixa modalitatea de abordare, oamenii
intrau direct la el, fr s fie anuntati, ntr-o
atmosfer de egalitate si frtie pe care o ins-
taurase de la nceput.
- Albastru, albastru, albastru... murmur,
atent mai cu seam la culoarea stelei, dect
la continut. Gsi o singur fil notat cu galben.
Printr-un e-mail, directorul ANZBank i
transmitea oferta pentru un cont personal cu
Master Card. O s-l roage pe contabil s-i
fac formalittile. Sau poate nu. Perla lucra
si ea la aceeasi banc. i trimisese un mesaj
telefonic:
- Voi deschide cont la banc. Oare cnd
s vin, pentru a fi sigur c te voi vedea? Te
mbrtisez, Perl Natural.
Rspunsul ei nu ntrzie:
- Mine la prima or, cafea n trei. Te srut.
- Si eu, Voluptate! se inspir el din gndul
despre aerul locului, atribuit Perlei de ctre
Mugur de Bambus. i si raportase sotului.
- Merci, romantic incurabil!
Schimbul de mesaje ncepuse la cteva
zile dup ce se cunoscuser. Citise ntr-o re-
vist pentru femei un interviu cu ea. Fusese
sef de promotie, se perfectionase la Londra,
unde l cunoscuse pe Bo, iar n banc ajun-
sese director pentru marketing nainte ca so-
tului ei s i se ofere pozitia suprem. Ii trimi-
sese un mesaj, felicitnd-o. Ea i rspunsese,
ncntat de reactia lui. Schimbul de mesaje
avansase repede. De la formulele de politete,
trecuser la cuvinte de pretuire si mai adn-
c, cnd el i scrisese:
- Ai o parte din inima mea.
Ea replicase abia a doua zi:
- Inima mea ti apartine aproape n ntre-
gime.
Urmase o ntlnire. O invitase la el acas.
Locuia ntr-o vil, parte a unui complex ridicat
de un constructor japonez, la intrarea fluviu-
lui n mare. De la etaj, privirea i era captat
de peisajul tropical luxuriant si un cer de ap.
59
Anul II, nr. 11(15)/2011
Acolo o primise, pe terasa larg, cu fotolii
din ratan si sezlonguri din bambus. Perla ira-
dia alb. Purta pantalon si o bluz ncheiat
pe gt, cu mneci lungi, peste care trsese
mnusi largi, totul pentru a se apra de soa-
rele necruttor de la tropice si a-si pstra
pielea ct mai aproape de alb. Ochii inteligenti
erau potentati de rama mare a ochelarilor si
zmbetul relaxat i se citea pe buze si pe obraji.
n ochii lui se citea admiratie. Ea era ncntat
de omagiul scris si sugerat. Au nceput s
discute despre afaceri, apoi ea l-a ntrebat
brusc dac este adevrat c a rnit mai multe
inimi de cnd se stabilise n oras.
- Absolut fals! se apr el.
- Eu l stiam pe Gebb din descrierea unei
prietene, nainte de a-l cunoaste la acea receptie.
- Cine anume?
- Ah, numele ei nu ti spune nimic. Ce stia
ea era doar ecoul unei iubiri...
Gebb o examin atent. Sttea rezemat n
fotoliul din fata lui, cu un aer complice. El i de-
talie relatia pe care ea o stia din alt perspectiv.
- Oamenii nu sunt numai buni sau numai
ri, se trezi explicndu-se. Uneori m surprind
pe mine nsumi. Oamenii sunt dominati sau
mcar condusi, influentati de interese, orgo-
lii, atitudini de moment. Apoi rolul ntmplrii
este nalt.
- Ceea ce numim ntmplare nu este oare
o optiune?
- Posibil. Optiune generat de un eveni-
ment neasteptat, s zicem?
Ea ntoarse capul dup un stol de cormo-
rani. Se ridicaser din fluviu si se ndeprtau
ctre apus. Curnd, Perla plec si Gebb r-
mase cu imaginea capului ei rsucit ctre
stnga. Prul negru, bogat i era prins cu un
ornament floral mrunt si i se revrsa pe spate
n cascad. n mijloc, scoica urechii si dincolo
de ea obrazul neted, nasul mic si prtia nem-
surat a fruntii, care pe el l atrgea si-l convin-
gea de inteligenta noii sale prietene.
Discutaser ca doi cunoscuti, fr nimic
care s treac granita, asa cum se ntmplase
cu mesajele telefonice trecute, dar si la zi,
pentru c seara el scrisese:
- Artai ca un model de top. Esti o adev-
rat minune a lumii. Ce om ncrcat de noroc
este sotul tu!
Ea nu i-a rspuns, n schimb, a doua zi,
nainte de a pleca la birou, el si deschise a-
dresa de e-mail privat si citise ntelesul pe
care ea l dduse pretuirii lui:
Ce idee, domnule Gebb! Eu s aduc ca
un model! Frumusetea este departe de mine,
ea exist numai n ochii ti. ti mrturisesc
c nu adulmec pretuirea ta, fiindc m cu-
nosc bine. Eu tiu cine sunt, ce sunt i ct
anume sunt din fiecare compliment pe care-
l primesc de la tine. Ce diplomat nnscut
eti! Ai merita s fii ambasadorul trii tale
n capital i nu un om de afaceri n acest
ora, orict de prosper ar fi! Tu tii s lan-
sezi gnduri frumoase, s le colorezi roman-
tic, neateptat.
Trebuie s-ti mrturisesc c am fost do-
minat de fric, ieri, cnd am intrat n casa
ta. O cas mare, departe de forfota oraului,
departe de sotul meu, i numai tu i eu. Nu
tiam c locuieti singur. Cum s tiu? Acum
chiar c nu nteleg de ce am fcut acea vi-
zit, de ce am rspuns invitatiei tale ele-
gante. Uite c nu m nteleg pe mine, chiar
dac sotul meu tia c te vizitez. Dar dup
aceast vizit tin s-ti mrturisesc lipsa
oricrei perspective. Nu m refer numai la
faptul c eu am un sot pe care-l iubesc i pe
care vreau s mi-l apropiu ct mai mult.
Distanta lingvistic, obiceiuri, cultur... ne
face s ntrezrim absenta vreunei anse.
Am dreptate?
Iti multumesc,
Perla
Scrisoarea transmis prin e-mail se n-
cheia brusc. n cursul diminetii, cnd a prins
un moment de relaxare, i-a telefonat. A fost
prima lor convorbire telefonic. Au urmat al-
tele. Dup o vreme, el a constatat c de fiecare
dat el era cel care telefona. Ea nu se ncu-
metase s sune nici mcar o dat. Pe de alt
parte, n timpul discutiilor la telefon, Perla se
arta mult mai rezervat dect n mesaje. Vocea
lui s o determine s fie retinut?
O vreme, elanurile lui Gebb au sltat ntre
mesajele si convorbirile telefonice. Apoi s-a
ivit acea cafea n trei. Gebb si-a organizat din
ajun treburile n asa fel, nct, a doua zi dimi-
neata s fie liber. Ai lui si-au vzut de munca
lor, numai Mugur de Bambus a insistat s-l
nsoteasc. Ea simtise ceva. O intuitie femi-
nin i spunea c el nu se ntlneste cu un
om de afaceri sud-coreean, ci cu o posibil
rival. Mugur de Bambus se atasase de el,
de attea ori trecea limitele devotatiunii unei
asistente. Gebb stia lucrul acesta si avansu-
rile si protectia ei sporeau n perioadele cnd
era singur, fie c ncheia el o relatie, fie c l
prsea vreo iubit. Cnd la orizont aprea o
nou iubire, Mugur de Bambus i era la fel de
devotat, numai c lsa s se ntrevad o
anumit mhnire.
De cnd ncepuse s-i fac o curte din ce
n ce mai asidu Perlei, atitudinea lui Mugur
de Bambus oscila ntre rceal si expansiune.
- Pot veni cu tine si rmn n lobby? n-
treb Mugur de Bambus, n timp ce l con-
ducea la masin.
El i spusese c avea ntlnire la Hotel
Orizont.
- Multumesc. Eu te rog s redactezi scri-
soarea de care ti-am vorbit mai nainte, refuz
el. Si ca o consolare, adug: M ntorc repede.
Urc n masin si-o privi. Dreapt n fata
intrrii blocului de oficii, elegant, Mugur de
Bambus, se trda doar prin miscarea abia per-
ceptibil a buzei de jos, rsfrnt a dezndejde.
i spuse soferului s-o ia spre ANZBank.
Era asteptat. Fu condus ntr-un salon si ime-
diat si fcu aparitia Perla. Merse spre el si-l
srut pe obraz.
- ti multumesc prietene, i spuse, pri-
vindu-l n ochi.
Gebb i srut mna. Se asezar. Cafelele
n cesti mici fur aduse imediat.
- Cafeaua voastr e ptrunztoare ca
ochii ti, ncerc el o apreciere.
Ea zmbi, cu ochii spre usa care se des-
chise. Bo intr si nu se multumi s-i strng
mna. l mbrtis, radios peste msur, de
trei ori.
- La conferinta Europa-Asia, s-a lansat
mbrtisarea tripl, semn al ncrederii, res-
pectului si cooperrii reciproce, zise.
- Eu tocmai ludam cafeaua musonez. E
tare, adic puternic, la fel ca femeile voastre.
- De ceai ce zici?
- Ce s zic? n primele sptmni aveam
insomnii ori de cte ori beam o ceasc de ceai
dup prnz!
Bur. O functionar aduse fisa de des-
chidere a contului. I se ofereau toate nlesni-
rile posibile. Cnd formalittile fur ncheiate,
Gebb avu un acces de sinceritate.
- ti mrturisesc, drag prietene, c i-am
Icut curte Perlei.
- Da, stiu. Tot rul spre bine.
- Poate c uneori am mers prea departe
cu gndul, cu un cuvnt.
- Mie nu mi s-a prut! rse ea.
- Da de unde!
- mi cer scuze, oricum.
- Iar eu ti multumesc.
- Si eu. Si eu! se grbi ea s ntreasc
atitudinea sotului ei.
Gebb nu-si ddea seama ce se ntmpl.
Mesajele trimise Perlei nu erau neadevruri.
Perla i plcuse din ziua cnd o cunoscuse, l
cucerise cu personalitatea ei. Totusi, el nu
era interesat de o aventur. Avusese mai
multe iubiri care dispruser din senin, asa
cum apruser. Poate c avea dreptul la mai
mult dect o toan. Observase schimbul de
priviri dintre ei. Ochii lor emanau iubire si
poate c lucrul acesta l ndemnase la o ase-
menea destinuire. Nici el nu-si ddea seama
ce se ntmplase cu el.
- Vreau s-ti multumesc si te rog s rm-
nem prieteni buni, prieteni adevrati. Mi-ai
Icut un mare serviciu. Datorit tie am redes-
coperit-o pe sotia mea. ti multumesc pentru
mesaje. Gratie lor, stiu c am o sotie perfect.
60
Multumesc, Gebb, prietene!
- Le-ai citit?
- Cum s nu, de vreme ce eu ti le scriam?
- Tu? Ce se ntmpl aici?
- ti multumesc si eu si te rog s m ierti,
Gebb, interveni Perla. Totul a pornit de la
mine. Mrturisesc c m-am folosit de tine ca
s-l fac pe sotul meu s se ndrgosteasc
de mine nc o dat si m-am folosit de el pen-
tru a-ti trimite mesajele de ncurajare, fr a fi
condamnat c mi nsel sotul. El era cel care-
ti scria, ndemnndu-te s te simti din ce n
ce mai tare atras de mine. Sper c nu ti-am
pricinuit o mare dezamgire. Tu stiai c eu
sunt femeie mritat. ntre noi doi n-ar fi putut
s fie mai mult dect o aventur pasager. O
apropiere fr rost, fr viitor. De fapt, cred
c nu te-ai gndit pn acolo. Adevrul este
c ne-am simtit si ne simtim bine mpreun. A
propos, e-mailul pe care ti l-am expediat dup
vizita la tine imi partine n ntregime. Este op-
era mea.
Gebb ajunsese fr glas.
- Si eu am czut n capcana ei, relu Bo.
Am acceptat s-ti trimit mesaje n numele ei,
din amuzament, s-ti facem o fars. Numai c
jocul m-a cuprins si pe mine. Poate c tu ai
crezut c Perla te iubeste. Si ai continuat s-
i trimiti mesaje de dragoste. Mesajele tale n
care i declarai c o admiri, c e frumoas,
inteligent si asa mai departe, culminnd cu
acela n care o considerai model de top si
model de viat, femeie model, m-au fcut s
m ntreb: Oare sotia mea chiar este att de
frumoas, de desteapt si de plcut? Intere-
sul meu pentru ea a crescut. Am nceput s-o
vd cu alti ochi. Cuvinte si gesturi crora na-
inte nu le ddeam atentie mi-au deschis ochii.
De aceea ti sunt recunosctor. Tu m-ai fcut
s m ndrgostesc din nou si s o iubesc din
ce n ce mai mult. Dac ti-am gresit, te rog s
ne ierti. Dar esti brbat si te rog s tii seam ca
ai pus umrul la consolidarea unei familii.
- Iat o minune a timpurilor moderne!
vorbi Gebb n cele din urm.
- Scopul vietii este acela de a revrsa iubirea
pe toate crrile lumii, replic filozofic Perla.
El le spusese c dezvluirile lor nu-l su-
pr. Ele i-au ntrit credinta c iubirea n-
vinge ntotdeauna. Iubirea Perlei pentru sotul
ei, iubirea renscut a acestuia si chiar o
posibil iubire a lui.
De la banc, Gebb i ceru soferului s-l
duc la Hotelul Orizont si expedie un mesaj
telefonic:
- Te astept la Hotel Orizont, restaurantul
international, jumtatea mea de cer.
- De cnd astept cuvintele de la sfrsitul
comunicrii tale, idolul meu blond, i rspunse
Mugur de Bambus.
Salonul International de Carte (S.I.C.),
organizat de Biblioteca National, a adus
pentru prima dat anul acesta la Chisinu
recenta productie editorial a Patriarhiei
Romne si a altor edituri de carte religioas
din Romnia: Sophia, Deisis, Metafraze.
Editura Polirom a venit si cu cele 8 tomuri
ale Septuagintei, editate n anii 2004-
2011.Crtile aduse din Romnia au fost att
de valoroase, nct doi preoti din Chisinu,
de la bisericile Sf. Trei Ierarhi si Sf. Dumitru,
au cumprat pentru bibliotecile parohiale
cte un exemplar din cele cteva sute de titluri
expuse de aceste edituri.
Vom cuta prilejuri de a scrie despre unele
dintre aceste crti. Acum consider c merit
s atragem atentia asupra unui autor care,
desi a iubit mult Basarabia si a suferit toat
viata pentru aceast margine de tar, nu este
cunoscut si citit de basarabeni. Este vorba
despre Constantin Virgil Gheorghiu. Cinci
sau sase dintre crtile sale, editate de Sophia
(Bucuresti) si Deisis (Sibiu), au putut fi cum-
prate n zilele de 31august-4 septembrie, cnd
s-a desfsurat Salonul International de Carte.
Aparitia prenumelui Constantin naintea
prenumelui su,Virgil, se explic, probabil,
prin necesitatea de a se face distinctie ntre
cei doi poeti romni ce purtau acelasi nume:
unul muzician, nscut n 1903, cellalt fiind
autorul despre care vorbim acum, nscut la
9 septembrie 1916. Prenumele Constantin
este adugat din dragostea deosebit pentru
tatl su, preotul din Rzboieni, jud. Neamt,
despre care a scris o carte exceptional, Tatl
meu, preotul care s-a urcat la cer. O alt
carte a sa, Cum am vrut s m fac sfnt, arat
o preocupare fireasc a crestinului, dar care
Nina NEGRU
(Chi[in#u)
ar putea prea unora precoce: micul Virgil,
negsind prenumele su n calendarul bise-
ricesc, hotrste s-l sfinteasc prin felul n
care-si va tri viata. Este cazul s cercetm
dac nu a si reusit.
Imediat dup 1989 s-a vorbit mult la TVR1
despre Constantin Virgil Gheorghiu, scriitor
romn din Franta, n legtur cu best seller-
ul intitulat Ora 25. Dintre crtile sale de
Memorii aprute n 1986 si 1995, primul
volum, salutat cu entuziasm de Alain Peyre-
fitte, cuprinde mult informatie despre copi-
lria lui Virgil Gheorghiu n satul de la poalele
Carpatilor si despre adolescenta sa, adic
cei 8 ani petrecuti n Chisinu, unde-si fcea
studiile la Liceul Militar.
C. V. Gheorghiu scria despre basarabeni
ca despre familia sa. Din cartea Omul care
cltorea singur aflm c, pentru C.V.Gheor-
ghiu, Basarabia a rmas mereu un pmnt
negru foarte drag, pe care l-ar fi ales ca loc
de trai. L-au impresionat basarabenii, pe care-
i vedea mereu ngenunchiati n biserici.

Constelatii Diamantine, Nr. 15 / 2011

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constelatii Diamantine, Nr. 15 / 2011

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.

Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

S-ar putea să vă placă și