Constelatii Diamantine, Nr. 22/ 2012

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.
Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#,
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul III, Nr. 6 (22)
Iunie 2012
Hieronymus Bosch - Grdina plcerilor (detaliu)
George Popa, Criza identittilor culturale..pp.3-6
Doina Drgu(, Versuri ......................................p.7
Janet Nic, O pinie, dou pinii .......................p.8
Iulian Chivu, Ordine metafizic i efectivitate
ecstatic .....................................................pp.9-11
Nicolae Dragoy, Poeme ..................................p.12
Vasile Diacon, George Popa - homo
universalis ........................................................p.13
Geotge Filip, Era poetilor ..............................p.14
Octavian Mihalcea, Extaz i meditatie .........p.15
Mihai Merticaru, Versuri ................................p.16
Florentin Smarandache, Lacul Navajo i
Oraul argintului .....................................pp.17-19
Marian Barbu, Stilistic pe cont propriu (10
marginalii critice) ...................................pp.20-22
Vasile Popovici, Versuri .................................p.23
Adrian Botez, Ritualul cluarilor .......pp.24,25
Petre Gigea-Gorun, Poeme ...........................p.26
Florin Mceyanu, Pictura Renaterii n ]rile
de Jos .................................................................p.27
Ecaterina Negara, Poeme...............................p.28
Emil Bucureyteanu, A venit vara..................p.28
Izet Shala, Versuri ............................................p.29
George Petrovai, Gregarismul romnesc (a fi
i-a nu gndi) ...........................................pp.30-32
Diana Iacob, Versuri ........................................p.32
Boris Marian, Borismarianisme ...................p.33
Constantin E. Ungureanu, Mihai Eminescu i
I.L. Caragiale.............................................pp.34-36
Dan Lupescu, Paul Aretzu - vrf de lance al
poeziei de azi ............................................pp.37-41
Viorel Roman, Undeva la Palilula ..............p.42
Adalbert Gyuri, Bunicul i caii .....................p.42
Ionu( Caragea, Gnduri la masa tcerii .....p.43
Andreea Ion, Versuri ........................................p.44
Octavian Lupu, Chipul eternittii din Insula
Cettii proiectat asupra Catedralei Notre
Dame din Paris ........................................pp. 45,46
Viorel Vicoleanu, Petele din oglind ..pp.47-49
Alexandru Oblu, Bestializarea global..pp.50-54
Maria Ileana Belean, Versuri .........................p.54
Ion Turnea, Flori de cais ........................pp.55,56
Iulian Bostan, Constelatii epigramatice .....p.57
Nicolae Nicolae, Constelatii epigramatice ..p.58
Mihai Batog-Bujeni(, Ispita arderii
nlttoare ................................................pp.59-60
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redac(ie
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British
Literature, English Departament, Bucharest University
2
Anul III, nr. 6(22)/2012 Constela\ii diamantine
Responsabilitatea privind con(inutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apar(ine strict autorului
care semneaz textul.
Adresa redac(iei:
Cartier Lpuy, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
Romnia, cod: 200440
ISSN 2069 0657
DTP: Doina DRGUT
Sumar
Redac(ia
Redactor-yef:
DOINA DRGUT
Secretar general de redac(ie:
JANET NIC
Redactor artistic:
FLORIN MCE$ANU
Redactori asocia(i:
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &
Literatures 249 East Pyne, Princeton University
Materialele se pot trimite la adresa:
constelatiidiamantine@yahoo.com
www.scribd.com/doina_dragut
Partener
Medi a
Ilustra(ia revistei: Pictura Renayterii
n Jrile de Jos
Anul III, nr. 5(21)/2012
3
Anul III, nr. 6(22)/2012
George POPA
I
Valorile culturii europene s-au format
plecnd de la cultura antic elen, la care s-
a adugat crestinismul. Este o sintez a celor
dou spiritualitti, modelat la rndul ei de
matricea formativ ancestral a fiecrui po-
por. Transplantul crestinismului pe spiritua-
litatea greac a fost nlesnit datorit filozofiei
platoniciene, care formulase ideea existentei
unei lumi de dincolo eterne a arhetipurilor
(prefigurnd viitoarea mprtie a ceruri-
lor), de unde sufletul nostru a czut, ntem-
nitat n trup ca stridia n scoica sa, viata p-
mnteasc nefiind dect o ucenicie a mortii.
Pascal releva acest fapt: Platon a dispus de
crestinism. Creatorul fenomenologiei, Ed-
mund Husserl, afirma: Europa spiritual
ii are locul de natere bine determinat, na-
tiunea greac antic.
Schematic, valorile spirituale care conste-
leaz esenta spiritualittii grecesti sunt urm-
toarele:
- ratiunea - instrument de cunoastere si
evaluare axiologic a vietii, a lumii;
- filozofia - iubire de ntelepciune, mod
de viat, n sens de uimire n fata existentei;
- adevrul - aletheia care nsemneaz
ne-uitare c suntem emanatie cereasc, o-
mul este o rud a zeilor, minunea suprem a
lumii, asa cum afirma Antigona;
- idealizarea vietii si a lumii - n contrast
cu modul realist modern;
- sectiunea de aur sau proportiile divine
- principiul perfectiunii formelor, conditie a
eternittii lor;
- poezia este mai adevrat i mai ele-
vat dect istoria, postulat aristotelic; este
mai adevrat poezia, pentru c nu ne este
impus ca istoria, care vine de dincolo de
noi si ne antreneaz n vrtejul ei, n timp ce
poezia este creatia noastr, este lcasul, casa
fiintei omului; drept care, Protagoras afirma
c pentru om, cea mai important parte a
educatiei este cultivarea poeziei;
- kalokagatha simbolul fundamental al
Criza identit#]ilor culturale
culturii vechilor greci; el reuneste cele dou
idealitti - kaln - frumosul si agathn -
binele, n sens de noblete etic si spiritual.
Ne vom opri la dou din aceste constante.
Gndirea rational a fost initiat de n-
teleptii presocratici n sec. VII si VI .Hr. si,
cu aceasta, umanismul antic ce va fi transmis
ulterior trilor europene. Facultate a adev-
rului, ratiunea evalueaz totul la msur uma-
n, pentru c omul este msura tuturor lucru-
rilor (Protagoras), nct si zeii, care se afl si
ei pe pmnt, n Olimp, mprumut forma
material si viciile omului, doar c sunt nemu-
ritori. Religia greac este strin de orice
form de revelatie; nu a cunoscut nici profeti,
nici mesia (Jean-Pauil Vernant).
n simbolul sintetic al culturii antice,
kalolagatha, frumosul priveste perfectiu-
nea, armonia formelor materiale (conform
sectiunii de aur, proportiilor divine), iar
binele reprezint nobletea, elevatia spiritului.
Amintim c vechii greci sunt cei care au ima-
ginat diversele discipline filozofice, precum
si genurile literare, preluate apoi de ctre
Europa.
n simbioza care urma s creeze cons-
tantele spiritualittii europene ulterioare, la
vechea cultur a Eladei religia crestin ad-
uga drept element umanistic fundamentul,
iubirea care uneste pe toti oamenii sub un
singur Dumnezeu, acesta nlocuind multi-
tudinea zeilor antropomorfi olimpieni, dar
totodat si pe Iahve, dumnezeul particular al
iudeilor, care se socoteau astfel popor ales
ntre celelalte neamuri. Ideea Unului, a uni-
cittii divine universale venea nc de la egip-
teanul Akhnaton si iranianul Zarathustra.
Astfel, dup Socrate, cel care nfptuise pri-
ma revolutie spiritual, instituind ratiunea ca
facultate suprem a omului, Iisus prin pro-
clamarea primatului iubirii, nfptuieste a
doua mare revolutie.
Mysterium tremendi, adic devotiunea
unit cu povara miticului pcat originar, de
origine iudaic, prin care omul, ispitit de dia-
vol, face ca rul s ptrund n lumea creat,
nlocuindu-se astfel starea paradisiac pre-
adamic - a constituit o energie fertil deter-
minnd, pe de o parte, o comutare spiritual
a fiecrui om privind sentimentul sacralittii,
iar pe de alt parte, impulsionnd ntreaga
cultur european, att n domeniul literaturii
si al artelor precum si a gndirii filozofice.
A urmat un mileniu de confuzie religioas,
cu paroxisme dogmatice si mistice, factori
care au estompat n bun parte componenta
umanistic elen. n Evul Mediu apar ns si
viziuni cu deschidere metafizic ultim; n
acest sens - amintim, Tratatul despre sublim
al lui Cassius Longinus, puternic ancorat n
antichitatea greac, pe care o proiecteaz n
sublim; pe de alt parte Eckhart, cel mai de
seam mistic german al vremii, imagineaz o
depsire a teologiei crestine privind libertatea
absolut; el suie raportul om-Dumnezeu
pn la confundare si chiar - extrem - afir-
mnd naterea etern a lui Dumnezeu Ta-
tl din sufletele cele mai pure .
n Renastere, cultura antic se impune
cu mare fort, este reabilitat rationalitatea,
consecinta fiind resituarea central a omului
n univers. Astfel, alturi de ideea de uma-
nism, formulat ca notiune prima oar de
Petrarca, termen sub poetul care includea eli-
berarea ego-ului natural, a gndirii sale de
dogmatismul religios sub semnul cultivrii
spiritualittii antice greco-latine, apare indi-
vidualismul: omul nu mai face una cu natura,
devenit alter ego, o stpneste si o va ex-
ploata n folosul su, unele consecinte fiind
dezastruoase. Egocentrismul european se va
manifesta, ntre altele, prin colonizarea rapace
si comportarea inuman fat de bstinasii
din colonii, pn la decimarea unor popoare.
Pe de alt parte, revigorarea umanismului
grec a anihilat n bun parte crimele torque-
madice n numele lui Iisus. n spiritele de elit
a persistat ns aspiratia ctre rationalitate
si idealitate, mbinnd kalokagathia cu ele-
Stim de nu trim o lume ce pe nesimjite cade (Eminescu)
7
Luca Signorelli - Crucificarea
4
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 6(22)/2012
mente din spiritualitatea crestin. n fiecare
tar a aprut, pe trmul creatiei culturale,
un model de asemenea idealitate, unii creatori
devenind definitorii pentru structura spiri-
tual a acelui popor, pseudonimul lor de aur.
Asa a fost n Italia Dante, care, n numele
iubirii ideale, dar si a desprtirii rului de bine,
face repartitii de personaje damnate sau
binecuvntate, aruncnd n iad tot ce nu e
crestinism. si afl apoteoza idealului n
iubirea, personalizat uman, n eternul fe-
minin, ideal mprumutat finalmente ntregului
univers: Lamor qui move il sole e laltre
stelle. Este locul s mentionm aici un fapt
semnificativ pentru prelurile din cultura
greac de ctre dogma crestin, si anume,
prezenta purgatorului catolic, evocat de
Dante n Divina Comedia. Ideea acestei
punti intermediare dintre paradis si infern
este discutat destul de amplu de Socrate n
dialogul platonician Gorgias.
Explozia de genii din Renasterea, mai ales
italian, readuc pe prim plan spiritualitatea
antic, ncepnd cu filozofi ca Giordano Bru-
no, cel mai reprezentativ (pe care Eminescu
l luase drept model n intentia de a modifica
Luceafrul si a-i nlta cu mult sfrsitul),
Marsilio Ficino, care nfiinteaz Academia
platonic de la Florenta, Pico della Miran-
dola, care cere omului s ajung de la existen-
t la esent. Artistii plastici transpun pe pn-
z sau n piatr, att subiecte din mitologia
crestin, ct si din cea greco-latin. Michel-
angelo si Rafael ndeosebi, mbin n perso-
najele lor frumusetea fizic, material cu fru-
musetea spiritual, cu nobletea intelectual,
replic pictural a kalokagathiei. Alturi de
compozitiile religioase, muzica de oper
abund n subiecte din antichitate.
William Shakespeare desfsoar cea mai
vast epopee tragic a temei religioase de
ntotdeauna, dar avnd accent deosebit n
crestinism, si anume, confruntarea dintre
bine si ru - rezolvat n final prin magica
ncetare a acestei lupte n Furtuna, unde
apare nseninarea si iertarea care constienti-
zeaz, n inima Mirandei (oglind mirat),
ct de frumoas este lumea si ce minunati
oamenii ei. Si totusi, referindu-se la viata
personal, autorul Sonetelor conchide: The
man are bad and in their badness reign.
Fr viziunea universal a autorului lui
Hamlet, cultura englez ar fi rmas n bun
parte la nivelul senzorial si pragmatic al filo-
zofiei tripticului Locke-Berkeley-Hume.
n Spania, Miguel de Cervantes simbo-
lizeaz n Don Quijotte aspiratia spiritului
ctre idealitate, o lupt fr izbnd si deve-
nit ridicol, - pentru ca El Greco s afle
exorcizarea n nzuinta halucinat a omului
crestin ctre divinitate, trupurile transfor-
mndu-se n flcri aspirnd extatic ctre
evadarea n lumea de dincolo.
n Germania, capodopera lui Goethe,
Faust - ultima mare sintez modern dintre
mitologia greac si cea crestin, ntruchi-
peaz, pe de o parte, erotismul (Das Ewig-
Weibliche/ Zieht uns hinan - sun ultimele
versuri ale piesei) si laxitatea etic a perso-
najului mergnd pn la suprimarea de vieti
- iar pe de alt parte, ideea de idealitate ca
fapt n folosul comunittii. Faust este con-
tinuarea logic a individualismului aprut n
Renastere. Prin lauda activittii umane dedi-
cat materiei si permisivitatea moral, omul
faustic prefigureaz decderea lumii mo-
derne.
Dar, totodat, n Germania are loc replica
n dubl apoteotic: pe de o parte, acmeul
filozofiei moderne prin Kant, urmat de Fichte,
Schelling, Hegel, spiritualitatea fiind con-
siderat supremul ideal, iar Schopenhauer
postuleaz c eliberarea omului de vointa
oarb a lumii materiale este mplinit de mu-
zic. Astfel, pe de alt parte, muzica este cea
de a doua excelent german, reprezentat
de linia Bach-Mozart-Beethoven, urmat de
Schubert-Schumann-Brahms, si ncheiat de
Wagner si Richard Strauss. Prin filozofie si
muzic, Germania se afl la polul cel mai nalt
al idealului european de spiritualitate.
Amintim c Friedrich Schiller considera
kalokagathia simbolul activ n functie de
care trebuie s se efectueze educatia la toate
nivelele de nvtmnt. Si este deosebit de
semnificativ faptul c planul cel mai sublim
al spiritualittii n creatia poetic german,
dar si european, este atins de Friedrich
Hlderlin; or, idealul autorului lui Hyperion
a fost filtrat prin cultura anticei Grecii.
Decisiv n concertul culturii europene a
fost creativitatea Olandei. Dac Rembrandt
instituie, n viziune crestin, clarobscurul
pentru a arunca rul n umbr, Vermeer ignor
umbra si suie la idealitatea luminii pure
ntruchipat simbolic de perl, iar mai trziu,
prin Vah Gogh, la lumina absolut, umbrele
fiind alungate de pe tablou. Si parc totul
filtrat prin clestarele filozofiei lui Spinoza, de
o claritate absolut, instituind dincolo de zeii
olimpici si de raiul crestin, panteismul naturii
- Deus sive Natura - si iubirea intelectual a
lui Dumnezeu - amor intellectualis Dei - con-
ferind astfel demnitate divin naturii, omului
si tuturor lucrurilor.
Alturi de sublimitatea catedralelor go-
tice, cartezianismul - nsemnnd claritatea
ideilor si a exprimrii, constituie caracteristica
spiritului francez. Epoca de aur a culturii
galice - dramaturgia n primul rnd, reia mo-
delul grecesc, cu subiecte din mitologia an-
tic. Ca n toate trile, arta Renasterii franceze
abordeaz subiecte din aceeasi surs. Si ulte-
rior literatura si arta francez abund n su-
biecte preluate din legendele greco-latine.
De exemplu, Le voyage Cythre constituie
capodopera lui Watteau, precum si unul din
poemele celebre ale lui Baudelaire; Pythia,
Tnra Parc, Narcis, Zenon consteleaz po-
ezia lui Paul Valry. Teatrul francez ncearc
s reia n interpretare modern subiecte ca
Antigona (Anouilh), Electra, rzboiul din
Troia (Giraudoux), s.a. Amintim c n gndirea
filozofic, Henri Bergson pstreaz stilistic
limpiditatea cartezian, dar neag primatul
ratiunii n materie de cunoastere, acordnd
acest rol intuitiei, un fel de premis a ira-
tionalittii ce avea s apar prin teatrul
absurd si n unele curente filozofice, care
exerseaz n gol o gimnastic a paradoxurilor
si a negrilor.
n concertul culturii europene, o voce
aparte este constituit de spiritualitatea rus.
Dac n Occidentul catolic fervoarea reli-
gioas crestin apare mai temperat prin ten-
dinta la extrovertie, la gestual si fast - n Rusia
ortodox a dominat introvertia, hiperpirexia
dramatic a credintei, mergnd de la intensul
sentiment al milei pn la autotortur sufle-
teasc - exemplu extrem universul persona-
jelor lui Dostoievski.
De remarcat faptul c n cultura euro-
pean, recursul la simbolica mitologiei antice
nu a ncetat niciodat. Amintim n acest sens
Sonetele ctre Orfeu ale lui Rainer Maria
Rilke, drama muzical Oedip, a lui George
Enescu, tragedia lui Eugen ONeil Din jale
se ntrupeaz Electra.
n rezumat, asa cum afirmam mai sus, se
observ cum identitatea cultural a Europei,
Jan van Eyck - St Christopher
5
Anul III, nr. 6(22)/2012
particularizat pe diversele popoare, s-a
constituit pe vectorii dinamici originari -
gndirea rational si mitic elen mbinat
cu mitica religioas crestin, pe care le ntl-
nim mpcate n poezia lui Eminescu - Venere
i Madon.
II
Pentru a da contur mai precis culturii
europene, ne vom referi foarte succint la alte
dou spiritualitti: egiptean si indian. Dac
pentru vechii greci, frumosul si armonia la
msur uman au constituit albia modela-
toare a viziunii si mplinirilor optime n di-
versele domenii, vechiul Egipt a cultivat
sublimul. n acest spirit au fost create pira-
midele, templele si statuile faraonilor, totul la
msuri colosale.
Este semnificativ deosebirea dintre con-
ceptia privind raportul omului cu divinitatea.
Egipteanul se considera consubstantial cu
zeii, pe cnd la greci, zeii erau cei care au
mprumutat formele umane, doar c erau ne-
muritori. Pe de alt parte, divini se considerau
nteleptii, nc o dovad a centrrii axiologice
a omului de ctre vechii elini n inima uni-
versului.
Pentru locuitorii Eladei, adevrata viat
se afl pe pmnt, pe cnd pentru egiptean
viata terestr era doar o pregtire pentru
viata de dincolo. Nzuinta suprem de dup
moarte a egipteanului nu era un eden al unei
fericiri angelice, ca n crestinism, ci aflarea
tainei care se ascunde napoia tuturor
tainelor, o alt expresie a sublimittii gndirii
metafizice a locuitorilor din valea Nilului. n
acest scop, egipteanul trebuia s fie curat,
n sensul de a fi cultivat n viat marile valori:
adevrul, binele, frumosul, dreptatea, simti-
rea, miestria, plenitudinea vietii. Dac valoa-
rea moral a omului este pus de europeanul
crestin sub semnul pcatului originar, egip-
teanul nu numai c se considera consub-
stantial cu zeii, dar si participant la crearea
lor si stpn pe ritmurile milenare ale pmn-
tului prin strbaterea a numeroase nasteri.
Ct priveste spiritualitatea indian, ca-
racterul su fundamental este identitatea din-
tre om si Dumnezeu; Atman=Brahman, adi-
c viata uman, fiinta izolat este egal ca
esent si se identific prin aceasta cu ntrea-
ga fire, cu viata cosmic, iubirea - kama -
fiind principiul unificator. Aceast formul
este explicat n Upanisade astfel: Advaitam
= Anantam - unitatea este nemrginit, iar
Advaitam = Anandam, - unitatea este iubire.
Astfel, gndirea indian a inclus lumea, divi-
nitatea si fiinta uman ntr-un singur adevr,
a pus accent pe armonia universal, numai
asa omul putnd comunica att cu lumea,
ct si cu zeii. Un lucru deosebit de important:
pentru indian fiecare moment al vietii sale si
fiecare din actele sale sunt sacre, se nscriu
n ornduirea etern a universului. Ca atare,
o deosebire fundamental ntre indieni si
europeni const n faptul c primii cultiv
verbul a fi, sunt preocupati de calitatea fiin-
trii, de spiritualizare, pe cnd ultimii sunt
obsedati de a avea - cantitatea avutiei, con-
sumismul material.
III
Ce avem noi, romnii, n comun cu Eu-
ropa? Alturi de spiritul religios crestin, de
nuant ortodox, regsim gndirea rational,
simtul estetic mbinat cu nobletea etic -
mostenire greceasc. Avem comun de ase-
menea abordarea de simboluri si teme majore
din cultura antic, mai ales din mitologie, fapt
care are loc mai ales n creatia eminescian,
dar si la alti poeti, n muzic, n artele plastice.
Si nu trebuie s uitm legtura dintre ances-
tralitatea noastr si Elada, si anume, mpru-
mutarea de ctre aceasta a celor doi zei
daco-geti, Orfeu i Dionysos, pentru a-i
rennoi spiritual panteonul.
Ct priveste specificul culturii romnesti,
pentru a-l identifica trebuie s ne adresm
creatiilor majore. Iar ca s ajungem la ele,
plecm din illo tempore, de la primul mode-
lator al spiritualittii romnesti, si anume,
tripticul tracic Zamolxis-Orfeu-Dionysos,
solidarizati prin dobndirea nemuririi dup o
moarte initiatic, idee venind de la Geti care
nu credeau c mor, ci doar schimb locu-
inta (Herodot). Or, regsim aceast fenome-
nologie zamolxic trifazic - viat-moarte-
renastere pe un plan existential superior - n
creatiile noastre definitorii: balada Mioritei,
balada Meterului Manole, lirica emines-
cian, n primul rnd Luceafrul, complexul
sculptural brncusian de la Tg. Jiu. Toate se
refer la principii primordiale, la maxima
deschidere cosmic.
Astfel, Miorita dezvolt o viziune pro-
prie romnului privind moartea, pe care o
consider un transfer mitic ntr-o neoexis-
tent mirific nepieritoare. n felul acesta, asa
cum afirm Mircea Eliade, romnul impune o
alternativ intens pozitiv absurdului tragic
al mortii. Balada Meterului Manole, dez-
voltnd o tem ce acoper o arie foarte n-
tins, din Asia pn n Europa, si anume ne-
cesitatea unui sacrificiu uman pentru a asi-
gura durabilitatea unei constructii, capt o
viziune original la romni, n sensul c jertfa
uman confer perenitate unui edificiu re-
ligios unicat (Mnstire-nalt/ Cum n-a mai
fost alt), iar Manole, creatorul - omul ales
- este nvesnicit n capodopera arhitectural.
n Luceafrul are loc o actiune supra-
temporal la nivel de principii. Este vorba de
destinul geniului, care, scrie Eminescu n pos-
tuma intitulat Povestea magului cltor n
stele - denumire mai adecvat Lume i geniu
- este o entitate care nu se afl n planul cre-
atiei, este un strin ntr-o lume strin, nct
nsusi Dumnezeu se mpiedic n cifrul su.
Este cea mai nalt conceptie despre geniu
din gndirea universal. La chemrile unei
muritoare, Hyperion, accept o moarte ini-
tiatic prin coborrile pe pmnt, dar dup
experienta terestr esuat, va renaste la pri-
mordialitatea sa din increat.
Complexul brncusian de la Tg. Jiu des-
Isoar fenomenologia destinului uman: se
pleac de la formele arhetipale - rotundul
Mesei Tcerii si a scaunelor din jur, acestea
din urm introducnd timpul prin forma lor
de clepsidr; mai departe, Poarta srutului
semnific nasterea vietii, dup care urmeaz,
n axul complexului, biserica simboliznd
ntoarcerea pmntului n pmnt, pentru ca
n Coloana Nemrginirii, spiritul s se
nalte, eliberat din materialitate. Psrile lui
Brncusi, motiv mereu reluat n diverse for-
me, demonstreaz aceeasi vocatie a rom-
nului pentru nltare, pentru zbor.
n context, amintim c nu orizontala, spa-
tiul unduitor deal-vale de la nceputul Mio-
ritei constituie matricea modelatoare a cul-
turii noastre, ci - asa cum a relevat Eminescu,
verticala cereasc spre care suie n final
balada vrncean; Muntele este tat al
rurilor i al poporului nostru. Acesta este
cumpna lui, cntarul cu care i cntrete
patimile i fapta. Cci nu-s culori destule
n lume s-nvestmnte/ A muntilor Car-
Jan van Eyck - Omul cu
tichie albastr
(Muzeul Brukenthal din Sibiu)
6
Anul III, nr. 6(22)/2012
patici sublime idealuri. Precum am dis-
cutat n alt parte (Repere n spiritualitatea
romneasc, 2004): vocatia sacralittii este
o alt constant principal a culturii noastre
(se spune ntr-o doin: Cine n-are nimic
sfnt/ N-aib loc pe-acest pmnt), iar Emi-
nescu este poetul care pe plan universal, al-
turi de Pindar si Hlderlin, foloseste cel mai
mult cuvntul sfnt, atribuindu-l cvasi
exhaustiv elementelor naturii; de asemenea,
vocatia luminii; de pild, drumul lui Hype-
rion ctre Demiurg desfsoar poate cea mai
mult lumin din lirica lumii, iar pictura lui
Grigorescu este lumin eteric, lumin n-
sngerat n arta lui Luchian; vocatia cn-
tului, este deosebit de dezvoltat la romn,
descendent al zeului trac al muzicii, Orfeu.
ntr-un cuvnt, viziunea sintetic de la
care iradiaz si spre care converg coordo-
natele principale ale culturii noastre este
elanul ascensional, tendinta spre nalt si ne-
mrginire. De aici, deschiderea cosmic: pe
de o parte afectiv, simpatetic fat de cellalt
si fat de natur, iar pe de alt parte, des-
chiderea metafizic ntru depire i elibe-
rare spiritual.
Se explic astfel de ce la noi, romnii,
crestinismul a fost adoptat sub o anumit
viziune - cea a nltrii si a iluminrii. Astfel,
nvierea, este perceput ca o srbtoare mai
important dect rstignirea, drama mortii, -
invers de cum are loc n catolicism. Tot n
contrast, Schimbarea la fat constituie una
din cele mai de seam srbtori ale noastre.
Renasterea pe plan superior, transfigurarea
sunt consonante cu suisul mioritic, zborul
lui Hyperion, Coloana Nemrginirii.
IV
Actualmente delimitarea structurii proprii
a culturii n diverse tri europene a devenit
dificil, si tinde s devin aleatorie, neesen-
tial. Are loc un proces de nivelare si omoge-
nizare a diverselor culturi. La acest proces
contribuie convergent o serie de factori, al
cror numitor comun l constituie decderea
valorilor, alergia omului actual la axiologic.
Eminescu anticipase nc din secolul XIX:
E apus de zeitate asfintire de idei. La
decderea religioas si disparitia marilor sis-
teme ale gndirii, se adaug criza intelectua-
littii, mediocrizarea si pervertirea artelor,
lipsa oricrui criteriu, inclusiv etic si juridic,
cultivarea instinctelor primare, consecint a
molimei initiat de pansexualismul freu-
dian, si care a invadat poezia, romanul, tea-
trul, pictura, sculptura, filmul: este porno-
cratia, profetit tot de Eminescu.
Are loc o degradare pn la epuizare a
creativittii spirituale, fenomen biologic re-
gresiv semnalat de Oswald Spengler, care
releva faptul c un popor se naste, nfloreste
crend n tineretea sa cultur, iar dup atin-
gerea unor culminatii ale operelor spiritului,
cultura este lovit de senilitate, nlocuit cu
civilizatia, cu pragmaticul, consumismul,
satisfacerea pe diverse planuri a vietii mate-
riale; finalmente, poporul piere asemenea
organismelor pur somatice. Societatea actu-
al este victima a dou ordine de reductio-
nism: pe de o parte, suficienta mental con-
ferit de acumularea tot mai avid de bunuri
de consum, pe de alt parte confiscarea mintii
de ctre satietatea impulsurilor elementare
ale simturilor si ale vegetativului. Este astfel
scurtcircuitat activitatea spiritual posibil
a celor 12 miliarde de celule cerebrale.
Infestarea cea mai nociv a constiintelor
este exercitat de mass media care paralizeaz
ratiunea, prostitueaz imaginatia (regina fa-
culttilor - Baudelaire). Pericolul TV si al
computerului: transformarea omului dintr-un
subiect unic, ntr-un obiect fantomatic pe
care l poti elimina cu cea mai mare usurint
prin simpla apsare pe un buton. De aici sen-
timentul lipsei ponderii existentiale a omu-
lui, genernd impulsul cvasi automat al gra-
tuittii violentei pn la suprimarea fantas-
mei, pn la crim.
Criza intelectualittii, a elitelor a marilor
modele, este exploatat de atacurile pseudo-
valorilor - filozofarzi ai nonsensului si ai ni-
micului, saltimbanci ai paradoxurilor, scriitori
subombilicali, cavaleri ai desfigurativului n
arta plastic. Fizicianul Basarab Nicolescu
afirm: Modernitatea este n mod particular
mortifer. Ea a inventat tot felul de morti
si sfrituri ...De aici strigri ale momen-
tului, precum: adio ratiunii, no future,
ni Dieu ni matre; nimic nu este mai urt
dect frumosul, sublimul este cuvnt
desuet etc.
Se scrie acelasi gen de versificatie agre-
mentat cu vulgaritti, se joac acelasi teatru
licentios, se practic aceleasi pictur sau
sculptur aberant, urechea este agresat de
aceleasi compozitii dizarmonice, apar pe ban-
d rulant aceleasi filme nesemnificative,
obligatoriu cu implicatii obscene, aceleasi
eseisme pretioase si chinuite nlocuiesc gn-
direa filozofic autentic, aceeasi critici in-
culti au fcut din parazitarea operelor locul
unde si manifest infailibilitatea si grobia-
nismul etic. mprati goi trasi la xerox au n-
pdit cultura. Ceea ce s-a creat n trecut este
negat ca perimat, astfel nct unica preocu-
pare este febra noului ca atare, fetisizarea
avangardismelor care se perind si se elimin
unele pe altele n flush-uri subintrante. Spi-
ritul de scandal, incultura presei, a televizo-
rului, a textelor asubstantiale improvizate pe
computer hrnesc marea mas.
Ceea ce desparte pe om de zoologic este
simtul valoric, constiinta axiologic. Dispa-
ritia ei scoate omul din propria lui definitie:
aboleste capacitatea sa de a ntelege si astfel,
de a alege ntre bine si ru, ntre adevr si
falsitate, ntre sublim si josnic, ntre zborul
vulturului si mentalul apter. De aici, dou
constante: rinocerizarea social si prostitua-
rea gusturilor n viata zilnic si cultural.
n acest climat paneuropean, acum cnd
vocile sacre au tcut, nlocuite de voci ma-
lefice, se mai poate pstra o identitate spiri-
tual? Dovad la noi, ntre altele, atacurile
opace mpotriva marilor creatii: cuvntul
mioritic a devenit atribut de denigrare a
culturii si psihologiei romnului, Eminescu
este contestat sau interpretat aberant, folclo-
rul este manelizat, poezia, teatrul proza, filmul
tind ctre acelasi numitor comun - gndirea
infirm, pornografia, violenta.
ntr-un cuvnt, esecul rationalismului
grecesc (Edmund Husserl), criza moralei,
criza religiei, criza intelectualittii, criza lite-
raturii si artei, criza filozofiei si n final, criza
notiunii de om, tind s uniformizeze trile
europene reducndu-le la un acelasi numitor
comun: despiritualizarea.
n scopul de a contracara amenintarea
evolutiei lumii euro-americane spre ceea ce
Vaclav Havel numea eshatologia imperso-
nalittii, va fi nevoie de un inapreciabil efort
spiritual, astfel nct popoarele s-si poat
salva identitatea n fata acestui pericol al
vaselor comunicante ntr-o Europ obosit,
agonic spiritual.
Va trebui s vin o zi cnd cercul vicios
frenezia i dezgustul, schimbrile per-
petue din sufletul modern, dup cuvntul
eminescian, s se opreasc la dezgustul care
elimin frenezia mcinnd viata n gol. Omul
redus acum si nivelat pe o arie ntins a glo-
bului la o simpl fiint digestiv si sexual,
trebuie s se redescopere pe sine, ca unicitate
rational n univers. Corul spiritualittilor
trezite va putea crea un continuum universal
al energiilor care s nfptuiasc efectul mu-
tant. n felul acesta, va putea fi oprit rosto-
golirea abisal pe care o trim actualmente -
intuit de tulburtoarea viziune eminescian
din Memento mori:
Stim de nu trim o lume ce pe nesimtite
cade?
Poate c n vi de haos ne-am pierdut
de mult de mult.
Va fi o a doua zi a nasterii Europei si a
aristocratiei culturii din fiecare tar, care si
recunoaste arhetipurile neschimbtoare, pis-
curile spirituale dinti, de la care s-si ia
zborul noi creatii la noi altitudini.
Crearea lumii a fost un miracol, un eroism
sublim, iar omului i revine eroismul - la fel de
sublim - de a re-crea viata la o ct mai nalt
noblete, mereu si mereu tot mai aproape de
absolut.
7
Doina DR~GU}
tot
ce mi se-ntmpl
este rodul
gndurilor mele
fr timp
yi
fr form
pretutindeni
m avnt
nici nu pierd
nici nu cytig
iar schimbrile
din univers
sunt doar ajustri
la gndurile mele
calm yi concentrat
a ales calea
luminii
ca ntoarcere
spre sine
timpul
nu se mai msoar
gndurile
nu-i mai apar(in
iar un cerc - expresia
deplin
a unui punct -
devine totul
alunecm
printre lucruri
nu avem loc
formele scap
cu desvryire
n mijlocul gndurilor
nici un detaliu
nu este
ntmpltor
nici
nu este
nainte yi dup
se urmeaz
pstrm msura
gndurile
ni le stpnim
sim(urile
ce ne limiteaz
dispar
sub greutatea
propriului destin
suntem goli(i
dar nu epuiza(i
lumina
nu trebuie
pierdut
nu pstrm msura
strngem lucruri
fr s ne fie de folos
nu pstrm msura
mna(i din toate pr(ile
e cu neputin(
s cuprindem totul.
nu rivalizeaz
cu nimic
ptrunde peste tot
dinuieyte yi dureaz
foloseyte clipa
nva(
de la toate
yi cedeaz
pentru a nvinge
plintatea lumii
este-n sine
potriveyte gndurile
n cuvinte
yi scufund eul
n extaz
yi deyi este prezent
el ncearc
s nu fie
nempr(it
yi neamestecat
numai golul permite
locuirea
treptat
nu deodat
cuprinde-n sine nsuyi
tot
nfiripat
n orice
fuge
de fixare
sensul profund
al lucrurilor se pricepe
doar prin detayare
n interior
este misterul
nv(area nu este
cunoaytere
orice acumulare
se pierde
n revrsare
apogeul creyterii
coincide cu nceputul
descreyterii
naltul yi umilul
se ating
Hieronymus Bosch - Adorarea Magilor
48
Janet NIC~
O PINIE,
DOU{ PINII
FOAIE VERDE DE DUDU
O S FIE $I MAI BINE
Deviza olimpiadelor sportive, la care particip spuma
sportivilor lumii e, fr dubiu: IMPORTANT E S PARTICIPI,
NU S C$TIGI !
Ayadar, aici, nu performan(a cu orice pre( este scopul, deyi,
numai aici se sparg performan(e.
Paradoxal, ntr-un nv(mnt de mas, cum e cel romnesc,
se cere, n primul rnd, PER-FOR-MAN-T !
Adic, elevii care ies pe malul cellalt al rului gimnazial
yi al fluviului liceal, s fie, Doamne, apr yi pzeyte,
nici mai mult, nici mai pu(in, dect genii, crturari, erudi(i,
savan(i de renume mondial,
renviind pleonasmul Elenei Ceauyescu.
Se ytie foarte bine, dar se ignor din motive de catifea,
c n hora educa(ional, care joac
dup muzica manelisto-lacrimogen
a unui (ambal dezacordat, s-au prins, de voie-de nevoie,
Ionel. Gigel, c(el, purcel, motnel, yoricel, ghiozdnel,
rsf(el, rut(el, cumin(el, deytept(el, prostnel.
De ce se ridic strugurii la nl(imea Everestului,
o ytiu yi furnicile din muyuroi: s nu ajung
salariile de mizerie la nrile LUXULUI ministerial
yi guvernamental.
Pe obrazul profesorului trebuie s-yi pun ytampila
prin(ii, consiliile de administra(ie yi directorii,
pentru a i se mri ce are el mai mic: salariul!
Curat stno-trlomnie ciobneasc!
Dac regele Richard al III-lea yi ddea regatul pentru un cal,
eu mi dau catedra de profesor pe un miez de nuc.
Ba nu, pe o piuli(. Ba nu, pe o pionez!
DUHUL $I CIOARA
Se spune c DE$TEPTUL ytie ce nseamn a fi PROST,
pentru c yi el a fost odat, pe cnd Prostul nu ytie
ce nseamn a fi DE$TEPT, pentru c n-a fost niciodat.
La fel, muritorii ytiu attea!, poate prea multe !
despre NEMURIRE, despre NEVZUT, despre ABSOLUT,
deyi ei nu cunosc dect MURIREA, nu vd dect VZUTUL
yi nu percep dect bombeul ignoran(ei.
De unde o yti firul sta de nisip,
care se cheam OM, ce era cnd nimic nu era ?
A fost el coleg de serviciu cu BIG BANG-ul,
coleg de BANG cu DUHUL care plutea n neytire
peste ape yi ntuneric? E clar c totul e tulbure.
$i totuyi, acest plonjon n genunea NIMICULUI primordial,
se cheam CULTUR, SPIRIT, RELIGIE!
n numele NEVZUTULUI, ni se cere s ne dezbrcm
de trupurile noastre pctoase, s ne lsm mutila(i
sau s ne autoflagelm. Ne poleim opincile
cu crema visului yi ne credem VLDICI !
SPIRITUL ar fi, vezi DOAMNE,
ndemnul de a da cioara din mn, adic scrboasa MATERIE,
pe porumbelul de pe gard.
A(i n(eles alde matale de cine e vorba!,
a ne vinde pinea de la gur pe pielea ursului din pdure,
sau a da, n schimb, gsca din ograd
pe zornitul unor cri(ari pe care nu-i vedem yi nu-i pipim.
PCAL n-a dus niciodat lips de proyti,
dup cum, POLITICA - a se citi: STATUL,
DIPLOMATIA, PROPAGANDA -
n-a dus niciodat lips de h(uri yi de biciuyti,
de abatoare, de puierni(e, (arcuri, cote(e, cuyti yi trle...
9
Iulian CHIVU
Ordine metafizic# [i
efectivitate ecstatic#
Optiunea heideggerian pentru un
Dasein raportat la sine nsusi ca fiintare
(tipul viu) vs. fiintarea ca fiintare-simplu-
prezent (tipul prezent) face inevitabil ra-
portare la temporalitate; secvent ecstatic
n orizontul temporalizrii
1
. Aceasta este,
deasupra celorlalte raportri, conditia de po-
sibilitate a intentionalittii, dincolo de care
se situeaz temeiul transcendentei.
Dar s sistematizm putin: Prin ecstaz,
temporalitatea face posibil (A) fiinta unei
fiintri (ca un sine laolalt cu ceilalti), res-
pectiv (B) fiintarea-la-ndemn sau fiintare-
simplu-prezent. De la aceste dou premise
se grupeaz ntr-o alt ordine din aceeasi
nlntuire: 1. Conditia de intentionalitate a
transcendentei; 2. Temporalitatea care face
posibil fiinta unei fiintri si 3. Daseinul ca
raportare la: a) fiintarea propriu-zis, b) la
sine nsusi, c)la ceilalti, d) la simpla-prezent.
Mai departe, transcendenta coboar n ecsta-
z pe cinci secvente: I- temporalitatea, II-
ecstatica orizontului, III- transcendenta n
sine, IV- comprehensiunea fiintei, V- fiintarea
raportat la fiintare. Heidegger ne propune
astfel o dubl ordine: cea a fiintrii ajunse la
prezent (anwesen) si cea a temporalittii,
deschis Dasein-ului spre transcendental.
Pe de alt parte, cu efectivitatea, din
perspectiv ecstatic, trecem n orizont si
comprehensiune; elaborarea de orizont
presupune nevoia de coordonate n raportul
de situare n timp a fiintei - tocmai elementele
comune a dou multimi intersectate, dup
un model matematic special, n msur s
releve distinctia ontologic dintre fiintarea
care const n eu si fiintarea care const n
non-eu, ntre res cogitans si res extensa.
n limbaj matematic, att timp ct au un
domeniu de definitie, un codomeniu si o lege
f care le leag ca multimi, aceste determinri
se pot rosti dup modelul functiilor logaritmi-
ce n genul: a (0,1) U (1,+) . f :(0,+) R.
f (x)=log
a
x , functie cresctoare, dac a >1.
La Aristotel, si de la el la scolastici, Fi-
indul si Fiintarea, principiile si esenta Fi-
intei, Ordinea metafizic si mai ales Timpul
ies din conditia de aporie si ofer mai trziu
substanta reflectiilor lui Leibnitz, lui Kant si
ale lui Hegel. n ce priveste timpul, Aristotel,
despre care cred c, dac ar fi avut datele
astronomiei secolelor al XVIII-lea si al XIX-
lea, ar fi gndit ca si Heidegger n sec. al XX-
lea, nu poate s depseasc ns ipoteza Pri-
mului Motor
2
si reprezentarea timpului ca
ouoiu , sau simplu-prezent, fiindc - zice el -
ce a trecut nu mai este, iar ceea ce va fi nu
este nc. Stagiritul nu desfiinteaz totusi
ideea pitagoreic a simbolisticii numerice
(sufletul reprezentat prin 1- ca prim realitate;
inteligenta era reprezentat prin 2, drepta-
tea prin 4, 5 ori 9 etc), preluat apoi de Platon
n Parmenide si la care conduceau n cele
din urm forma, ordinea si pozitia.
Asadar, 1 devenea simbolul ratiunii, iar
pluralitatea devenea perceptie sensibil. n
ce priveste Fiindul si Fiintarea, Aristotel
oscileaz ns cnd spre potentialitate, cnd
spre existent ca actualitate, dup ce admi-
sese c Fiinta ca atare poate primi tot attea
acceptii cte diferentieri admit cele 8 sau 10
categorii de clase ale predicatelor asimilabile
unui subiect. (Kant, dup cum vom vedea,
va prefigura categoriile ca forme subiective
ale cugetului).
Fiinta aristotelic se defineste totusi n
mod constant ca accident (1), ca drept ceva
n opozitie cu Nefiinta (2) si este deci consi-
derat fals, apoi Fiinta categorial (3) ce
decurge din interiorul unor categorii, cum ar
fi de pild substanta, calitatea, locul, timpul
etc. n contiguitate, si nu n consecint, Aris-
totel mai adaug celor trei tipuri
3
altele dou,
dar ntr-o nou ordine: Fiinta potential si
Fiinta n act.
Pentru Democrit, deosebirile fuseser
preponderent de natura ordinei. La Aristotel,
deosebirile se fac dup grad (deosebire can-
titativ si de concentrare), dup gen (prin
prisos si prin lips, drept sau curb etc).
Fiinta aristotelic l recunoaste si ea pe
Dumnezeu, ns ca pe oFiint etern, abso-
lut desvrsit, creia i sunt definitorii no-
tiunea de viat si cea de eternitate; Dumne-
zeu este deci viata etern, lipsit de contrarii
n calitate de prim principiu.
Inteligenta divin, ca fapt suprem, se
gndeste pe sine nssi fiind astfel o gndire
a gndirii
4
, concluzii preluate si de Kant, cum
vom vedea ceva mai departe. ns iat, sche-
matic, ordinea metafizic aristotelic:
Fiindul Fiintei, cu Hpornind din 0 spre
+, este astfel subsumat lui Dumnezeu si i
se (re)nsumeaz ca viat etern (raport ex-
primabil printr-o functie logaritmic simpl :
log
a
x = b, cu graficul ei: log
a
a
x
=x,xR).
Si tot n modelul aristotelic, am putea
spune, si au rdcinile si ideile kantiene des-
pre Fiint, Timp si Dumnezeu, cu raportri
la cauzalitate, conditionare, necesitate, fina-
litate, liberate - ca n ideile caracterului or-
donat structurat al lumii, ale cauzei deter-
minante (cu exceptia aceleia c doar Dum-
nezeu este cauza care nu are cauz), ale in-
teractiunilor complexe si ale accesibilittii
mecanismului determinrii n Determinismu-
lui mecanicist.
Ordinea
Inten(ionalitate
transcendental
A 2 a
Temporalitate
Dasein
B 1 a
Fiin(a fiin(rii
Ecstatica
orizontului
Efectivitatea
Fiinjarea n act
Accident subsumat
yi nsumat Nefiinjei
H
Fiinja potenjial
Fiindul
Finalitatea subsumrii;
(re)nsumarea efectiv
0 +
10
Pentru Immanuel Kant nici spatiul si nici
timpul nu sunt concepte discursive, ci numai
intuitie pur, conditii ale posibilittii experien-
telor intelective interioare; spatiile diferite sunt
toate simultane, iar timpurile diferite sunt toate
succesive. Kant, ns, avusese exact ceea ce
lui Aristotel i lipsise efectiv si evident: repre-
zentrile fluxurilor si refluxurilor care deter-
min rotatia pmntului. Pe temeiul lor se ridic
sistemul idealismului transcendental.
Cunoasterea rational (filosofic) uneste
ideile despre suflet, despre lume si despre
Dumnezeu, spre deosebire de matematic, si
ea cunoastere rational, care doar constru-
ieste notiuni, dar la care ne ntoarcem pentru
farmecul parcursului spre solutii. Ultimele
dou antinomii kantiene (din cele patru) rezu-
m ns ordinea si efectivitatea: n lume exist
nu numai necesitate, ci si libertate//n lume
nu exist nici un fel de libertate, fiindc totul
se face din necesitate si, respectiv, exist
Dumnezeu, iar El este cauza Lumii (cauz
exterioar)//Nu exist nici o fiint suprem
care s fie cauza Lumii (judecat adevrat
doar dac lumea n sine si pentru sine este
Dumnezeu nsusi, si atunci cauza lumii este
n ea nssi). Ori aceste antinomii se mani-
fest doar la nivelul ratiunii, nu si al lumii ca
efectivitate. Aceasta, dup Kant, are un nce-
put n timp si este limitat n spatiu.
Cauzalitatea ei, a lumii deci, este una prin
libertate, dar libertatea nu exist fiindc n
lume totul se ntmpl n exclusivitate dup
legi ale naturii. Asadar, cauzalitatea exterioar
e la Dumnezeu (cauza fr cauz), fiinta atot-
suficient, atemporal si care determin seri-
ile cosmogonice
5
. Perceperea lui Dumnezeu
se face incipient n fiecare om ce reflecteaz
nc naintea unei reguli (eternitatea Lui
independent), dup care metafizica devine
stiint n toate elementele ei, altfel nu re-
useste nimic n afara cunostintelor universale
(dincoace de acestea rmn doar cele trei
facultti ecstatice ale sufletului omenesc:
cunoasterea, plcerea si dorinta).
Deci, dac exist necesitate trebuie s
existe si libertate, n contradictie cu ea. ns,
pe de alt parte, cumtotul se face din nece-
sitate, nu mai exist libertate (fiindc totul e
necesitate) - cel putin n plan factual. Si cum
Dumnezeu este cauza absolut si exterioar,
libertatea nu intr n contradictie cu cauza
cauzelor. Atunci libertatea exist dect acolo
unde nu este necesitate, ori necesitatea este
numai n fapte, nu si n gndire, fiindc ea
singur nu cunoaste necesitatea, ceea ce nu
nseamn c nu are cauze. Prin deductie,
Dumnezeu nu este n necesitate, ci numai n
cauz; atunci El este si libertate, dar si fapt
(adic lume), spre deosebire de opiniile lui
Aristotel. Ori, la rndul ei, lumea (care fi-
inteaz) are o cauz care decurge dintr-o alta
care, la rndul ei, nu are cauz si nu dintr-o
fiint suprem. Adic antinomiile lui Kant
sunt valide si contradictia lor e doar de ordi-
ne, nu de ratiune.
Grafic, cele dou dihotomii se prezint
diferit prima dihotomie este similar celei n
care am reprezentat multimea intentionali-
ttii transcendentale, intersectat cu aceea
a fiintei fiintrii, la Heidegger (pe msur ce
necesitatea devine totul, libertatea se retra-
ge), iar cea de a doua nu neag ceea ce afirma
fiindc, asa cum spuneam, Dumnezeu nu este
fiint.
Prima dihotomie are dou propozitii: a)
si b). Tot dou propozitii are si cea de a doua:
c) si d).
a) suntem n situatia disjunctiei dintre
predicatele p si q ,astfel: predicatul pVq :
AP se defineste prin relatia (pVq)(x) =
p(x)Vq(x)
b) pq: AP definit prin (pq)(x) =
p(x)q(x) ceea ce e o conjunctie
c) pq: AP definit prin (pq)(x) =
p(x)q(x) ceea ce e o implicatie
d) pq: AP definit prin (pq)(x) =
p(x)q(x) ceea ce e o echivalent.
Ori aceste propozitii pot fi negate:
p(x)Vq(x)p(x)q(x) sau
p(x)q(x)p(x)Vq(x)
Hegel, dintr-o relatie original a sinelui
cu constiinta esentializeaz pn la decelarea
esentei divine si accede inductiv, fr a lsa
prea mult loc Determinismului, ctre religia
revelat, pornind de la adevr si perceperea
obiectului; acesta (obiectul) este adevrul
identic cu sine, spre deosebire de constiint,
care este schimbtoare si neesential din mo-
tive de percepere variabil, adesea eronat.
Urcusul spre esent (ecstaza heideggerian)
este posibil dup ce se suprim toate dife-
rentele. Astfel si esenta timpului ajunge la
identitate cu sine pn la forma compact a
spatiului si pn ce substanta se transfer
ntr-o esent etic diferit, n lege uman si
n lege divin (stiinta nestiintei nu iese din
ordine, ns rmne o tiint nelat
6
).
Inutilitatea multiplicittii propriettilor se
concentreaz n opozitie esential cu singu-
laritatea si universalitatea; existenta se m-
soar astfel n fapt si ca fapt. Pe scurt, Hegel
prefigureaz o alt ascensiune spre Dum-
nezeu. Aceasta se deplaseaz dinspre gndul
lui Dumnezeu reflectat n existenta-n-fapt,
n care El se recunoaste, dup ce Spiritul Ab-
solut a ajuns constiint-de-sine, totuna cu
credinta lumii.
Totodat, timpul este definit de Hegel
7
ca unitate negativ a exteriorittii, este la
fel ceva pur abstract, ideal. El este fiinta care,
fiind, nu este si care, nefiind, este: esenta in-
tuit; adic faptul c diferentele pur mo-
mentane, care se suprim nemijlocit, sunt de-
terminate ca exterioare, totusi lor nsele ex-
terioare. Viziunea lui asupra timpului este
aristotelic deoarece timpul fiinteaz n acum,
iar cnd acum-ul nu mai este, sau nc nu
este, timpul devine nefiint. El devine n chip
intuitiv, respectiv trecere care decurge din
succesiunea acum-urilor.
Despre unele apropieri esentiale ntre
Jean-Paul Sarte si Hegel s-a mai vorbit, acesta
fiind notat, n ciuda existentialismului su si
al ateismului radical, printre posthegelienii
Francis Herbert Bradley, Josian Royce,
Benedetto Croce, Giovanni Gentile ori Ber-
trand Russell. Pentru el, orice constiint este
n chip noetic (nu neaprat n acceptia hus-
serlian) constiint de ceva n care se struc-
tureaz si transcendenta, iar Fiinta este fun-
damentul mereu prezent al existentului; sen-
sul Fiintei putnd depsi frecvent existentul.
Deasupra tuturor, ar spune creationistii,
Dumnezeu a dat lumii Fiinta (atins de pasi-
vitate), ns Fiinta este fiinta devenirii de
dincolo de devenire, nu cunoaste alteritatea
si se epuizeaz fiind ea nssi si sustrgndu-
se chiar temporalittii
8
. n efectivitatea ei
aceasta este, este n sine si, simultan, este
ceea ce este. Ontologia temporalittii Fiintei
iese din acum-ul aristotelic si se dispune n
trei ecstaze temporale, ndeobste acceptate
dup dimensiunile timpului fizic.
Timpul universal se npusteste asupra
lumii prin pentru-sine si se percepe ca fiind
n afara Fiintei, universal si obiectiv, alune-
Esen( divin Timpul identic
cu sine
esen(ializare
ecstaza
conytiin(
Sinele
Jan van Eyck - Portretul
omului cu turban
11
Anul III, nr. 6(22)/2012
cnd de-a lungul ei; exact ceea ce defineste
neantul - hotarul dintre aspiratie si dumne-
zeire. Si din nou Sartre se ntoarce la Aristotel
ct s recunoasc ecstaza prezentului ca dez-
vluire de fiint
9
.
Ordinea ncepe la Sartre odat cu perce-
perea de sine: Noi nu suntem noi dect n
ochii celorlalti; si pornind de la privirea ce-
lorlalti ne asumm ca noi.
10
Neantul con-
duce spre dumnezeirea constatat ca absen-
t radical si totusi, a ncerca s ne asumm
umanitatea ca a fi a noastr ajungem de fie-
care dat la esec, fr a ne gndi expres la
Diavolul i bunul Dumnezeu
11
, cea mai plau-
zibil declaratie sartrian de ateism, n care
Dumnezeu nu e mai mult dect singurtatea
oamenilor, dar nici mai putin ca Supraomul
lui Nietzsche. Ori asta nseamn mai mult
efectivitate si ordine a efectivittii, respectiv
mai mult ecstaz si mai putin transcendent.
Adic, dup Sartre, lumea tinde s fie un
domeniu de definitie fr un codomeniu n
dumnezeire, dac aceasta din urm const
doar n singurtatea oamenilor si n mretia
lor tragic, ntre cele dou neprefigurndu-
se o lege f, cu un posibil tabel de valori si exi-
gente, precum n functiile cu care opereaz
matematicile.
1
Heidegger, M.; Die Grundprobleme der Phno-
menologie, versiune romneasc, Ed. Humanitas,
Buc, 2006, p. 512 (Temporalitatea, ca unitate
ecstatic - de orizont a temporalizrii, este conditia
de posibilitate a transcendentei si astfel si conditia
de posibilitate a intentionalittii ce si are temeiul
n transcendent. Pe temeiul caracterului ei ec-
static, temporalitatea face cu putint fiinta unei
fiintri care exist ca un sine-laolalt-cu altii si,
astfel existnd, se ndeletniceste cu fiintarea-la-
ndemn, respectiv cu fiintarea-simplu-prezent.
Temporalitatea face cu putint raportarea Dasein-
ului ca raportare la fiintare, fie la sine nsusi, fie la
ceilalti, fie la fiintarea-la-ndemn sau simplu-
prezent. Ea face cu putint comprehensiunea fi-
intei pe baza unittii schemelor de orizont ce apar-
tin unittii ecstatice, astfel nct abia n lumina a-
cestei comprehensiuni a fiintei poate Dasein-ul
s se raporteze la sine nsusi si la ceilalti ca la o fi-
intare, precum si la fiintarea-simplu-prezent ca
la o fiintare...)
2
A se vedea Metafizica, 986, 1075a, respectiv
Natura Totului.
3
Metafizica, 1026b
4
Metafizica, 1074b
5
Omul protesteaz mpotriva ordinii n care Dum-
nezeu conduce lumea, mpotriva scurtimi vietii si
ndjduieste o Epoca de Aur n opozitie cu acestea.
6
Hegel, G.W.F.; Fenomenologia spiritului, Ed.
IRI, Buc., 1995, p.256
7
Hegel,G.W.F.; Encyklopdie, editia critica
Hoffmeister, 1949, 258.
8
Sartre, J-P.; Fiinta i neantul. Eseude fenome-
nologie ontic, Ed. Paralela 45, Pitesti, 2004, p.35
9
Sartre, J-P.; op. cit., p.299
10
Sartre, J-P ; op. cit., p.574
11
Sartre, J-P.; Le Diable et le Bon Dieu,7 iunie
1951, Teatrul Antoine
Contemporary Literature Press,
sub auspiciile Universit(ii din Bucureyti, n colaborare cu British
Council yi Institutul Cultural Romn
Anun( publicarea volumului
Lexicon Volume Nine.
UnEnglish Englishin
Finnegans Wake:
Part Two of the Book.
From FWpage 219 to FWpage 399.
de C. George Sandulescu.
(ISBN 978-606-8366-24-1)
Publicm acum Volumul Nou din Seria de dic(ionare Finnegans Wake, prin care
ncercm, pentru prima oar, s organizm n mod sistematic rezultatele privind
cercetarea limbilor strine n textul lui Joyce. Includem ntre limbile strine n
viziunea prozatorului yi limba englez.
Limbajul este pentru Joyce magie - lucru care se vede limpede n felul cum se descrie
pe sine n copilrie. Personajul Joyce-copil are priceperea rar ntlnit de a se mira de
puterea Cuvntului. Mai trziu, adolescentul Joyce citea dic(ionare pe nersuflate.
Scriitorul Joyce a ajuns astfel la credin(a c nimic nu e mai presus de limbaj - prin
acesta n(elegnd toate limbile pmntului.
Dintre limbile lumii, singura deschis ctre toate este engleza. Emil Cioran adaug la
aceast afirma(ie c yi romna este aproape la fel de deschis. Volumul Nou al seriei
de Lexicoane, la fel ca yi volumul anterior, Volumul Opt, se ocup de marea flexibilitate
ortografic a limbii engleze, care a dus la statutul ei actual de limb a lumii ntregi. O
limb deschis yi tolerant.
Suntem de prere c FW este o carte intraductibil tocmai din cauz c cele 40 de limbi
sunt adevra(ii ei eroi. Cuvintele au putere magic, la fel ca povestirile Vrjitorul din
Oz, Alb ca Zpada yi cei yapte pitici, Scufija Royie. Acest fenomen este numit de
Joyce epifanie. Scriitorul este astfel Vrjitorul Limbajului pentru toat Europa: nu
doar Dublin, Trieste, Zrich ori Paris. Ori, mai de actualitate n ultima vreme,
Copenhaga.
De fapt, ceea ce ncercm s facem este s v cluzim payii ctre un univers al
copilriei, care, ns, trebuie tratat cu seriozitate.
S nu uitm c Finnegans Wake este o carte plin de haz. Dac citi(i atent, ve(i cdea
prad rsului... mai ales atunci cnd descoperi(i cum se mbin limbile strine ntre
ele!
Volumul Lexicon Volume Nine. UnEnglish English inFinnegans Wake: Part Two of the
Book, de C. George Sandulescu, este continuarea Volumului Opt. El acoper Partea a
doua a cr(ii lui Joyce, de la pagina 219 la pagina 399. Cartea s-a lansat oficial pe data
de 7 iunie 2012, dar ea poate fi consultat yi descrcat la adresa de internet:
http://editura.mttlc.ro/sandulescu-unenglish-fw-volume-three.html
12
Nicolae DRAGO{
Pe malul apei
E mult de-atunci yi nu mai ytiu
Era n zori, era-n trziu.
Ajuns pe malul unei ape
Credeam c-s de soroc aproape
$i nu ytiam, ca un ntng,
Pe malul drept eram, pe-al stng,
$i ce m ispitea s plng
Cnd m zorea perfidul val
S m ndrept spre cellalt mal?
Apa grbea prin fa(a mea
$i nici o luntre nu venea.
Nici nu ytiam de unde l-ay
Vedea venind pe vreun luntray
Spre a m scoate din impas.
Cum nu-l doream, n-aveam nici glas.
S-a artat ntr-un trziu.
Venea de unde? Cum s ytiu?
$tiu doar c-n fa( m privea,
Parc plngea, parc rdea.
- Ehei, luntrayule, ce-mi ceri,
n mine s n-ajung din ieri?
L-am ntrebat strngnd cu team
n palm un bnu( de-aram.
n palma dreapt? Palma stng?
Ap grbit yi adnc
Trecea pe sub privirea mea
$i nu m oglindea n ea.
- Pi, vd c-n palm banu-l por(i
Vam s-l dai la nalte por(i!
Ce-a zis luntrayul m-a durut,
Dar cum nu mi trecea prin gnd
S pltesc vama prea curnd,
n valuri banul s-a pierdut.
Nemaivnd de plat parte,
Luntrayul, ca un cntec mut,
S-a dus cu luntrea-n alt parte.
Singur rmas pe malul nalt,
Privesc tcut spre cellalt.
Nu mai ntreb de-atunci, e drept,
De-i malul stng, de-i malul drept?
Jos, apa-i repede yi-i rea
S-o trec dincolo cum de-ay vrea?
Ppuya de la (ar
Uitat ea? Cum s-ar putea,
Cnd fu copilria mea?
Sunt ani de-atunci... O via( lung
Dar chipu-i m-nso(eyte nc.
Am colindat, plecnd de-acas,
N-am vzut alta mai frumoas
$i pretutindeni m-nso(ea,
Prin lume ea, ppuya mea.
Am cercetat adeseori
Vitrinele la srbtori.
Ppuyile-mi fceau cu mna
Cum era ea n-a fost nici una:
Cu ochii lumina(i albaytri
Ca niyte mult prea tineri aytri
Sprncene ce pzeau sfioase
Genele lungi, popor de raze.
Cu din(ii mici, yirag de perle,
Snii din piept ca dou mierle,
Urechile - dou scoici mici
Gata s-aud tot ce zici.
Cu prul ca un voal de gru
Ce vlurea pn la bru.
Cu trupul fermecndu-(i ochii,
Ascuns sub vaporoase rochii.
Cu buzele, boboci de maci,
Parc yoptindu-(i: Vezi yi taci!
S afli alta, cum, ca ea?
Una era ppuya mea.
De-aceea-n tinere(e, poate,
Din cte fete-au fost, din toate,
Le-am fost ales pe cele care
Aveau cu ea asemnare.
Una avea albaytri ochii
Iar alta vaporoase rochii.
M-ademeneau - ca s fiu drept -
Mierlu(ele, agrafe-n piept,
ns nici una nu avea
Podoabe cte avea ea.
Oh, Doamne, ct am cutat
Vrnd s gsesc neaprat
Una asemenea s-i fie
Ppuyii din copilrie.
Am cutat yi, n sfryit,
Pn la urm am gsit.
Dar, cteodat, noaptea parc
Un demon l-am surprins c-ncearc
S m-ntoarc, s m-mbie
Spre anii din copilrie.
Poeme
ntlnire cu Poetul
navu(it cu misterioase necuvinte,
Nzuitor ctre ordinea lor ascuns,
Las timpul s m cutreiere, s m piard.
Cltoresc prin uimiri, cluzit de
metafore
Cu metalice strluciri.
Din cnd n cnd, nchid pentru
Necesare, inevitabile respirri,
Coper(ile cr(ilor de poeme
De parc m-ay abandona
Unor ferestre proteguitoare.
ntmpinat sunt de portretul
Poetului nvpiat n candori.
Portretul Poetului la adolescen(,
Ori portretul Poetului din alt timp,
Devastat de halucinante, jertfitoare
peregrinri
Prin labirintul vie(ii, al vie(ilor,
$i de portretul la maturitate,
Modelat parc de revoltele imprevizibile
Ale vulcanilor lumii.
Asemeni unor petale tremurnde,
Mngie degetele minilor mele
Hrtia aspr, cutnd
Ordinea lucrurilor
De dincolo de ferestrele coper(ii.
De acolo, din neclintiri de antice statui,
Din rame rigide
Parc vor s se smulg
Att chipul adolescentului matur,
Ct yi chipul maturului adolescent,
Refuzndu-se yi ncredin(ndu-se
Unul altuia.
$i, dintr-odat, Fotografiile nviaz,
nlcrimndu-m.
Cum am gsit, nu ytiu, puteri
S caut zilele de ieri!
n podul casei de la (ar
Fcu hazardul s apar
Sub nvechit (estur
Ce, calm, pienjeni o fcur
Cu bluza-n petice, murdar,
Cu o dantur mult precar,
Cu ochii stinyi, cu gura pung,
Cea care vreme ndelung
Idol prin via( fu s-mi fie
Ppuya din copilrie.
Cortina vremii cdea grea
Cnd trist ppuya m privea.
Demult, rdea.
Acum, plngea.
Era chiar tinere(ea mea.
13
Anul III, nr. 6(22)/2012
Vasile DIACON
George Popa -
homo universalis
S triesti n dulce trg al Iesilor, s
asisti, dac nu chiar esti implicat, n feno-
menul cultural care se desfsoar n urbea
noastr si s ratezi apropierea de lumea
spiritual a lui George Popa, si chiar de el
nsusi, este o scpare ce ar putea fi catalo-
gat ca una din marile pierderi ale vietii.
Despre medicul George Popa aveam s
aflu multe din cele ce mi povestea regretatul
meu dascl Stefan Cuciureanu si aveam s-1
descopr, tot la sugestia profesorului meu,
la nceputurile anilor 80 ai veacului trecut,
ntr-o minunat versiune romneasc pe care
a realizat-o robaiyatelor lui Omar Khayyam.
Zeita Fortuna a fcut s-mi intersectez pasii
cu ai Domniei Sale doar de ctiva ani, timp n
care am reusit s realizez o deosebit proxi-
mitate spiritual. Mai nti a acceptat si a
tinut o extraordinar conferint despre Emi-
nescu n cadrul ciclului de prelectiuni pe care
le-am organizat n Iasi cu doi ani n urm si
unde au mai conferentiat profesorii Gavril
Istrate, Emil Alexandrescu, celebrul penalist
Grigore Theodoru si altii.
Discutiile noastre pe teme de cultur, mai
ales despre literatur, se constituiau n veri-
tabile momente de nlttoare magie, cci
George Popa este un veritabil vrjitor al cu-
vntului rostit. Astfel, ncetul cu ncetul,
aveam s m conving tot mai mult c Domnia
Sa, n deosebita sa modestie, merit pe de-
plin o etichet, creat n Renasterea italian,
Uomo universale.
Se stie c termenul de uomo universale
are echivalent n limba greac cuvntul
polymatha. Ambii termeni, sinonimi, se refer
la o personalitate care a creat n multiple do-
menii, att n stiint ct si n literatur, art si
filozofie. Un model n acest sens a fost si r-
mne Omar Khayyam - matematician, astro-
nom, filozof, medic, poet -, pe care George
Popa si 1-a apropiat cu o deosebit delicatete.
Poate la o alt scar a timpului, George
Popa a ilustrat admirabil pe uomo universale,
abordnd diverse domenii practice si ale cu-
noasterii. A fost slujitor al lui Hipocrat si
profesor universitar n domeniu, a publicat
zece crti de medicin (dintre care amintim :
Diagnosticul i tratamentul bolilor interne,
trei editii, Vademecum de Urgente Medicale,
patru editii; Citodiagnosticul n practica
medical; Cum tratm sindroamele he-
moragice; Actualitti n Hematologie, trei
serii). Totodat, muzele poeziei - Calliope,
Erato si Euterpe - i-au stat aproape si a scos
de sub teasc minunate volume de versuri; a
tiprit interesante si captivante studii de
filozofia literaturii, filozofia artei, o carte de
cuceritoare aforisme, un necesar si util com-
pendiu de istoria culturii; a tlmcit n limba
romn din creatia unor titani ai culturii uni-
versale precum din opera poetic a lui Omar
Khayyam, Hafiz, Rabindranath Tagore,
Rainer Mria Rilke, si din cea filozofic a lui
A. K. Coomaraswamy. n toate aceste do-
menii ale culturii, a nsumat 36 de volume pe
care le-a publicat cu o mare risip de spirit.
Important de notat este faptul c, dat
fiind ntinsa sa cultur, n studiile de literatur
si art, George Popa efectueaz un compa-
ratism complex, dup expresia lui Dan Gri-
gorescu, punnd n valorizare reciproc, n
corezonant, creatii afine din poezie, pic-
tur, sculptur, muzic si filozofie, mbo-
gtind astfel inapreciabil cultura cititorului.
Pentru activitatea sa creatoare n dome-
niul artelor, Universitatea de Arte George
Enescu din Iasi, i-a acordat lui George Popa,
n 2008, titlul de Doctor Honoris Causa.
Aceste lucruri m-au determinat s m
gndesc la un ciclu de interviuri cu mari
oameni de cultur ieseni, care mi-au fost si
mi sunt apropiati sufletului: profesorii
Constantin Ciopraga si Al. Husar, pe care,
spre regretul meu, i-am pierdut la putin timp
dup ce am stabilit, de principiu, termenii
viitoarelor dialoguri, vestitul filolog Gavril
Istrate, academicienii Valeriu Cotea si
Constantin Romanescu, marele istoric Gh.
Buzatu, lista rmnnd deschis.
Ceea ce s-a dorit a fi un interviu de cteva
pagini cu George Popa, s-a dovedit a fi un
veritabil roman al vietii si al spiritului, pe
care nu am reusit s-1 trunchiem (fr a-i stirbi
grav unitatea de idei) pentru a-1 publica n
serial, motiv pentru care am hotrt s-1 ti-
prim ntr-un volum independent.
Pentru a ntregi imaginea lui George
Popa, am pus n anex si cteva dintre cre-
atiile sale literare, cteva scrisori din cores-
pondenta sa cu scriitoarea Svetlana Paleo-
logu Matta, fost elev a lui Camil Ressu la
Belle Arte, care trieste n Elvetia, iluminatii
eminescologi George Munteanu, si Nicolae
Georgescu, Dumitru Dumitrascu, profesor la
Universitatea de Medicin din Cluj, si
totodat scriitor si pictor.
Am adugat, de asemenea, o bogat ico-
nografie pentru a ilustra cele sustinute de
ctre George Popa de-a lungul dialogului
nostru.
14
Anul III, nr. 6(22)/2012
George FILIP
(Canada)
Umbre
nu clca(i pe umbre, umbra
e a voastr temporar
umbra-(i yade la picioare
ct eyti viu prin calendar
credincioas ca un cine
st n lan(ul nevzut
cine ne-a legat de umbre
niciodat n-am ytiut
caii yi stejarii-au umbre
florile de pe mormnt
gzele, copiii, dorul
stau la umbra unui sfnt
umbra Lunii - yarlatan
tinuie poe(i yi ho(i
yi-n eclipsele-i arare
ea ne d umbr la to(i
marea, ct e ea de mare
poart umbre-n orice val
uneori prin naufragii
strigm umbra unui mal
umbre, umbre infinite
ce ne pasc nedomoli(i
iar de suprm destinul
stm la umbra lui umbri(i
doar Hristosul n-are umbr
umbra Lui yi-a nimnuia
dar creytinii-i ceryim umbra
n amin yi aleluia...
Tulburtorul vis
Acest pmnt mirositor yi lacom
Cu trsnetele lui ucigtoare,
Fr belyug yi fr adposturi,
Acest aform abandonat de Soare
Care sub talp nc arde
$i a pctuit cu Luna,
n care ne-ngropm pe rnd
De-a pururea yi-ntotdeauna.
Acest pmnt fr culori concrete,
Golan rostogolit prin constela(ii,
Cu gravita(ia legat-n glezn
$i cu att de relative spa(ii.
Acest pmnt fr culori yi gust
Pe care iarba verde sngereaz
$i cnd sim(im ce-i zborul, yi zburm
Aripile din umeri le reteaz.
S fiu rotund yi nu m mul(umesc
Muycnd din el, flmnd, a cta parte?
Prin(ii mei, cugettori, au curs
Prin iureyul plecrilor spre moarte;
Diana, tu yi eu mai suntem vii
S nu rosteyti acum nici un cuvnt
C m trezeyti yi voi fi lay, iubito
$i amndoi vom curge n pmnt.
Uitarea
umbra coboar din trupul de Om
yi mi se face covor la picioare
calci peste ea - o scuipi - o toceyti
yi nu plnge c-i greu yi c-o doare
o privesc cum zace sub mine
yi unoeri - rar - mi dau seama
c umbra mut m duce-n spinare
cum m trau cndva tata yi mama
vreau s-o cinstesc - n vreo crym
s ne omenim - ca acas
dar umbra fidel nu se clinteyte
st ca un cine - sub mas
atunci m-am gndit s cobor eu la ea
dar a fugit undeva - n pmnt
ne-au podidit florile yi uitarea:
peste noi trecea o boare de vnt.
Dumnezeu
cnd rsare Soarele pe lumi
yi zmbeyte-n orice eleyteu
gzele planetei cunosc semnul:
yi deschide ochiul Dumnezeu
dac Luna trece-n cer mireas
cutndu-yi mirele mereu
stelele stau n genunchi pioase
apele yi mun(ii cnd danseaz
cnd poetul plnge sub trofeu
cataclismul lumii dac-nghea(
dar cnd pulsul lumii nceteaz
sub multicolorul curcubeu
yi plecm cu smirna-n veynicie
yi nchide ochiul Dumnezeu?
Facerea
ninge, ninge, ninge
timpul se dilat
pe-un col( de meninge
s-a nscut o fat
acolo-i cuvntul nc nerostit;
porunca cereasc s-a adeverit
vestea, vestea, vestea
curge spre vecii
semnnd povestea
printre oameni vii
dintre proorocite taine de prefaceri
s-a fcut pe lume facerea din faceri
plou, plou, plou
grul creyte mare
yi o er nou
arde-n lumnare
to(i irozii lumii umbl zvzuci
sbii necreytine bat n sfinte cruci
craii, craii, craii
curg spre rsrituri
mieii, boii, caii
duc minunea-n mituri
aya toate cele s-au fcut nisip;
tu ytiai Diana c vei prinde chip?...
Omul
Omul a plecat pe jos din rotirea ciclic
yi spre sear a ajuns n legenda biblic
ascundea n craniul sterp yapte vorbe latineyti
niyte yiretlicuri yi alte tare omeneyti
a-ntlnit prin vid alt Om yi-a splat n el cu(itu
era primul trg legat cu acel afurisitu
vestea a urcat la cer Dumnezeu cocea destine
yi-a gndit senten(ios: Omul seamn cu Mine.
Remember
omul venise viu din rzboi
avea o muzicu( de gur
cnd yi vrsa plmnii n ea
eu credeam c nghite prescur
Simion moytenise doi boi
numai coarne - yi-l de his yi-l de cea
cnd crau blegarul spre vii
n jug mpingea yi inima mea
dar avea yi-o lantern de neam(
i-am dat pe ea un biet felinar
eram la prima excrocherie
de-atunci nu-i zic bun ziua mcar
timpu-a trecut - miros a btrn
rzboiu-a murit prin grote de fum
oasele-mi scr(aie - ncrun(esc
yi lanterna-mi prinde bine acum...
15
Anul III, nr. 6(22)/2012
Unul dintre idealurile perene
ale existentei ca etern cutare
este exprimat de problematica
iubirii. Poeme pufoase (Editura
TipoMoldova, Iasi, 2011), cule-
gerea poematic a lui Baki
Ymeri, reliefeaz caracterul apo-
linic propriu ritualului amoros,
ntr-un coplesitor ambient ce
predispune la meditatie. Este
urmrit mplinirea, desvrsirea
prin actul adorator. Esentialele
teritorii livresti sunt omnipre-
zente n cadrul acestor sensibile
desfsurri lirice: nainte de
toate/ Sedeam ntre crti,/ ntr-
un punct prin excelent/ Al as-
teptrii si-al dragostei. (De la
prima vedere). Ideea fundamen-
trii prin iubire e nobila cauz,
dulcea povar de urmat. Pe dru-
mul ncercrilor sufletesti sunt
presrate semne, pentru aflarea
unui sens, pentru gsirea liniei
inimii. Baki Ymeri ne provoac
la un slalom printre primejdiile
sufletului ndrgostit. Sentimen-
tele au fluiditate, n traditia mer-
sului implacabil al celor pmn-
testi: Strzile/ si deschid nse-
tatele guri/ Pentru a nghiti/ Vie-
tile noastre/ n vreme ce agrafa
prului tu/ Rmne ca decoratie
uitat/ Pe pern. (Agrafa).
Estetica pasiunii si arat,
uneori, latura obscur: Cum s
nu-mi plac mirosul amar/ Al
acestui amoral trandafir?!
(Alergnd dup frumusete). Si
totusi, este nerefuzabil implica-
rea total n vltoarea jocurilor
venusiene, cu toate inerentele
umbre ce pot macula visurile:
Eleganta se sterge la ochi/ Cu o
batist de aur - / Razele ei/ Sunt
chiar acest zmbet/ Care ne n-
deprteaz/ De adevr. (Ele-
ganta). Autentice interiorizri
ntregesc atmosfera din jurul
florii nsngerate. Aceste po-
eme de dragoste sunt rezultanta
unor aprige ,,conspiratii ange-
lice. Trecutul, prezentul si vi-
itorul dau nastere unei alternri
a fondului cu forma, ardere peste
ardere. Vraja femeii ideale pre-
supune nsotirea brat la brat cu
perspectiva separrii, spectru
ameninttor. Din negura istoriei,
puternice viziuni genereaz ne-
pretuite tablouri atasante: Sun-
tem frati/ nc din antice vre-
muri:/ Mereu atacati,/ Mereu
nselati,/ Mereu jefuiti si rniti/
Mamele noastre-ntocmesc/ Zi de
zi un dictionar traco-tragic/ Cu
ierburi de leac,/ n vreme ce eu/
Cu mine nsumi vorbesc/ Despre
democratia miresmelor/ Si cetti
scufundate. (Ars Poetica).
Exist tentatia evadrii din timp,
ntr-o lumin paradisiac. Extazul
panteist ne va integra n ecuatia
fericirii. Poetul si asum pericolul
trdrii, risc ce merit nfruntat
atunci cnd privilegiezi n mod
absolut iubirea.
Creatorul nu poate fi recu-
noscut dect dup stigmatul
amorului. n acest volum, vocile
ancestrale rostesc adevruri ce
vor dinui perpetuu. E o zon
esential inalterabil: Focul
aprins/ Acum trei mii de ani,/ nc
nu s-a stins -/ mi spune el/ cu
un glas ce rsare/ Precum un
murmur/ Din oarbe adncuri.
(Mentorul meu). Cu totii purtm
ascuns un nger ce asteapt s-
si desfac aripile. Baki Ymeri ne
reaminteste nebnuit de comple-
xele similitudini dintre romni si
albanezi, profesiune de credint
creia i se dedic ardent: Aces-
tea-s cuvinte/ Sau aripi fr
pasrea lor -/Licurici care-n
romn/ Si-n albanez/ Izbuc-
nesc strlucind/ Din musuroaiele
stelelor. (Dictionar comun). Sunt
invocate traditiile comune alba-
no-romne, sfinte daruri pogorte
asupra celor dou popoare.
Extaz [i medita]ie
Octavian MIHALCEA
Ajungnd la problematica,
de foarte multe ori tragic, a bal-
canismului, culori tari zugrvesc
teroarea istoriei: Vrajb si spai-
m!/ Pragul casei e frnt/ Satele
ard,/ Cmpiile pier,/ n vreme ce
noi/ Urcm eliberati/ Pe colinele
mortii. (Lumina Dardaniei).
Lacrimile au functie unificatoare,
punte ntre sensibilitti similare.
Presentimentul paradisiac r-
mne aproape. Baki Ymeri crede
n Dumnezeu, n dragostea au-
tentic, apreciaz nobletea br-
btiei, respectul fat de printi,
simplitatea fidelittii. Rugciunea
curat alin multe din suferintele
pmntesti: ,,Doamne,/ Ct de
aproape de mine tu esti/ Si ct
de departe/ Noi suntem de tine!/
Gloria Tibi, Domine!/ D-mi,
Doamne, credinta/ Si puterea
iubirii/ Care mngie! (Gloria
Tibi, Domine!).
Versurile lui Baki Ymeri pot fi
asimilate unor ofrande pe altarul
iubirii, avndu-si izvorul n cele
mai profunde straturi ale fiintei,
fruste si persuasive.
B
a
k
i

Y
m
e
r
i

(
1
9
6
9
)
16
Anul III, nr. 6(22)/2012
Iubirea
Iubirea sap-n grdina durerii,
Cu zel sporeste mostenirea divin
S-ating inflorescenta deplin,
Sfidnd obstinat arsita verii.
Dintr-o privire extrage lumin,
Adaug dulceata mngierii,
Cristalele din transparenta mierii
Si ntr-o simfonie le mbin.
Preface clipele n piramide,
Pustiurile din suflet n temple
Si inimile fierbinti n lichide.
Timp spatiu, nemrginire, le-nchide
ntr-o colivie s le contemple,
Rceala vesniciei o desfide.
Prinos
Din ochii ei culeg nemrginirea
Si o-mpart cu Dumnezeu cinstit, nemteste,
Cu ct o mpart cu att sporeste
Si-armonios se-mbin cu iubirea.
Din trupu-i, alt lstar nmugureste
Si creste dup cum i este firea,
mbrtiseaz toat omenirea,
Si o guverneaz mprteste.
Alerg de-o viat dup vesnicie
Ca s-o descopr ntr-un surs duios
Si s-o pstrez ca pe-o relicv vie,
Cum nu gsesti n vreo mprtie,
S-o sdim apoi ca pe un pom frunzos
Frunzele-i verzi s nu mai cad pe jos.
O via(
Mai tii minte ora fast din noapte
Cnd stelele au strlucit mai tare
Si ne-au czut mai toate la picioare,
Iar noi, arznd, ne troienisem n soapte?
Devenisem un trup si o strnsoare
De inimi, respirri si coapse coapte,
nsufletiti de mrete fapte,
Aproape carbonizate de ardoare.
Anii au trecut ca si cum n-ar fi fost,
ntmplrile doar ne mai amuz,
Unele chiar nu le mai stim pe de rost,
Altora le cutm un adpost,
Amintirea a devenit confuz,
Jarul de atunci s-a rcit sub spuz.
Fericirea deplin
Despicnd munti de tcere si mister,
Inima-mi bate spre tine s vin
S-ti ofere iubirea-i leonin
Si-al statorniciei legmnt de fier.
ngeri ne-aduc pe aripi lumin,
Ce vor mai gsi pe-acolo, prin cer,
Pmntul ntreg sub form de giuvaier,
Fericirea s ne fie deplin.
Uriasul arbore uranian
S-si scuture podoabele peste noi,
Dorintele nu ni se consume-n van !
Rmne s-nduplecm timpul tiran
S fie mai rbdtor cu amndoi
Pn gsim firul cu patru foi.
Bucur-te!
Incendiu devastator de trandafiri
De garoafe, de crini si crizanteme,
Urmat de-o ploaie cald cu poeme,
S ai o viat-ntreag ce s admiri
Si s fii la adpost de blesteme,
Desi acestea sunt simple nscociri
Si totodat motive prea subtiri
De a fi nsctoare de dileme.
n cea mai frumoas zi din calendar,
Am nconjurat de trei ori planeta
Ca s primesti si tu cel mai frumos dar
De la al tu, n srutri, milionar.
Chiar de nu poti sta alturi de Piet,
Tu pentru mine rmi Julieta.
O nfrngere
Un fulger mi-a luminat cerul smolit
Sau m-a sgetat o privire de jar ?
Pare mai degrab un atac barbar
Comandat de un strateg desvrsit.
Judecata asta are corolar
Cu duritatea unui monolit,
Ce din antichitate ne-a parvenit:
O nfrngere ncepe cu un dar.
Din sgeat s-a revrsat un surs
Larg si cald ca Marea Mediteran,
C nu stiam dac-s mort sau dac s
ndrgostitul subit de-o fetiscan.
Apoi amndoi am petrecut si-am rs
Pn ce rsul ni s-a fcut ran.
Mihai MERTICARU
Am urcat pe o creang pn la cer
Si-am privit printr-o fereastr chiar n rai,
Unde-am vzut uimit un fel de serai
La umbra unui urias cocotier.
Toate cadnele cu prul blai
Purtau n fat o frunz de snger,
n dreapta, nevzut, veghea un nger,
Care-mi sopti: nainteaz, Mihai !.
Deodat fetele m-au prins n hor
Asa cum ai gbji pestele n vad.
Cerul ntreg devenise auror,
Grdina raiului, multicolor.
Un tunet de voce m-a fcut s cad:
Nenorocitule, ce cauti n iad?
O confuzie
17
Anul III, nr. 6(22)/2012
Florentin SMARANDACHE
(SUA)
Memorii de c#l#torie
Memorii de c#l#torie
Lacul Navajo
[i
Ora[ul argintului
mpreun cu Lilia, sotia mea, am plecat
cu automobilul, marca Buick, spre Lacul
Navajo, la est de Farmington, n vestul
statului federal New Mexico
Ruine ale civiliza(iei merindiene
Oprim la Ruinele Salmon. Tribul Chaco
n anii 1150 a abandonat aceast asezare, care
va fi ocupat de Tribul Mesa Verde (Platoul
Verde, n spaniol).
3 $ intrarea la muzeu. Tribul Chaco lo-
cuise aici de la nceputul sec. 11, pe valea
rului San Juan (Sfntul Ioan, n spaniol)...
Dup anul 1300, triburile Anasazi au emigrat
pe valea Rului Mare [Rio Grande].
Indienii construiau din piatr si lut.
Ei cultivau porumb, fasole si dovlecei,
culegeau si plante sau fructe slbatice.
Unelte din os si din piatr.
Ceramic n stilurile Chaco, Red Mesa,
Dogoszhi, Sosi, McElmo, Chuska, Mancos.
mpletituri din yucca (plant tipic american,
cu peste 40 de specii, idolatrizat de indienii
americani ca arbore al vietii, datorit efec-
telor sale terapeutice miraculoase. Medicina
alternativ contemporan o recomand ca
un leac pentru curtirea toxinelor din corpul
uman).
Blnuri de iepuri.
Art pe piatr. Ornamente. Psri: curcani
si papagali Macaw.
Peter Milton Salmon si fiul su George
ntre 1876-1893 protejeaz ruinele si cumpr
terenuri aici.
Biblioteca Muzeului contine aproape
5.000 de volume specializate n arheologia si
istoria sud-vestului american (multe crti rare).
Reproduceri: hogane (locuinte tipice ale
indienilor navajo, de form rotund sau p-
trat), corturi de indieni, crute, case n p-
mnt (bordeie), colibe.
Dar si ruine (ziduri de constructii).
Marina lacustr
Continum prin Bloomfield si Blanco
pn la Barajul Navajo, construit n 1962 pe
rul San Juan. Exist si o mic hidrocentral.
Barajul nu este din beton, ci din anrocamente
(pmnt, umplut cu un miez din piatr), are
120 m nltime (393,70 de picioare, n unitti
americane de lungime) si 1.200 m lungime
(3.937 de picioare).
180 mile (aproape 290 km) fat de orasul
nostru de resedint, Gallup.
E vremea somonului si multi turisti pescu-
iesc, pltind 17 $ permisul de pescuit, pe zi.
Lacul Navajo are suprafat de 15.600 de
acri (cam 63,13 km
2
sau 6.313 ha), o lungime
de 25 de mile (circa 40,23 km) si este situat la
altitudinea de 6.085 de picioare (cam 1.855 m).
Suntem n Statul New Mexico, dar peste
lac este Statul Colorado.
Jos, la ap, pescarii - nsiruiti unul lng
altul.
15.10.2010
F.S. - la Ruinele Salmon, New Mexico
Lacul Navajo, New Mexico
18
Platforma, cimentat, nainteaz n lac
vreo 20 de metri, ca s se poat mai usor co-
bor la ap sau trage la uscat brcile.
Scriitorii lenesi i acuz pe scriitorii harnici
de... grafomanie.
*
Pesti negri n ap, se vd la suprafat.
Doi pescari si-au ncurcat unditele! Altul
a prins... o cutie de coca-cola!... rd colegii
si din jur.
*
La Navajo Lake Marina, un complex co-
mercial si de agrement pe lac, este un magazin
de alimente. Cu 25 de centi, cumprm mn-
care pentru pesti. Si-au format reflexe... s-i
vezi cum scot gurile rotunde, mari la suprafata
apei, asteptnd... ca pruncii flmnzi.
nchirierea unei brci, pe o zi, cost ntre
200-325 $.
n statul colorat
Pe autostrada I 511 spre localitatea
Ignacio. Intrm n Colorado, statul plin de
culori (conform adjectivului spaniol co-
lorado/colorada = colorat/colorat).
Galben de toamn, grena, verde sters -
pomii.
Pompe automate de extras titei.
n Ignacio, vizitm galeria de art
Dancing Spirit.
*
Drumul de la Durango la Silverton urc
n creierul muntilor.
Vrfuri rosii de piatr. Niste stnci au
marginile drepte, de zici c-s tiate cu cutitul.
Sculpturi naturale.
Curcubeie de culori sunt frunzele... parc
un pictor dumnezeiesc a aruncat acuarele.
*
Facem popasuri dese (pentru poze). Sau
ncetinesc masina si fotografiem prin parbriz.
*
mi fumeg frnele vehiculului la curbe...
Silverton oray minier mort
Silverton (Orasul argintului; numele su
este o deformare a cuvntului Silvertown,
din engleza literar), din statul federal Colo-
rado, este asezat pe o vale, ntre munti. O
strad principal (Greene Street) strbate
orselul de la un capt la altul.
Vara, triesc aici 1.200 de persoane, dar
iarna, locuiesc numai 350. Minele s-au nchis
n anii 1990... Nu mai se gseste de lucru (de-
ct la restaurante, la hoteluri, la mici buticuri).
*
n albia rului San Miguel (Sfntul Mi-
hail, n spaniol), oamenii caut aur: sap
gropi n care pun vase, iar mai trziu, vin si le
golesc - scurgndu-se din munti, apa cu alu-
viuni contine si grunte de aur.
*
La Hotel Triangle, 62,50 $ camera.
n Silverton. Oras mort. Biznisuri nchise.
Criza simtit. Patru strzi paralele si trei
biserici.
Zcminte de aur si argint fuseser des-
coperite n 1860, de ctre Charles Baker, n
Muntii San Juan. Cuttorii de aur au inva-
dat regiunea, desi tribul de indieni Ute s-a
opus.
*
Oraul Silverton este nfiintat n anul
1874, iar n 1883 numra 2.000 de locuitori.
Cuttorii de aur si aduc si familiile.
Se practicau ns si: prostitutia, jocurile
de noroc, balurile la nceput.
Arhivele din Silverton poart numele
istoricului Allen Nossaman (1939-2006), care
a lucrat aici peste 40 de ani.
Toponime paradoxale
Cum n SUA se ntmpl adesea ca s
existe mai multe localitti cu acelasi nume
(motiv pentru care americanii adaug imediat
dup localitate si statul federal n care se
afl aceasta), nici Oraul argintului nu face
exceptie (mai ales c zcmintele argentifere
sunt larg rspndite n SUA), existnd sapte
localitti cu numele Silverton, n statele fe-
derale: Colorado, New Jersey, Oregon, Ohio,
Texas, Washington, Wyoming! n plus, n
statul federal Minnesota, colac peste pupz,
exist localitatea Silverton Township - n
SUA, notiunea de township, pe care am pu-
tea-o traduce prin expresia aproape oras
sau cvasioras, desemneaz o localitate
prea mic pentru a fi considerat totusi oras!
Minereul de argintul fiind cutat n Ma-
rea Britanie si n coloniile engleze, n afara
celor sapte din SUA, exist n Lume alte cinci
orase Silverton, n: Anglia, Australia, Africa
de Sud, Canada, Scotia (ar fi fost un paradox
ca proverbial de zgrcitii scotieni s nu aib
si ei Oraul argintului!). Alt colac peste pu-
pz: un district industrial din Londra se
numeste Silvertown, dar numele acestei
suburbii londoneze vine de la numele indus-
triasului Samuel Winkworth Silver, care a
16.10.2010
Prin parbriz, culori din... Colorado
Panorama orayului Silverton, Colorado
19
Anul III, nr. 6(22)/2012
deschis aici, n anul 1852, o fabric de
cauciuc (ce i-a adus multi arginti!).
*
Am fcut plinul la masin, ne asteapt
un drum lung napoi (vreo 280 de mile, adic
circa 450 de kilometri). 31,60 $ am dat pe
benzin.
*
n Parcul Memorial, lng un rusor
(Cement Creek, n traducere: Prul Cimen-
tului), cu mesteceni albi si conifere verzi,
arbusti negri, iarb, muschi si licheni pe roci,
plus zgomotul apei de munte peste mlul
glbui (provenit de la oxidul de fier).
*
n fata Muzeului din Silverton sunt ex-
puse vagonete ntrebuintate n minele din
Comitatul San Juan, din statul federal Colo-
rado, care extrgeau aur, argint, plumb si
zinc, pn n 1990 - cnd extractia minier s-
a nchis, deoarece pretul acestor metale sau
al minereurilor lor devenise mai mic dect
costul scoaterii lor.
Mentionez c n SUA exist patru co-
mitate (County) cu numele de San Juan
(Sfntul Ioan), n patru state federale: New
Utilaje la o min prsit din Silverton, Colorado
Mexico, Utah (comitatele din aceste state
sunt adiacente granitei interstatale), Colo-
rado si Washington.
Trenul turistic Durango-Silverton, Colorado
O mare parte din populatie si-a pierdut
serviciile, prsind din acest motiv localitatea.
*
Pretul aurului a crescut n 13 ani de la 280
$ pe o uncie (1 uncie = 28,35 grame), la 1450
$ pe uncie. Iar cel al argintului, de la 4-5 $ pe
uncie, la 28 $. Datorit crizei. Aurul este me-
tal de schimb. l topesti si faci ce vrei din el.
Diamantul creste mai greu n pret. Este
considerat piatr de lux.
Mai bine investesti n aur, dect n diamant.
n argint, ai mult greutate de luat (dac
te cari cu el).
*
Opresc Buick-ul meu la Pinkerton Hot
Springs: un izvor cu ap mineral cald, cura-
tiv. James Harvey Pinkerton si sotia lui Ann
Eliza s-au stabilit aici n 1875. Au construit
un bazin termal n 1878, iar din 1892 apa a
fost vndut mbuteliat pen-tru tratament.
[Aproape de orasul Durango.]
*
Am ratat n Silverton intrarea la Mina de
Aur, fiindc se-zonul (15 mai - 5 octombrie)
se-ncheiase.
Vnztorii n acest orsel cu strzi ne-
asfaltate (exceptie fcnd doar cea princi-
pal), asteapt zilnic trenul cu turisti, din Du-
rango, care soseste la ora 11:45 - pentru di-
vertisment si clientel.
Apropo de Durango: numele acestui
orsel din statul federal Colorado (exist un
Durango si n statul federal Iowa) provine
de la numele orasului Durango din Mexic, al
crui nume, la rndul su, provine de la cel al
orasului spaniol Durango, din Tara Bascilor!
Pi, dac n Lume exist 12 orase Silverton,
de ce n-ar exista si 4 orase Durango?!...
20
Marian BARBU
1
Varianta n limba romn a volumului Era
poe(ilor (cci exist si una n limba francez,
deja tiprit n 2011), subintitulat mini-
antologie liric, propune multe fatete lirico-
epice ale creatiei lui George Filip, pe deplin
format ca scriitor recunoscut.
Poetului, Canada i-a conturat si impus
definitiv destinul literar, asigurndu-i un ori-
zont cultural stenic, sublimat si exprimat
exemplar n acest volum. Sutele de metafore,
nu ntotdeauna nclzite la clasicismul aris-
totelic, izbutesc precum lipitorile s se agate
de multitudinea sensurilor primare ale cu-
vintelor si s ricoseze precum gloantele tra-
soare pe alte directii dect cele asteptate.
Rezultatul se gseste n lumina imediat, dac
platforma de receptare o si asimileaz, per-
sistenta ei rmnnd de durat. Mai cu sea-
m, cnd George Filip, incomodul n comuni-
carea cotidian, tte tte, transform, ade-
sea magistral, socant, barbar chiar, tria se-
velor din uzul limbii vorbite, n distilrii mo-
derne de toat frumusetea.
n majoritatea acestor scurtissime for-
Stilistic# pe cont propriu
10 marginalii critice
mulri, ntr-o stilistic proprie, se afl ntreaga
lui originalitate, inconfundabil.
Ele sunt trebuitoare, nu numai n planul
de suprafat, ci si n cel de adncime, de unde
iradiaz discursuri de escort ale unicatului
si, poate, ale irepetabilului.
Descoperim aici, n astfel de formulri
oximoronice, biciul de aur al poetului, prin
care si mngie contemporanii crcotasi ori
opaci la ntelegerea si pe dedesubt a liricii
scriitorului montrealez.
Rmne demn de semnalat c producerea
nu este un scop n sine, ci doar un mijloc de
comunicare al fiintei creatoare. Interiorul
acesteia este mereu frmntat de ntrebrile
trinittii psihologiei existente. Cnd toate
componentele se unesc sub faldurile unui
cuvnt si, prin atasament, acesta vine lng
altul congener, se trece de metafor (de re-
gul, revelatorie, mai putin plasticizant), se
produce oximoronul.
2
Configuratia poemelor de rezistent se
defineste prin acesti indicatori stilistici,
numiti metafor si oximoron. Ei zburd din
poem n poem, purtnd parc o tog de print
nebun al marilor migrene.
Poemul din care am desprins autodefi-
nirea lui George Filip - Popas n delir - se
arat de o stringent modernitate. El ren-
viaz, n maniera clasicismului, dialogul
dintre poet si sinele su. n acelasi timp, n
plan artistic, dar si ideatic, se coboar pn
la Glossa lui Eminescu si a predecesorilor
filosofi, chiar dincolo de ei ori Biblie, ca si
pn la urmasii care, instinctiv, au cantonat
n spatiul aceleiasi idei.
Componenta lexical a textului deconspi-
r trimiteri spre Bacovia (ninge, grinzi), F-
nus Neagu (oameni nebuni), Pincio, Tradem
(url gerul), Eminescu (...dar ia i bea r-
coare/ spre amurg/ nu te hlizi la secolii ce
curg/ se-ntorc/ nfricotor), Adrian Pu-
nescu (e sear - pe planet ning/ fiori...)
Cnd se adaug si accentul de tip ora-
toric, presupunnd alternante de ton, pentru
persuasiune, ca indicatorii stilistici enuntati
s aib vizibilitate n audient, se realizeaz
semnificatii n prim instant si simboluri pe
msur.
Iat o posibil interpretare, ncepnd de
la titlul poemului. Termenul popas are o con-
cretete arhicunoscut; alturat (aparent for-
tat, fr... voia lui, dar a creatorului, da!) lui
delir (nu la Marin Preda!), ar constitui dou
universuri... paralele. Poetul a apelat la un...
neflexibil n (care indic, ntotdeauna - dup
opinia filosofului C. Noica - intrarea ntr-un
univers, ntr-un spatiu interior. Dintr-odat,
enuntul din titlu s-a transformat ntr-un pro-
vocator gnd de procesare a semnificatiilor
ce se degaj ipso facto. Adic, dintr-o aparent
pedestr formulare, suntem chemati la un
jubileu al sensurilor de idei, pe care numai
rafinatii le pot decoda.
n fond, poetul a constatat o stare de
fapte reale, de care el, primul, s-a tulburat, si
vrea ca toti oamenii planetei s fie informati;
ca lund aminte, ele s nu mai fie nmultite.
Chiar numele lui Hamlet se cere transformat
21
Anul III, nr. 6(22)/2012
ntr-un plural pilduitor, devenind un fel de
Big-Bang al fricii.
n aceast ordine de observatii, transcriu,
pentru motivare, partea final a poemului,
cu vizibile trimiteri spre rdcinile de idei ale
poemului eminescian, plonjnd n lu-mea
contemporan nou: dar ia i bea rcoarea
spre/ amurg/ nu te hlizi la secolii ce curg/
se-ntorc hamletii /nfricotori:/ e sear -
pe planet ning/ fiori...
Deci, o stare de gratie a cugetrii perso-
nale, transmis confratern n numele lui a fi.
Tonifiant si alarmant constatare pentru
existenta n fapt a lui freedom si peace, din
zilele noastre!
Poemul face parte din literatura de bari-
cad, literatura cettii. Ea a fost inaugurat
de romani, trecut spre romanticii europeni,
n prim faz, cu prezente citabile n arealul
francez si romnesc, apoi preluat unilateral
de suprarealisti si ridicat, prin doctrinele des-
pre absurd, spre confuz si epicizare (ca n liri-
ca american, gen Carl Sandburg sau Ginsberg).
3
ntre ofertele lui eu (Eul meu incert),
personalizat n multe oglinzi... literare (n
niciun caz, unele de tip venetian!), se gsesc
zeci de poeme (A). Se ntelege c ele includ
si toate substitutele persoanei nti (singular
si plural). Se stie c o asemenea afisare n
texte, indiferent n ce gam sunt redactate,
face parte din... literatura subiectiv, a bio-
grafismului. Ar fi o contradictie n termeni,
cnd stim cu totii c lirica are n prim-plan pe
eu subiectiv. Numai c acesta, prin contami-
nare cu epicul - tu, el (ea)/ voi, ei (ele) - si-a
adjudecat si o prezent narativ, datorit for-
melor artistice de exprimare (B).
Asadar, la George Filip, ntlnim si per-
soana a treia vorbitoare, ca si generalizantele
impartiale se stie, se zice, se cunoaste;
fie c sunt n text, fie c li se subntelege
prezenta (C).
Fiecare A, B, C comunic n plan informal,
estetic si de durat, ca oricare dintre analisti/
analizatori s deduc, pe cont propriu ce
crede de cuviint.
Metodele de receptare (dac sunt!), n
orice mprejurare, rmn pur subiective, ca
si scopurile urmrite.
Succinte exemplificri, doar prin titluri
(dar nu exclusiv):
A. Nebnuit miracol, Presimt eu, Vin
eclipse, Doin final, Hingher (nfsurat
n pelerina urii/ mi caut de o viat de-ale
gurii/ ns gsesc doar arsit sau ger/ dar
sunt viclean si dur ca un hingher/ si-atunci,
cnd vreau s-mi potolesc nesatul/ m duc
prin mahalale si-ntind latul).
Creatia ca atare se nscrie programatic n
ceea ce n simbolism a fost atribuit poetilor
decadenti sau poetilor blestemati. Sensul
determinantilor nu este nicidecum peiorativ,
ci este doar o alt form de manifestare a
esteticului.
Alte titluri: Trece trenul, Vd lumina,
Fntnarul, Sunt ocrotit.
Mai de stare civil sunt poemele: Stimate
Om, 22 Martie, Un os, Poz cu iap.
B. Fr trup, Din pupil, Tulburtorul
vis, Dumnezeu s.a.
C. O statuie (excelent), Omul (trimitere
spre mitul lui Cain si Abel), Ploile (izgonirea
din rai), Cu sepia (potopul lui Noe), S ning
(mitul apocalipsei), Homo sapiens (implicarea
unui eu eruptiv n microgrup; satir mplinit:
doar eu - un vacarm de vendete).
4
Respectnd compartimentarea propus
de autor, desprindem o tem generoas - iu-
birea. Ea are valente accentuat lirice, sen-
timentale, pentru fiinta iubit (a), cuvios obi-
ective, cu iz religios, cnd se aduce taina
despre Maica Domnului (b), remember na-
tural (ca la Eminescu), cnd copilria i se
lumineaz poetului drept nostalgie ce re-
verbereaz peste timp (c); tot la c s-ar putea
ncadra minunatul poem, dedicat balerinei
Magdalena Popa.
a) Maria (vreau s ncepem n doi/ o
viat frumoas/ am s te botez Maria/ bine-
ai venit), Drag Maria, La nunta noastr
(nc o autodefinire: un metafizic sunt - pe
vertical/ sunt sigisbeul altor multor sorti/
sub o egid guvernamental), Toamnele
druite, Cruce de venicie.
b) Sfnto - Maria (Te rog s nu spui
nimnui/ c ti-am pus sufletul n testament/
si s le spui cugettorilor/ de timp/ c n-am
ocrt pe msura lor), Dans printre petale,
Fecioara din polen, Srutul Sfintei Marii.
c) Fata dobrogean, tuzlencei Maria
Idu, poem de aducere aminte a unei iubiri
juvenile care, iat, reverbereaz pn la
vrsta senectutii poetului. Limbajul este
gingas, mrinimos, ncrcat de evlavie du-
hovniceasc, pur.
5
ntre temele care au consacrat poetii de
referint ai lumii, retinem pe cea a umbrei. Ea
a devenit emblematic pentru literatura me-
dieval a Europei, prin ntoarcerea ctre mi-
turile Greciei antice. De la Dante, la Virgiliu
spre Goethe.
George Filip o cultiv cu dezinvoltur, ade-
sea, n derizoriu; deci, el opereaz o desacra-
lizare (Umbre). Uitarea (umbra coboar din
trupul de Om/ si mi se face covor la picioare/
.../ vreau s-o cinstesc - n vreo crsm/ s ne
omenim - ca acas) aduce aminte de Esenin.
Noapte imaginar calific mai bine fan-
tezia modern a poetului care i se altur,
peste timp, lui Nichita Stnescu si ntregii lui
generatii. Cu totii cutau s se despart grab-
nic, categoric, de jugularea politic a prolet-
cultismului. Oferim doar o strof a lui George
Filip, fr a-i da alte conotatii stilistice, mcar
cuvintelor din fondul principal: O stnc
verde zace-n strlucire/ mi taie drumul sar-
pele de cas/ ochiul de veghe-i plas pesc-
reasc/ timpul se-ngroap-n propria-i melas.
Grdinar face trimitere de departe la Nichi-
ta Stnescu, cel din Nesomnul cuvintelor.
6
Intitulat Facerea, toat creatia motivea-
z elegant ideea poeziei ca joc, prin cantabi-
litatea expres imprimat colindelor de iarn.
Miza este auditiv, de vibratie imediat.
n aceeasi tonalitate situmVestirea (cu
vizibil ironie jucus: Poate ne-am iubit o
clip/ si-nc, poate, ne iubim,/ Dar m doare
n arip/ glontul din nevelerim), Foaie ver-
de, Nunta de piatr.
7
O alt tem... domestic, s-i zicem, ar fi
cea despre printi i copii.
Ochi ceresc are deconspirat iubirea pen-
tru mam si pentru tat, starea social n care
i-a lsat, amintind de Cosbuc (n tonalitate
metric) si de Octavian Goga.
De altfel, toate literaturile lumii au n cen-
trul lor figurile luminoase ale printilor.
8
Din cmpul de metafore, adevrat opiu
baudelairean pentru George Filip, am cules
doar cteva care vorbesc de la sine, cnd
sgalnic, cnd crispat, cnd provocator (cel
care le ia spre folosint stie mai bine, anali-
zndu-le n angrenajul gndirii proprii). Ba,
autorul nsusi se auto-defineste: nprasnica
mea fantezie/ m-arunc n mlastini cu stele.
Adugm cteva dintre aceste perle de
fixare a stilisticii: pdurea visrilor mele,
chiar ceasul e btrn de atta timp, s-
mnt de trdare, ruginiti sunt nuferii si
ceata, Biserica emigratiei/ pluteste pe-un
H
a
n
s

M
e
m
l
i
n
g

-
J
u
d
e
c
a
t
a

d
e

A
p
o
i
22
ochi/ - din mila lui Dumnezeu, delirul de
confesiuni, aripa de soare, sbii de rugin.
Din rndul personificrilor, dincolo de
posibile urmri prin confirmarea stilului:
,serpii calmi te mngie pe glezne/ lupii-ti
rd prin ochii de tciuni/ mieii ti vorbesc de
semne - astrale/ pestii-ti cnt psalmi si ru-
gciuni, ne arde ca pelagra flmnd,
umilinta, si gerul schingiuie orasul/cu
snge rece, de barbar, Numai toamna simt
c sunt apatic, Afar url gerul printre
grinzi, Vino cu buza, rupe-m-n petale,
ceart-i, Doamne, bucuria, pe prispa casei
st copilria.
La granita dintre personificare - metafor,
prin transfer ctre simbol: zeghea vietii mi-a
rmas mic (S demasc).
Un flirt stilistic ntre sinecdoc si meto-
nimie semnalm n poemele S meditm,
Remember, Tocmiri, Avem de murit s.a.
Simboluri moderne, de mare rafinament
ale gndirii: vnd prin lume cercuri paralele/
radical din UNU e stupid (n sens invers).
Ca poet de baricad, scrie apsat despre
,sobolanii trdrii si cinii credintei/n
pragul ratiunii berbere (Spre Golgota).
9
Ici-colo, aripa ocrotitoare a marilor spirite
mai picur (fulgurant, cum altfel?!) sau prin
trimiteri subtextuale n versurile lui George
Filip. Mi se pare c este un semn de mrtu-
risire deschis despre ucenicia lui la curtile
imperiale ale poeziei romnesti. El nsusi a
devenit astzi scriitor de ncredere al limbii
romne.
Un portret rembrandtian, ori la Corneliu
Baba (si cti altii din brans) si-l face autorul
n poemul Din oglind (I) (deh, mitul oglinzii,
contaminat cu clasicul eu/ alter ego. La noi,
a se vedea poeme n consens la Grigore
Alexandrescu, Eminescu si Ion Barbu).
Alti pastori lirico-epici:
Tudor Arghezi. Poemul Stimate Om are
conotatii politice, accentund ns cultura
religioas n manier arghezian, pamfletar:
m vopseai cu aur/ de crez/ rsfoind prin
Bibliile sfinte/ am jurat s cred/ si s cutez....
George Toprceanu - Doin final.
(btrnul Cronos fuma pip/ regina si dresa
delfinii/ poetul curtii avea grip/ visau mor-
gane - beduinii// amurgul, broastele, vioara/
epave, nluciri, bidoane/ microbii, Hipocrat,
gargara/ soldati, pduchi, nvinsi/ galoane)
- un derizoriu hazliu, gen spectacol de revist.
George Bacovia - Ucideti plumbul, La
lumnare.
Octavian Goga - Nunta de piatr (amin-
teste de Lae Chiorul, ca si de attea romante;
George Filip aude interiorul cuvintelor mu-
zicale).
Dimitrie Stelaru - Aa a fost atunci
(Atunci trecu poetul fr ghete).
Alexandru Macedonschi - Oratorul,
Ardere (Sunt ardere,/ Esti ardere - suntem/
Incandescente flcri/ Din marele blestem).
Marin Sorescu - pianjenul pe raza
Lunii/ se suie ca pe-un fir de-al su.
Adrian Punescu - numai n poezia de
cenaclu! Ea trebuia vorbit printr-o anume
ritmicitate, n tonalitti muzicale de ghitar,
n grup sau amplificat. O strof de exceptie,
din multele create n aceeasi directie, apar-
tinnd poeziei De vnzare (Democratie la
pilul/ Planeta noastr e o piat/ Iar vreme,
cred, c am destul/ S fac risip si de viat).
nc dou titluri din aceeasi stirpe: Toamna
printului, Tocmiri.
Paul Verlaine - Dar nu te-neac lumea
n pcate/ cu siruri aurii, verleniene.
Fr. Nietzsche - Zeul cel mort.
Ilogicul din absurdul de tip modern, mai
apropiat de Urmuz, dect de unul din piesele
lui Eugen Ionescu (Cntreata cheal, Sca-
unele), l regsim detasat n poemul Relativ
(n ciuda presupusei satire): ziditi abatoare
pe Soare sau mocirl de vaier; o trimitere
nefast, n acelasi poem: prin datini au curs/
camarazii (sic!).
10
Dintre foarte multele autodefiniri ale
poetului George Filip, creatorul de largi uni-
versuri, am ales-o pe urmtoarea pentru vera-
citatea continut: vino iar cum te stiu - / cel
puternic/ nger pmntean/ cerul danseaz
prin poduri/ - nemernic/ iar eu presimt c m
scurg/n pmnt.
Calm si rational totodat, ntrziat pe
deplin n limba romn de acas, puterea de
sintez a lui George Filip din Canada impune
convingtor o efigie a personalittii sale. Da-
torit ei, si-a marcat viziunea: cnd terestr
(poduri), cnd cosmic (vizibil misctoare -
cerul danseaz).
Iar el nsusi presimte alunecarea spre...
Hades (m scurg/ n pmnt).
Este si aci o clar tendint de actualizare
a vibrantului si solemnului heraclitian Panta
Rhei. n context, o asumare demn, nu rzvr-
tit!, a biografiei pmntene, care, n timp,
va aluneca n legend si mit (si am circulat
prin timp ca o legend/ pn-am pltit cea mai
spurcat - amend:/ eram btrn, n ultima
mea gar./ pierdusem trenul si ploua... pe
afar. - Trece trenul); (n primvara mea
etern/ vreau nemurirea s o spintec - Fn-
tnarul).
Constientizndu-si posteritatea, peste
legend si mit, George Filip se rosteste vizio-
nar: nu-i ntunericul grota etern (...) n
sfera gndului sunt doar un psalm. (Zeul
cel mort).
Mai vivant spus, cznd n sus prin cn-
tec si cuvnt! Aferim, George Filip!
C#r]i primite
la redac]ie
Vasile Diacon - George Popa - Homo
universalis , Ed. Panfilius, Iasi, 2012
Vali Nitu - Despletitele dimineti,
Ed. Bibliotheca, Trgoviste, 2011
Ecaterina Negara - Laud magnific,
Eminescu , Chisinu, 2011
23
Anul III, nr. 6(22)/2012
Vasile POPOVICI
Ochi de orb
V-ati ntrebat vreodat
cum cat orbul frumuseti
n ochi si-n trup de fat,
cum ochii,
buzele si gura
si trupul i s-arat
n neprivelistea
din mintea lui de orb,
ntunecat?
n ochii unui orb,
o floare alb de muscat,
n prul negru de codan
cu nfrigurare prins,
si floarea, si prul,
si codana, cum arat?
dar lacrima de bucurie
pe obraji prelins?
Cum vede zarea,
cum i s-arat deprtarea
si-ngenuncherea
pentru rug n fata icoanei,
si trm slbatic,
istovit de val, si marea,
si plns, si rs de prunc
la pieptul mamei?
Cum i s-arat
ciocrlia sfredelit-n cer,
si lanul spicelor,
ptat de macii rosii,
cum snul crud
ca mugurul plesneste n prier
si cum se-nchid
n stnjenul jilav, strmosii?
Cum soarbe curcubeul
din fntni culori
si-n ochi de sprinten codan
se aprind vpi,
nu vede,
dar vede ce noi nu vedem
de multe ori:
divinul elementelor,
dar si prpastia din noi.
mi place
cum a spus-o unul pe pmnt:
orbi sunt cei
cari nu vor s vad,
nu cei care orbi sunt;
cum nu-i iubire-aceea,
dac nu-i ntreag.
La ceasu-mplinirii
M ninge o iarn cu fulgii prea reci;
simt gustul salmastru de lacrimi ce dor,
mi-e dor de crarea... de pasi pe poteci;
nu pune, iubito, iubirii zvor!
La ceasu-mplinirii, sub zodie-stelar,
adun-te-ntreag aievea menirii;
prin ,,ierbi de soprle alearg sprintar
real, nu ca-n visul nchipuirii.
Ghiocul
Trecnd
pe lng-o satr de tigani,
o tigncus frumusic foc
mi cere pentru salb
ctiva bani
de-argint;
schimbul ei -
s-mi caute-n ghioc.
i spun pirandei
c-i frumoas;
ea rosi;
si i mai spun
c mi-am pierdut norocul;
ghiocu-si pune la ureche
si-mi sopti:
o fat te va ndrgi,
asa zice ghiocul.
La gtul ei de lebd-
mblnzit
- de-ar zice adevr ghiocul -
i-as prinde-o salb de
turcoaze;
schimbul meu - norocul.
Si ca s-mi spun adevr
ghiocul,
m ia de mn pirandeleste
si m duce tainic
sub bulibsescul coviltir;
si pn s-mi scoat din ghioc
norocul,
piranda m priveste
strengreste,
uitndu-se prelung -
de parc-ar astepta rspuns.
Iar eu m reflectam n ochii ei
ce-aveau lucirea
ndeprtatei Altair
Valurile
Trec valuri, valuri, - valurile.
De maluri se izbesc si se ntorc n valuri
spre alte-ndeprtate maluri.
De vesnicii, aceleasi valuri
neogoite ca o zbenguial de copii,
purtate-n ploi se rentorc n valuri
ce iar si iar cu dusmnie se izbesc de maluri.
Muscnd din malurile trmului slbatic
si duc prada-n ape si o-neac;
si poart permanenta-n veacuri,
muscnd din malurile trmului slbatic.
C se ntorc si pleac-n valuri,
e-o lege-a vesniciei,
c nu sunt maluri fr ape,
si ape fr maluri.
C nu sunt ape fr valuri,
si valuri fr ape.
Demonul angelic
Visez,
iar visul meu parc-i aievea
si-acelasi demon-nger
mi s-arat; el este
cum e n poveste fea
si seamn c-un drcusor de fat.
Esti ngerul
ori demonul din vale
ce mi apari mereu n vis?
nu stiu, dar ti astern n cale
covor de flori de mr si de cais.
De esti un nger
despre care-au scris poetii,
ori demonul din Valea-adnc,
cobori din vis n pragul diminetii
ca roua diminetilor n lunc.
Te voi culege
n mnunchi de primveri
cum noaptea
si culege-un cer de stele,
s fii si ngerul,
si demonul printre luceferi,
s fii si demonul
si ngerul tririi mele.
24
...Recitind pagini din capodopera lui Ro-
mulus Vulcnescu, Mitologie romn (Ed.
Academiei RSR, Buc., 1987), am observat,
cu surprindere, c autorul trateaz, cu des-
tul suficient si superficialitate, unele dintre
datele (extrem de pretioase!) pe care, la nce-
put de veac XVIII, iluministul mason romn,
Dimitrie Cantemir (obsedat de exactitatea
descriptiv, care-l salveaz de efectul lipsei
antenelor autentic metafizice si mistice!!),
le oferea valahilor, despre un fenomen fol-
cloric deosebit de controversat, ca origine
si semantic: Jocul CLU$ARILOR...
...De aici provine dorinta noastr de a
pune de acord cteva lucruri esentiale, des-
pre... Esen(ialii CLU$ARI!
...Clusarii reprezint, n toate interpre-
trile demne de luat n seam, de pn acum,
confruntarea CAILOR SOLARI, cu CAII
INFERNALI (yi se confirm, n final,
VICTORIA SOARELUI!) - spre a elibera
Puterea Integral a LUMINII REGENERA-
TOARE DE COSMOS: suntem n primvar,
n zona temporal-sacral a NVIERII Soarelui
si, deci, si a lui Zalmoxis-HRISTOS (...figuri
sacre care trimit, implicit, la Androginitatea
ZEULUI SUPREM, la Dalbii Pribegi -
GEMENII: APOLLON si ARTEMIS! - ...stiut
este c toat mitologia grecilor nu este alt-
ceva dect preluare, mai exact sau mai pu-
(in exact, a mitologiei TRACILOR - care
sunt neamul cel mai vechi si deplin spiritua-
lizat, din Europa, comparativ cu cazanul
etnic grecesc, despre care vorbeste M.I.
Finley, n Lumea lui Odiseu, E.S., Buc., 1968).
...n primul rnd, s spunem c, da, sun-
tem de acord cu Romulus Vulcnescu, atunci
cnd acesta afirm c datina cluyarilor
deschide yi nchide zilele consacrate Ru-
saliilor
1
(lat. Rosalia) - dar, apoi, R. V. con-
tinu: preluat de creytini yi asimilat
cu srbtoarea nljrii. Romanii, yi, prin
ei, daco-romanii (s.n.: oare? - nu cumva in-
vers?!) considerau srbtoarea Rosalia
(Srbtoarea Tradafirilor) ca o zi consa-
crat cultului morjilor, cnd se fceau
praznice la morminte (cf. R. V., op. cit., p.
376). Chiar s uite R. V. c TRANDAFIRUL
este (att n antichitate, ct si n Evul Mediu)
simbolul si, deci, substitutul sacral-mitologic,
al lui Zalmoxis, respectiv al lui HRISTOS,
deci al... NVIERII?!
...Da, suntem de acord cu R. V., cnd aces-
ta preia (alturi de variantele hermeneutice,
care trimit la latini si greci) varianta trac:
Prima teorie trac se refer la originea
pyrrhic (n.n.: de foc!) a cluyarilor (...).
Dansul trac pyrrhic ar fi fost, inijial, in-
fluenjat yi de jocurile divinitjii Pyrrha,
care era zna pmntului royiatic, din care
Zeus a conceput rasa uman - dar, s in-
sisti, precum o face R. V., exclusiv pe jocul
bastoanelor mascoide, care imit astzi jo-
cul mascoidelor de cai - si s ignori, TO-
TAL, afirmatia lui Dimitrie Cantemir, despre
SABIA SOLAR, purtat de fiece membru
al cetei de clusari (alctuit din numerele
fr soj 7, 9 yi 11), din Descrierea Moldovei
(Ed. Ion Creang, Buc., 1978), Partea a II-a,
cap. XVII-lea, p. 185: Toji au n mn cte
o SABIE fr teac, cu care ar tia ndat
pe oricine ar cuteza s le dezvleasc obra-
zul. Puterea aceasta le-a dat-o o datin ve-
che, aya c aceytia nu pot s fie trayi la ju-
decat, cnd omoar pe cineva, n acest
chip - este cel putin ciudat... Pentru c
Dimitrie Cantemir continu, sugernd c
Ritualul Clusarilor (condusi nu de un
clucean - cum gresit si aminteste R. V.
- ci: Cpetenia cetei se numeyte STARIJ!
- D. Cantemir, op. cit., p. 185) este unul inter-
pretat de zeit(i czute - aflate n momentul
sacral al relurii pozi(iei supreme-celeste
(Masca fiind semnul Misteriosului Chip al
ZEULUI!) si avnd scopul dublu: 1 - de a se
re-ntoarce, prin zbor, la Slayul Originar-
CELEST(nct cei ce joac parc nici nu
ating pmntul yi parc zboar n vzduh
(...) n felul acesta, petrec n jocuri ne-
contenite cele zece zile ntre nljarea la
cer a lui Hristos yi Srbtoarea Rusaliilor
(...) n toat vremea aceasta ei nu dorm
altundeva dect SUB ACOPERISUL BI-
SERICII) - dar si 2 - cel exorcizator-sote-
riologic, apotropaic, trimitnd la Sacralitatea
URSULUI (careURS, si azi, la munte, vindec
prin clcarea pe spinare!), simbol al castei
militare trace: () norodul lesne creztor
pune pe sama cluyarilor puterea de a iz-
goni boli ndelungate (...) bolnavul l culc
la pmnt, iar cluyarii ncep s sar yi, la
un loc ytiut al cntecului, l calc, unul dup
altul, pe cel lungit la pmnt, ncepnd de
la cap yi pn la clcie; la urm i
mormie la urechi cteva vorbe alctuite
ntr-adins yi poruncesc boalei s ias -
n.n.: des-cntec RE-SACRALIZATOR, prin
care se re-purific-lustreaz Logos-ul fiintial,
ntorcndu-l pe cel czut, napoi, n Para-
disul Snt(ii Depline-SACRALE!), ca
efect final (ntru glorie si soteriologie!), al
spectacolului ritualic, asupra asa-zisilor
spectatori (de fapt, Omul De-Czut din
statutul Celesto-Divin, dar pstrnd, pururi,
dorul de re-divinizare - Nostalgia Para-
disului, cum frumos formula Nichifor Crai-
nic, n lucrarea sa omonim!)
...De aceea, pentru a ncerca s punem
oarece rnduial, n informatia despre acest
ritual sacru fundamental, al strmosilor nostri
TRACI - vom apela (cum am mai fcut-o!) la
celebra, de acum, lucrare Dacia Secret, a
lui Adrian Bucurescu (Ed. Arhetip, Buc.,
1997): Ca s nu fie recunoscut, Apollon
yi-a pus o glug peste faj, spre a nu i se
vedea semnele ce-i rmseser de la c-
derea tragic din stejar (n.n.: STEJARUL
este Copacul Sacru, al Lui Zalmoxis! - iar
cderea, urmat de ridicare sub masc/glu-
g, este echivalentul semantic-mitologic al
nvierii si, apoi, nltrii Hristice, cu tot cu
Trup, dup Moarte). De atunci, zeului i s-a
mai spus yi CHAR-NABUTAS - Domnul
Nevzut/ntunecat, Negru (n.n.: s nu ui-
tm c numele Neamului nostru, acela de
vlah/lah, nseamn negru/misterios/
sacru! - ...deodat si n acelasi sens cu
Muma Cosmic: MIORIJA LAIE!) - cf.
Adrian Bucurescu, Dacia secret, Ed. Arhe-
tip, Buc., 1997, p. 98).
Adrian BOTEZ
Ritualul c#lu[arilor
25
Anul III, nr.65(22)/2012
Sandro Botticelli - ngeri
Pregtiji pentru UARZA-BALOS-
Cumplita Lupt/Rzboi, Vitejii Gemeni au
mers, prin lunca Ialomijei, spre HEBRIZ-
ELMOS - Colina nflorit, locul natal
al Gemenilor Cereyti (n.n.: Paradisul), unde
au ajuns n ziua ce corespunde cu 1 Mai.
Aceast zi se serbeaz yi astzi de romni,
sub denumirea de Armindeni, ce provine
din dacicul AURU-MENTI Drumul Celui/
Cel Strlucitor. Tot de la AURU-MENTI
vine yi actualul nume al Ialomijei. Iat,
deci, c, prinRITUALUL CLU$ARILOR,
Topografia Paradisului se reface n Spatiul
Sacru al Daciei FELIX, prin mitul eternei
rentoarceri eliadesc - cel al GEMENILOR
- Zalmoxis-HRISTOS/Apollon-Artemis!
O gem getic a imaginat Victoria
Frajilor Divini ca pe una cosmic. Tinerii
zei NAPEI/GOI (n.n.: precum gol/go-
lind rul din omenire a fost si HRISTOS, pe
Cruce!), pe CAI, poart pe cap cuymele
ciobneyti (...) . n partea central a ico-
nijei, Zeija-Mam jine CAII de fru (n.n.:
fie pe caii infernali, fie gestul ei este unul de
echilibrare echinoxial a fortelor cosmice an-
tinomico-dichotomice). Jintuiji la pmnt
de sulijele zeilor, Beithy-Kelas yi Tantalos/
DINJOSUL (n.n.: simbol al agresivittii
primitive a Materiei Brute-Prakrti, pe care
Apollon-Artemis/ZALMOXIS-HRISTOS o
vor transfigura, prin intermediul Spiritului-
Purusha!), yi ei despuiaji (n.n.: pentru trans-
figurarea sacral!), yi recunosc nfrngerea
(n.n.: astfel, cei doi adversari intr n proce-
dura METANOIC!). Pe gema dacic, o
neayteptat inscripjie: KIA NOF DIADIS -
adic: STIU/RECUNOSC NOUL TESTA-
MENT.
...Clrejul TRAC are, n mna dreap-
t, cornul de crainic ceresc, IAR CU STN-
GA POART FRUL CALULUI (n.n.:
psihopomp, dup ncheierea procesului so-
teriologico-metanoic). LA SOLDUL STNG
POART O SABIE MARE, DREAPT,
pe care R. V., n ciuda insistentelor lui Dimitrie
Cantemir... o ignora (n.n.: SABIA DREAPT
- simbol al Razei SOLARE Mntuitoare, prin
care GEMENII/ZALMOXIS ne vor/va ex-
trage din ntunericul infernal temporar, con-
secint a unei victorii temporare a Fratilor
Infernali, Beithy Kelas si Tantalos - despre
nfruntarea dintre GEMENII-Apollon-Arte-
mis, si demonii Beithykelas si Tantalos, vor-
beste si Cartea lui Habacuc! - n care carte
sunt identificati, n mod corect, essenienii,
la care a stat, spre nvttur-revelatie de
Sine si Misiune Cosmic-Soteriologic, Iisus
Hristos, cu... supranumele TRACICE ale lui
Apollon: Iazi, Etsous, Ysos - SFNTUL/
CURATUL - cf. grec.: sfnt, pur - ...la fel, si
istoricul evreul Josephus Flavius, n Anti-
chit(ile iudaice, XVIII, I, 22: Ei/essenienii
nu triesc prea diferit de lume, dar viaja
lor aminteyte n cel mai nalt grad de cea a
DACILOR NUMIJI PLEISTAI! - ... iar
nu cum face R. V., identificndu-i, pe esse-
nieni, cu un trib de evrei...).
...n anul 666 de la Zalmoxis, m-
pratul Buerebistas yi marele preot De-
caineus au hotrt s restaureze ADE-
JRATUL CULT, dezvluindu-le dacilor
misterele sacre (n.n.: cele ale Mor(ii yi N-
VIERII!). S-a decis, deci, ca anul 1 al Ca-
lendarului s fie anul nayterii Celor Doi
ZALMOXIS/CLREJII TRACI (n.n.:
clrind unul cu fa(a spre nainte, cellalt
cu fa(a spre napoi, pe... UNIC CAL!). n
acest sens, anul reformei religioase (n.n.:
practic, crestinarea dacilor, avant la let-
tre!) a fost 666, iar adepjii l-au socotit an
benefic, pe cnd adversarii l-au considerat
malefic (n.n.: pn azi, suntem pcliti de
zvonurile...adversarilor crestinismului!).
...Deci, nu se mai poate rmne la stadiul
intrepretativ-hermeneutic vulgarizator, de
tipul: Jocul Cluyarilor repet lupta dintre
daci yi romani...NU! Ar fi penibil si meschin...
n realitate, corobornd dovezile ling-
vistico-istorico-mitologice, precum c dacii-
DAOI/Poporul Cii Drepte (yi Popor al
ILUMINRII/PURIFICRII, prin Lupul
FENRIR-PURIFICATOR) cunoyteau
MISTERIUL CRE$TIN nc mult nainte de
a veni, spre a li-l descifra, Sfntul Apostol
Andrei... (misiunea Sfntului Apostol An-
drei devenind doar una de CONFIRMARE a
CRE$TINISMULUI DACIC!) - ajungem la
concluzia c, prin RITUALUL CLU$A-
RILOR, avem de-a face cu un ritual geto-
dacic al luptei cosmice, a Lui Zalmoxis-
HRISTOS, mpotriva Adversarului Cosmic/
Nefrtatul (...yi, totuyi, la daci, Mistic
Colaborator al Demiurgiei-GENEZEI!),
pentru a-l transfigura metanoic yi a deter-
mina, astfel, clcarea morjii cu moarte
yi re-nceperea Procesului Cosmic al N-
VIERII-MNTUIRII COSMOSULUI
CZUT - prin OMUL-ZEU nfptuindu-se
ambele stadii: CDEREA, respectiv,
RECUPERAREA ntru (Re-ntoarcerea n)
PARADIS...!
1
n crestinism, azi: Pogorrea Sfntului Duh
- Cinzecimea, Duminica a 8-a dup Sfintele
Payti (ZECE ZILE DUP NLTAREA LUI
HRISTOS!).
Rogier van der Weyden - Magdalena citind
26
Umbra Lui Eminescu la Floreyti
Unde e btrnul dascl care stie a socoate,
S dea timpul napoi si cu oameni dac poate
Si cu vremi mai mult de-un secol de uitare si de somn.
La Floresti dnd la iveal pe poet mretul Domn.
Haide, ncercndu-ti harul prea puternicul meu Dascl
Si-n puteri miraculoase din lumin iarsi nasc-l
Trmul Mosiei Mandrea f-l din nou iar cu pduri
Iar poetul n rdvan tras la ham de patru suri.
O domnit prea frumoas, cochetnd cu ochii galesi
S-l ndemne ca s scrie un poem celebru iarsi
Muz mult prea diafan pstrtoare de dorinti
O comoar fr seamn mostenit din printi
Iar din frmntate gnduri izvornd din univers
O poveste de iubire se transform-ncet n vers.
Este naripat poetul cci nu stie de ce anume
Se nalt peste vreme si trieste-n alt lume,
Unde naste Paradisul versuri si nemrginire
Si n suflet se asterne dulcea raz de iubire.
Minunatul chip e-un nger, luminos cu plete-n vnt
Ca o binecuvntare rsrit pe pmnt
Dnd binete tuturora cum de altfel se cuvine
La biserica de-alturi vine iarsi s se-nchine.
Dac poti, btrne Dascl, tu d timpul napoi
Ca Mihai, mretul Domn s ajung lng noi.
Petre GIGEA-GORUN
Rdcini adnci
Noi ne-am legat de cmp si munti de piatr
Si rdcini adnci avem pe-o vatr
Pe lng ape ne-am cldit o cas
Si-n doine-am pus o dragoste duioas.
n brazda vremii s-au nscut eroi
S lase-n mostenire ce-avem astzi, noi.
Din tat-n fiu au luat destine-n mn
Ca s pstreze-o patrie romn,
A noastr tar, mama noastr bun
Ce-ntotdeauna ea ne-a fost strbun.
Pduri de brazi
Pduri de brazi ntinse peste munti
n infinit a mintii ncntare
Parc-ar fi ai mei bunici cu nseninate
frunti,
Cuprinsi de duiosie, iubire si candoare.
E fosnet blnd, e doin din strbuni
Iar vntu sufl n frumuseti de brazi
Povesti care s-au spus, de mult, la stni
Strbat prin deprtri s le-ascult eu azi.
Pe lungi crri strbat turme de oi
Pn ajung la iarba de mtase.
M vd copil dnd anii napoi,
Cu amintiri care-mi mai sunt rmase.
Aici
Aici, eu supt-am lapte n ziua cea dinti,
Aici, strmosii mei au lutul cpti
Aici, copilria mi-e undeva rmas
n pomii din grdin, n linistea din cas.
n nucul cel btrn, n apa din fntn,
n ochii mamei mele, pe fata ei btrn
Aici, mi e iubirea de oameni si de sat
De care niciodat nu m-am nstrinat.
Aici, si cerul parc e altfel, mai senin
Iar luna blnda-i raz o tremur divin
Se scald mii de stele n deprtri de ape
Dar pentru mine, aici, le simt c-mi sunt
aproape.
Aici, este cmpia ce naste mereu pine
Speranta zilei de-azi si-n zilele de mine,
Aici e vraja vietii si m mbt de soare
Ca nici ntr-un alt loc n marea mea miscare.
Aici, e neamul meu, de veacuri si btrn
Si unde gndul meu mi spune s rmn.
Maestrul
Lui Sabin Blaa
Venit din satul su btrn si oltenesc
Cu gnduri bune n veci aci rmase,
Unde-i pmnt si sfnt si strmosesc
Si sunt strmosii lui rmasi n oase.
A luat cu el si oameni si natura
Asa cum buntatea este-n Crist,
S-a mpreunat pe viat cu pictura
Si cu iubirea-n suflet, de artist.
n ochii blnzi e-a lui nemrginire
Si-n inim ce va rmne-n timp
n el e cer albastru si iubire
Eternitate, vraje si Olimp.
Pdurea mea etern
Pdure fr frunze tristete si ecou
De unde ai putere s-ntineresti din nou?!
Ce Dumnezeu te are n grija lui de-acum
Ce vechi balsam ti toarn n nesfrsitul
drum?
De unde-ti tragi puterea, izvor si rdcini
Iar timpul scurs mai poate s-ti dea alte
tulpini?
Ce taine din adncuri te poart din trecut
ntr-un miraj al vremii mereu necunoscut?!
De unde-atta farmec respir attia pori
Si-a sufletelor noastre s nasc iar fiori?!
Cum poti nfrunta moartea, arsita si furtuni
Pe crestele nalte de unde-ti pui cununi?!
Tu ai balsamul vietii pe care-l tii ascuns
Si la-ntrebri ciudate tu nu mi dai rspuns,
Cnd noaptea grea se scurge si-s zbuciumat
pe pern
Pdurea mea cea scump, iubirea mea
etern!
n veacuri scurse
n veacuri scurse iar trit-am noi
Si ne-am vzut sub alte nftisri
Venim din timp de undeva, napoi,
Ce ni se pare c ar fi fost chiar ieri.
Noi ne-am schimbat cu vremea pe parcurs
C nu stim cte vieti am tot avut
Materie ce nentrerupt a curs
n cutarea timpului pierdut.
Din ap am venit si din pmnt
Iar viata-a curs n noi venind din soare
Din semne-am nteles si din cuvnt
Ce-nseamn lumea cu a ei miscare.
Un vis etern si fr asemnare,
Se-aseaz-n noi ncet de cum ne nastem
Dar cnd privim a noastr nftisare
Ne ntrebm de unde ne cunoastem.
P
o
e
m
e
27
Anul III, nr. 6(22)/2012
Florin M~CE{ANU
Secolul XV. Bruges. Urias
centru comercial n vestul
Europei. nstritii doreau s-si
eternizeze chipul
comandndu-si portretele la
marii pictori ai vremii. Unul
dintre ei era Memling, care nu
numai c picteaz foarte multe
portrete (s-au pstrat circa 36
de lucrri), dar o face superb,
deschiznd drumul ctre un
gen cu totul nou n aceast
parte a Europei. Desvrsindu-
si arta portretistic, Memling a
studiat si operele picturale ale
maestrilor italieni. Influenta
reciproc este usor de
observat, fiind suficient s se
compare Portretul unui brbat
de Memling cu Tnrul cu
medalie al lui Botticelli. Se
poate observa la Memling
tendinta de a mri chipul, ceea
ce face ca operele lui s fie
usor de recunoscut.
Dup primii pictori flamanzi
se naste Hieronymus Bosch.
Contemporan cu Memling si
Drer, Bosch a creat o pictur
nemantlnit n arta
european. Creaturile sunt din
infern, inventivitate metodic,
temeinic, senzatie de grotesc
mistic si profunzime ezoteric.
Rogier van der Weyden,
cunoscut sub numele de
Rogier de le Pasture, mpreun
cu maestrul su Jan van Eyck
sunt printre primii pictori ai
Renasterii Occidentale nscuti
n afara Italiei. n 1436 devine
pictorul oficial al orasului
Bruxelles si si ia numele de van
der Wayden. Introduce la
maturitatea sa artistic un nou
realism. La sfrsitul vietii, va
reveni la o art gotic plat si
aproape schematic.
Jan van Eyck. Emblematic.
Zugrveste realittile orasului
cu o minutiozitate incredibil.
Picteaz numeroase madone,
printre care Madona
cancelarului Rodin, Madona
Lucca. Era pictor oficial si, n
acelasi timp, valet de
chambre al suveranului Ioan
de Bavaria. Jan van Eyck
mpreun cu fratele su mai
mare, Hubert van Eyck, sunt
primii pictori ai Renasterii din
Trile de Jos.
Hans Memling - Judecata de Apoi
Jan van Eyck - Madona cancelarului Rolin
28
Anul III, nr. 6(22)/2012
Ecaterina NEGARA
(R. Moldova)
Doi fluturi
Se dedic domnului P. Ababii
Cineva m-a uitat.
Viata lui a devenit fluiditatea altcuiva.
Nu pot s mai intru sau s ies din viata lui
Cercul s-a nchis si amintirea
si ordoneaz fisiere
Nici viata mea nu se amestec
cu a altcuiva
Se duc raze si vin raze prin milioane
de circumferinte
De diferite mrimi care se interpun
sufletului meu.
Sau poate toti m-au uitat.
Nu-i nimic, nu se deschide nici o ran,
Nu se nchide nici o us
Si nu m uit Dumnezeu
Si nici o ngrijorare de subalimentatie
a singurttii nu am.
Am prins n ultimul secol doi fluturi de aur.
I-am uscat
Cnd m uit cineva mi pun un fluture
n dreptul inimii
Si altul n partea dreapt
Si din nevzut apare Hristos;
- Eu sunt aici, - zice, iar ti-ai prins fluturii?
- Da, Doamne, unicul care m ai n toate,
nu m prsesti, nu m uiti
Spune-mi ce s fac cu fluturii,
nu pot s-i uit.
Si spontan fluturii nviaz.
Stau, miycndu-m
Aici stau si cum stau
Chiar asa stau,
Cnd fac vreo miscare
n dreapta, n stnga
Tot asa stau,
Am mai ncercat
s-mi aduc n ordine prul,
Sacoul, buzele, toamna,
crizantemele
Si cteva din zilele lui Pontiu Pilat
Si m-am privit cum stau
Sub ochiul atotvztor
Or m privea
n-am putut s m ascund
chiar de ngenuncheasem
era doar unul singur
Numai atunci cnd pmntul
m tine asa
De cum stau, miscndu-m,
Si se rotea
Si se perinda ochiul
n jurul lui precum noaptea si ziua
De ajungea pe partea cealalt.
Pot ca si atunci s m admir
Cnd sub tlpile mele
Totul este vzut.
Stau aici, dar cum de asa de cnd stau
Picioarele mele au trecut prin miezul
Pmntului si tlpile mele au rmas
De la facere dou continente.
Poeme
Sub plopi
Pseam singur pe sub plopi
Cu o enigmatica pasre pe umr,
Nu-i ddusem nume si nici scop,
ncepusem s parafrazez cu ea zboruri si ape.
Dintr-o oglind n alta miscam fiinte si realitti
dup natura lor vegetal,
dup dialect si demnitate,
Respingnd fosnetul aspru al oaselor de lemn de plopi
Surprinsi n combinatii expresive.
1
Printre slcii plnse, susur izvorul,
Le mngie obrazul de ani ncretit.
Apa lui adap dorul si ulciorul
Omului aflat pe deal la cosit.
Soarele urcat, sus, n crucea zilei,
Ascult iubirea unei ciocrlii,
Iar un nor timid dup umbr-si fuge
S nu-l prind noaptea singur pe cmpii.
Prin iarba nalt coasa zice o doin
Din fluier de-otel, bine slefuit,
Iar la glasul ei siruri de fnete
Pe pmnt se culc, se pun pe dormit.
Seara ncet se las peste ntinderi arse,
Rosie se-mbrac peste culmi de munti...
ntr-o deprtare, glas de clopot sun
Se binecuvnt ziua care a trecut.
2
Soarele arunc raze lungi de sear
Dintr-un asfintit mbrcat n rosu,
Parc-i pare bine c a trecut ziua,
C de-atta umblet este obosit.
Munti de nori blai ies la promenad
Brat la brat se plimb peste vrf de brazi.
Se mai ceart unii si se umflu-n pene, asteapt.
Noaptea ochii si-i nchide, doarme satul dup munc
Fluier scurt mi se aude, dor pe dor vrea s l vad.
Trit de greieri sun n urechi ce nu-l aud,
Dragostea sub lun plin este totul pe pmnt...
3
nghetat de cldur, vara s-a oprit n strad.
Dou vrbii zgomotoase colbul strzii l fac balt.
Doi copii alearg alene nspre grla de la moar,
Roata morii doarme dus, grla curge fr ap.
Se ntorc splati de soare, umbr s mnnce cat,
Dar un cine dupuros, furios le cere plat.
De tocmeal nu e vorba, l mpac cu o spag:
Un ciolan de vac moart si un bot de mmlig.
Obosit de-ntepeneal, n rscrucea cerului
Soarele o ia la vale pe aleea somnului
S se culce, el doreste, la umbr de brazi nalti,
S nu fie deranjat de vulturii din Carpati.
Vin tlngi de pe izlaz grbite de dor n gnd,
Trombele de praf strnit sunt furtun fr vnt
Cerul tot s-a-ntunecat, un vremelnic cataclism,
Dar joiana nu ia seama, pe odor l are-n vis.
Baba Rada iese la poart, loc i face ca s treac
Doi nepoti ce stau pe prisp, lapte cald s bea
asteapt.
Noaptea ochii si-i nchide, doarme satul dup
munc
Fluier scurt mi se aude, dor pe dor vrea s l vad.
Trit de greieri sun n urechi ce nu-l aud,
Dragostea sub lun plin este totul pe pmnt...
Emil BUCURE{TEANU
A
V
E
N
I
T
V
A
R
A
29
Anul III, nr. 6(22)/2012
Izet SHALA
(Albania)
Filozofia mea
Pe portretul fecioarei
Sunt drumurile mele
Fluvii curg
Amintirea veche o pstrez
n prul ei
nvelit cu paiul bunei vestiri
Acest nod de filosofie
Lucrez ani de zile
n cutarea iubirii
Cale spre mare
Dor am
S vd cetatea Rozafatei
Muzeul din Kruia
Casa lui Fishta
Portretul crosetat al
Steagului independentei
Steagul fiului meu
Calea spre mare
Nu garantez
n timp ce moarte exist
O noapte la Prishtina
Buna dimineata Prishtina
Eu nu sunt Mirko Gashi
Sunt doar umbra lui
Care rumeg coji de pine uscate
Si nu le poate nghiti
Transformndu-le n firimituri
Pentru gemenii Velaniei
n ultima noapte
Din Malul Soarelui
Mirko a btut attea drumuri
Cte fire de pr are capul nostru
Si din nou rmne n capital
Eu caut locul pe unde au fugit flcii
Stiu doar unde au rmas Pescrusii.
Grija secolului
Luati-m fr fric
Nu v acuz pentru psihomanie
Cu doar cteva clipe de-ntrziere
Ne-ntoarcem unde se termin
Puterea omului
Unde ncep legile naturii
naintea nasterii secolului nou
Sunt din nou
La tine omule...
Payii tatlui meu
Pornesc
Pentru a cta oar pornesc
Pe urmele pasilor tatlui meu
Si nu se rentoarc
Pasii mei si ai tatlui meu
Sunt continuarea
Pentru a ajunge
Pe culmea piramidei
Trei mii de ani de cltorie
Pe pasii tatlui meu am mers eu
Si acum dup pasii mei
Si ai tatlui meu
Merge fiul meu...
n flacra scrierilor mele
n focul scrierilor mele si pierd
Viata umbrele negre barbare
Nu se ard literele albaneze
Nici nu se ucid, nici nu se taie
Ele au mireasm de Libertate
O natiune
O patrie
Un steag
Un imn
n Al-ba-ni-e
Anul melodiei na(ionale
Cntecele de leagn ale mamelor
Gemetele pruncilor n leagn
Trosnetele pustilor liberttii
Cntarea imnului national
Trezirea constiintei
Anul melodiei nationale 1998:
Armata de Eliberare a Kosovei...
Ceva se ntmpl
M apropii de oglind
Sunt sau nu sunt eu
Sau cineva este n mine
Umbra ce m urmreste este a mea
Ce mi se iveste aceast
Toamn cu fata necunoscut
Iar n Arberia
De ce suier iarna Siberian...?
Phoenix
De dou ori mi-au ucis viata
Mi-au spart leagnul si Sofra
De trei ori mi s-a-ntors Libertatea
Dar din nou pusca liberttii
m-a-nviat
Au fugit derbedei, dar
A rmas sngele si oasele
Cineva deseneaz
Curcubeul...
Cum merge timpul
Flori semnam asear
Dimineata le-am gsit rupte
Paz fcea privighetoarea
n cuibul rndunicii
Unde ea a ascuns cntecul
Un pic de sperant
Pentru anotimpul florilor
n Dardania
S rsar
s le dm mireasm
Timpurile merg
Steaua mea
Limba mea
Osul meu
Fluier muzical
Lume ntoarce-ti privirea
Spre Floarea Soarelui
- Priveste!
Miopia
M nvinuiau
de ce m mbrac
n rosu si negru
Iar eu le spuneam c
n glia mea cresc florile
Cu aceast culoare
Apoi miopii n Ulpiana
i sap tronul Reginei
Violent i schimb geneza
Dar viu este regele Longari
El nu permite aplecare
Nici coroan cu flori negre...
n

r
o
m
n
e
y
t
e

d
e

B
a
k
i

Y
m
e
r
i
30
Dac nu m nsel, Hegel a fost primul
gnditor modern care a pus pe tapet pro-
blema raportului, mai exact problema dis-
tinctiei nete dintre viat si existent. Dup
prerea lui, toate fiintele au viat, dar existent
au doar acele vietuitoare care posed consti-
inta mortii lor. Asta vrea s nsemne c, dup
ceea ce se stie pn n clipa de fat, numai
oamenii se bucur de privilegiul existentei,
ntruct numai ei ndeplinesc simultan cele
dou conditii: sunt muritori si au constiinta
sfrsitului lor inevitabil.
Cu urmtoarele dou precizri:
1) Afirmatiile de mai sus sunt fcute la
modul general, adic asa cum o pretinde din
totdeauna gndirea si limbajul filosofiei,
aceast disciplin complet insensibil la ex-
ceptii sau cazuri izolate. De altminteri, vocea
acestora (cei putini si cu un prisos de con-
stiint, cei multi si doar cu urme ale consti-
intei) a fost pentru mult vreme de-acu na-
inte redus la tcere de ctre zicerea cu ca-
racter represiv si nivelator - Exceptiile nt-
resc regula, o zicere extrem de binevenit
pentru linistea conductorilor de pretutin-
deni, ndeosebi pentru linistirea constiintelor
democratice ale conductorilor nostri politici
de azi, care stim prea bine ct suflet pun ntru
nscunarea fericirii si prosperittii n casele
tuturor alegtorilor, indiferent de averea si
rangul social al acestora. C de, romnilor li
s-a cam dus buhul peste mri si tri n ceea
ce priveste tragicomica discrepant dintre
promisiunile fcute n campaniile electorale
si putintatea nfptuirilor alesilor, dup ce
acestia s-au vzut cu sacii n cruta puterii...
Vorbeam mai sus de privilegiul existentei
si de constiinta uman. Dar pe meleagurile
noastre, astea sunt doar vorbe de clac, atta
timp ct pentru grosul romnilor existenta
nu nseamn dect o nentrerupt ncordare
n vederea supravietuirii si atta timp ct con-
stiinta romneasc de-abia si mai trage su-
fletul: n cei multi din pricina lipsurilor si a
scandaloasei promiscuitti n care acestia si
trie zilele (de unde si sporul anual de crime
si sinucideri), n cei putini (ciocoii si ciracii
lor) datorit depunerilor de osnz, care n
scurt vreme nbus ultimele licriri de con-
George PETROVAI
Gregarismul rom@nesc
(A fi [i-a nu g@ndi)
stiint din cptnile lor porcine.
2) Dar fantezia si aspiratia nencetat a
omului spre mai bine, adevr si dreptate, nu
se putea multumi cu constiintele mai mult
sau mai putin ticlosite ale semenilor din ce
n ce mai avizi de bogtii, putere, onoruri si
plceri.
Asa c el s-a pus pe treab si - mai nti
n mitologii, apoi n religiile tot mai subtile -
si-a elaborat crezul de nezdruncinat n exis-
tenta unei lumi a nemuririi si pcii vesnice, o
lume a armoniei, iubirii si fraternittii n ceea
ce priveste bunstarea, libertatea sau drep-
tatea, n sfrsit, o lume din care a fost eliminat
pentru totdeauna rul ntruchipat de Satan,
acest neobosit inspirator si cluzitor al omu-
lui pctos si nefericit, ce-si nchipuie c-i
buricul creatiei, dar care n fata vitregiilor
(cataclisme, boli, moarte) se dovedeste a fi
cea mai fragil trestie din Univers (B. Pas-
cal), chiar si dup ce francezul se grbeste
s completeze n chip ncurajator c este o
trestie gnditoare. Numai c gndirea n-a
reusit pn n clipa de fat si, dup toate
probabilittile, nu va izbuti nici de-acu na-
inte s-l izbveasc pe om de enormul lui
zbucium din timpul vietii, precum si de cum-
plitele spaime ce-i vegheaz neabtut agonia.
Tocmai de aceea, credinciosul se nt-
reste pe parcursul vietii si pe patul de moarte
cu speranta ptrunderii sale ntr-o lume un-
de-i de-a pururi treaz vrerea si constiinta
inalterabil a Atoatefctorului, n infinita Sa
calitate de eliberator, aductor de pace si
mngiere, mprtitor de dreptate etc.
Dar ndoiala este att de specific omului,
nct pn si cei mai ferventi credinciosi,
atunci cnd dau piept cu revolttoarea tic-
losie uman, si arat dezamgirea n cuvinte
ce oglindesc mai degrab resemnarea n fata
fatalittii dect ncrederea n aflarea vreodat
a drepttii: Pn la Dumnezeu, te mnnc
sfintii...
Oamenii de stiint si-au construit pro-
pria lor mitologie cu universuri paralele, anti-
materie, OZN-uri si fiinte inteligente venite
n vizit pe micuta noastr planet de la dis-
tante ametitoare, posibil din afara Galaxiei.
Toate ca toate, dar ntruct nc nu s-a intrat
n legtur cu astfel de fiinte ipotetice, nu se
stie nici cum arat, nici ce gndire si nici ce
constiint au. Dac or fi avnd vreuna... n
fond, la ce bun, cnd moda la pmnteni este
s se descotoroseasc de balastul numit
constiint, potrivit frantuzescului Je men
fiche (Putin mi pas)!
*
Dup aceast introducere, s ne ndrep-
tm atentia nspre gregarismul romnesc, un
gregarism sustinut cu vrednicie de coloana
sa vertebral, nvederat prin formula A fi i-
a nu gndi. Cci (o vedem pe pielea noastr)
adevratul blestem pentru un popor nu este
gregarismul social-politic, ci cel spiritual.
Gregarismul social-politic, de altminteri,
este att de prezent n ntreaga istorie a for-
matiunilor umane, ncepnd cu cele mai primi-
tive (ginti, triburi) si continund cu cele mo-
derne (popoare, natiuni, conglomerate de na-
tiuni), nct se poate spune c el este nelipsit
din toate formele de organizare social:
armat, biseric, scoal etc.
Armata, de exemplu, este produsul de
vrf al acelui gen de gregarism n care actio-
neaz nu doar ancestralul instinct de turm
n fata pericolului (real ori nchipuit) repre-
zentat de alte armate, ci permanent n ea se
fac simtite alte dou forte convergente, care
au menirea s ntreasc ascultarea pn la
totala depersonalizare a membrilor si (mult
invocata disciplin militar), totodat s le
stimuleze combativitatea pn la jertf,
atunci cnd militarul are de trecut proba de
foc constituit din patriotism si onoare ost-
seasc:
a) Autoritatea comandantilor, care - sus-
tinut puternic din spate de spectrul nfri-
costor numit Curtea Martial - poate merge
pn la drept de viat si de moarte asupra
subordonatilor, ceea ce nseamn c ambele
prti (comandantii si subordonatii) se dedau
mai mult sau mai putin la jocurile pe muchie
de cutit ale absurdului. ndeosebi n vreme
de rzboi...
b) Rolul insidios al propagandei n vede-
rea forjrii celei mai potrivite psihologii a
unor oameni care se iau la trnt cu moartea
31
Anul III, nr. 6(22)/2012
(duritatea ia locul milei, cruzimea devine o
conditie a supravietuirii), precum si fantosa
alintat cu numele de glorie militar, ca fac-
tor activ de mentinere a unui nentrerupt to-
nus belicos.
Ar fi o greseal de neiertat s credem c
gregarismul bisericilor ori cel al unor societti
secrete n-ar avea eficienta gregarismului mili-
tar, cnd stiut este c n primele dou se prac-
tic pe scar larg fanatismul, pe lng ju-
rmintele de neconditionat ascultare si pe-
depsele care decurg cu necesitate n cazul
nesupunerii sau al trdrii, pedepse cuprinse
ntre excomunicare si suprimarea trdtorilor.
Dup cum precizeaz Neagu Djuvara, n
O scurt istorie a romnilor, gregarismul
social-politic al romnilor prezint o pretioas
nsusire, cci suntem poate singura tar din
Europa, n afar de micile tri, al crei senti-
ment national este exclusiv ntemeiat pe
faptul c vorbim aceeasi limb de la Nistru
pn la Tisa. Lucru care nu se ntmpl n
alte tri, unde sentimentul national s-a cldit
de veacuri, ncetul cu ncetul, n jurul unei
istorii comune.
Era de asteptat ca faptul acesta s se
constituie ntr-un notabil avantaj pentru spi-
ritul romnesc. Dar n-a fost asa, ntruct isto-
ria vitreg a romnilor asezati la intersectia
intereselor politico-economice si militaro-
strategice ale unor imperii megiese si ostile,
le-a inoculat acestora o atitudine ancilar
n fata vietii.
Romnii din totdeauna si-au fcut un
merit din a-si afirma rbdarea si blndetea,
respectiv din a purta rzboaie strict defen-
sive pentru a-si apra srcia, si nevoile, si
neamul. Dar rbdarea seamn rusinos de
mult cu umilinta, iar blndetea nclin pn
la identificare cu supunerea.
Capul plecat sabia nu-l taie, spune un
degradant proverb romnesc. De altfel, n-
treaga ntelepciune popular romneasc
este doldora de proverbe si zictori umili-
toare, adevrate cpii ale nebrbtiei spiri-
tului romnesc.
Emil Cioran vede destinul romnesc ca
un destin rebours. Dup el, marii vinovati
ai nemplinirilor romnilor sunt resemnarea
si scepticismul. Spre deosebire de renuntare,
care provine din preaplinul inimii, resemnarea
iese din golul acesteia. Renuntarea are voca-
tia verticalei, resemnarea pe cea a orizontalei;
prima l nalt pe om prin constiinta sacri-
ficiului liber asumat, cealalt mpinge consti-
inta la sacrificii prin asumarea lenei si indo-
lentei.
Ct priveste scepticismul romnesc, apoi
acesta cu adevrat are darul s strneasc
uimirea. Pentru c, pe urmele lui Cioran, te
ntrebi nedumerit: de unde scepticism la un
popor cu vigoare biologic si spirit de copil
somnolent, cnd este stiut c el (scepticis-
mul) reprezint inevitabila plictiseal a unei
culturi mari si obosite, respectiv recreatia
unui spirit crepuscular ce-si refuz alinarea
prin reverie n testura spumoas a gratui-
ttilor elegante si inutile?!
Pesemne c scepticismul romnilor se
datoreaz ndelungatei lor sederi n rpe si
vioage, ori poate c lunga gestatie a spiri-
tului romnesc n pntecele folclorului l-a
obosit peste fire, nct a ajuns s regrete cl-
dura ntng si comod a placentei originare.
Cci, fapt deosebit de grav pn si n
ochii apostolului Pavel, poporul romn nu
este nici cald, nici rece - el este cldicel! Ceea
ce nseamn c romnii triesc, dar nu exis-
t, si asta deoarece existenta presupune gn-
dire, demnitate si curaj urcat pn la eroism.
Dar, m rog, ce gndire posed un popor
care zeci de ani s-a strduit s scandeze lo-
zinci bolsevice si s memoreze citate imbe-
cile din opera celui mai iubit fiu al natiunii,
iar azi, la peste dou decenii de la Decem-
briad, continu s se lase mintit si insultat
de o gasc de profitori care se erijeaz n
conductori, cnd toat suflarea este edi-
ficat n privinta incompetentei primului
ministru si a cinismului de mahala al prese-
dintelui? De ce curaj si demnitate se poate
vorbi la niste biete fiinte nfundate n caver-
nele problemelor lor de zi cu zi si ce eroism
tinuieste obstinatia supravietuirii lor cu
orice chip?
C ne place au ba, trebuie s recunoas-
tem c mica noastr cultur este eminamente
folclorizat, iar mai nou substantial maneli-
zat.
Ct priveste folclorul nostru de valoare,
este lesne de observat c el abund n cn-
tece de jale - interminabile lamentatii melanco-
lice si trgnate, care ilustreaz din plin sen-
timentalismul cancerigen al romnilor. Pu-
tinele cntece de vitejie si au originea n vre-
mea lipsit de glorie a dominatiei osmanlilor,
si ele relateaz actele de rzbunare ale unor
haiduci cu faim local mpotriva celor mai
odiosi dintre potentatii turci sau greci.
Istoria noastr nu cunoaste revolutii,
chiar dac facem abstractie de prerea lui
Petre Tutea cum c singura revolutie cu-
noscut de omenire este cea nfptuit de
Mntuitorul Iisus. Toate frmntrile noastre
populare se ncadreaz fie n categoria rs-
coalelor (Horea, Tudor Vladimirescu), fie a
revoltelor inspirate de exemplul strinilor
(miscrile de la 1848, Decembriada), fie a
grevelor, respectiv a luptelor de strad.
Pentru miscri de mare anvergur, ca-
pabile s schimbe structura spiritual si
institutional a unui popor, este nevoie de
oameni curajosi si de conductori ntelepti.
Cu curajul am vzut putin mai sus cum stm.
Iar putinii conductori ntelepti care au riscat
s ia taurul de coarne, au fost ba sacrificati
de trdarea cozilor de topor si de miselia li-
chelelor, ba au fost nevoiti s ia calea exilului
pentru a scpa de rzbunarea noilor autori-
tti, de regul necruttoare cu elementele
valoroase ale acestui popor.
Cum terenul afirmrii n viata public a
Romniei este minat de minciun si necinste,
cei mai multi dintre romnii onesti si nzestrati
ai zilelor noastre prefer terenul mult mai
sigur al anonimatului. n felul acesta impos-
tura se simte ca la ea acas, mediocritatea se
nvrtoseaz si gregarismul devine atotcu-
prinztor n societatea romneasc.
Dac unii dintre romnii postdecembristi
se mndresc cu galoanele dobndite n str-
intate prin diplome, crti publicate ori dem-
nitti detinute, nenumrati confrati de-ai lor
din tar si-au consolidat pozitiile prin pata-
lamale rostuite n conditii suspecte si prin
titluri universitare mai mult dect discutabile.
Scandalul din urm cu ctiva ani pe marginea
zecilor de mii de diplome nsusite prin fraud
dovedit, n-a adus nici un prejudiciu pose-
sorilor lor. Iar de-atunci cte mii de alte n-
scrisuri necinstite au mai fost puse n cir-
culatie? C doar universittile din Romnia
postdecembrist (nici una nu figureaz n
primele 500 de universitti ale lumii!) s-au
specializat, aidoma attor SRL-uri falimentare
de pe aceste meleaguri, s lucreze pe stoc -
elibereaz diplome contra cost, fr a se sin-
chisi de contributia lor la dezastrul national
prin lansarea pe piat a unor produse cu
valoare redus si cu pretentii mari.
Iat motivul pentru care perioada post-
decembrist s-a impus definitiv n istoria Ro-
H
a
n
s

M
e
m
l
i
n
g

-
B
r
b
a
t

c
u

m
e
d
a
l
i
e
32
Anul III, nr. 6(22)/2012
mniei, pe de-o parte prin coruptie, demago-
gie, hotie, impostur si nemunc, pe de alt
parte prin inflatia de profesori universitari
Ir oper si de licentiati fr sanse de anga-
jare, precum si prin aparitia unui soi ct se
poate de respingtor de corcituri - monstrii
rezultati prin ncrucisarea dintre generali
izmnari si politicieni.
Dar si unii si altii (stranierii, respectiv
autohtonii) habar nu au de vorbele poetei
americane Emily Dickinson vizavi de succes
n general, de ridicolul succes din Romnia
n special: A publica nu este treaba poetilor;
s fii poet este totul, s fii cunoscut ca poet
este nimic...
*
Din totdeauna romnul a fost convins c
d dovad de credint atunci cnd se poart
smerit, desi capul plecat ncepuse s se inte-
greze n noua lui configuratie anatomic si
istoric. Pentru justificarea perspectivismului
lor istoric, romnii fie se raporteaz la anumite
texte biblice gelatinoase, fie arunc vina pe
Romnia. n felul acesta vidul luntric al ce-
tteanului este disculpat prin golurile si ne-
mplinirile din istoria trii...
Dar cu totii, fiti siguri, vor sustine sus si
tare c sunt patrioti si c-si iubesc tara. Numai
c o fac ntr-un mod aparte: defimnd-o!
De altfel, autoironia este o stare de spirit
generalizat la romni, stare prin care ei n-
teleg s fac haz de necaz. Foarte putini se
sfiesc s pun pe tapet tot putregaiul din ei,
familii si localittile n care triesc, prin ex-
tensie din toat Romnia. Cei mai multi ro-
mni simt o satisfactie morbid s se fac
troac de porci prin acel soi de isterie dos-
toievskian, cu conditia s mnjeasc ima-
ginea trii lor si s mai trag n cloac nc
vreo dou-trei cunostinte, de preferint prie-
teni. Vorba ceea: A murit capra mea. De ce
s nu moar si capra vecinului?...
Exist n mentalitatea romnilor o ten-
dint periferic de mediocrizare, altfel spus
de accentuare a gregarizrii. Nu neaprat din
invidie sau rutate. Mai degrab dintr-un
ancestral instinct colectiv de indiferent, ori
poate dintr-o atavic neplcere fat de ceea
ce nu-i apartine. Iar consecintele acestei ati-
tudini sunt alarmant de vizibile: Romnia sis-
tematic jefuit de ciocoi si murdrit (la pro-
priu) cu mult zel de grosul cettenilor, pe bu-
n dreptate a ajuns pe locul ce i se cuvine -
cel de la coada trilor din Uniunea European.
Fiind anistoric, romnul si-a conservat
apucturile de tran rapace, nzestrat doar
cu un dezvoltat simt al micii proprietti, dar
complet nul n plan social. De aici decurge
instinctul patologic al majorittii romnilor
nspre ginrii, instinct care-i cluzeste pe
crrile anevoioase ale cptuielii pe toti
tlharii cu staif ai acestor meleaguri.
Dar printr-o ironie a sortii, ori poate a
justitiei divine, cercul vicios se nchide peste
toti romnii, asa nct srcia a devenit un
fenomen curent si global. Acum ca si altdat,
exceptie face acea ptur subtire de mbuibati
(milionarii de carton), care au stiut s profite
din plin de apele tulburate n decembrie 89.
Cum exceptiile ntresc regula, iat c
gregarismul Romniei se evidentiaz si la
acest gingas capitol, care exercit un puternic
impact asupra echilibrului cettenilor, im-
plicit asupra stabilittii societtii. Istoria de-
monstreaz si bunul simt ne ncredinteaz
c orice este posibil ntr-o societate profund
distorsionat, precum societatea romneas-
c a zilelor noastre. Mai ales c nici vorb ca
n viitorul apropiat s fie solutionate gravele
probleme economico-financiare cu care ea
se confrunt cam de multisor.
Diana IACOB
(Austria)
. . .
Te caut cnd ochiul ti-e adormit,
cnd pot vorbi n tcerea viselor fr ecou.
Iat-m prea aproape de tine,
mult prea departe de Cer
Iar-mi slbticia anilor de veghe stingheri
ti calc sufletul purtnd civilizatia sub tlpi
Sunt prizoniera lumescului ntre azi si ieri.
. . .
Prima secund de Lun
si-a umezit clciul n climara de confuzii,
Fiecare fir de frunze mi sterge genele.
Nu-mi amintesc ultima carte rsfoit...
Anticarul din colt vinde iluzii.
. . .
E bal mascat
Acelasi actor n fiecare secol,
aceeasi pies...
Costumul meu s-a demodat.
. . .
Inventez nopti n care s te caut,
sau s m cauti,
desennd crri pe care,
s te poarte de brat femei renascentiste
Te voi mbrtisa,
azi, mine, niciodat...
Te aud plngnd...
Inventez o nou viat,
de zbor si gnd
. . .
Te-am cioplit cu unghia uimirii
Te-am slefuit cu degetul arttor
Mi-am poruncit s uit
Nu pot s fiu, nu pot s nu mai fiu...
As vrea s Dor
. . .
Simt ploaia cu palmele-i reci
nconjurndu-mi virgina neclintire.
Se cerne prin sita cerului
o mare de oameni sihastri.
Mi-am zidit urechea n peretele dinspre
lume
Un erudit lcrima pe umerii planetei.
. . .
de literatur
Ti-am srutat privirea din umbre
pictate-n auror
de-attea ori nct te-am necat
n propria-mi sminteal.
. . .
Portretul meu s-a risipit
Culorile se-mprstie n tine.
. . .
usi nchise
Zadarnic mi-am strivit piciorul
sub un imbold bizar
Coboram nltndu-te din abis
n umbra ochiului, doar un ecou
O mie de pasi, suflete fr trup
n urma usilor nchise
s-au stins toate luminile,
de un secol aprinse
. . .
Corecteaz-mi singurtatea
e ultima fil din acest episod
Amor n transparenta tmplelor literate
S-a inventat Cuvntul.
Ce bine c taci!
33
Anul III, nr. 6(22)/2012
Boris MARIAN
Asceza
Asceza nu are mdular, dar Ordinea? Oho! Dar Adevrul?
M-nclin yi m-ascund. Adul(ii s nu vorbeasc de adevr.
Ct despre foc, eu cred c el nu se stinge niciodat,
indiferent de sex, ras, vrst, obiceiuri.
Ne bucurm de acelayi soare, dar nu suntem fra(i. De ce?
Prea mul(i pctoyi s-au dus n pmnt.
Nramzi printre mslini se-mpart, un dor, apoi durerea,
zpezile, se uit totul? Grdinile nchid n ele o tain.
Tu, cititorul meu aytep(i s spun ceva. Ascult yi tcerea,
e un sfat. Ghitara jalnic sun. $i nici un drum nu te va mul(umi.
Doar vntorul ytie al su drum. ntr-un adnc de ape
vei gsi cuvinte. Diamante lichide. M-ay drui yi lor, dar totul
curge, omnia fluunt, omnia mutantur. S nu uitm de facere,
de ntrupare. S ne ferim de abstrac(iuni, aya zic. Ele ne aduc
suferin(. Arta este totul sau nimic, contemplarea este miezul.
Misterele nu se schimb n timp. Cea mai eroic este lupta
lui Iaacov cu ngerul. Pn yi stelele cad. Purtm peruci
sau myti, dar suntem nc noi, aceiayi, din copilrie.
Polonius, cel ascuns pe jumtate. Nu cuta instrumente
n codru, n cmpie. Nu refuza(i cntecul.
nflorirea, vestejirea, apar, dispar. Unde exist form, lipseyte
esen(a. Exist mereu o cale de ntoarcere,
dar noi nu o recunoaytem. Eu nu ytiu ce nseamn
omul adevrat, ytiu ce este omul. Exist cuvinte care cuprind
alte sute. Mai este yi sentimentul c nu exiyti.
Snii ti mi acoper fa(a. ntre ei voi plnge yi m voi bucura.
S pornim de la sfryit spre nceput.
Acolo yi atunci nu mai exist.
Timpul devine nclcit,
ne vom limpezi privind unul n ochii celuilalt.
Suntem veni(i cu arca lui Noe.
Un papagal, o glum colorat, avataruri.
Orice balan( - arogan(.
O despr(ire fr despr(iri.
Ce ay putea s-(i mai spun?
Tcere, restul sunt vorbe.
Totodat
Totodat mi se pune n vedere s nu mai repet eroarea,
n caz contrar voi fi trimis pe Insula Diavolului, precum
cpitanul Dreyfus, Henri Chariere... Stlpii de telegraf cnt
ca niyte privighetori.
Am visat c abia mi miycam picioarele, le sim(eam din lut.
Ochii abia mai vedeau, limba mi era grea yi aluneca
precum un somon, n gt sim(eam un mr, m-am trezit.
Aya era, totul era adevrat, doar inima ticia, mi-a spus, stai
liniytit, sunt cu tine. Lng Spitalul Col(ea un ceryetor
se b(ia cu o vitez inimaginabil. Minile, capul, genunchii,
toate au miycri oscilatorii. Oamenii nu prea l bgau n
seam considernd c este un simulant.
Are n cutia din fa(a sa cam zece monede de zece bani.
Priveam covorul cu ptrate concentrice,
papagal refcut dup canoane estetice,
ascultam geamtul mobilei retrindu-yi cderea
yi-un bzit n amiaz, msurnd ncperea.
Trebuia s dorm dup asprele legi ale creyterii, s dorm
n loc s urc pe ziduri cu meyterii.
La fntna nebut-ndeajuns m ntorc,
la anii noytri prea tineri, neistovita culoatre mov,
jder n ntunecime, hor-ntlnind mna ta, chip strin, oh,
prea devreme murim prima oar, prea devreme murim...
O parte din legi s-a yters prin plecarea voastr,
tcerea m-a nvelit ca pe un vierme blnd, de mtase,
n edificiul prsit cineva a intrat frumos yi alb,
ncperile i-au devorat chipul,
eu privesc prin transparen(a clipei.
Cine m va elibera de aripi nainte de a m nchide n mine?
De la cenuyiu la albastru este o cale lung.
Ceryetorii sunt btrni yi cnt, le e foame.
Poe(ii sunt tineri yi cnt - triste(e adnc.
n fiecare cntec, amarul yi dorul dau poame.
Eu sunt prin(ul yi lutarul yi stau la poarta casei voastre.
n scripca mea doarme o mpr(ie care agonizeaz
yi care moare nencoronat. Nu eu am spus-o.
34
Anul III, nr. 6(22)/2012
n 1867, I. L. Caragiale este dus de tatl
su n Bucuresti, pentru a urma clasa a V-a
liceal, deoarece scolile din Ploiesti erau lip-
site de cursul superior. Dup aceea, urmeaz
clasa de declamatie si mimic a unchiului su,
Costache Caragiale, devenind coleg cu veri-
sorul lui, George. n toamna anului 1868, l
cunoaste pe Mihai Eminescu, napoiat dintr-
un turneu de var n Ardeal, pe atunci sufleor
n trupa lui Mihail Pascaly. La propunerea
acestuia, concesionarul Teatrului National
din Bucuresti, Eminescu este numit al doilea
sufleor si copist, prin contractul de angajare
din 29 septembrie 1868. Pe lng stiint,
afirm Mihail Pascaly, este laborios, activ,
exact si foarte cumsecade. Dac ai putea s-
i acorzi locul al doilea sufleor, cu toate c
poate fi foarte bun si pentru locul nti, ai
face lui un mare serviciu, un mare bine pe
drept acordat unui tnr inteligent, capabil.
Locuinta lui Mihail Pascaly de pe Calea Vic-
toriei va deveni gazd a poetului n perioada
octombrie 1868 - iunie 1869.
Un adolescent trecut de saisprezece ani,
provenit dintr-o familie modest, cu vdite
nclinatii spre teatru, cu studii ntrerupte, dar
stpnit de o puternic dorint de a acumula
cunostinte, se ntlneste cu un tnr trecut
de optsprezece ani, cu un univers de cunoas-
tere mai presus de vrsta sa, cu manifestri
literare nc din 1866, poezii publicate n
Familia, venind dintr-o familie cu oameni
de seam, nu de rnd, pe care o prseste
si pribegeste prin tar, nsotind, n calitate
de sufleor si copist, anumite trupe teatrale.
Amicus certus in re incerta cernitur (lat.
Pe prietenul sigur l cunosti ntr-o mpre-
jurare nesigur)
ntlnirea dintre Eminescu si Caragiale
este de bun augur si reprezint un episod fe-
ricit pentru Istoria literaturii romne.
Caragiale avea s imortalizeze acest mo-
ment n vestitul su necrolog, n Nirvana,
scris dup ce Eminescu a trecut de-al lumii
hotar. Cele spuse de un actor lui Caragiale
despre biatul din trupa de teatru, foarte n-
vtat, care stie nemteste si are talent se ade-
Mihai Eminescu
[i I. L. Caragiale
vereau. Iat cum l descrie: Era o frumusete.
O figur clasic ncadrat de niste plete mari,
negre; o frunte nalt si senin; niste ochi
mari - la aceste ferestre ale sufletului se ve-
dea c cineva este nuntru; un zmbet blnd
si adnc melancolic.
n cele dou nopti petrecute mpreun,
Eminescu l pune la curent cu literatura ger-
man, discut despre India antic, despre
daci si Stefan cel Mare, l informeaz despre
principalele preocupri literare.
Dar cei doi se despart pentru un timp,
deoarece tatl lui Eminescu pune mna pe
excentricul fugar si-l trimite pentru studii
la Viena, apoi la Berlin, pe cnd Caragiale,
rmas singurul sprijin al familiei, dup moar-
tea tatlui su, urma s-si continue studiile
la scoala lumii, dsclindu-se nsusi pe
sine, adic autodidact.
O bun bucat de timp, cei doi prieteni
se ntlnesc doar n treact, pn cnd, soli-
citat de Eminescu, Caragiale ncepe s lucreze
n redactia ziarului Timpul (februarie, 1878).
ncepnd din acelasi an, 26 mai 1878, Ca-
ragiale particip la ntrunirile, Junimii, alturi
de Eminescu care fusese atras n cercul re-
numitei societti literare, nc din 1870, cnd
public si primele creatii n Convorbiri lite-
rare. n acest interval, Eminescu si desvr-
seste formatia sa poetic, n prag de apogeul
su artistic, pe cnd Caragiale urma s pre-
zinte lectura creatiilor sale dramatice la Juni-
mea si s le publice n Convorbiri literare
(1879-1890).
Traseele parcurse n viat de ctre cei
doi scriitori sunt izbitor de asemntoare.
Lipsa material, neajunsurile traiului de zi cu
zi i afecta mult pe amndoi. Sunt nevoiti s
ndeplineasc fel de fel de functii, unele umi-
litoare, prin care munca lor era ridicol pltit.
Mihai Eminescu: sufleor, copist, director al
Bibliotecii Centrale din Iasi, revizor scolar,
gazetar. I.L. Caragiale: sufleor, copist, medi-
tator, functionar, revizor scolar, profesor, ga-
zetar, berar. Amndoi sunt preocupati de mi-
zeria vietii, neputnd s triasc de pe urma
cuvntului scris.
Om din popor, fr nume de nastere, fr
avere, fr sprijin, n scrisori ctre prietenii
si, Caragiale se tnguie mereu de suferinta
sa material. Lui D. Scureiu, prin scrisoarea
din 7 iulie 1881, i cere bani mprumut: sunt
Ir slujb de dou sptmni si mai bine, n-
am o para chioar.
ntr-o scrisoare adresat lui Iacob Ne-
gruzzi, 1884, februarie, mrturiseste: ...cci
eu, din mil Creatorului, m aflu n cea mai
deplin multumire, fizicaminte, moralminte si
intelectualminte; nu pot ns vai! a zice tot
asa dintr-un punct de vedere mai important
cu mult, adic pungaminte vorbind. Era re-
vizor scolar n judetele Arges si Vlcea. Ct
despre Eminescu, Slavici afirm: Era un om
cu trebuinte putine, dar cu apucturi boie-
resti, care stia s sufere si s rabde fr a se
plnge, iar cnd primea bani de-acas, prima
lui grij era s-si achite datoriile.
Firi cu totul deosebite, opuse, unul mereu
pierdut n lumea gndurilor, nsingurat, dar
si sociabil, iubind, spernd si renuntnd, de-
parte de familie si fr s-si ntemeieze o
familie, boem, dar muncind enorm, ducnd o
viat dezordonat, fr a se menaja, supor-
tndu-si boala cu demnitate, ca pe un destin,
altul, dimpotriv, prezent mai mult n lumea
exterioar, sociabil, rational, comunicativ, h-
tru, un bun sot si printe. Cu toate acestea
se caut unul pe altul, spre a petrece ct mai
mult timp mpreun, de parc un ciudat mag-
netism i atrgea reciproc.
Gheorghe Panu, n Amintiri de la Juni-
mea din Iasi, consemneaz: Eminescu
avea de colaborator ntre altii pe Caragiale;
ntrebati-l pe acest simpatic si limpede scri-
itor care i erau relatiile cu Eminescu, ntrebati-
l s v spun ct a suferit n contactul unui
om care trei prti nu era din aceast lume.
Fire romantic, vistoare, duioas, Emi-
nescu se simtea cel mai bine singur, n mijlo-
cul naturii, ncntat de freamtul codrului,
clipocitul apelor ce se revars printre stnci,
de frunzisul brumuit, de cderea frunzelor
viscolite, nu se mai stura admirnd luna ivit
Constantin E. UNGUREANU
35 Anul III, nr. 6(22)/2012
pe cerul senin n noptile de var, farmecul
zorilor sau asfintitul soarelui.
Dimpotriv, Caragiale simtea nevoia de
a fi mereu printre oameni care intr, ies, vin,
stau, se duc, s scruteze mutre, s prind
gesturi si atitudini, ntr-o cafenea, ntr-un
restaurant, n gar sau n tren.
Amndoi au avut parte de o zestre in-
telectual iesit din comun, de o inteligent
exceptional. n plus, Eminescu avea o cul-
tur general uimitoare, avea cunostinte te-
meinice de literatura romn si universal,
de filosofie si economie. Caragiale era ncn-
tat de cultura lui Eminescu si era dornic s
afle ct mai multe de la prietenul su pe care
l provoca mereu la discutii interesante, dar
n materie de limb romneasc, Caragiale
era deasupra.
n Amintirile sale, Slavici ne-a lsat pre-
tioase informatii despre prietenia dintre Emi-
nescu si Caragiale, despre atmosfera redac-
tional de la Timpul. Ceasuri ntregi se n-
cingeau discutii pe teme de gramatic si alte
subiecte, spre disperarea lucrtorilor din ti-
pografie, care asteptau manuscrisele. Cara-
giale, dup cum afirma Slavici, cunostea mai
bine dect Eminescu limba viu, adic limba
vorbit, uzual. Discutiile de la redactie conti-
nuau acas, la Eminescu, sau n vreun local
(cafenea, restaurant). Cei trei redactori de la
Timpul au avut n intentie s scrie si o gra-
matic. Eminescu avea s se ocupe de eti-
mologie, Caragiale de sintax, iar Slavici, de
topic. Articolele ce urmau ai fi publicate n
Timpul erau citite ntre ei, Caragiale dove-
dindu-se un maestru n ale citirii.
Pe cnd Eminescu si afla satisfactia mai
ales n sfera gndirii, a ideilor, Caragiale era
ncntat de tot ceea ce e frumos n domeniul
artelor: muzic arhitectur, pictur etc. Tot
de la Slavici aflm c Alecsandri si Caragiale
erau maestri ai povestirii, iar foarte buni
cititori erau Eminescu, Caragiale si Maio-
rescu. Caragiale era necruttor cu cei care
prezentau lucrri slabe. Eminescu si Caragiale
erau singurii care se ncumetau s-l critice
pe Vasile Alecsandri, pentru unele neajunsuri
din scrierile sale. Ei, de fapt, reprezentau o
alt generatie.
Eminescu era un afectuos, un altruist, du-
rerile lui erau durerile obstesti, Caragiale era
intransigent cu sine si necruttor cu altii.
Desi erau deosebiri de vederi si de tempe-
rament, pasiunea pentru literatur si setea
de cunoastere i-a unit, i-a apropiat cultul for-
mei, principiul considerat de Caragiale ca
fiind cel mai important. nainte de a le da
publicittii, si citeau manuscrisele si le co-
mentau mai ales din punct de vedere lingvis-
tic. Dac expresiunea (forma) format nu
poate mbrca potrivit intentiunea (continu-
tul), afirm Caragiale, opera este un monstru
neviabil (Cteva preri)
La seratele Junimii, Eminescu era indi-
ferent la prerile celor din cenaclu, se multu-
mea cu aprobarea lui Maiorescu si admiratia
tcut a prietenului su si, bucuros, se adresa
lui Slavici: Las c-a tcut si htrul de Caragiale.
Un alt principiu de la care nu abdicau era
s scrie n asa fel, nct s nteleag toti ro-
mnii. Este vorba de unitatea lingvistic a
tuturor romnilor. Eminescu trise n Bucovi-
na, Moldova si n Muntenia, trecuse si prin
Ardeal, asa c stia limba poporului mai bine
ca nimeni altul.
Si iubirea de adevr i-a apropiat, amndoi
erau nemultumiti de ornduielile din soci-
etate, de ntocmirea lumii, cnd un scriitor
nu putea tri din munca lui.
Att Eminescu ct si Caragiale au fost
niste mptimiti iubitori ai meleagurilor
transilvnene, ai ardelenilor. Probabil, la n-
demnul profesorului sau de la Cernuti, Aron
Pumnul, participant activ la revolutia de la
1848, din Transilvania, refugiat peste munti,
cruia i-a purtat un respect adnc, s-a nscut
dorinta lui Eminescu de a cutreiera prin Ar-
deal, mnat de dorul de a cunoaste aceast
parte a trii si a vedea Blajul, veche cetate,
cu o bogat traditie istoric si cultural. n
dezacord cu ai si, prseste Moldova, ur-
mnd pe drumul cel mai umblat al vremii,
schitat n Geniu pustiu, romanul experientei
a unui tnr cuprins de visurile si faptele re-
volutiei de la 1848. Prin Pasul Tihuta, ajunge
la Bistrita, urmeaz Trgu-Mures, apoi, la ve-
derea panoramic a Blajului de pe o colin,
exclam: Te salut din inim, Rom mic!.
Aici venise cu intentia de a-si continua stu-
diile, dar renunt.
Ia contact direct cu Blajul si cu studiile
filologilor de aici, n primul rnd cu ale lui
Timotei Cipariu. La sfrsitul lui august 1866,
prezent la Alba Iulia, particip la adunarea
general a Astrei, urmrind memorabila dizer-
tatie tinut de Timotei Cipariu despre unita-
tea lingvistic a romnilor. Ambele localitti
sunt vechi cetti ale istoriei si culturii rom-
nesti. Se deplaseaz apoi la Sibiu cu gndul
de a trece muntii n Principatele Unite.
Angajat n trupa lui Mihail Pascaly, n
1868, trece prin mai multe localitti din care
amintim orasele: Brasov, unde se aflau nume-
rosi crturari n frunte cu familiile Muresenilor
si George Baritiu, Sibiu, Lugoj, Timosoara,
Arad.
Caragiale se numr printre putinii scri-
itori din vechiul regat care pstra legturi cu
romnii de peste munti. George Cosbuc se
bucur de o simpatie aparte din partea dra-
maturgului. Cu ocazia aparitiei volumului
Balade si idile (1893), Caragiale public n
Moftul romn, 23 iunie 1983, un articol si
reproduce cinci poezii ale poetului din care
retinem: Pe cmpul vast al publicisticii ro-
mne, pe care creste atta spanac, a aprut,
n sfrsit, zilele acestea si un copac tot mai
sntos si mai trainic... fcnd din ce n ce
mai mult fal limbii noastre romnesti-un
volum de Balade si idile de George Cosbuc.
n 1894, sub redactia lui Slavici, Caragiale
si Cosbuc, apare revista Vatra. Caragiale
se numr si printre colaboratorii revistei
Foaia interesant, condus de Cosbuc, du-
p disparitia Vetrei. La propunerea lui Has-
deu, 1897, Cosbuc primeste pentru traducerea
Eneidei premiul Academiei, Nsturel-He-
rscu. Cu ocazia banchetului, Caragiale ros-
teste o cuvntare n onoarea premiatului con-
sidernd c n afar de succesul material al
lui Cosbuc, actul Academiei Romne repre-
zint un succes moral pentru noi toti. n
acelasi an, 1897, Caragiale devine membru al
Ligii culturale pentru unitatea cultural a
tuturor romnilor si ia parte la manifestrile
de solidarizare cu romnii transilvneni aflati
sub stpnirea habsburgic.
Cu ocazia mplinirii unui semicentenar de
la memorabila Adunare de la Blaj pe Cmpia
Liberttii, Caragiale nu putea lipsi. Mai erau
36
prezenti Aurel Vlaicu, St. O. Iosif, Ion Scurtu,
Victor Eftimiu. Invitati la mas, dup festivi-
tti, scriitorul ardelean, Ion Scurtu, toasteaz
n cinstea marilor nostri umoristi, aici de fat,
I. L. Caragiale si George Ranetti, la care ma-
rele nostru dramaturg, tremurnd si btnd
cu pumnul n mas, i replic: Eu nu sunt
umorist! Eu sunt un profund sentimental!,
fapt consemnat si de actorul Constantin Not-
tara: ntotdeauna s-a dovedit a fi un senti-
mental, un admirator. L-am vzut plngnd
la o melodram.
Dup Cosbuc, Goga este cel mai iubit
dintre ardeleni. n cartea sa, O. Goga
(Amintiri), Octavian C. Tsluanu (1876-
1942), fost secretar al Astrei si timp nde-
lungat conductor al revistei Luceafrul,
descrie un moment petrecut n restaurantul
Gambrinus din Bucuresti. Ion Gorun si
George Cosbuc jucau sah, iar Caragiale chi-
bita. Alturi, pe o canapea, se afla un volum
nou de poezii, proaspt iesit de sub tipar,
scris de O. Goga, autor necunoscut pe atunci.
Citind cteva poezii, printre care si Oltul,
care i-a produs o impresie exceptional, Ca-
ragiale exclam: M, dar stii c are talent!.
I-a oprit pe juctorii de sah si le-a citit cu
glas tare toate poeziile din volum, apoi,
relund lectura volumului, au ntrziat pn
n zorii zilei. Era cea mai strlucit consacrare
a poetului O. Goga. Un tnr ardelean, Horia
Petra-Petrescu, doctorand n litere, la Lipsca,
si-a ales ca subiect pentru teza de doctorat
Opera lui I. L. Caragiale. La cererea acestuia
de a-i oferi date biografice, scriitorul i rs-
punde prin scrisoarea din 10/23 octombrie
1906, din Berlin, cu un refuz: Ce-are a face
familia, care nu e nobiliar, cu operele mele.
Tnrul a popularizat, prin mai multe articole,
figura marelui scriitor. i cunoaste pe Ion
Agrbiceanu, Al.Ciura, Emil Isac.
n fine, este cazul s amintim de acel trio
de la redactia ziarului Timpul sau de la Ju-
nimea: Eminescu, Ioan Slavici si Ion Luca
Caragiale. Prieteni nedesprtiti, chiar dac
erau firi diferite, Ioan Slavici a lsat posteri-
ttii cele mai pretioase date despre Caragiale,
Cosbuc, Creang si mai ales despre Mihai
Eminescu (Amintiri). Amintirile lui Ioan Sla-
vici au o valoare documentar si literar ines-
timabil, mbogtind biografia scriitorilor citati.
Mihai Eminescu si I. L. Caragiale au fost
dusmani aprigi ai formelor fr fond, ai se-
midoctismului si politicianismului. Satirele lui
Eminescu, comediile si schitele lui Caragiale
,,purced din aceeasi obrsie.
Pe la mijlocul anului 1881, I. L. Caragiale
prseste redactia ziarului Timpul din mo-
tive nc neelucidate. n scrisoarea din 7 iulie
1881, ctre Inst. D. Scureiu, Caragiale preci-
zeaz: Despre iesirea mea de la Timpul,
care a fost silit, ti-oi povesti eu cnd ne-om
vedea.
n octombrie, acelasi an, este numit revi-
zor scolar n judetele Suceava si Neamt. Pen-
tru c, n provincie, se plictisea, de multe ori
si gsea refugiul la Iasi. n perioada aceea,
Veronica Micle, fiind certat cu Eminescu,
era disponibil, asa c ntre iubita lui Emi-
nescu si Caragiale se petrece o relatie intim.
Lipsit de discretie n legtur cu brbtia sa,
i spune lui Scipione Bdescu, prietenul lor
comun, si chiar lui Titu Maiorescu. Cnd Emi-
nescu l viziteaz pe Titu Maiorescu, dup o
ndelungat absent de la Junimea, ntm-
pinat de acesta cu exclamatia Ei! rara avis,
spre a-i aduce la cunostint hotrrea de a
se cstori, mentorul Junimii i spune c
Veronica Micle nu merit aceast cinste, de-
oarece a apartinut mai multor brbati, printre
care si Caragiale, fapt confirmat de el nsusi.
Atunci Eminescu a rostit: Canalia! califi-
cativ care se adaug celorlalte: cinicul si
htrul Caragiale. Dup aceast isprav, la
cererea sa, Caragiale este mutat ca revizor
scolar n judetele Arges si Vlcea, n februa-
rie, 1882.
ntr-una din nsemnrile zilnice, marti,
28 iuniei/10 iulie 1883, Titu Maiorescu face
referiri la primul acces de nebunie al lui Mihai
Eminescu si la msurile luate pentru spitali-
zarea acestuia n Casa de sntate a docto-
rului Sutu. La sfrsitul acestei nsemnri, Titu
Maiorescu noteaz: A venit la mine Caragia-
le la mas; a izbucnit n lacrimi, cnd a auzit
ce e cu Eminescu. Dup o relativ nsnto-
sire a poetului, cei doi prieteni s-au ntlnit
si s-au comportat ca si cum nu s-ar fi ntm-
plat nimic. Cu putin timp nainte de stingerea
lui Eminescu, Caragiale intr n componenta
consiliului de curatel, n scopul unei mai
bune administrri a pensiei acordate poetului
de Parlament.
Simtul datoriei de prieten adevrat, revol-
ta sufleteasc amestecat cu amrciune,
mnie si dispret, provocat de nimicurile
nscocite, neadevrurile absurde ce se spu-
neau n pres, despre Eminescu si, probabil,
ispsirea pcatului cu Veronica Micle l-au
ndemnat pe Caragiale s-i dedice poetului
fr pereche articolele: n Nirvana
(Constitutionalul, 1889, 20 iunie); Ironie
(Timpul, 1890, 15 iulie) si Dou note (vol.
Note si schite, 1892). Referiri la Eminescu
le gsim si n Politic si literatur, Cores-
pondent cu Al. Vlahut.
n articolul n Nirvana, un necrolog,
Caragiale realizeaz cel mai impuntor portret
moral al lui Mihai Eminescu: Asa l-am cu-
noscut, asa a rmas pn n cele din urm
momente bune: vesel si trist; comunicativ si
ursuz; blnd si aspru; multumindu-se cu ni-
mica si nemultumit totdeauna de toate; aci
de o abstinent de pustnic, aci apoi lacom
de plcerile vietii; fugind de oameni si cu-
tndu-i; nepstor ca un btrn stoic si iritabil
ca o fat nervoas. Ciudat amestectur!
fericit pentru artist, nefericit pentru om!.
Cu alte cuvinte, cum spunea Eminescu, Ge-
niul? o nefericire. La o lectur mai atent,
constatm c textul de mai sus se preteaz la
o analiz stilistic. Acest celebru portret,
dup cum se observ, este realizat cu unitti
lexicale simple si constructii perifrastice con-
trastante, dup care urmeaz punctual si vir-
gula, spre a da rgaz cititorului s mediteze,
toate acestea avnd rolul de a evidentia si
mai bine trsturile portretistice ale poetului.
Antiteza realizat prin antonimie i vine n
sprijin autorului, care, si de data aceasta, se
distinge prin calitatea stilului, amintind de
spusele lui Eminescu: Antitezele sunt viata.
Acelasi necrolog se ncheie profetic: Ge-
neratii ntregi or s suie cu pomp dealul care
duce la Serban-Vod, dup ce vor fi umplut
cu nimicul lor o vreme, si o bucat din care s
scoti un alt Eminescu nu se va mai gsi poate.
Au fost prieteni nedesprtiti si mereu do-
ritori de a se lumina unul pe altul (I. Slavici).
Mihail Sadoveanu l-a nsotit pe Caragiale
spre cele eterne, alturi de Barbu Stefnescu-
Delavrancea si Al. Davila, rostind si un Cu-
vnt despre acela care S-a dus s moar
putin. n acele zile ndoliate pentru literatura
romn, stnd la masa lui de lucru, cu ochii
atintiti spre rafturile bibliotecii sale, printre
altele, M. Sadoveanu nota: ...aci e Eminescu,
alturi Caragiale. Crtile lor sunt urne sacre
n care dorm gndurile, suferintele si aspi-
ratiile lor. Spun ru: nu dorm, sunt treze si
vii, cum e cldura, cum e lumina si necontenit
ptrund, fecundeaz si mbunttesc su-
fletele noastre.
H
a
n
s

M
e
m
l
i
n
g

-
J
u
d
e
c
a
t
a

d
e

A
p
o
i
37
Anul III, nr. 6(22)/2012
Dan LUPESCU
Iconoclast ca Macedonski, rebel precum
Rimbaud si nsetat de nnoire ca Arghezi,
Urmuz, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, B. Fun-
doianu, Geo Bogza, Gellu Naum ori Verlaine,
Valry, Mallarm, A. Breton -, poetul european
Paul Aretzu este un spirit pe ct de rzvrtit,
pe att de nelinistit, tinznd, de la o vrst,
ctre perfectiune, ctre mpcarea cu sine,
cu lumea, cu Dumnezeirea.
Nscut la 29 mai 1949 n Caracal - pe
malurile Oltului, scpat, la Cozia, de chingile
Carpatilor Meridionali si domolit, n Tara
haiducului Iancu Jianu, de mbrtisarea Cm-
piei Romanatiului -, Paul Aretzu trieste des-
tinul febril al legendarilor frati gemeni Castor
- muritorul si Pollux - nemuritorul.
Constelatia care-i ghideaz destinul i
ngemneaz, sub acelasi arc de lumin, pe
Blaise Pascal si Jean-Paul Sartre (verb repre-
zentativ: a gndi), alturi de Tudor Arghezi,
Federico Garcia Lorca, A. S. Puskin, Jules
Verne, Jack London, dar si de Nicolae Iorga,
Petru cel Mare, maresalul Ion Antonescu,
George Bush, Johnny Weissmuller.
Transpus n poezie, spiritul rzvrtit si
strigtul existential al poetului - care, n 1973,
Paul Aretzu v@rf de lance
al poeziei de azi
si adjudeca licenta n romn-francez, la
Facultatea de Filologie a Universittii din
Craiova, ntr-o strlucit promotie: Daniela
Crsnaru, Ioana Dinulescu, Victoria Hioar,
Lili Mureanu (Ana Andreescu) - poart pece-
tea fortei vitale de nestvilit a personalittilor
din zodia Gemenilor, dar si fiorul dramatic al
lui Robinson Crusoe, stpnul insulei care-i
el nsusi, ori rscolitorul rcnet de lupt,
cvasianimalic, dar izbvitor, al Solitarului
absolut din jungla lumilor terestre: Tarzan,
condamnat la supravietuire, prin luciditate
maxim si adaptabilitate dus la extreme.
Mcinat de ntrebri ce par fr iesire,
coplesit uneori de un noian de stri de anxie-
tate, poetul Paul Aretzu are mari disponibi-
litti luntrice, gsind limanul, trmul salvator,
fie asumndu-si structura de gnditor pro-
fund si meticulozitatea celui ce gndeste sin-
gur sau, dimpotriv, cutndu-si salvarea n
vivacitate, exuberant si expansivitate.
Deloc sentimental, afisnd snge rece n
teritorii lirice unde altii ar da rapid vam tem-
peramentului nfierbntat din te miri ce ori
jalnicelor accente melodramatice, profesorul
de o viat de la Colegiul National Ionit Asan
din Caracal, membru n conducerea Uniunii
Scriitorilor din Romnia si redactor sef, de
ctiva ani, al revistei Ramuri din Craiova nu
este ctusi de putin un spirit nchistat n for-
mule consacrate. Programatic, el refuz orice
model, poemul nscndu-se din dicteu auto-
matic, asternut pe hrtie parc n trans, n
jocul luminilor si umbrelor dintre strile de
trezie si vis.
n primele lui crti de poezie - Carapacea
cu sunete (1996), Orbi n Paradis (1999),
Diapazonul de snge (2000) -, Paul Aretzu
arunc punti insolite spre trmul suprarea-
lismului, ncercnd ca - la cumpna mileniilor
al doilea si al treilea - s cldeasc pnza de
pianjen a unui alt avangardism, al treilea n
spatiul literar romnesc, demn de trecut pra-
gul secolului al XXI-lea.
n nota autorului despre cea mai recent
aparitie editorial a sa - volumul antologic
Stergerea complet a fetei -, el face mrturi-
sirea socant conform creia si propusese
s renege ceea ce a scris nainte de Cartea
Psalmilor.
Citind si recitind antologia, apreciem c
acel gest de renegare a primei etape de creatie
ar fi fost unul nesbuit, aducndu-i mari de-
servicii n descifrarea gestatiei poemelor sale
de la nceputuri pn azi, n definirea evo-
lutiei laboratorului de creatie si a vrstelor
lirice parcurse.
Pe de alt parte, toat creatia lui Paul
Aretzu, care are nou capt de drum Cartea
Psalmilor, este anticipat de creatiile lui de
nceput, curge organic din primele sale vo-
lume.
Supliment orfic, cel dinti capitol din
Carapacea cu sunete (1996) ncepe transant,
ca o gravur cu incizii sigure, care te pune n
gard asupra teritoriului n care ai intrat:
omul gri trece cu imensi pasi prin acva-
riu/ scoate trompeta, tsnesc fulgere peste
zidul de piatr/ cznd pe gnduri el se t-
rste pentru a-si scrie jurnalul (s. n.)/ vltuci
de fum si iau zborul din grmezile de frunze.
De retinut c, n volum, poemele acestui
ciclu au acelasi titlu - cte o stelut. n Cu-
prins, ele sunt marcate prin primul vers.
ntr-o atmosfer hieratic, demn de
Urmuz, din treapt n treapt, acest om gri
si dezvluie apucturile stranii:
el jur n gnd s devin alt om;
simte c fiecare secund devasteaz o
nou realitate;
renumiti, dasclii si l-au acomodat la
real./ l-au scos din haos. dup care, uneori,
tnjeste;
n timpul rzboiului de pomin are prima
viziune (...)/ omul gri + iubita gri = pnd si
exaltare/ se gndea: timpul - o institutie.
Strin n aparent, omul gri s-a trezit n
interiorul unei scoici/ (...) nu avea trup/ numai
un ochi.
Desi nu are o mie de ochi, precum legen-
darul Argus, ci unul singur, asemenea Ciclo-
Paul Aretzu
38
Anul III, nr. 6(22)/2012
pului, d o rait prin cosmos, are un stop-
cadru la ntlnirea cu timpul:
urmeaz-m, i-a spus leul (n. n. timpul)
omului gri/ dar omul gri s-a frecat la ochi
fiindc nu zrea nici un/ leu/ i simtea numai
respiratia devoratoare;
desface o cutie de conserve: o nou re-
alitate, vntoarea poate ncepe (...)/ si tra-
ge peste el pielea de leu (n. n. pielea timpului).
Dup ntlnirea de gradul zero cu cla-
sicismul, bah, zice omul gri/ realismul, se
strmb/ romantismul, se tine de burt s nu
verse/ simbolismul, si astup pe rnd nrile
si-si sufl mucii/ n cenus/ expresionismul, i
se ridic prul n cap/ dadaism, futurism (oh!),
lettrism, postmodernism, d cu/ tifla, urineaz
n foc/ supra realisme, supra realisme,
asadar - dup tevatura depsirii tuturor
ismelor - omul gri iese s ia aer, ncepe s
vad materii de origine spiritual/ n el ts-
nesc cuvinte vizibile;
constat c, singur fiind, st n bibliotec,
si aprinde luleaua altei (s.n.) realitti (...)/
se leapd de sine
si, finalmente, constat c este singurul
om gri din lume.
Alter ego al vrstei pctoase, nesbuite,
omul gri scoate limba la icoana/ atotputer-
nicului (n. n. scris cu initial mic).
Neconstientizndu-si nc nimicnicia,
soarta de vesnic perdant n disputa cu tim-
pul, observ c n mrul de pe mas viermele
(n. n. timpul) sap transeele unui dant, pe
cnd el, omul gri, se gndeste la arta de a
crea real/ apoi fuge n tunel cu visul ghemuit
n cap.
Din neasemuit dragoste - de sine: nar-
cisism -, vorbind singur, omul gri s-a dedu-
blat, unul dintre ei desfsurnd la iuteal
un steag plin cu/ molii a plecat spre gheturile
vesnice ale Siberiei.
Dup alte cteva aventuri, lund lumea
n rspr, nssi viata se preschimb n omul
gri, precum cuvntul n ureche;
omul gri este o bucat de realitate n
mers care si/ ntinde minile naintea ploilor/
omul gri are chip nou n el;
deschide cartea, si pipie sufletul: zm-
beste si tu, i spune oglinda alctuit din ne-
gre/ negre litere ;
deodat toate poemele se ntorc n gura
lui si devin/ lebede tcute;
crescut n oglind omul gri/ (...) se
mpiedic n vnt;
spal vasele, priveste iarba cum rsufl,
trage cu urechea la zori, o teav de pusc
sparge fereastra clintind tot cerul/ bunaves-
tire (n. n. alt cuvnt de referint din Sfintele
Scripturi notat cu initial mic).
Pentru ca, n cel de-al 26-lea episod al
acestui poem, Supliment orfic, construit
asemenea rachetelor n trepte, poetul s se
dezbrace de acest om gri, s-l execute fr
ezitare: ce om descompus e omul gri/ fr
folos/ cuvintele unei limbi rebours/ adios.
Spiritul de cow-boy al lui Paul Aretzu se
desparte de propria-i fantos - omul gri -
printr-un gest ferm, cavaleresc, descrcnd
pistolul drept n inima alter egou-lui su,
pentru a-si putea vedea nestingherit de drum
prin Texasul mexican al cuvintelor.
Alctuit din nou poeme, tot fr titluri,
ciclul razele corporale ncepe cu un hai-ku,
gen al esentelor: ascuns n bibliotec/ ascult
fosnind copacii din crti.
n alt poem, de serviciu la observator,
poetul trieste sentimentul c e att de tr-
ziu, fr frunze tremur pe deal via/ soldati
nzpeziti bat n geamul nstelat, iau cu asalt/
buctria/ trenuri zgrie linistea (...)/ imperiile
dorm sub zpezi (...)/ lume de blci, lume v-
zut prin lacrimi, stup de sunete/ zburtor/
singur sngele gtuie omul interior (s. n.).
Asadar, poetul a fcut saltul de la vrsta
omului gri la aceea a omului interior.
Poemul urmtor este concentrat ca o
inscriptie n piatr: ar trebui un efort, o n-
cordare/ cci suntem nzpeziti/ iar noaptea
este mpietrit/ iar secolul amortit/ ar trebui
trei degete unite s scapere un chibrit. Trei
degete unite reprezint, la crestini, Trinitatea.
Ciclul se ncheie cu un vers-zvor: da,
secolul este religios - care anticipeaz,
parc, viitorii psalmi ai lui Paul Aretzu.
Desi bnuim c, nu rareori, abia si tine
n fru ispita jongleriilor cu idei si cuvinte, n
genere spiritul ludic, de care nici un creator
adevrat nu este strin -, Paul Aretzu evit,
inspirat si cu diplomatie, fervoarea, cderea
n extreme a junilor avangardisti de acum un
veac: din preajma, din vremea si de dup pri-
mul rzboi mondial, ca si a maturilor de dup
al doilea mondial - WW II.
Aidoma lui Brncusi, care a ales, la 1905-
1907, pentru Srutul si Cumintenia Pmn-
tului - borne n sculptura lumii -, tietura
direct n piatr, poetul nostru opteaz pentru
formula litaniilor scrise dintr-o rsuflare, nu
cu cerneal clocotind de imbolduri neostoite,
ci spate, pentru eternitate, n piatra rece, de
neclintit, rezistent la intemperii, a unor ca-
riatide, stele tombale sau frontispicii de
temple sortite s dinuie peste vecii.
A nu se ntelege, din cele afirmate mai
nainte, c versurile sale sunt greoaie, ncre-
menite, lipsite de gratie si delicatete.
Mrturisiri i solilocvii (verbum visi-
bile) constituie primul poem-fluviu din vo-
lumul de debut al lui Paul Aretzu. Are 173 de
versuri albe - fr punctuatie, dicteu auto-
matic (desigur n aparent), dictare a zeilor,
fresc bizantin, pictat cu frenezie, aproape
n trans, vrtej de vitralii vibrante, precum
acelea ale lui Chagal, care mpodobesc si dau
viat sediului Knesset (Parlamentul Trii
Sfinte).
Poem antologic, de citat integral, poem-
catedral, Mrturisiri i solilocvii d o
prim imagine despre maturitatea unui poet
rasat, care - dincolo de paradox - este pe ct
de hormonal, pe att de livresc. Este aseme-
nea lui Nichita Stnescu, din care par s vin
unele stri de spirit/ stri de tain, dar si vo-
catia pentru o anume arhitectur a poemului,
ca si pentru constructia zvcnit, n galop
prin noianul de clipe, minute, ani, secole,
milenii...
n schimb, ntr-o expozitie, penultimul
poem din Carapacea cu sunete, are foarte
vagi ecouri din Marin Sorescu. Cel din urm:
High infidelity, prin trecerea dintr-un cerc n
altul, aminteste destinul lui Iona: cnd ncer-
cam s trec peste granite, peste srma ghim-
pat/ evadam ntr-alt lagr, ntr-alt preju-
decat/ si totusi si totusi. merg descult pe
un teren minat/ nu exist scpare. n mine
toate orologiile bat.
Volumul din 1999, Orbi n Paradis,
debuteaz cu Prolog (n cer): scriade sau
fecerea poemului. Nu ntelegem de ce fecerea
si nu facerea, dar... asa apare si n Cuprins.
Paul Aretzu recurge, n premier absolut
pentru el, la raportarea la Dumnezeu, cruia i
se adreseaz, de trei ori, cu apelativul doamne,
scris necrestineste, cu liter mic la nceput.
Urmtoarele dou poeme, fr titlu, au
spirit de hai-ku. Primul: l-am ntrezrit pe
dumnezeu si mi-am simtit/ pe dat ochiul
greu/ infectat cu metafore. A se retine, dum-
nezeu caligrafiat cu initial mic. Unii, ru
voitori, ar zice ...asa cum procedau ateii fana-
tici. Gndul ne fuge la poema Am zrit lu-
min de Marin Sorescu, cu toate c inscriptia
liric a lui Aretzu nu are nicio rezonant so-
rescian. Al doilea sun astfel: dac n-ar fi
ceasul de pe noptier/ ce minunat ar fi timpul.
Iat aschii din poemele ce se nsir ca
mrgelele magice pe o at fermecat:
noi suntem nomazi, plictisiti de frumu-
sete./ noi respirm vorbe. am cunoscut paz-
nicii/ de idei, mnctorii de sens, ierarhia./
noi de acum/ ne mpleticim n libertate;
stam n societate, n lume/ cu un poem
de lapte n brate;
eu scriam pentru mnctorul de poezie/
care e nemuritor si care e frumos./ scriam de-
ghizat. cu un ciob/ pe o piele trandafirie de
giraf scriam;
numai poetii stiu c viata e o idee/ si de
aceea ei plng si suspin/ cu poeme. si de
aceea mor/ nainte de vreme./ de aceea ei
cresc ciuperci de sticl./ de aceea limba lor
este biblic (s. n.).
Prefigurnd o abia sugerat Rstignire,
39
Anul III, nr. 6(22)/2012
Troit este un catren de o frgezime emines-
cian, ns fr niciun ecou din Eminescu:
peste poemul transparent din minte,/ ca
n afumatele icoane/ eternul clu (n. n. tim-
pul) m-a ntins/ btndu-mi n palme creioane.
Dup un alt catren, cu sunet apodictic,
dictat parc de zei:
teurgie: am transformat
miscarea n vorbire, adic
energia n entelehie,
adic gestul n muzic,
Paul Aretzu face saltul la un sacadat
poem ce pare dispus ca o proz - ocup toat
ltimea paginii de carte -, nsumnd 227 de
rnduri, acoperind nou pagini si un sfert din
volumul antologic. Debutul este fulminant:
a venit, n fine, vremea s scriu. s m
uit n oglind si s/ vd n ce lume am nimerit.
a venit vremea s m fac sfnt (s. n.)/ s m
ngrop de viu n cuvnt. czut din cerneala
timpului/ n alfabetul poeziei, cu buze oprite
de gnd. fiecare cuvnt/ al lui dumnezeu (n. n.
iarsi cu initial mic !) ascunde mai multe
crti. fiecare clip de la/ el este o stea care
drdie. am fcut contract. ucaz. el si/ pusese
coroana pe al su obraz. s ne splm pe mini
de/ scrisuri. cei ce suntem tangente la infinit.
Desfsurarea este, n continuare, de ora-
toriu ori, mai degrab, de ocean primordial,
dezlntuit, la nceputuri de lume:
am orbit de poezie si am chiort de/
tragicomedie. si sunt pregtit s nu mor. n
ast var am/ scos acest minereu de poem. e
aici, pune limba, respir-l. o/ vulpe vesel
mi miroase ochii;
scris si spus,/ nscut nu compus. tim-
pan auzind voci celeste, papirus trimis sufle-
telor din lumea cealalt, buze sngernd de/
sunete;
vorbesc despre muzic necntat/ vre-
odat, aflat n instrumente neconstruite
nc;
caut cuvinte care s nu se evapore;
iar eu, care mi-am aprins fata pe veci de
la coama/ unui leu tin voci la beci. tin chibritul
ntr-un vas/ comunicant. din nou poem;
pentru a face fat primverii, poetul frun-
tas scrie cu/ bidineaua peste un ntreg oras.
mi tri picioarele prin/ paraclis, cu o biblie
n buzunar. spune ngerul privind spre/ clu:
m junghie o arip ru.
Poezia lui Paul Aretzu este aidoma ochilor
si vii, ptrunztori, expresivi - ferestre/ fn-
tni ale sufletului. Arguti oculi - ochi care
vorbesc -, cum ar zice anticul Ovidiu, exilat
la Pontul Euxin.
Grele de ntrebri, dar vnjoase precum
acelea ale condorului sud-american, aripile
poetului din Romanati au sprinteneala si velo-
citatea, sonoritatea si ecoul, perpetuat parc
la infinit, al rndunicii cu cntec rsuntor:
arguta hirundo.
Chiar dac unor comentatori grbiti s-ar
putea s nu le convin aceast etichet: Aretzu
este argutus poeta - creatorul liric, de azi, cu
glas armonios si vers de o expresivitate re-
marcabil.
Vnnd mereu himera poeziei, el poate
rosti, aidoma lui Ilarie Voronca, Stefan Roll
ori Sasa Pan:
Singura certitudine: poemul. Singura
cuminectur: poemul -, dincolo de efe-
meride rmnnd numai bazaltul paginii de
manuscris.
Tritor la Curtea cu miracole a veacurilor
XX-XXI, n care dansul imaginilor - cale
lactee - devine seductor, Paul Aretzu si
asum, cu smerenie, menirea de cronicar me-
ticulos, poezia sa de notatie atestnd rafina-
mentul si rigoarea cu care si exercit rolul de
secretar al subconstientului, martor si
actor ferm implicat n cldirea zorilor mile-
niului al treilea, care nu poate exista dect
dac ne ntoarcem cu chipul, cu fiinta noastr
spre PreaBunul Dumnezeu, al crui Duh Sfnt
ne locuieste.
Cele 14 piese lirice din ciclul alfabeti-
zarea, care ncheie volumul Orbi n Paradis,
sunt o antecamer strvezie a psalmistului
Paul Aretzu, cruia - n perioada cnd scria
aceste poeme - poate nici nu-i trecea prin
cap c se va lua la trnt, n anii urmtori, cu
versetele biblice.
Chit c suntem constienti c operatia
noastr de citare selectiv d seam n mic
msur despre farmecul si semnificatia
acestor creatii, dac nu cumva, dincolo de
vointa noastr, chiar le schilodeste, extragem,
n continuare, frnturele - ochiuri din vitralii
ncrcate de ndoieli si cutri febrile ale iesirii
din labirintul prea terestrei vietuiri/ viermuiri:
nluntrul poemului un lux aparte: azilul,
castroane de/ tabl, melcii timpului;
splendidul leu rios care a murit;
n afara poemului: exilul n care pornim
de-a-ndrtelea;
am nceput noua carte. a cuvntului n
ipostasuri. a/ nmultirii chipului dat cu var. a
nvierii, dup cum s-a/ prezis;
omul o virgul, un va urma n acest
cosmos;
,si vine n vizit la noi clul, si scoate
cartea si citeste/ ntruna, foarte preocupat/
are gluga tras peste fat si citeste o carte ro-
sie ca o mic/ inim/ pe care o tine n palm;
apoi, dintr-o dat, umed, poemul (n. n.
precum pruncul la natere);
iubito, mbrtiseaz-mi sufletul cu gn-
dul/ s-mi poat iesi n liniste din poeme
cuvntul;
dincolo de zid e alt zid. dincolo de viat
e alt viat./ st el aplecat n atelierul de clipit,
mesterind la icoan./ nviaz culorile, mai
pune aripi la sfinti. se tot mir/ n sine-si
cum de i-a venit o asemenea idee. cu un/ de-
get lung si mngie ochiul. cci e ora la care
sosesc/ viziunile, cititorule;
n umbra poemului el este/ muritor;
dincolo de icoan e alt icoan;
poetul si-a scos pana de la naftalin. si-
a scos si climara/ de la popreal. trecea pe
la poarta lui domn clu. si-a scos/ plria.
ochii lui erau de nger paznic de oase sfinte./
iar limba lui era plin de vnti. si-a scos
ochii complet./ si-a scos limba pe dat. ur-
meaz o invazie cu bucti de/ oameni,/ pres-
curi vii/ e foarte bine asa. ah, aici vom ncheia
citatul./ fiind timpurile foarte grele.
Primul ciclu din volumul Diapazonul de
snge (2000) se numeste dependenta de
alfabet. Dar nu are trimiteri la toate cele 27
de litere ale alfabetului romnesc, ci doar la
11: o singur vocal - e si zece consoane - d,
g, h, l, n, p, r, t, v, x, urmate de un poem-
punte: moartea trebuie s te gseasc pre-
gtit. De la hematii, ADN, nous, apeiron,
eidos, sperma, psyche, onoma -, poetul face
piruete strengresti ori sarcastice printre
freud, jung, balzac, tao (ne oblig s dormim
nveliti n hrtii fiindc/ noi suntem scrisul
(s. n.), cartea lui iov, ouroboros (un cine
avea un om i-l tinea legat sub pom), spi-
talul de nebuni, mallarm (pn la cer,
doamne, se nalt/ crinul axiologic. m-am
ncltat n bocanci de zeu si/ am suflet de
porumbel), epilepsie: sunt flacra de la
lumnare, sunt limba clopotului,/ sunt vocala
din rugciune; triesc din cuvinte; cine
nu are semnul tu va pieri/ eu nasc ncet un
prunc din inim (n. n. poemul).
Din ultimele dou piese ale ciclului citm
versurile: acas este, deocamdat, numai
cartea de rugciuni, respectiv, stau n cer-
curile timpului si astept s redevin copil;
dac eu mor, tu mori, el moare.
Poemul de trecere are miresme din Jorje
Luis Borges, Ion Tuculescu si Mircea Eliade:
n fata ta se deschide biblioteca infinit,
te-ai mbolnvit de ochi si te-ai vindecat prin
citit,/ nu stii nimic despre lumea subteran/
timpul este sacru (s. n.), nu este blegar. el
trebuie suferit,/ suportat/ cltoresti cu co-
rabia peste marile ape, trecnd/ pe lng sfin-
te icoane ce ajung pn la cer; ieri nu n-
seamn nimic/ scrii la noncarte (s. n.)/ strigi
n gnd sunt pur, sunt cathar. am intrat/ ntr-
un sunet.
Ajuns la ultima frontier, a lepdrii de
mlul pcatelor si a purificrii prin iubire, Paul
Aretzu scrie provocatorul poem de 543 de
versuri intitulat cntarea cntrilor sau
amantul universal. ntr-un bal al metaforelor
insolite, poetul rscoleste si rstoarn toate
asteptrile (rci de pe ea cuvintele,/ pro-
40
pozitiile, textele: m invadeaz note muzicale.
neume./ psaltichii. pa, vu, ga, di, ke, zo, ni),
o gratuleaz pe iubit cu calificativul de su-
perart !, se blbie de atta noroc, ia nl-
timea secundei, se scald ntr-o imaginatie
de foc, aidoma lui Iona (Mam, mai naste-
m o dat !... Si nc o dat !... - scria Sorescu)
consum magia nasterii repetate, simte c i
s-a fcut fric de eternitate
Cavalcada imaginilor atinge ritmuri de
neimaginat: scriu poemul cu buze ntr-un
alfabet surdo-mut. umblu cu/ glezne legate
pe un drum de hrtie. am urechi luminoase
si/ duc n brate clopote bortoase/ prin acest
nemrginit parc, tlpile mele sunt aceste
frunze/ n form de inim pe care calc/ pe
iubit o mngi cu degete de bibliofil. n prul
ei/ deslusesc toate alfabetele: ebraic, gre-
cesc, latin, chinez,/ chirilic. cu plcere de
caligraf/ umflu cu un pai lumina felinarului
pe care iubita/ l tine pe genunchi/ ia stteau
pe vine si plngeau. aveau guri ascutite. st-
teau/ pe lng pereti. fat de plnsul lor, cuvn-
tul era un surogat,/ egal cu zero, mut (s. n.).
Acest poem include, ntr-o frenezie ne-
bun, dominat, la un moment dat, de un te-
ribil aer sexozofic (nu lirozofic, nu erotozo-
fic !), o coborre n infern, dar nu precum
aceea a lui Orfeu n cutarea Euridicei.
Invocatia adresat divinittii pare a atinge
trmurii blasfemiei: la nceputul poeziei este
cuvntul/ neascultat, nclcat apoi cu o
bunvestire este totul/ nsmntat. d-ne,
doamne, si nou nitel geniu din coapsele/
tale divine, din/ ttele tale dulbine.
Abia iesit din groap, ntors din infern,
poetul se ntreab: cu ce cuvnt s-l numesc
pe Dumnezeu (n. n. n sfrit, prima oar
scris cu majuscul) cnd toate/ cuvintele/
sunt nc pline (), de unde s iau cuvntul
nevorbit, curat/ iar Dumnezeu mi-a zis: din
toate s iei, numai din imaginea/ interzis nu.
() m voi lepda/ de acest timp poetic.
voi pune de o parte betisoarele/ de la tob,
instrumentele muzicale din lemn de chiparos,/
voi guri chimvalul rsuntor/ pe cuvntul
meu de iubitor.
Vrsta de lut a poetului Paul Aretzu se
ncheie cu inscriptia un epilog, punct de
frontier spre Psalmi - semne de iubire:
las-te ptruns, fiindc el te iubeste
dintr-odat aveamalt glas, alt scris
mngie-l pe aproapele tu
nviaz-l
Dumnezeu e viat si vis
ne plimbm prin anticariate
cu o mie de ani nainte de aparitia dia-
volului ()
sufeream de o supraluciditate ()
asta e viata mea: salariat al mortii
m asteapt Uriel, ngerul cintei.
Pentru prima oar, poetul se gndeste la
supralumin, analizeaz cuvinte sacre, de-
vine rabin de cuvinte, locuieste n viziunea
conform creia poezia este o margine a
limbajului, recunoaste c e preacovrsit,
ceea ce i provoac sfrsitul poemului - la
care vom ajunge noi cu totii, cititorii.
Constient de faptul c este creat - ase-
menea fiecruia dintre noi - dup chipul si
asemnarea lui Dumnezeu, c este biseric
umbltoare, n care sun, rsun toate marile,
gravele ntrebri asupra menirii si destinului
n lume, al su ca poet, al nostru ca purttori
ai unor trectoare trupuri de hum, Paul
Aretzu face un salt spectaculos, spre orizon-
tul poeziei de inspiratie biblic, demonstrnd
c are cutezanta de a-l nsoti pe titanul Tudor
Arghezi n galaxia psalmilor.
Numai c psalmii lui Paul Aretzu - din
Cartea Psalmilor (2003), Urma lui Uriel
(2006), Cartea cu anluminur (2010), Psalmi
cu anluminur (2011) - nu au nici cel mai
vag ecou din poezia religioas a lui Arghezi,
care s-a zbtut toat viata, s-a rstignit si
sfsiat ntre credint si tgad.
Dac David (1013-973 nainte de Hristos)
- rege al evreilor dup Saul, psaltist si proroc,
care l-a nvins pe uriasul Goliat si a stabilit
capitala viitoarei Tri Sfinte la Ierusalim - a
scris 151 de psalmi (ultimul fiind considerat
necanonic), inclusi n Vechiul Testament
drept Carte canonic, Paul Aretzu nu a cute-
zat s adune dect 75 n Cartea Psalmilor
(semne de iubire) din anul 2003.
Alegem cteva mostre revelatorii.
Psalmul 1: Ziua si noaptea pe Domnul
l visez aievea, eu care am fost bolnav de
realitate .
n Psalmul 2, Paul Aretzu se autopercepe
n postura lui Hristos, dar si a lui Iov: Eu
sunt ncoronat cu piroane si cu spini ca un
arici. Sunt/ acoperit de bube, de scuipat si
de lacrimi. Om n pustiu.
Psalmul 3: Eu nu scriu n limba n care
vorbesc, eu nu/ vorbesc n limba n care gn-
desc./ Sunt plin de limbi multe, Doamne. Cci
poezia este o/ magie.
Psalmul 5: Doamne, tu esti proprietarul
cuvintelor: ntre/ ele o femeie naste cu gin-
gsie copilul Mntuitor./ Doamne, vreau s-
mi retrag toate cuvintele si s ncerc/ iar....
Psalmul 6: Mie mi pare ru si de boaba
de gru si de boaba de mei./ Un blbit al-
bastru este psalmul meu./ Deschid condica
de tain si scriu tulburat: Domnul este cu/
mine (...)/ Scriu cartea dubl, cu pagini du-
ble, cu dou feluri de litere,/ cu dou feluri
de adevruri, cartea despre viat si despre/
moarte. Scriu citirea lui Dumnezeu (...)/
Domnul moare si nviaz n text. Scriu peste
alt scris./ Sunt tulburat ca n prima zi de scoal.
Obsesia palimpsestului, a scrierilor n
straturi succesive, chiar aplicarea tehnicii
unei asemenea scriituri a avut-o si Marcel
Proust, prietenul de o viat al Printului Bi-
bescu, sotul Marthei Bibescu, personalitate
fascinant a Europei interbelice, ncununat
cu mari premii ale continentului.
S-ar putea ca Paul Aretzu s stie, n plus,
c exemplarul cel mai vechi al Psaltirii - da-
tnd din secolul al patrulea dup Hristos,
nsumnd 490 de pagini, caligrafiate cu cer-
neal din pigmenti de fier, pe un pergament -
a fost descoperit n 1984, ntr-un cimitir al
crestinilor copti din Al-Mudil, localitate din
vecintatea platoului Giseh, pe care se nalt
marile piramide egiptene.
Fcut sul, pergamentul cu acea Psaltire
strveche a fost pus drept pern sub capul
fetitei de 12 ani nmormntate acolo. Tot asa,
psalmii lui Paul Aretzu pot avea rol de carte
de cpti, care s-l nsoteasc pe poet si pe
cititorii si n cutarea izbvirii de cele lu-
mesti si ntru credinta n Dumnezeu.
Psalmul 7: Doamne, f oasele mele s
zboare si nu s intre n pmnt/ ca un plug.
Psalmul 9: Doamne, ti vorbesc cu bu-
zele lipite de pmnt. ntoarce/ pielea ochilor
mei de la frumusetile trectoare. D ochilor/
mei mana Scripturii, d-mi vedere cereasc.
Crncena lupt cu timpul - sub care se
plaseaz cvasitotalitatea creatiilor lui Paul
Aretzu - este dus, n Psalmul 12, pn la o
interogatie menit sfidrii acestuia: Printe,
exist cu adevrat timp ? ()
Doamne, f-m blnd hermeneut al cre-
dintei, cci Tu esti Dumnezeu al dumnezeilor
si nu Dumnezeu al unor copii ()
Doamne, nvat-m scrierea crtilor ()
n vanitatea mea, credeam c fr mine
n-ar exista timp ()
D-mi, Doamne, un toiag bun pentru dru-
meagul/ cuvintelor, f-mi timpul ndurtor
(s. n.).
J
a
n

v
a
n

E
y
c
k

-
A
d
o
r
a
r
e
a

M
i
e
l
u
l
u
i
41
Anul III, nr. 6(22)/2012
ndoiala, nelinistea, lipsa de credint n
propriul eu l duc pe autor pn ntr-acolo
nct i cere Demiurgului ceva ce numai un
poet de talia lui Aretzu ar fi putut solicita:
Caut-m, Doamne, fiindc sunt rtcit, a-
puc degetele mele. Crede n mine, Doamne
(Psalmul 16).
Psalmul 46: M-ai nvtat, nvttorule,
s vorbesc si s scriu. Cine intr/ ntr-o carte
intr ntr-o smnt./ Acum Duhul Sfnt scrie
n inima mea cartea Evangheliei,/ acum Dum-
nezeu mi vorbeste prin tcerea tcerilor.
Psalmul 54: Unde este fnul pe care l-
am cosit acum zece ani ? Unde/ este fratele
meu din copilrie?/ S mori cu dragoste, cu
toat dragostea, pentru Domnul/ tu./ Dea-
supra mormintelor, galaxia cuvintelor.
Psalmul 61: Doamne, ca un cocon cres-
te psalmul din Cuvntul fr/ nceput si fr
sfrsit.
ncununarea crtii, cheia de bolt o cons-
tituie Psalmul 75, care ar trebui citat integral.
Decupm, din lips de spatiu, doar nceputul:
Bisericile sunt seminte ale Duhului, czute
din cer./ Eu mnnc pine rstignit.(...)
Psalmul este cuvntul ntrupat -
si finalul: Sunt un om pierdut si nemai-
gsit de nimeni. Cu ochi/ gnditori./ Doamne,
vreau s-mi retrag toate cuvintele si s ncerc/
iar... (s. n.)
De o cert originalitate, psalmii lui Paul
Aretzu penduleaz ntre iubire/ lumin/ cre-
dint si mntuirea prin cuvnt/ Cuvnt (Lo-
gos, Dumnezeu), n poeme cu ampl rezo-
nant -, n care faldurile barocului par ceva
firesc, nglobnd uneori chiar drapaje/ falduri
cu substrat oracular.
Cartea cu anluminur (2010) cuprinde
117 poeme, al cror model este versetul biblic.
Dac la Nichita Stnescu iubirea este leoaic
tnr, la Paul Aretzu - cltor neobosit n
cutarea absolutului - timpu-i dictator t-
nr. Singura salvare a poetului este o nou
scriere, sub oblduirea ramurii de aur.
Temele nasterii si mortii, ale intrrii si iesirii
din timp revin obsedant.
P. 268: un cioc de nger mi bate la ziu n
piept./ n-aveam nicio ran si sngeram,/ fiind
orbit de un verset scris ntr-o limb veche./
Dumnezeu vorbind n ger ().
P. 270: mort si ngropat lng groap, n
mijlocul/ drumului. suflet tinnd n brate/
evangheliarul ilustrat cu anluminur.
P. 272: sngele tu are memorie.
P. 273: scrisul ca o pat de snge czut
pe zpad.
P. 283: si nnoptndu-se/ asteptam n-
noirea timpului.
P. 285: n tcerea viitorului/ n dezmr-
ginire, ncolteau crtile/ din spinii cuvintelor./
asadar, ochiul nrosit al fratelui Cain./ vrsta
la care se moare.
P. 291: primii pasi n istoria sacr. pe
lng psrile/ troitelor ciugulind n rzoare.//
n alte limbi. si cu dichisuri poleite./ carte su-
flat de duhul pre limba rumneasc (s. n.).
P. 297: ca orice nceptor n citit/ am orbit
de la lumina literelor dinti./ () orbeciam
dup stergerea complet a fetei./ ca un n-
vtcel, eram martor la luarea vietii prin citit./
la nltarea la cer prin citit./ la ncoltirea
ochiului./ la a doua venire a vederii. amin.
P. 298: alctuit din cuvintele vietii mele.
spuse, nespuse.
P. 299: iesi din brazda ta, f-te pagin de
carte,/ suflet de o zi ndopat cu litere moarte.
P. 312: ntind sulurile cu scrisul de jos n
sus. al/ oamenilor vechi. pe cnd intru n ceata
cntretilor/ din biseric.
P. 318: limba/ timpului alearg n cerc
precum un animal priponit.
P. 327: fiindc acel sfnt om era sub
form de poart,/ intrnd i ieind prin sine./
fiind loc nfricosat./ si Dumnezeu si va aminti
de el la masa Lui.
Piesele lirice de la pagina 340 pn la pa-
gina 366 pot fi citate integral.
De la
poemul - om ntins pe jeratic si poemul
se zvrcolea cu omul n el
sau de la mrturisirea umil: m poti n-
via oricnd. chiar dac n-am murit./ m poti
gsi n cimitirul viilor, lucrnd anluminura./
vrabie singur pe cmpul cu brume
si de la poemul insectar la miner al cu-
vintelor
pn la icoanele sunt vii, din icoane
cad mere coapte, sngernd,
sau la soldatul pcii, rscrucea luminii
si curgerea spre izvor, pn nu ne dau aripile
crucii () pn cnd mna ntins nu ajunge
la fruct -, creatia liric a lui Paul Aretzu s-a
domolit, odat cu urcarea Golgotei timpului/
vrstelor, trecnd de la clamarea patimilor si
a sngelui clocotitor la meditatia grav,
mustind de tlcuri nebnuite.
Taifunul suprarealismului, din prima faz
de creatie, uneori cu stranii, ostentative ac-
cente de sexozofie, a lsat loc mpcrii, cu-
minecrii, rugciunii.
Stiind c semnul creatorilor adevrati l
constituie afirmarea unui stil propriu, Paul
Aretzu si-a fcut un program din a-si consa-
cra/impune un limbaj poetic propriu, o ex-
presie personalizat atent si discret, tinznd
ctre un vocabular specific si chiar o sintax
singular, definitorie pentru el. Fiecare dintre
psalmi se ncheie cu versuri antologice, care
deschid calea ctre urmtoarea psalmodiere
a poetului, cititor al Sfintelor Scripturi. Izbn-
da sa n aceast directie este pe ct de dificil,
pe att de onorant, demn de laud.
Convingerea reliefat mai sus ne este
sustinut de ntreaga antologie cu titlu de
ritual: Stergerea complet a fetei (colectia
OPERA OMNIA - Poezie contemporan,
Editura TipoMoldova, Iasi, 2011, 382 p.).
Gestul stergerii chipului - subliniem, cu
virtuti de ritual strvechi - l aveau strmosii
nostri, traco-geto-dacii, l perpetum si noi,
romnii, nainte de a ne aseza la sfnta mas,
l au si chinezii. La ei, servetelele fierbinti,
din fibr moale de bumbac, au efect de linis-
tire profund, cu mbieri la reculegere.
Stergerea chipului te rupe de trepidatia,
de nimicniciile lumii curente, te pregteste
pentru trecerea n trmul de tain cu hrana
oferit de Divinitate, hran care nu-i doar de
ordin material, ci si spiritual.
Orice mas constituie un prilej minunat
de tinuire cu convivii, de comunicare si co-
muniune cu Dumnezeu.
La Paul Aretzu, Stergerea complet a
fetei nu nseamn ctusi de putin stergerea
identittii. E vorba, fireste, de splarea de
impurittile acestei lumi, de luarea vlului
beznei de pe ochii poetului clarvztor si
nainte mergtor, coplesit de contingent. De-
sigur, e vorba, nainte de toate, de renasterea
sa ntr-o alt dimensiune: spiritual, n Lu-
mina Divin.
Stergerea complet a fetei este cartea
iertrii, mntuirii si nvierii lui Paul Aretzu -
poetul autentic din inima Romanatiului si a
Olteniei, care, la fel ca Arghezi, a debutat
editorial abia la vrsta de 47 de ani.
Dincolo de vremi si mode, el rmne o
voce distinct, de prim plan n arealul de aur
al poeziei romnesti din zorii mileniului al
treilea. Umr la umr cu Adrian Maniu, Vasile
Voiculescu, Valeriu Anania, Eugen Dorcescu
si Tudoric Mihalache, reputati autori de
poeme de inspiratie biblic, Paul Aretzu se
nscrie ntr-o familie de referint, nefiind cu
nimic mai prejos de acestia.
Lirica sa ne duce cu gndul la o afirmatie
memorabil a lui Octavian Paler din cartea
Un muzeu n labirint. Istorie subiectiv a
autoportretului (Editura Cartea Rom-
neasc, 1986): Oracolul de la Delfi nu era,
poate, dect un spectacol organizat pentru
a da pelerinilor ocazia s vad sfatul nscris
pe frontonul templului lui Apolo: Cunoate-
te pe tine nsuti.
Constient, asemenea lui Nietzsche, c un
om poate fi apreciat numai dup cantitatea
de singurtate pe care o ndur, Paul Aretzu
ne convinge c filozofia sa de creator autentic
poate fi rezumat n cuvintele: Privesc nl-
untrul meu, deci exist.
Sau: Numai cine se caut pe sine l g-
sete pe Dumnezeu.
Rsturnat n oglind, acest adevr sun
asa: Numai cine l caut pe Dumnezeu se
gsete pe sine.
42
Adalbert GYURIS
(Germania)
Bunicul
[i caii...
mi aduc aminte cu plcere de bunicii mei. Am avut noroc, au
fost n viat toti patru ct am fost eu copil. Printii printilor mei erau
oameni simplii, cu fric de Dumnezeu si tare de treab. Din ambele
prti aveau animale ca buni gospodari, o pereche de cai, o vac sau
dou, porci, gini, gste si rate.
Am copilrit n satul Izgar, localitate la ctiva kilometri de sta-
tiunea Buzias. Am avut casa lng bunicii din partea tatlui, am fost
vecini de slog. Cnd tata s-a nsurat a primit jumtatea din grdina si
o cas din cea printeasc, asa am locuit aproape mpreun. Tin
minte cum mergeam la pmnturile printilor si bunicilor mei, la vie
si chiar la pdurea noastr. ns ntr-o bun zi a venit colectivizarea...
Oamenii au trebuit s doneze lucrurile de pret din gospodriile lor
si valoarea cea mai mare au fost caii.
ntr-o dup mas de var, dup colectivizare am stat cu bunicul
n fata casei, pe o banc, si el mi-a povestit ceva ca s nvt, s stau
linistit si s cresc. L-am ascultat cu mare atentie, simteam c m
iubeste si pentru c de fiecare dat dup o astfel de discutie si ntl-
nire cu el mi ddea o bomboan. Pe strad, prin fata noastr au
trecut mai multe crute care au venit de la cmp si probabil s-au
ndreptat spre colectiv. Eu eram pe genunchii bunicului meu si el
povestea mai departe. La un moment dat, n fata noastr s-a oprit o
crut si caii n-au mai vrut s nainteze. Caii au ntors capetele spre
noi, bunicul s-a oprit din povestit si eu m-am uitat la fata lui. Din
ochii ntredeschisi curgeau lacrimi. Pn atunci eu nu am stiut c si
oamenii plng... Crutasul a lovit caii. Atunci bunicul s-a ridicat, m-
a luat de mn si am intrat n curte. Am aflat mai trziu c acei cai
erau ai bunicului.
Nu peste mult timp, n toamn, ntr-o dimineat a venit mama de
la bunici si mi-a spus: a murit bunicul tu. Tin minte c a fost o mare
pierdere pentru mine, mai ales c l-am vzut pe tata cum plngea
dup tatl su si ce durere mare a fost.
Timpul nu st locului si au trecut doi ani de cnd bunicul meu s-
a dus s locuiasc n ceruri... Era o toamn trzie cu vreme urt. Am
stat cu mama n cas, mama lng mas, eu lng fereastr si am
privit afar n strad. Din cnd n cnd au mai trecut prin fata casei
noastre oameni si crute. La un moment dat, o crut ncrcat cu
lemne s-a oprit chiar n fata casei noastre. Caii n-au mai vrut s
trag, rotile erau afundate mult n noroiul ulitei. Crutasul, stpnul
cailor a blestemat, a lovit caii ns cruta nu s-a urnit. Caii erau
transpirati si tremurau de frig si mai ales de frica stpnului lor.
Atunci, s-a apropiat un brbat mai n vrst, era cu spatele la mine si
l-a certat pe crutas. N-am nteles tot ce vorbeau ns dup mimic
mi-am dat seama c brbatul iubea caii si a dorit s-i ajute. Stpnul
cailor s-a dat la o parte si si-a aprins o tigar, era furios si njura
ntruna. Brbatul s-a apropiat de fetele cailor, i-a mngiat si le-a
vorbit. Caii au nceput s se linisteasc si s-au oprit din tremurat.
Stpnul cailor fuma, se uita la brbat, la cai si cred c nu ntelegea
mare lucru. n camer era plcut, mama tricota o bluz pentru mine si
uneori m ntreba ce mai vd pe afar. Brbatul a mngiat caii, le-a
vorbit mai departe si s-a asezat lng cai n pozitia de tras. Atunci a
ntors capul spre mine. Nu-mi venea s cred - era bunicul. Mi-a fcut
un scurt semn si caii mpreun cu el s-au urnit. Eu am spus atunci:
bunicul! Mama m-a ntrebat ce-i cu bunicul? I-am povestit mamei
ce-am vzut. La insistentele mele mama a venit si a deschis fereastra,
ns nu mai era nimeni.
Si azi, dup foarte multi ani, m gndesc ce am vzut atunci...
Este sigur c erau bunicul si caii...
Filmul dadaist al lui Silviu Purcrete e dedicat comunismului,
care si dup papa Benedict XVII e condamnat la esec ab ovo, pentru
c decupleaz societatea de Dumnezeu, munca de remunerarea ei si
sexualitatea de procreare. n orasul fantom Palilula, pierdut n mij-
locul cmpiei moldo-valahe, puterea este n mna secretarului organi-
zatiei de baz al P.C., liturghia este nlocuit cu lupta pentru pace, iar
fidelii poart, smeriti, ca pe icoane mretele portrete idealizate ale lui
Nicolae si Elena Ceausescu.
n Palilula, despre munc sau remunerarea ei, nici nu poate fi
vorba, dup cunoscuta lozinc ei se fac c ne pltesc, noi ne facem
c muncim. Sexualitatea s-a transformat ntr-o form de a depsi
disperarea vegetal si este decuplat n mod absolut de procreare.
Nasterea unui copil ar pune sub semnul ntrebrii ntreaga constructie
absurd.
n aceast lume suprarealist, absurd, pe care o stim de la Ur-
muz si Ionesco, este repartizat tnrul doctor Serafim, naiv ca o scu-
fit rosie, ntr-un sanatoriu-lazaret, clinic ginecologic fr alt sens,
dect acela de a supravietui ntr-o permanent izolare, betie si orgie.
Exact ceea ce nu dorea tatl doctorului, care credea c stiinta este
noua religie mntuitoare.
Aparent totul functioneaz: la cantin, buctrese imense nu n-
ceteaz de a pregti mncarea, administratorul se preocup de toate,
vechea aristocratie are si ea un reprezentat care stie s cnte la pian
si s bea, doua farmaciste fac tot timpul un balet sincron, cu Serafim
se mprieteneste un coleg negru, care se schimb la fat, se face alb,
tiganii ntretin atmosfera, la nmormntare sau la srbtoare, cu muzica
traditional.
Secretarul organizatiei de baz se gndeste la binele tuturor si la
al su. Toti sunt, de fapt, oameni cumsecade, care se ajut ntre ei, si
fiecare si joac rolul banal oferit de o societate comunist morbid.
Absurdul nu e nou la moldo-valahi, mai ales n literatur, asa c din
perspectiva filmului el e bine venit si ne deschide perspective ne-
bnuite izvorte parc din Hieronimis Bosch si din spiritualitatea
pra-voslvanic srb, rus.
Pentru a ntelege filmul este util vizionarea conceptiei creatorilor
ortodocsi, romni, rusi si srbi, a dramei omului modern att de preg-
nant prins, n Faust, de Goethe. Att Purcrete, ct si regizorul rus
Alexander Sukurow au artat, occidentalilor, n Faust-ul lor, o viziune
care a entuziasmat si n acelasi timp a speriat, pentru c prpastia
dintre est si vest exist nu numai n utilizarea unor viziuni stranii, ci
mai ales a incompatibilittii spirituale.
Arta regizoral a lui Purcrete este deja recunoscut pe toate
planurile, astfel c primul su film va avea, cu sigurant, un succes
mai mult international dect local. Adevrul supr pe unii contem-
porani. Toti actorii - George Mihit, Rzvan Vasilescu, Constantin
Chiriac, Dimeny Aron, Mliele - sunt la nltime.
Renaste filmul autentic romnesc! Va contribui el, alturi de cel
srb si cel rus, n a deschide ochii occidentului asupra unei lumi
traumatizate, plin de talente?
Viorel ROMAN
(Germania)
Undeva
la
Palilula
43
Anul III, nr. 6(22)/2012
Tenere ogni speranza, voi chentrate. Sexul
este singurul infern accesibil cu drum de
ntoarcere.
*
Cuget... deci m scufund n mine, adnc, tot
mai adnc, si fr colac de salvare. Cuvintele
mele sunt adevrul care iese la suprafat,
sufletul rezidual al gndurilor abisale.
*
Dac frumusetea ar fi putut s opreasc
timpul n loc, mi-as fi dorit s fiu o femeie
neasemuit de frumoas. Ah, ntelepciune, te
astept s m nfrumusetezi cu primvara
vesnic a cuvintelor tale!
*
Noi am creat timpul si tot noi ne-am nchinat
lui. Trecutul, prezentul si viitorul alctuiesc
sfnta treime a celor ce se tem de eternitate.
*
Precum oamenii de zpad nfruntm cldura
inimilor din jur cutnd sensul altor ano-
timpuri.
*
Femeile si schimb mai des fustele dect si
schimb timpul cele patru perechi de pan-
taloni.
*
Totul e iluzie, depinde cine o creeaz.
*
Iubirea nseamn s plutesti deasupra la-
crimilor. Gndirea nseamn s plonjezi n
profunzimea lor. Frica nseamn s cauti me-
reu un colac de salvare. Indiferenta nseamn
s nu plngi.
*
Ochii mei sunt dou lagune albastre pline de
snge petrolifer. Speranta moare asfixiat n
aurul negru al versului.
*
Cea mai bun retet pentru egoism: singu-
rtate si suferint fizic. Din pcate... egoistii
vor s se vindece numai cu retete compensate.
*
Victoriile se conjug doar la timpul pierdut,
tinnd inima pe post de spad si scut.
*
Orice tristete are o consolare amar: oglinzile
nu mor niciodat, si schimb stpnul la fie-
care privire.
*
Nu vei fi genial nvtnd cuvintele unui
geniu, ci aplicndu-le n viata de zi cu zi.
*
Chiar nu stiati c poemele se iubesc ntre ele
cnd se lipesc dou pagini?
*
Viata este o lupt pe care am pierdut-o nainte
de a m naste. Tot ce fac acum este s-mi sa-
vurez nfrngerea. Triesc nchis ntr-o lume
n care gratiile sunt nalte pn la cer. Iluzia
cea mai frumoas a mortii este cnd privesc
stelele. Gata, m-am decis! Renunt la locul de
veci! Vreau un nou loc de munc! Ce are de
spus Dumnezeu la toate acestea? M-asteap-
t s-l vnez prin univers cu reportofonul.
mi mprumut cineva o pereche de aripi?
*
Prezentul este un sandvis cu singurtate
ntre dou felii de timp, mprtit frteste cu
umbra.
*
Poti trece prin viat anonim ca un ru pe sub
pmnt, nimeni nu va sti din ce ap si po-
toleste setea. Poti trece prin viat ca Saul pe
drumul Damascului, nimnui nu-i va psa c
te-ai schimbat, c spiritul tu are nevoie de
un mediu propice naltei comunicri.
*
Nici moartea nu mai impune respect, a devenit
o simpl mturtoare care ascunde oasele
sub presul celui fr cine la us.
*
Am ucis animalul din mine, ndrznesc s
scriu despre primul arbore plantat n paradis:
mi cresc muguri pe sira spinrii.
*
Am urt oamenii pentru c i-am iubit si am
crezut n ei. I-am urt pentru lasitate, min-
ciun, ipocrizie, indiferent. Ura mi-a dat pu-
tere, ura mi-a dat boal. Cu timpul pn si
ura s-a stins. Acum sunt foarte dezamgit.
Dezamgit pentru c orict de mult m-as sa-
crifica n numele poeziei, oamenii continu
s-si trdeze semenii si, cel mai ru, s-si tr-
deze propriul suflet. n acest moment m n-
treb: eu pentru cine scriu?
*
Teoria evolutionist a lui Darwin aplicat pe
femeie: celul, celular, celulit.
*
Cel mai greu pentru un om care vrea s ajung
foarte sus nu este s nvete zborul ci s se
desprind de cei care l trag mereu n jos.
*
Dac ti-este scris s mori naintea femeii, s
o rogi s nu se opreasc la cumprturi de
haine pe ultimul drum. Risti s pierzi si Jude-
cata de Apoi...
*
Marea poezie vine numai la aceia care nu
mai au nimic de pierdut n afar de propriul
gnd.
*
Chinezii nu cred n mitologia greac. Cerber
poate pzi linistit portile infernului.
*
Singura decizie pe care oamenii ar trebui s
o ia n pat este s moar decent.
*
Politica este clul societtii civile, dogma
este dricul.
*
Unii oameni vneaz ideile ca pe fluturi, altii
le urmresc ca pe melci. V dati seama ct
trud pentru cei care nu cunosc suferinta?
*
Oamenii ncep prin ceea ce li se ofer, con-
tinu prin ceea ce nteleg singuri si sfrsesc
prin ceea ce uit.
*
Sufletul nu se poate vindeca, asa cum nici
nu se poate mbolnvi. Dar se poate salva.
*
Un om care este cu adevrat modest nu este
deranjat de lipsa de modestie a celorlalti,
pentru c nu poate fi rnit si nici nu i se
poate diminua iubirea.
*
Nimic nu este interzis vistorului, dar lumea
aceasta nu este un vis, ci ntreruperea lui.
*
Eu cred n mari iubiri, nu n mari amgiri.
*
Toamna se numr psrile oarbe...
*
Este mai usor s dormi cu mortul n cas dect
cu muza moart n inim.
*
Cine se trezeste constient n zorii suferintei,
ajunge ntelept n amurgul gndurilor.
G@nduri la masa t#cerii
Ionu] CARAGEA
(Canada)
44
Andreea ION
Aritmetic
Arde ochiul, nins de soare,
marginea de gnd m doare
ntre toamne ruginii
si tot picur pe glii
roade albe amrui,
poleite cu pistrui.
Vntul bate-n lung si-n lat
pielea de cuvnt uscat
si rosteste n sfrsit
un poem nedeslusit.
Doar poetul, treaz n noapte,
slefuieste stele n soapte
si vegheaz la cuvnt
ntre cer si necuvnt,
s nu fie prins de soare
ntr-o lung vntoare
Decupaj
Dorm deprtrile argintii
si plnge pdurea ruginit,
cuvntul musc rana amintirii,
doar vntul parc mai alint
marginea privirii.
Trupul unui gnd pribeag
ca o fantom, se ridic,
si sparge inima de cristal,
sngele alb s-si preling
pe rana unui poet.
Din el, cuvntul s tsneasc,
curcubeu adus de ploaie,
dintr-o carte s priveasc
de mai e afar, soare,
si s zmbeasc n ninsoare
cnd (ne)vorbitorii au s-l despoaie!
Strigt tcut
Cu mna-mi tremurnd
ti scriu ntia dat:
mine am s zidesc
acest cuvnt n ecou,
poate si o tcere rupt
din carnea mea adnc
n care ai uitat lancea
purtat pe umeri de Sisif,
ori, poate mine,
am s-ti strig
numele ngropat
precum o moarte
n acel cuvnt.
n ochii mei cerul
mbtrneste lumina.
Poarta cuvintelor
De-ncerc s deschid poarta cuvintelor
m inund suvoiul de lumin alb.
Tcerea-mi umbl prin cas
si-mi musc buzele
iar ceasornicul vrjmas,
nu m las s musc din miezul gndului.
Privirea arde
cnd dorm cuvintele btrne
si cmpia strig la ele cu sete nebun.
Cobor mai adnc n mine,
dar nu mai gsesc nimic.
Doar visul m trece muntii.
Pustiul
Cerul pustiu s-a nfrigurat,
si-a tras perdeaua violet
a luminii ascuns-ntr-un inel
btrn si-a ncetat
s se mai aprind.
Vntul bate cu trie
si cere iar miscare,
dar e pustiu, totu-i tcere,
ceru-i singur si vntul bate
cu putere.
Sunt o pasre purtat-n zbor
de vntul grbit
si las o urm n decor,
pe cerul nnegrit
Adnc
Am cobort adnc spre oameni
s vd dac zmbetul li s-a lipit
pe fete precum mstile pe
obrajii ppusilor din vitrine.
Am vrut s stiu de sunt mai fericiti
cnd deprtrile adorm
si nisipul sngeriu
le crap degetele
nmuiate n lacrimi
Cnd lupii i izgonesc
din custile ruginite de ploi
si mbtrnite de anii
ei mor plngnd...
Am cobort adnc spre oameni.
Ochii ngerilor erau nghetati...
Dorin(a
Din deprtri de vreme nestiute,
purtate de un dulce
si mirific gnd,
pleca din Chaos, spre morminte,
mic si netrebnic
si tios cuvnt.
Visa, cu glasu-i ruginit
de vreme,
s sparg cerul si-n vesmnt
de zale albastre, infinite,
s-si fac o cas
pe pmnt.
Azi, se ascunde-n coltul gurii,
dar e mai trist ca la nceput.
Cmpia tnr e-n floare,
miroase ochiul a culori trzii,
numai cuvntul vrea
s treac muntii
si s adoarm
pe alte orizonturi.
Dar, timpul trece
si-n vltoarea vietii,
gnduri, visuri, cuvinte,
toate-s pustii!
45
Anul III, nr. 6(22)/2012
Octavian LUPU
Am prsit axa istoric a Parisului de
ndat ce am psit afar din Palatul Luvru si
m-am ndreptat de-a lungul Senei ctre bine-
cunoscutul Pont Neuf, care leag cele dou
maluri ale acestui fluviu, dar care deopotriv
ti permite s ajungi pe renumita Insul a Ce-
ttii, n francez: le de la Cit. Acest loc
gzduieste mai multe obiective turistice obli-
gatorii atunci cnd vizitezi Parisul si anume:
catedrala Notre Dame, Palatul de Justitie si
nchisoarea de trist amintire, unde a fost n-
temnitat Maria Antoaneta nainte de a fi exe-
cutat ntr-un mod barbar de ctre revolu-
tionarii acelei epoci.
Insula Cettii si insula Saint-Louis sunt
Chipul eternit#]ii
din Insula Cet#]ii
proiectat asupra Catedralei
Notre Dame din Paris
singurele bucti de pmnt constituite na-
tural n mijlocul Senei, ca urmare a depunerii
numeroaselor aluviuni purtate de apele n-
volburate ale fluviului. Acest fapt sporeste
atractivitatea locului, parc anume pus n mij-
locul Parisului, cu scopul de a evoca ntr-un
spatiu relativ ngust diversitatea de timpuri
si epoci care si-au pus amprenta de nesters
ntr-o simbioz deopotriv stranie si contra-
dictorie. n acest sens, relicve din perioade
succesive ale istoriei se ntretes ntr-o struc-
tur unic fascinant, avnd impresia c dis-
tingi pe rnd siluetele galilor din tribul Parisii
luptnd cu trupele lui Iulius Cezar, pentru ca
ulterior s distingi umbrele regilor merovin-
gieni confruntndu-se cu vikingii invadatori
alturi de proiectiile sumbre ale asediilor, nu
putine la numr, suferite de aceast renumit
cetate a Frantei.
De fapt, pozitionarea central a Insulei
Cettii n inima Parisului a condus la definirea
kilometrului zero chiar n piata ce se ntinde
la apus de catedrala Notre Dame, de aici cal-
culndu-se toate distantele din interiorul ora-
sului. Si chiar aceasta este senzatia pe care o
ai atunci cnd parcurgi la pas strzile de pe
mica insul separat fizic, dar nu si functional,
de restul metropolei. Este ca si cum te-ai afla
n centrul unui imens carusel ce se desfsoa-
r pe o ntindere mrginit doar de orizont.
Sau ca si cum ai atinge un loc cu o gravitatie
maxim, n jurul cruia se misc tot ce este n
jur. De aceea, impresiile culese de pe aceast
insul completeaz armonios tot ceea ce am
putut admira pe ntinsa ax istoric a Pari-
sului ce ncepe de la Arcul de Triumf si se
termin la Palatul Luvru.
Aceast insul, cu aspect de corabie pla-
sat n mijlocul apelor, ti ofer o senzatie de
protectie fat de malurile foarte apropiate ale
Senei, un fel de loc de refugiu, care a inspirat
scrierea romanului Cocosatul de la Notre
Dame de Victor Hugo. Trirea pe care o ai
cnd psesti n interiorul ei este similar
intrrii pe un teritoriu ce nu mai apartine
omului, ci doar lui Dumnezeu, aflat sub pro-
tectia cerului n fata nvalei apelor si a pmn-
tului. De o parte si de alta se afl multimile
nenumrate ale urbei, dar pe aceast insul
M-am retras din catedrala Notre Dame, dar nu nainte de a admira ultimele raze ale soarelui din acea
zi de primvar revrsndu-se asupra celor care ieyeau din cldire, oferind imaginea veyniciei Celui
pe care oamenii L-au batjocorit yi L-au nesocotit n att de numeroase ocazii de-a lungul istoriei. M-am
ndeprtat la suficient distanj pentru a admira nc o dat silueta elegant a catedralei yi pentru a-
mi lua rmas bun de la kilometrul zero al Parisului. La Luvru am fost impresionat de mrejia regalitjii
yi de bogjiile nenumrate acumulate n spajiile sale generoase, ns la Notre Dame am avut descoperirea
gloriei lui Dumnezeu, a unei dimensiuni spirituale mai prejioase dect orice alt lucru din aceast lume.
Catedrala Notre Dame din Paris
46
regulile se schimb brusc oferind senzatia
de eliberare si ocrotire providential.
La extremitatea de apus a corabiei se
afl Palatul de Justitie, construit n timpul
mpratului Napoleon al III-lea, obturnd
frumoasa Capel a lui Ludovic al IX-lea. ntr-
un efort de schimbare a identittii Parisului,
manie mprtsit de toti dictatorii din toate
timpurile, Napoleon al III-lea a dorit s si
impun prezenta sa de mare judector cu un
palat aflat nu departe de Palatul Tuileries,
unde si avea vremelnica sa resedint ca mp-
rat autoproclamat al francezilor.
Chiar lipit de Palatul de Justitie se afl
si acea nchisoare faimoas din descrierile
evenimentelor Revolutiei, unde si-au petre-
cut ultimele momente ale vietii multi nobili
ucisi n numele poporului de tribunale n-
cropite la repezeal de persoane zeloase pen-
tru noua ornduire. Att Palatul de Justitie,
ct si aceast nchisoare, se pot vizita la anu-
mite ore si n anumite zile de cei interesati. n
ce m priveste, am cutat s evit o asemenea
plcere, spiritul regalist din timpul vizitrii
Palatului Luvru determinndu-m s detest
pe moment o astfel de distractie.
ns ctre extremitatea de rsrit a co-
rabiei se afl renumita catedral Notre Dame,
care confer un sens unic si o strlucire cu
totul deosebit Insulei Cettii. Aspectul arhi-
tecturii acestei constructii ofer perspectiva
puntii de comand a unei nave cu dou tur-
nuri gemene ce se nalt elegant si demn pe
frontispiciu, ntr-un stil gotic francez, avnd
o vechime de aproape opt sute de ani, ultimul
retus al primei etape de ridicare a edificiului
fiind fcut n jurul anului 1240. Si, tocmai de
aceea, nu poti vorbi despre Insula Cettii
Ir a face referint la aceast catedral care
ncorporeaz o att de ndelungat istorie.
n momentul n care am stat n fata cate-
dralei Notre Dame, am simtit cum ntregul n-
teles al locului capt un sens cu totul nou,
diferit de cel pe care l percepusem de-a lun-
gul malurilor Senei. Mi-am dat seama c pri-
vind din mijlocul pietei, ntreaga perspectiv
a Parisului devenea armonioas, fiind centrat
pe Insula de la care s-a dezvoltat ntreaga urbe
de-a lungul multor veacuri de existent. Ofe-
rind o simetrie n raport cu axa natural a
cursului Senei, Insula Cettii realizeaz o trans-
latare a orizontului istoric ctre o perioad mult
mai veche si deopotriv ctre primordialitatea
asezrilor umane care s-au ntemeiat sau au
disprut n acest spatiu geografic unic.
Dac axa istoric a Parisului contureaz
grandoarea regalittii si ulterior a imperiului
ajuns la apogeu, axa natural a Senei, fat de
care este aliniat Insula Cettii, confer sim-
tmntul permanentei si vesniciei formelor
de relief peste care s-a suprapus zbuciumul
comunittii umane, mereu tulburat de imper-
fectiuni si prefaceri continue. Mai mult chiar,
am avut perceptia timpului absolut, care nu
cunoaste schimbare, iar alegerea acestui loc
pentru nltarea unui templu spre gloria Cre-
atorului universului mi s-a prut a fi o foarte
bun alegere.
Intrnd n interiorul catedralei, simtmn-
tul de sacru m-a strbtut ca un fior luntric
n timp ce pseam cu sfial de-a lungul cori-
doarelor de acces si al spatiilor special deli-
mitate pentru circulatia vizitatorilor. Stiam
despre faptul c o alt biseric fusese cldit
n acel loc nainte ca Notre Dame s prind
chip, dar gndul m-a purtat si ctre vechile
altare romane sau celtice de pe Insula Cettii,
care au precedat crestinarea francilor sub
regii merovingieni. Exist putine astfel de lo-
curi n care religiile s se suprapun armonios
peste veacuri cu temple succesive comemo-
rnd o aceeasi idee de divinitate ce trans-
cende spatiul si timpul. Din acest punct de
vedere, amplasarea catedralei Notre Dame
corespunde notiunii de loc sacru, conferit
de aspectul geografic al asezrii respective,
putnd spune c astfel am avut ocazia de a
m afla n chiar inima spiritual a Parisului.
Atmosfera interioar, marcat de un
amestec interesant de lumin si ntuneric,
avea un aspect fascinant si terifiant, deopo-
triv, asa cum paradisul si infernul se proiec-
tau prin vitralii imense ncastrate n ferestre
ogivale sau rotunde. Iar coloanele nalte, ce
sustineau acoperisul cldirii, induceau sen-
zatia de sublim pentru toti vizitatorii ce se
ncolonau disciplinat si tcut pe msur ce
treceau prin dreptul diferitelor compartimente
ale cldirii. Din acest punct de vedere, pot
spune c n nicio alt biseric nu am avut un
sentiment de o evlavie asa de profund ca n
aceast catedral n care rafinamentul si stilul
se mbinau armonios.
Fr s vreau, gndul m-a purtat n peri-
oada revolutiei din 1790, cnd acest asez-
mnt a fost desacralizat slbatic de ctre gloa-
tele barbare ale Parisului si cnd asa-zisul
cult al ratiunii a fost instaurat, catedrala
devenind un templu al ateismului declarat.
Ct de trist trebuie s fi fost n acele clipe,
cnd reprezentrile crestine au fost distruse
cu un elan plin de cruzime. Nu ntmpltor,
n catedrala Notre Dame s-a desfsurat cea
mai mare ceremonie de instaurare a acestei
miscri ntunecate, care a proclamat zeificarea
acelei ratiuni nimicitoare de credint.
Acest simtmnt l-am trit intens si dure-
ros de-a lungul perioadei tulburi a comunis-
mului, cnd propaganda ateist a cutat s
distrug credinta n Dumnezeu, iar bisericile
si casele de rugciune au fost distruse cu un
elan proletar. Ceea ce s-a ntmplat la Notre
Dame avea s se repete ulterior n Rusia,
China si Europa rsritean ca un scenariu
trist, desprins din ntunericul irationalittii
oarbe. Nu ntmpltor, am avut convingerea
c dac gloatele Parisului ar fi avut simtul
ratiunii, atunci istoria ar fi fost cu totul alta,
fiindc indiferent ct de mult s-a gresit prin
religie, nimic nu justific desfiintarea credintei
n Dumnezeu.
La Tuileries ateismul agresiv a detronat
pe rege, dar la Notre Dame acest curent tene-
bros s-a ncumetat s l detroneze pe Dum-
nezeu ntr-o sfidare plin de semetie, care a
devenit laitmotivul revolutiilor din secolelor
urmtoare. Axa istoric a fost alterat de
oameni ru intentionati, iar axa natural a
fost deviat de la cursul ei firesc, oamenii ui-
tnd de Creatorul lor. De fapt, la Notre Dame
nu a fost o reactie doar mpotriva catolicismu-
lui, ci o contestare a Marelui Creator, indife-
rent de religie. Aici a fost locul unui sacrilegiu
care a cutremurat din punct de vedere spiritual
toate veacurile, iar ecourile sale nu se vor
stinge vreodat.
M-am retras din catedrala Notre Dame,
dar nu nainte de a admira ultimele raze ale
soarelui din acea zi de primvar revrsndu-
se asupra celor care ieseau din cldire, ofe-
rind imaginea vesniciei Celui pe care oamenii
L-au batjocorit si L-au nesocotit n att de
numeroase ocazii de-a lungul istoriei. M-am
ndeprtat la suficient distant pentru a
admira nc o dat silueta elegant a cate-
dralei si pentru a-mi lua rmas bun de la kilo-
metrul zero al Parisului. La Luvru am fost
impresionat de mretia regalittii si de bo-
gtiile nenumrate acumulate n spatiile sale
generoase, ns la Notre Dame am avut des-
coperirea gloriei lui Dumnezeu, a unei di-
mensiuni spirituale mai pretioase dect orice
alt lucru din aceast lume.
Distrugerea regalittii a fost un act lipsit
de ratiune, ns ncercarea de nimicire a cre-
dintei a demonstrat pe deplin caracterul n-
tunecat si rzvrtit al unei miscri pretins
iluminate, care de fapt nu a condus dect la
dezordine si haos. Istoria are multe momente
de desctusare a tendintelor negative din na-
tura uman, dar asa cum apele Senei trec n-
volburate mai departe, si astfel de evenimen-
te ajung n cele din urm un trecut, de care tot
mai putini si mai pot aduce aminte. De aceea,
am lsat si eu ca aceste impresii s si urmeze
cursul, pe msur ce asfintitul si rcoarea
serii m grbeau ctre statia de metrou cea
mai apropiat. Oricum, eram fericit fiindc
descoperisem axa spiritual a Parisului, acea
identitate luntric transcendent peste spa-
tii si veacuri din chiar inima Frantei, ascuns
trectorului grbit si ferit de privirile indis-
crete ale celor ce sunt doar curiosi, dar care
nu pot ajunge niciodat la profunzimea cu-
ttorului de comori ce au o valoare vesnic.
47
Anul III, nr. 6(22)/2012
Viorel VICOLEANU
Dup cinci ani de la aparitia
Cazarmei cu naratori, Cornelia
Ichim-Pompiliu public tot la
aceeasi editur - Corgal Press,
Bacu, 2011 - Petele din oglin-
d, roman care-i ntreste statu-
tul de prozatoare de cert origi-
nalitate si care i va solicita citito-
rului s se ridice la nivelul de n-
telegere a scrierilor ei, n asa fel
nct s-i asigure o confortabil
receptare a mesajului transmis.
De aceea, dac am vrea s situm
aceast scriere n spatiul literar
al romanului, cu sigurant c i se
va repartiza sectorul tipologiei
moderne, dat fiind multitudinea
de planuri narative, n deplin
constiint proteic, cu intentia
de a aduce n prezent situatii
caractreristice unui anumit timp,
cnd obedienta fat de un regim
era asa de mare, nct se anihila
brutal personalitatea celor care
credeau n virtutile adevrului.
Cartea produce asupra citito-
rului un impact emotional, cci
declanseaz, dup cum este fi-
resc, ncepnd cu titlul, o bogat
simbolistic, si, de aceea, consi-
derm noi c este mai bine s
exemplificm intentia naratoarei
printr-un citat care ne-ar permite,
mai nti, o pozitionare favora-
bil: O siluet fremtnd, luna-
tic, ce parc nu era. Dac l pri-
veai dintr-o parte, se materializa.
Era un peste. Dac te uitai din cea-
lalt, se descompunea. Era o idee
de peste. Nimic clar. Nimic precis.
Ba chiar dac te uitai din fat,
pestele disprea. Aprea o siluet
spre care se ndreptau niste tevi
de pusc. Se aplecase de-asupra
plcutei: Pestele din oglind
(O mare surpriz, p. 127).
Asadar, este vorba de un ta-
blou aflat n una din slile Mu-
zeului din localitate si pe care
Efim, un personaj al crtii, n c-
utarea unei surse de inspiratie
pentru discursul su cu ocazia
inaugurrii Marii Statui, l va n-
tlni. Momentul va fi destul de
prielnic unor reflectii, asa cum ne-
a obisnuit scriitoarea, cu pronun-
tat nuant aluziv cu privire la
conditia uman: Zeci, sute, mii,
milioane de plase de peste si toti
- fie somni, fie cosaci cu bot tur-
tit, fie nisetri, moruni ori peste-
spad - nu nsemnaser nimic
pentru nimeni. Doar anonimi a-
junsi n farfuriile consumato-
rilor. (p. 127)
Cu intentia de a transmite
frigul din sufletul oamenilor, su-
prapus frigului din lunile de iar-
n, scriitoarea si va denumi ora-
sul pitit sub zpezile ce nu mai
prididesc a se asterne, Hansen,
dup prenumele marelui scriitor
danez - Hans Cristian Andersen.
Locatarii acestui oras se vd
nevoiti s-si petreac timpul mai
mult n fata televizorului urmrind
fie desenele animate, fie emisi-
unile dezbatere, cum ar fi: Sc-
prtoarea, Craiul cu putere
sau Bufnita vegheaz, emisiu-
ni ntrerupte de momentele de
publicitate, axate n special pe re-
clama iaurtului Gnipa (Serile
n Hansen). n timpul zilei
(Amiezile n Hansen), aceiasi
locuitori puteau s-l vad si s-l
Pe[tele din oglind#
admire pe E.B. - tipul securistului
autocrat, cci mass-media prac-
tica din plin cultul personalittii,
si care, n viziunea umoristic a
scriitoarei detine calitatea de
cercettor-mnctor al trilor s-
rati si codimentati pe care i stu-
diase-ngurcitase n cabinetul
su (p. 13). Slujit cu mult cre-
dint de Gnter, care decedase
n acele zile, E.B. l va regreta
foarte mult, cci defunctul ntru-
chipase, dup spusele unui co-
leg, urmtoarele calitti: N-a
stagnat. N-a comentat. A fost a-
colo unde era nevoie (p. 20). De
altfel, dezvoltarea lui era previ-
zibil, cci de mic Gnter trgea
mereu cu arcul. Ochea fr gres.
Un arcas veritabil (p. 20). Orasul
a fost surprins ntr-un moment
de activitate maxim, cnd lui E.B.
ct si a celor din jurul lui li se c-
utau un trecut pe msur, con-
form ideii c orice viitor ono-
rabil depindea de acesta (Noi
si noi identitti, p. 140). Eveni-
mentele culturale care aveau loc
n spatiul urbei cu prilejul sr-
btoririi Crciunului, al dezvelirii
Marii Statui sau a lansrii crtii
Un igloo numit dorint si care
au fost precedate de numeroase
activitti (numai pentru realizarea
Marii statui s-au fcut multe
copii) aveau acelasi scop, de a-
i elogia pe conductori. Nici lu-
mea creatorilor de art nu a fost
ocolit de ironia funciar a proza-
toarei. Aserviti puterii, ei si ur-
mreau interesele, preocupati de
un fast gunos. Reprezentativ
pentru aceste categorii este ese-
istul-poet Hlamides Hanibalus
care i va trece n legend fptura
lui E.B., dup posibilittile lui
narative, si care se va bucura
din plin de rsftul culinar orga-
nizat cu prilejul zilei de nastere a
lui E.B., dar si la propria-i zi de
nastere organizat dup tot tipi-
cul: Erau diverse piftii din strut
crescut n curte cu piscin, frip-
turi la tav din samur aflat la
vrsta adolescentei, snitele din
hermin basc, cotlete de capr
de zpad, zpad din nord, os-
tropel din berbec de munte, sfre-
delusi n aspic, scufundac la ro-
tisor, somon cu sos de portocale
mpnat cu crabi de Caraibe, mis-
tret matur n sos de migdale si
stafide.
Curgeau licorile ndrcit.
Luau avnt discursurile... (p. 61).
Principalul mobil care a stat
la baza acestei scrieri a fost ad-
miratia scriitoarei fat de bunicul
su, victim al acelui timp n care
binele a fost pedepsit, iar rul,
rspltit. Cititorul si va da sea-
ma c bunicul a apartinut unei
generatii de sacrificiu. Povestea
vietii lui nu e lipsit de dramatism:
ntorcndu-se din rzboi ca erou
de front, acordndu-i-se pentru
faptele sale si o decoratie, va
fi ulterior bgat la rcoare pen-
tru ca s se nvete minte si s nu
se pun cu istoria (p. 132). Cau-
za pentru care a suferit detentia
nu este prezentat n mod direct
de naratoare, lsndu-l astfel pe
cititor s o descopere singur, pri-
lej ca acesta s ia atitudine, revol-
tndu-se de absurditatea con-
damnrii. Tehnica de prezentare
a acestui fapt, e admirabil. Aflat
n fata televizorului, la o emisiune
de desene animate, naratoarea
i surprinde comportamentul,
prezentnd rul obicei al spec-
tatorului de a comenta cele v-
zute: Bunicul se ngrozi; iar vor-
bise gura fr el. Concluzia este
urmtoarea: tot nu s-a nvtat
minte (p. 95). Vom afla, mai tr-
ziu, captndu-i-se gndul, o n-
trebare care i struia n creier:
De ce-oi fi stat eu zece ani aco-
lo? (p. 48). Din acest punct de
48
vedere, cartea urmreste prezen-
tarea unui destin absurd, a unei
vieti risipite ca urmare a infanti-
lismului politic al vremii. Reve-
nind la constructia personajului
a nu sublinia modul interesant
de realizare al acesteia, cci, oda-
t cu trecerea timpului, si acumu-
leaz noi si noi informatii. Desi
bunicul este surprins la timpul
prezent n acel fes pe cap si
mbrcat cu halat verde urm-
rind emisiunile la televizor, alune-
carea spre trecut se face instan-
taneu, mbrcnd pe alocuri to-
nul unei evocri: Muncise zi si
noapte, aplecat peste studiile,
peste volumele lui vechi, ale c-
ror file ca foita de tigar trebuiau
ntoarse cu mare grij.
n recrearea imaginii bunicu-
lui, scriitoarea si va concepe si
personaje-entitti care tin de zo-
na paranormalului. Acestea sunt
n numr de trei: Codit, cosa-
sul (mpintenatul) si carul (l-
nosul). Cu ptrunderea lui Codi-
t, cu antena sa miraculoas, n
diferite medii, identificnd de la
gndurile oamenilor pn la sta-
rea de degradare a casei buni-
cului, cu toat gospodria lui
care era asemenea unei fregate
abandonat, cu formarea de c-
tre cocos, prietenul lui Codit, a
cuvntului Vesnicia (care n-
seamn adevr, p. 134) si prin ru-
megarea de ctre car a celor trei
rame de fotografii din odaia bu-
nicului, se reface universul de
viat al celui disprut. Insistn-
du-se pe procesul de descompu-
nere a ramelor, cu fotografii n ca-
re bunicul era flcu, n arma-
t si, apoi, cu bunicul mort,
se evidentiaz nu numai etapa de
viat, ci si conditiile de existent:
Dou rame i-au venit de hac (ca-
rului): cea cu rzboiul si cea cu
bunicul mort (p.66).
Nu sunt lipsite de nsemn-
tate prerile naratoarei cu privire
la rzboi si cu privire, mai ales, la
cei care l declanseaz. Exist n
opinia ei firi placide care plicti-
sindu-se, trimiteau pe altii s lup-
te: Du-te pe front, ia-ti pusca si
ranita, si vezi ce faci, cum dai cu
ochii de unul care nu e si nu gn-
deste ca tine, poc! Un glonte n
cap. n maniera digresiunilor,
naratoarea continu: Asa ple-
case si bunicul. La ndemnul pla-
cizilor care, iat, azi continu s
duc noile rzboaie pe care le-au
perfectionat pn la a se face ct
mai nevzuti, inexistenti. Acope-
riti cu frunze. Actioneaz prin bu-
toane, prin ocheane: suprem la-
sitate! O mai mare lasitate pe m-
sura unei mai mari placiditti. (p.
167). n acelasi stil, dar mult mai
concentrat, aproape de stilizrile
metaforice, si peste timp: Un car
n grind... n sfrsit. Fragmente.
Grmezi de rumegus. Movilite. Ru-
megusul sta era o lume... (p. 169).
n timp ce personajele-entitti
se aflau undeva n nltimile Han-
senului, cobornd nevzute, n
gndul si printre oameni, un-
deva, sub pmnt, lanturi se au-
zeau zornind greu ca niste cu-
pole metalice dislocate si mpinse
de uriasi, cupole de biserici au-
rite, lipsite de rostul lor, date jos
din cerul pe care-l locuiau. Pen-
tru a fi la ndemna celor darnici.
Utilizatorii de cer, onorabilii ce-
tteni, administratorii vietii de
aici si de apoi, Ei, cei care par-
celau pmntul si-l populau
voios (p. 22). Dup cum se vede,
Pestele din oglind este o ra-
diogrfie a unui spatiu n care abu-
zurile si nefericirea sunt la ordi-
nea zilei. Aici oamenii uit c
ultima privire nu le apartine, c
profesorii de filozofie si ndeo-
sebi actorii au rmas fr posturi,
c fenomenele de nselciune
sunt frecvente (printele Gtrek
- dup ce fcu praf banca Al-
bina pasnic s-a apucat s nsele
abnegatia autorittilor trimitnd
mesaje, p. 87), c primarul Paf-
nutie, care voise s intre n istorie
prin dimensiunea unei plcinte
va fi nlocuit de un altul, Lunar,
cu un comportament servil, pe
placul celor de la putere. Si dac
E.B. dispruse de pe firmamentul
istoriei, mentalittile nu se
schimbaser, iar slugrnicia, su-
pusenia si protectia se rspn-
diser ca o molim, fiindc multi
aveau E.B.-ii lor.
Orasul Hansen tria o stare
de confuzie, cci acesta s-a um-
plut de mimi, ca urmare a rolului
pe care fiecare l juca, uitnd de
constiinta de sine. n acest spa-
tiu, uniformizat n blocuri, garaje
si grdini care nu mai bucura pe
nimeni, mereu acoperit de o
ceat de culoarea cimentului,
plin de amoniac si de alte sub-
stante necunoscute (p. 205), lo-
cuitorii se confruntau cu o lips
acut de alimente si restrictii de
tot felul: cu tipul de mbrc-
minte, nume de copii, chiar nu-
mr, duminici cu sot si duminici
Ir sot pentru plimbri cu ma-
sina... (p. 211).
n constructia crtii, Cornelia
Ichim-Pompiliu si dovedeste
ingeniozitatea. Basmele scriito-
rului danez Hans Christian An-
dersen vor da nu numai nvelisul
exterior al cuprinsului, ci vor de-
veni suportul, adic partea sta-
bil, a scrierii. Din basmul Cr-
iasa zpezii, autoarea va folosi,
n primul rnd, motivul oglinzii.
Potrivit basmului, prin spargerea
oglinzii, care apartinea diavolu-
lui, acesta distrndu-se pe seama
deformrii chipurilor oamenilor si
a imaginii lucrurilor, cioburile,
care erau de ordinul miilor si mi-
lioanelor, vor prevesti tot att
de multe nenorociri pe lume.
Nenorocirea cea mai mare - spu-
ne mai departe basmul - a fost c
unele buctele au ptruns tocmai
n inima unora, fcnd-o rece si
nesimtitoare ca gheata. Acesta
este, de fapt, mesajul pe care ni-
l transmite scriitoarea prin Pes-
tele din oglind si care, prin
motto-ul folosit, desteapt n su-
fletul cititorului un avertisment:
,Si mai erau nc multe cioburi n
lume. Vedem noi ndat.
n Hansen, cel care are putere
absolut este Craiul Zpezii (sau
Craiul-cu-Putere), iar jocul na-
tional instituit n memoria lui era
vesnicia. n ciuda scrisului de
baz al acestui cuvnt ca durat
care nu are nici nceput, nici sfr-
sit, cu alte cuvinte, pentru eter-
nitate, si care face aluzia la un
timp si la o societate care se cre-
deau nemuritori, tot basmul lui
Andersen va fi acela care ne va
lmuri asupra acestui cuvnt.
Criasa Zpezilor i promisese lui
Key, care rnduia buctile de
gheat n asa fel nct s com-
pun cuvntul vesnicie c, da-
c va izbuti s formeze acest cu-
vnt: vei fi propriul tu stpn,
si voi drui ntreg pmntul, plus
o pereche de patine noi. Ves-
nicia nu se mplini, cci lacrimile
fierbinti ale Gerdei ptrunser
pn n inima lui si topir gheata,
mistuind si buctica de oglind
fermecat.
1
n cartea Corneliei Ichim-
Pompiliu, va aprea si o pies de
teatru care va purta acelasi nume,
de Oglinda, o pies care se ju-
case dincolo de primele valuri
de munti (p. 55), o pies de tea-
tru care avea asemenea audient,
nct era la concurent doar cu
E.B.. Cu privire la aceast pies
vom afla c era socotit subver-
siv si de care actorii dati pe
fat cu var, s par morti nu erau
strini. Codit, cel cu puteri para-
normale, si va aminti de Oglin-
da urmtoarele: Nu auzise
dect frnturi: o mpusctur -
cuvinte - sentinte - alt mpusc-
tur - alte cuvinte - element dus-
mnos asteptnd americanii - bu-
buituri si generlasul pe umrul
Zvetlanei. Si ochii lui Z, nchizn-
du-se. Iar peste ap, n alt parte
a orasului, cntecul Zveltei. O
sag sngeroas. (p. 133)
n Oglinda se vorbeste me-
reu de un dincolo, ca un spatiu
al liberttii, ca o sperant.
Limbajul scriitoarei este unul
preponderent aluziv, asemenea
lui Augustin Buzura din Vocile
noptii, amintinudu-ne perma-
nent de o istorie a fortei, de o
politic impus, dictat mereu de
altii. n orasul Hansen, unde pa-
rada mimilor era urmat de cea a
Paiatelor, pe cele cinci pduri
selenare, care purtau numele
unor basme ale lui Hans Christian
Andersen, foarte cunoscute citi-
torilor romni, precum: Soldatul
de plumb, Rtusca cea urt,
Criasa Zpezii, Degetica si
Lebedele, se putea vedea un
grup de vikingi care terminnd
de devorat un berbec, purtau
n triumf un btrn albicios ntr-
o cutie: e Lenin din Piata Rosie
(n dimineata asta, p. 109).
n aceeasi not de cronic so-
cial si politic, sub auspiciile
aceluiasi mentor spiritual, scri-
itorul danez, se nscrie si drama
elevului Hans, din cea de a doua
parte a scrierii, care ducndu-
se la clonturi si va gsi sfrsitul.
Prin moartea copilului, cartea si
ntreste mesajul, cel de condam-
nare a unei societti nedrepte
care nu-si respect, prin crearea
unor conditii demne de viat, oa-
menii. Mesajul autoarei este n-
trit si prin titlurile pozelor, cu o
desfsurare alternativ: Oameni
mici, Oameni mari, Oameni
mari si mici.
Pentru cine citeste cartea
Pestele din oglind, este clar
49
Anul III, nr. 6(22)/2012
c Hansen este un segment de
tar, iar istoria lui nu este dect
istoria trii. Referindu-se, n ge-
neral, la istorie, concluzia la care
ajunge scriitoarea este urm-
toarea: nu are nimic dulce, c
uneori e fad, alteori cleioas
si c dac umbli cu linguroiul
pe lng borcan, ai sansa s
nu dai nici de miere, nici de miere
de albine din zahr, ci de clei de
oase (pp. 7-8).
Desi romanul apartine stilului
beletristic, numeroase din formu-
lrile naratoarei tin de stiinta nu-
mit istorie, la care, pe lng ade-
vrul ce-l cuprinde, s-ar aduga
greutatea unor reflectii, asezate
pe o baz solid a cunoasterii u-
mane, cuprinse n urmtoarele
citate: Gruntele faptelor s-au
pierdut... dar nu de tot, cum au
crezut ei. (p. 75); Asa e istoria.
Tenebroas. Legile curtii sunt
dure. Ajunge s te multumesti cu
boabe! Cum s mai afli totul des-
pre un lucru petrecut cu attea
decenii n urm n pdurea
dinspre nord? (p. 182). Dar cea
mai interesant remarc asupra
istoriei este urmtoarea formu-
lare: Asa-i istoria: afli unele si
dedesubt sunt altele. Ce se vede
n-a fost si ce-a fost nu se vede.
(p. 132). Genial remarc! n care
s-ar ncadra si episodul masa-
crului, al atrocittilor la care
se face aluzie, cci pn unde
poate duce arta substituirii, nu-
si poate imagina nimeni nicio-
dat (p. 114), ntr-o pdure de
brazi, martori fiind doar brazii.
Motivul pestelui ofer po-
sibilitatea exprimrii unei ati-
tudini nefiresti, aceea de accep-
tare de ctre romni a unui com-
portament dezarmant. Pozitia
pestelui nu ncadreaz pe om
n sfera demnittii, ci n cea a su-
puseniei si a fidelittii fat de
cel autoritar. Freudenar (a se ob-
serva provenienta numelui de la
Freud), cel care particip ca in-
vitat la dezbaterea crtii, de ori-
entare psihanalitic, Un igloo
numit dorint si va expune te-
oria: E o form de regresie bu-
curoas, de reculegere, nu de
progresie. Dar, s-o recunoastem,
n peste dispar nevrozele, tensi-
unile, dorintele imposibile, nepu-
tincioase, ndoliate. (p. 176).
Asocierea cu pestele si mai a-
les, al celui din oglind, este con-
cluzia la care s-a ajuns n plan
simbolic (pestele ca simbol al
eului neizbvit), ca intermediar
ntre fiint si obiect (p. 176). Pa-
sivitatea celor care sufer fr a
se mpotrivi duce la conditia de
obiect, care apartine, ntr-ade-
vr, materialittii vii, dar care
nu face cinste omului. La nivelul
unei multimi bancul de pesti e
pluralitatea ce obiectiveaz fiinta
care, n calitate de obiect, se m-
blnzeste si iese din unicitatea
orgolioas (ibidem). Este un ra-
tionament deductiv care are o
conotatie referential n dimen-
siunea romanului.
Romanul Corneliei Ichim-
Pompiliu se alimenteaz din cu-
noasterea exact a realittii tre-
cute, din marele bazin al vietii
(Pompiliu Constantinescu). De-
oarece fiecare scriitor si gn-
deste si construieste opera n
functie de propria-i voint si de
disponibilittile artistice pe care
le posed, este de la sine nteles
raportul dintre subiectivitate si
obiectivitate, si n cazul de fat,
este asemenea unui brat de ba-
lant care se nclin cnd ntr-o
parte, cnd n cealalt. Se simte,
ca si la Proust, obsesia timpului
si care, prin glasul istoriei ne co-
munic absurdul existential. Lu-
mea crtii, dup cum se prezint
faptele, este o lume a memoriei,
si pe care prozatoarea o aduce n
constiinta prezentului pentru ca
asemenea situatii s nu se mai
repete. Orice carte trieste prin
valorile pe care le contin, dar mai
ales prin marca de originalitate.
Or, Pestele din oglind cores-
punde din plin acestei cerinte,
deoarece forma estetic de ex-
primare i permite s foloseasc
variate tehnici de povestire.
Schimbarea permanent a
naratorilor si a pozitiei acestora
din captator n captat, trans-
miterea gndurilor sau a unei
amintiri ale unor persoane ab-
sente, personificarea unor obi-
ecte (rame, fulgi etc.), interpu-
nerea vocilor sau relatarea
unor secvente ale desenelor ani-
mate, comentariul pe marginea
unor evenimente, decuparea
unor fragmente episodice prezen-
tate n mass-media sunt doar mo-
dalitti prin care mesajul poate fi
receptionat, desi, uneori, cam cu
anevoie. ncadrarea unui conti-
nut n sfera modernului care e
telul rvnit al artei (Albert Thi-
baudet), nu poate dect s ne
bucure, cci n acest proces de
inovatie estetic este necesar si
curajul de a te lua la trnt cu
fortele traditionalului. n definitiv,
scopul e acelasi: cunoasterea, si
pe care scriitoarea stie s ne-o
comunice. Un narator n pustiu,
relu ciudos lnosul, cre nu su-
porta s fie bgat n seam. Bn-
tui peste tot, captezi povesti des-
pre care crezi c sunt ale altora.
Sunt doar ale sufletelului tu. Te
crezi omniscient si stpn pe do-
menii. (p. 106). Dup periplul pe
care Codit l face, poposind n
diverse locuri, acesta alunecnd
printr-o fant n propria-i lume
va primi urmtorul sfat, si la care
subscriem: Uite Codit, sta-i
sufletul tu. E bunul cel mai de
pret pe care cndva l-ai uitat, tot
pzind arme. (Codit era paznic la
un depozit de armament.) Acum
va trebui s l iei n serios. (p. 133).
Romanul Pestele n oglin-
d este o scriere de profunzime.
Cititorul descoper odat cu par-
curgerea paginilor c are n fat
produsul unui scriitor care se res-
pect, avnd, pe lng cunostin-
te de temeinic cultur si talent,
acea sensibilitate caracteristic
celor atenti la destinul trii si al
poporului cruia i apartine, fr
a trece cu vederea asupra celui
mai pretentios dar cu care na-
tura a nzestrat-o, cel al comuni-
crii.Si n numele acestui dar,
scriitoarea Cornelia Ichim-Pom-
piliu si-a ordonat talentul ntr-o
carte care, n ansamblul ei, este
o atentionare a semenilor pentru
ca dramale trecutului s nu se mai
repete, subliniindu-se ideea c nu
exist libertate n afara demnittii.
Ca particularitate a scrisului,
semnalm umorul, ca un produs
generator de bun dispozitie, dar
prin care se tinteste esenta. Fiind
apanajul oamenilor inteligenti,
umorul lucreaz asupra corijrii
defectelor. Dup numrul mare al
situatiilor n care umorul de bun
calitate este prezent, s-ar putea
concluziona c acesta este la el
acas. Efim simtea c e si el con-
sumator de art, fiind un mare
consumator de tri. (p. 42); O
mas copioas, cnd, plescind,
gurile debordau de plceri... e un
moment euharistic, cuminecare,
nu doar comunicare, vorba ese-
istului-poet al cettii... (p. 123).
Bucuria de a participa la masa
festiv dat n cinstea unui fost
mare, chiar dac acum si-a lsat
statuia n loc, este cuprins ntr-
un asemenea text, nct umorul
strluceste ca o mantie poleit:
,Si care cettean de bun-simt nu
se simte resuscitat, scos brusc din
umorile-i pstoase, atunci cnd
poate consuma pe ndelete cte
ceva din statuia sefului su, dar
nu un sefusor acolo, stingher si
anonim, ci chiar a Marelui Sef
care-i tinea viata n palme, asa
cum fiinta e tinut n cusul
palmei divinittii. (p. 122).
Umorul, ca surs, deriv dintr-
un limbaj special format din cu-
vinte compuse dup aceeasi re-
gul: - Am cercetat astrolabul,
am privit prin astrograf, am dese-
nat astroide pe geamul de la baie.
Totul la modul stiintific, nu n mod
astrolatru. (p. 99) sau: E cazul
personalittilor. Ele n-au limite.
Refac, redimensioneaz, recon-
struiesc, reajusteaz... (p. 98).
O secvent ncnttoare de
umor suculent este atunci cnd
cei invitati la emisiunea-dezba-
tere pe baza crtii Un igloo nu-
mit dorint si expun punctele
de vedere ca-ntr-un dialog al
surzilor, cnd cel care nareaz
momentul spargerii de ctre hoti
a unui iglu cu burghiul si cnd
asasinii care erau pitici au
furat bolul cu pestisori, creeaz
o asemenea nedumerire, nct
moderatoarea, cuprins si ea de
somn, ca si telespectatorii, n-
cheie cu urmtoarele cuvinte: S
ncercm acum s interpretm ce-
le povestite, pentru c, nu-i asa?
Romanul e ezoteric si presupune
o hermeneutic... (p. 175).
Alteori, stilul e sobru, cuvn-
tul e msurat, si comunicarea e
clar ca senintatea cerului, chiar
dac aluzia e prezent. De exem-
plu: Ei bine, el, sistemul, si are
nvoadele. Cu ochiuri dese-dese.
(p. 154); Rndurile adevrate
sunt ntotdeauna dictate, ele vin
de undeva... (p. 163); Toti sun-
tem n acvarii strine. Prinsi de pla-
se uriase din apa primordial si
mutati n cutii de sticl unde ni se
pompeaz aer, bule de aer. (p. 159).
Si toate acestea apartin unui
stil, n dreptul cruia se graveaz
numele: Cornelia Ichim-Pompiliu.
1
Citatele au fost selectate din Hans
Christian Andersen, Povesti.
50
Alexandru OBLU
Bestializarea global#
(II)
Motto 1: Cci vis al viejii eterne e moartea lumii ntregi...
(M. Eminescu - parafraz la mprat yi proletar)
Motto 2: A njelege nseamn a crede, iar a nu crede
nseamn a nu njelege. (Corpus Hermeticum)
* Dumnezeu nu joac zaruri a spus
Albert Einstein, recunoscnd, n felul acesta,
indirect, perfectiunea Universului creat de
Divinitate - Creatie pe care savantii ca el,
purttori constelati (geniali) de haruri nscn-
teiate de Acelasi - au datoria s o lumineze,
s-o desluseasc si explice semenilor lor, (ce-
lor mai putin ptrunztori, mai putin nlu-
minati), pentru a le-o apropia de ntelegere si
de suflet...
Adevrul este Unic si sensul fiintrii
acestui Adevr este cel ce ne va face liberi
cunoscndu-l si ncreztori ireversibili n
Izvorul Vietii care-si este Siesi si va fi, de-a-
pururi...
Aflat n fata indicibilei sale CTITORII, ca
un prim mester Manole care si-a zidit fiinta
proprie ntru eternizarea TEMPLULUI IN-
DESTRUCTIBIL AL VIETII CA UN DUM-
NEZEU, CREATORUL, la nivelul su de
Constiint Suprem se ipostaziaz ntr-o stare
de extaz permanent si dragoste neconditio-
nat, cu care nutreste din adnc nentrerupt
Opera Absolutului Propriu, n etern si armo-
nic devenire vibrnd!
Asa stnd lucrurile la nivelul magnificen-
tei sale infinite, Entitatea Inefabil Suprem
nu are timp s-si plng micile esecuri de de-
taliu, ori s se emotioneze, cumva, pentru
ele; experientele percepute ca negative de
noi, oamenii, sau dramele noastre de palier,
nu-L pot convinge, energetic, pe El s aib o
atitudine, o vibratie, o reactie. Pentru c aces-
tea, toate, sunt doar experiente celulare, insu-
lare, omenesti, (e adevrat c mereu proas-
pete n noianul general cu asemntoare),
dar nimic mai mult; pentru c n lumea Sa din
Nodul Luminii nu exist Timp si nici Spatiu
(deoarece Eternitatea si Infinitul nu se pot
msura) iar starea aceasta face ca Totul s
se ntmple simultan, n fr-de-limitele lui
pretutindeni si Viata s pulseze n prezentul
continuu, permanent.
Trebuie, ns, nteles c, de la distanta
subtil care e ntre noi, Dumnezeu nu poate
fi ntrebat despre esecurile omului si nu poate
fi tras la rspundere pentru imperfectiunile
din viata pe care si-a croit-o singur, omul, n
functie de cum a putut s se slujeasc de ha-
rurile proprii date nediferentiat, n specie!
Fiindc este necesar s recunoastem si
s acceptm c lumea noastr istoric este o
inventie patentat si ordonat de noi, c
avem doar att ct am fost n stare singuri s
ne facem, c modalittile de convietuire si
interrelationare social pe care ni le-am ales
si acceptat au fost ntotdeauna numai liberele
noastre alegeri, fcute cu ajutorul liberului
nostru arbitru, doar, cel care ni s-a oferit...
n atari circumstante nu are cum s inter-
vin Divinitatea, s fac Ea reguli, dreptate
si pace pe planeta Pmnt; n-are cum s adu-
c sntate pentru bolnavii nostri, sau s-i
inunde cu bunstare pe cei care sunt sraci...
Acestea, toate, se dobndesc numai inter-
umanitar, iar pe Dumnezeu degeaba l rugm
s ajusteze... greselile noastre.
Cnd omul ajunge s nteleag n acest
mod mersul existentei sale, cnd ajunge s
ating acest nivel de nluminare a propriei
sale Constiinte, deja a fcut un salt semni-
ficativ n cuprinderea c nimic nu e ntm-
pltor n viata lui, c totul e rezultatul propriei
vointe, manifestat cumulat n mediul social
si asistat de Ghizii Luminii.
Iar dac noi ni le facem si pe cele bune si
pe cele rele, nseamn c tot la vointa noastr
se pot si schimba lucrurile, n momentele
cnd vom reusi s adunm la un loc, s co-
agulm determinarea necesar pentru nfp-
tuirea schimbrii.
Si, din moment ce omul vede c vointa
lui depinde de Constiinta proprie, de gradul
de nluminare al acesteia, atunci el dobn-
deste si nvttura c eforturile sale de a
vrea trebuie s fie pozitive, sensibile, s fie
impregnate cu ntelegere, compasiune si iu-
bire pentru semenii si.
n punctul acesta se poate consemna mar-
carea saltului calitativ al slefuirii constiintei,
dobndite prin acumulrile nsumate din
experientele anterioare.
Toate aceste lucruri, dragi oameni buni,
se nvat la Scoala Vietii, iar Pmntul este
una dintre Scolile Cosmice ale Binelui, unde
Dumnezeu ne asist si ne ndrum prin Ghizii
si Astrali s ne mbogtim, mbunttindu-
ne sufletele, constiintele!
SUFLETUL este elementul de identitate
al omului care si manifest capacitatea de a
schimba totul n viata sa, schimbndu-se pe
sine, mai nti, ntr-o manifestare conform
cu stadiul nivelului su de constiint, ca enti-
tate etern, liber si cunosctoare a Adev-
rului Unic, generator!
Mai avem de precizat aici c fiecare suflet
si are Ghizii lui de Lumin, tot asa cum au
copiii printi, care-i ocrotesc si orienteaz
prin viat. Acesti ghizi sunt entitti energe-
tice eterice, creaturi superioare omului prin
nluminare si cluze sugestive pentru el.
Voi trebuie s mai stiti c Universul nostru
este inteligent si tehnologic iar Constiinta
care-l guverneaz este o calitate intrinsec,
etern, a tot ceea ce exist si, chiar dac poa-
te lua diferite forme fizice, la proprie voint,
51
Anul III, nr. 6(22)/2012
conform caracteristicilor strii noezice repre-
zentate, ea si pstreaz identitatea singular,
ACEEA DE BAZ PERSONAL DE DATE!
Aceasta nseamn c putem creste printre ste-
le si c nu ne vom rtci niciodat printre ele!
Tot ceea ce v-am spus pn acum este
parte a Adevrului Unic pe care am fost ins-
pirat s-l caut si s vi-l transmit prin munca
mea de cercetare, de iscodire ndrumat. Voi,
fratii mei, trebuie s-l cunoasteti pentru a-l
accepta si s credeti n el cu strsnicie si cu
neclintire! Apoi, s actionati n consecint,
pentru ndreptarea rului!
De aceea v voi prezenta n cele ce ur-
meaz cea mai fantastic de frumoas, cea mai
uluitoare poveste adevrat a nceputurilor
prezentului din care vorbim si al viitorului
su, pe care vrem s-l mprtsim:
Asadar, cercetnd, informndu-ne si stu-
diind, am aflat c Universul ntreg a fost creat
pe etape, pornind de la Sursa Central de
oscilatie a Galaxiei, Soarele central. Obser-
vm, n felul acesta, c fiecare subsistem creat
si creeaz, la rndu-i, alte sisteme si sub-
sisteme, pe principiul fractalilor (conform
cruia cea mai mic particul subatomic este
o copie identic a macrocosmosului ntreg).
Fiecare dintre aceste sisteme si subsisteme
derivate sunt n esenta lor vii, inteligente,
deoarece Constiinta-mam care le anim este
proprietatea nglobat a acestei uluitoare
energii, iar segmentele de Constiint ima-
ginar divizat cuprind n ele diferite grade de
autoconstient; ns, datorit diferitei lor frec-
vente de vibratie, toate firele converg spre
Nodul de Lumin Central, spre Constiinta
Total a Creatorului, OMOGEN si PER-
MANENT DESVRSIRE DE SINE.
Fiecrui fractal (ca segment subsumat al
identittii de constiint) i s-au programat de
la centru anumite misiuni, programe, pro-
iecte, n functie de rolul pe care trebuie s-l
fac n piesa creatiei. Dar, nimic nu se n-
tmpl fr implicarea sufletelor din areal!
Pentru aceasta, sufletele de acolo par-
curg un drum lung de ntoarcere la surs,
unde se rencarc, sau nu, prin rencarnri,
functie de necesittile planului n derulare si
de Vointa Creatorului!
n prima parte a ciclurilor prestabilite,
date de respiratia divin a Soarelui Central
(Nodul de Lumin) se experimenteaz uitarea
total si lumea polarittilor (bine-ru, lumin-
ntuneric, pace-rzboi, iubire-ur etc).
n ansamblul ei, aceast Perioad este
cunoscut ca ntunecat, n care separatia
dintre indivizi si dominatia ego-ului lor ajunge
la cote maxime (cum asemntor se petrece
si astzi, prin crizele induse pe Pmnt de
ctre oamenii care slujesc ntunericul, sub-
stanta dominant a acestei perioade).
Aici si acum si disput ntietatea Forta
Pozitiv si Forta negativ, n scopul de a crea
o gam ct mai larg de experiente, pe care
s le proceseze Constiinta Central spre per-
fectarea noilor deveniri!
Pe msura maturizrii lor (de-a-lungul a
mai multe generatii de rencarnri), entittile
de constiint ncep s nteleag (autoslefu-
indu-se), c nu exist dect o singur Fiint
Suprem, c Esenta ei motrice este Iubirea
neconditionat, iar asa se nvat ADEV-
RUL UNIC
Odat cu deplasarea gazdei fractale prin
Univers (n cazul nostru planeta Terra), la
sfrsitul fiecrui ciclu, constiintele intr n
zone de vibratie si energie mult mai ridicate,
ce au, ca efect, modificarea ADN-ului, (struc-
tur purttoare de identitate specific a vie-
tii), deodat cu frecventa sa vibrational si
implicit cu tipul lor de experient, n functie
de nivelul concret la care s-a ajuns, prin suc-
cesiuni.
Toate aceste experiente sunt create si
asistate de Ghizii Evolutiei (AVATARII),
excelente rencarnate care ne depsesc ierar-
hic si n continut pe orizonturile subtile ale
existentei, care se afl n cunostint deplin
a Planului Creatorului si care au misiunea de
a-l ndeplini si prin noi.
Din aceast perspectiv privit, Pmntul
este si scoal si laborator, este locul n care
sufletele trebuie s nvete calea dur a uitrii
si a separatiei efectelor, plus lectia iubirii
neconditionate, de care am mai amintit aici.
Pe aceast scen cosmic, unde oamenii
pot fi actori (mai strluciti ori mai obscuri),
exist n spatele lor regizori si scenografi
bine camuflati care, cunoscnd regulile jo-
cului universal, le creeaz conditii potrivite
pentru procesul de nvtare; n felul acesta
ei si autoperfectioneaz spiritele si, astfel
mbunttiti, sunt capabili de saltul calitativ,
acela de a corespunde pentru a fi acceptati
ntr-o alt dimensiune, superioar, de ma-
nifestare a Divinului.
Dar, nainte de a dezvolta mai multe pe
aceast tem, haideti s vedem cum si de
unde am venit noi pn aici.
Cu foarte multe milioane de ani n urm,
frati de ai nostri, hominizi din spatiul cosmic,
sub ghidarea spiritual a Masterilor nte-
lepciunii, Co-creatori ai Universului (fractali
ai Constiintei Supreme) au venit pe Pmnt
stabilindu-se n centrul planetei.
Misiunea lor era s pregteasc supra-
fata Terrei n vederea primirii si dezvoltrii
unor forme de viat biologic mai avansat,
necesar rencarnrii sufletelor ce fuseser
eliberate de trup, n urma exploziei atomice
care a distrus planeta Mellon (Lucifer), aflat
ntre Jupiter si Marte.
Aceste coagulri superluminoase (tru-
puri de humanoizi completi), care cunosteau
misterele ierarhiei Divinei Creatii si ale Lo-
gosului planetei, au dat nastere la grupuri
de suflete capabile s se rencarneze n tim-
puri diferite, la momente propice, n functie
de stadiul concret de dezvoltare al fiecrei
perioade. Astfel, sufletele s-au ncarnat, pen-
tru a evolua mai departe si si-au ales (selec-
tat) experiente de viat specifice de-a-lungul
a mii de rencarnri, pn cnd au devenit
fiinte umane complete, auto-desvrsindu-se.
La nceput, fratii din Spatiu ai pmnte-
nilor au construit orase subterane n interiorul
planetei. Asa au creat Agartha (Grdina Ede-
nului), dup care multi colaboratori din Con-
federatia Galactic au venit voluntari pe Terra.
Atunci, toate culorile si rasele au contri-
buit cu material genetic si au creat noi specii
de animale, pentru aceast Genez biologic.
n planul initial al Tatlui, Pmntul a fost
ales ca o planet potrivit pentru a putea
forma aici trunchiul de umanitate universal
capabil s depseasc toate polarittile di-
verselor zone climaterice si nu numai, adap-
tabil deci, pretutindeni. Pn atunci se dez-
voltase, local, o multitudine de specii non-
humanoide n care spiritele aveau probleme
mari, la rencarnarea pentru coordonatele
altor sisteme stelare.
De aceea scopul cosmic s-a concentrat
pe consolidarea unei noi zone de creatie care
s poat cuprinde si sintetiza toate genurile
de suflete ntr-o singur form de corp uni-
versal.
Confederatia Galactic si liderii ei - Fratii
Luminii - au venit pe Pmnt pentru a intro-
duce si omologa noua form de hominid,
asigurnd aici si asistenta genetic pentru
J
a
n

v
a
n

E
y
c
k

-
S
t

I
e
r
o
n
i
m

n

a
t
e
l
i
e
r
52
ntruparea acestui OM.
Totul a mers conform planului: primele
forme animalice s-au succedat prin mai multe
etape de evolutie - progresul lor fiind avansat
prin inginerie genetic - astfel nct, pmn-
tenii au devenit creatii perfecte functional
ntr-un timp scurt, astfel c sufletele din
Mellon, Jupiter si Marte s-au putut ncarna
pe Pmnt, ca s poat atinge completarea.
Din acel moment s-au polarizat dou fe-
luri de oameni:
- cei nemuritori, cu trupuri eterice, lo-
cuitori ai centrului Pmntului si,
- cei muritori, de la suprafata planetei,
care, prin ncarnri repetate, urmreau si ei
s se dezvolte ca hominizi completi.
n felul acesta s-au dezvoltat civilizatiile,
care au nflorit si apus apoi, unele dup altele,
cadru n care diferite grupuri de suflete au
efectuat succesiv, noi experiente existentiale
complexe.
Atunci, Gardienii Evolutiei (ngerii) au luat
puterea n minile lor, iar regii oamenilor,
pentru a si-i apropia, le-au oferit daruri lu-
mesti si pe fiicele lor de neveste. Unii dintre
ei au fost ispititi s procreeze copii cu fetele
rencarnate, iar pentru c lucrul acesta le fu-
sese interzis de Creator si-au pierdut statutul
de imortalitate si impartialitate, fiind chiar izgo-
niti pentru neascultare, din Grdina Edenului.
Tot atunci, ei si-au pierdut tineretea ne-
muritoare, au fost retrogradati pe scara evo-
lutiei sufletelor, fiind recunoscuti de ceilalti
ca zei deczuti.
Initial, acesti zei deczuti au trit 1000
de ani, dar, cu timpul, existenta lor a fost re-
dus la 400 de ani.
Consolarea le venea din remanenta unor
calitti si abilitti ale anteriorittii, ca de
exemplu:
- aveau puteri paranormale, cu mult mai
mari dect ale muritorilor de rnd;
- puteau face uz de o mult mai nalt per-
ceptie extrasenzorial prin vibratia centrilor
energetici (chakrelor) din corpul fizic si, la
fel, prin intermediul celor 5 simturi;
- prin cele de mai sus si prin magnetismul
minilor lor masterau puterea de a vindeca,
pentru c n subconstientul propriu mai ps-
trau, nc, naltele vechi cunostinte tehno-
logice, care-i diferentiau, prin abilittile con-
ferite, de ceilalti. Pentru toate aceste calitti
ei si-au cstigat statutul de Ghizi Spirituali
utili categoriei oamenilor obisnuiti.
Toti profetii, naltii preoti si magicieni din
vechime, toti si au originea n sufletele zeilor
deczuti...
Aceast retrogradare a fost posibil pen-
tru c asa fusese planul Creatorului, care atri-
buise acestor suflete libertatea s fac ele o
alegere voluntar, n scopul de a ajuta omeni-
rea si de a o cluzi ctre maturizarea deplin.
Asa c, ceea ce au voit si au ales - aceea au
obtinut!
S vedem, mai departe, ce s-a ntmplat
cu cea mai spectaculoas civilizatie a acelor
timpuri.
* Dup alte mii si mii de ani, pe un con-
tinent n Oceanul Atlantic, denumit Atlantida,
a existat o civilizatie evoluat, n care locui-
torii erau umpluti de Spirit, ca ciutura, urcnd
dinspre izvor.
Acestia cunosteau Secretele Creatiei si
triau n armonie cu Legile Universului. De
aceea lor le-au fost deschise portile unei per-
ceptii mai ridicate a Spiritului Universal, fapt
prin care le insufla adevrurile Sale, de inspi-
ratie si respiratie Divin. Rezultatul a fost
nluminarea total, motiv pentru care civili-
zatia lor ajunsese foarte diferit de a celorlalti
contemporani; atlantii neavnd si nemanifes-
tnd un ego separat de Sinele Superior!
Toate ramurile stiintelor erau la ei nflo-
ritoare, explorau Cosmosul, avnd legturi
cu extraterestrii confederati, bolile lor erau
n totalitate vindecabile si lecuite.
ACEA RAS UMAN ntelesese c
planeta este o fiint vie, biologic; ntelegeau
c ea este trupul, iar oamenii sunt unele dintre
celulele ei.
De aceea o pstrau curat si nepoluat.
n vremea lor nu existau nici proprietti, nici
egocentrisme, nu erau bogati si sraci, avnd
cu totii acces la bogtii si utilitti dup nevo-
ile firesti, fr excese, calibrate dup stan-
dardele necesittilor medii, comunitare. Ast-
fel, toat societatea tria n belsug pace si
ngduint, avnd tot ce-i trebuie pentru a
atinge si consuma fericirea.
Acesti oameni nu cunosteau munca (n
sensul capacittilor creative vndute ca mar-
I, contra salariu); talentele si aptitudinile
individuale pozitive erau ncurajate si apre-
ciate de toti; implicarea lor activ, a tuturora,
era necesitate nteleas ntru folosul obstii,
de la care nimeni nu se sustrgea si nu se
amna.
Legile frtiei cosmice si respectul pentru
Viat nlocuise la ei religiile dogmatice si
eventualele sciziuni, potential pornite de aici.
ntelegerea lumii interioare (spiritul) si a
celei exterioare (materia), interdependenta si
interconditionarea lor se realiza prin initieri
n Slasele Luminii (Casele Soarelui), fcute
de Masterii ntelepciunii, cei mai buni dintre
ei fiind urmasi ai ngerilor czuti, ai zeilor
nomeniti. Acestia se detasau de ceilalti prin
har (strluminare), nu prin pretentii ori re-
vendicri suplimentare.
Ei erau generosi, omenosi prin ofert, nu
prin cerere!
Acestia si nvtau convivii c sunt cu
totii parte a lui Dumnezeu pe Pmnt si c nu
exist n ei nimic separat de Creator. Singuri
ns, ca parte, nu pot fi niciodat Dumnezeu
ntreg! Si mai stiau c prin calitatea lor de
ngeri czuti tezaurizau ancestrale puteri
adormite, iar n scolile lor i nvtau pe ceilalti
s-si eleveze constiintele, adic sufletele nc
necizelate
Si, dac experienta existential a Mas-
terilor era aceea a unor Spirite din Dimen-
siunea a 4-a, care tiau totul despre Ciclu-
rile Cosmice de inspiratie i expiratie di-
vin, tot la fel de bine cunoteau i pers-
pectiva c vor fi sanctionati, prin aducere
napoi n Dimensiunea a 3-a, pentru incon-
secvent, unde vor uita ntreaga evolutie
de pn atunci i vor tri n lupta pentru
supravietuire i separatie multipl, trecnd
iari prin Epoca ntunericului, (corespon-
dent celei pe care o traversm i noi, acum,
n Epoca Globalizrii)!
Aceasta pentru c, nainte, ei participa-
ser voluntar, cu propriul lor liber arbitru
la nlocuirea societtii matriarhale a expe-
rientelor iubirii n care triau curent, cu pa-
triarhatul trufas si violent, care a generat si
ntrit ego-urile n extensie, multiplicare si
dominare, pn n actualitatea curent.
Realizarea fizic a Dimensiunii a 3-a s-
a fcut prin inversarea polilor magnetici, prin
care reteaua magnetic a Pmntului a fost
dereglat si, astfel, continente ntregi au dis-
prut datorit catastrofelor naturale care s-
au declansat atunci. Exist si astzi acest risc,
proxim, potentat n apropierea impactului
su, inclusiv de activittile oculte ale elitelor
mondiale, stpne si proprietare de facto
peste savantii mercenari, peste cele mai nalte
tehnologii si secrete stiintifice, toate confis-
cate abuziv, n dauna popoarelor.
Aceste elite si flutur din ce n ce mai
agresiv si iresponsabil capacittile multiple
J
a
n

v
a
n

E
y
c
k

-
M
a
d
o
n
n
a

L
u
c
c
a
53
Anul III, nr. 6(22)/2012
de a se substitui lui Dumnezeu si Vointei sale,
n planul distructiv (vezi terifiantele arme
neconventionale HAARP, vezi diabolicul lor
potential ucigas!)
De aceea, stiind ce se va ntmpla, Mas-
terii ntelepciunii (n ipostaza lor de Entitti
luminoase), au pstrat cunostintele funda-
mentale ale omenirii ncriptate n piatra pi-
ramidelor printr-un limbaj universal si nu n
texte scrise (pe suport vulnerabil), codate
deci, matematic, n nssi constructia lor geo-
metrizat, care va putea fi descifrat la sfrsitul
Epocii ntunericului (pentru timpul nostru,
poate chiar n zilele ce vor urma)!
Masterii din Atlantida au avertizat lo-
cuitorii de catastrofele ce or s vin (cum
ncercm si noi s facem acum) si au trimis
pe cei alesi n locuri mai sigure, pentru a-i
putea cluzi pe oameni n cltoria lor de
uitare, n care foarte multi se vor fi risipit pe
drum...
(Noi v artm c ati ajuns aici fiindc v-
ati lsat cuprinsi de faptele ntunericului si
le-ati nesocotit pe cele luminoase. Acest lu-
cru v-a adus prbusirea care v-a aruncat
acum n pragul colapsului planetar.
Aceast catastrof provocat de rtci-
rile si nesbuinta voastr v amenint Pmn-
tul cu distrugerea n proportie de o treime!
Totusi, Dumnezeu nu ne vrea pieirea! El
a decis reluarea progresiv a vietii noastre,
curtite si mbunttite, revenirea noastr n
rndul FIILOR LUMINII.)
Atunci, extraterestrii au prsit planeta,
ntorcndu-se pe Venus si n Constelatia Ple-
iadelor. Mai trebuie spus c n Era Atlant a
ntunericului, acestora nu li se permisese s
intervin si s apar pe Pmnt, ci, doar s
ghideze si s asiste, din astral, procesul de
evolutie. Tot atunci, unii dintre ei, cu misiune
precizat, s-au retras n Centrul Planetei, de
unde, folosind bariere de timp si gravitatie au
nchis portile oraselor din adncuri!
Pe cnd Atlantida era n apogeul dezvol-
trii sale, unii cercettori decalibrati, ambi-
tiosi, lacomi de putere, au vrut s smulg ul-
timele secrete ale Naturii Divine.
Ei au studiat gravitatia pentru a controla
structura materiei, au cercetat electrogravi-
tatia, comprimarea materiei prin efectele su-
netului si luminii, au construit transmittoare
pentru studiul timpului, utiliznd cristale foarte
puternice, asezate n punctele energetice ale
planetei, au folosit structurile piramidale
pentru comunicarea cu lumile exterioare, etc.
Si, tot atunci, un grup de studenti care
nu-si terminaser initierea n cutarea Su-
netului Primordial (Big-Bang-ul), cel ce a stat
la originea formrii Universului, fr aprobare
de la Consiliul Celor Sapte ntelepti - care
asigurau guvernarea - au produs o prim ca-
tastrof major: au detonat o bomb gravi-
tational care a grbit separatia si rzboiul
celor dou factiuni. (Suntem aproape de cer-
titudine cnd afirmm c, n actuala Er a
ntunericului, structuri oculte militare, cor-
poratiste, politice, stiintifice nalt tehnolo-
gizate au declansat, prin armele HAARP,
ngrozitoarele tragedii din Oceanul Indian
(Valul Tsunami, n 2004 si dezastrul de la
Fukushyma, n 2011).
(Miercuri, 17 sept. 2011, Benjamin Fulford
a acordat un interviu la radio lui David Wilcock,
cercettor, autor si realizator de filme n dome-
niul stiintelor de avangard, din America.
Benjamin Fulford a lucrat 30 de ani ca
jurnalist financiar pentru revista FORBES si
ca editor pentru regiunea Asia Pacific.
Referindu-se la ocult cauzatul sinistru
japonez, el a spus:
Au avertizat Japonia c vor pune arma
nuclear pe fundul mrii dac nu le ofer bani.
Dac nu o veti face, va urma Muntele
Fuji. Aceasta este o informatie public, dis-
ponibil.
Responsabil de securitate la Fukushima
era o companie israelian.
Plutoniul este ceea ce a cauzat majori-
tatea otrvirii cu radiatii din dezastru.
Prim-ministrul israelian Benjamin Neta-
nyahu l-a sunat dup atacul de la Fukushima
pe prim-ministrul Japoniei Naoto Kan.
Netanyahu a spus c vor cauza alte de-
zastre nucleare n jurul Japoniei dac nu vor
ncepe s predea banii. Cine e Netanyahu?
Cui apartine el?...)
Gruparea cea nou urma s foloseasc,
atunci, stiinta, n scop de putere si control,
tot la fel cum fac masonii, celelalte societti
secrete si n ziua de azi!
De aceea exist obiceiul s se spun c
nimic nu este nou, sub soare...
Dup catastrofa creat de acei studenti
malefici, atlanti, natiile locului s-au mprsti-
at; cunostintele, limbile si traditiile lor s-au
divizat, totul a progresat n polaritate, sepa-
ratie si individualism, egoism!
n timpurile acelea a aprut pentru prima
oar pe Pmnt Frtia ntunericului.
* [Este necesar s cunoasteti c, imemo-
riala ocult germinal primar - mam a tuturor
omoloagelor derivate n timp - este gruparea
ILLUMINATI, care de mii de ani pndeste si
ghidoneaz destinele omenirii, desi Istoria
oficial aminteste c Frtia ezoteric a illu-
minatilor ar fi luat nastere la 1776...
Adevrul este, ns, vechi de mii de ani!
Cu mult nainte de aparitia Masoneriilor sau
a oricror organizatii oculte, aceast conspi-
ratie (cabal) s-ar fi nscut undeva prin nisi-
purile Orientului Apropiat(strvechea Pa-
lestin) cu intentia de a pune la cale, nc de
atunci, perspectiva, obiectivul final: domi-
natia ntregii lumi!
Astfel se nfiripa, nc din acele vremuri,
ntr-un ungher de la marginea civilizatiilor
Sumerului si Mesopotamiei asa-zisa FR-
TIE A SARPELUI unde ei oficiau un cult de
preamrire si venerare a Celui Ru (ntu-
necatul), cunoscut n respectivele timpuri ca
PAZUZU, cel mai vechi demon trimis pe
Pmnt.
Cu fereal si discretie maxim au str-
btut, n modul acesta, veacurile, fr s fie
detectati de nimeni. Au nrurit, traversnd
si privind din umbr ivirea, cresterea si de-
cderea Greciei Antice, a Imperiului Roman,
rspndirea Crestinismului (poate, chiar sub
regie proprie) si a Islamului, consolidarea pri-
melor state medievale, descoperirea Americi-
lor, aparitia prafului de pusc, Renasterea,
Revolutia rus, Primul si Al doilea Rzboi
Mondial; acum fac Globalizarea - expresia
desvrsit a barbariei Capitalismului Cor-
portist!
Si-asa s-au apropiat de mplinirea visului:
Dominarea Luminii! CU CARE DUMNEZEU
NU ESTE DE ACORD...]
De-a-lungul vremurilor, ns, au mai ap-
rut si alte Frtii, cum ar fi Cavalerii templieri,
Francmasonii etc.
Cnd conductorii lor ajungeau la matu-
ritatea spiritual erau initiati ezoteric, n sco-
pul de a manipula evolutia umanittii conform
planurilor care nu erau numai ale lor, ci si ale
ntunecatilor Astrali.
Misiunea acestora a fost si este aceea
de a spiona asupra oamenilor, de a-i coor-
dona (manipula) si de a le ascunde cu grij
adevrul si cunostintele, pn la venirea
vremii cnd acestia vor deveni capabili sin-
guri de a le gsi si prelua din interiorul lor
propriu, prin puterea propriei lor judecti si
discernmnt.
J
a
n

v
a
n

E
y
c
k

-
S
o
j
i
i

A
r
n
o
l
f
i
n
i
54
Ghizi spirituali si lideri corupti au czut
sub influenta polarittii, formnd gruparea
de elit a conductorilor, care tineau n secret
cunostintele avansate, numai pentru ei!
Ceilalti rmasi, fiind nestiutori, se nchi-
nau la ei si i serveau, ca sclavi!
Mai departe, Frtia Atlantidei a mprtit
cunostintele n dou: - partea exoteric, pen-
tru cei mai multi, si - partea esoteric (ezo-
teric), pentru cei alesi - initiatii n Frtie.
Celebra zical cunoasterea nseamn
putere din acea vreme dateaz.
* Deoarece cunostintele esentiale au fost
tinute la distant mare de cei multi, SPIRITUL
ACESTORA A DECZUT TOT MAI MULT,
BESTIALIZAREA LOR S-A ADNCIT si
EXTINS; TOT MAI MULT LUME TRIA
LA NIVELUL INSTINCTELOR PRIMARE,
EXISTENTA MAJORITTII LOR FIIND
INVOLUTIV!
Asa se face c, la nivelul Frtiei Atlan-
tidei, au aprut dou polaritti: - una poziti-
v, AGARTHA si - una negativ, SHAM-
BALLA, care au declansat o milenar lupt
pentru putere, lupt ce a continuat pn n
zilele noastre, de-a-lungul diverselor orn-
duiri si epoci istorice, culminnd cu Cel de al
2-lea Rzboi Mondial, din secolul trecut...
O parte a cunostintelor fundamentale ale
acelei umanitti (cele esoterice) au fost duse
n Egipt, unele n Tibet si India, iar altele m-
pmntenite prin Gura de Rai a Carpatilor,
de sub sfinxul din Bucegi.
(Gura de Rai a Carpatilor este Marea
Galerie a extraterestrilor, descoperit aici si
existent acolo de 50-55 000 ani; este o aul
gigantic, excavat perfect n interiorul mun-
telui. Ea adposteste scutul energetic semi-
sferic, protector, cu suprafat albastr, nep-
mntean, o incredibil sal de proiectie a
hologramelor, unde procesul e realizat auto-
nom, n anumite conditii, care povestesc
nceputurile Universului, istoria omului, a
plantelor, animalelor etc.
Aici se deruleaz holografic viata real a
lumii, din perspectiva cronologic a ciclurilor
solare de 26.000 de ani (exact, 25.920), conform
asa-zisilor ani platonicieni sau ani solari.
Galeria se deschide, dup aceea, n trei
tuneluri:
- cel din mijloc, spre centrul Pmntului
(spre Agartha? spre Shamballa?);
- cel din stnga, spre Piramidele Egiptului;
- cel din dreapta, spre Platoul montan al
Tibetului...
Toti conductorii lumii terrane au fost
ghidonati din umbr de o a treia parte, extra-
terestr, pentru ca astfel s se ndeplineasc
planul general al Creatiei.
Purttorii luminii de la Confederatia Ga-
lactic, denumiti Gardienii lui Dumnezeu
au introdus un program secret de educatie,
pentru a orienta evolutia sufletelor ctre
completare.
Din timp n timp, fratii din spatiu au trimis
mesageri pe Pmnt, cu misiuni secrete pen-
tru a influenta liderii si a le da noi instructiuni.
Contele de Saint Germain, de exemplu, apare
n istorie cteva secole de-a rndul, dup
care dispare misterios n timpul unei cltorii
n Asia. Periodic au fost date impulsuri n
constiinte, prin intermediul mesagerilor ora-
selor de sub Pmnt (prin unii veniti ca mas-
teri ncarnati, prin altii ca emisari sugestivi).
* A fost impus astfel dominatia Soa-
relui, a Principiului Masculin, iar Illuminatii
acestor principii au luptat si lupt pentru con-
ducerea lumii ntregi, acum prin introducerea
Noii Ordini Mondiale! Ei servesc jocului
impus de Shamballa si lucreaz cu Frtia
Dragonului Rosu (occidental)!
Toate regimurile politice, sistemele so-
ciale, religiile acestei istorii si acestei Dimen-
siuni au avut acelasi obiectiv!
Nimic, dar absolut nimic nu s-a ntmplat
accidental! Totul a fost monitorizat si manipu-
lat! Asadar, n aceast perioad din istoria
omenirii, actorul dominant n experimentarea
si perfectionarea vietuirii a fost Shamballa.
S vedem ce s-a ntmplat cu Agartha, n
timpul domniei concurente. Spiritul su a ac-
tionat periodic, ca o fort de balansare, pen-
tru a nu lsa s se creeze un ntuneric total n
viata oamenilor, o asuprire fr sperante.
A mentinut cmpul magnetic si Karma
planetei si, desi ei, agarthienii, au corpuri
eterice s-au materializat din cnd n cnd,
influentnd n bine mersul umanittii.
Agartha a reprezentat polul Alfa, latura
spiritului, n timp ce Shamballa a reprezentat
polul Omega, latura material.
Agartha este un oras eteric, subpmn-
tean, n care Cei 7 ntelepti ai Atlantidei s-au
retras, nainte de dezastru, pentru a prezerva
sansa evolutiei spirituale a OMULUI, n
VIITOR.
Noul OM DE LUMIN va fi ncarnarea
humanoid multipl a Spiritului lui Dumnezeu
pe Pmnt. Fiecare er apus a avut un rol
important, iar fiecare Avatar Dumnezeiesc al
acestor timpuri a stabilit alte si noi directii de
dezvoltare a Entittii umane, a factorului om.
(Avatar [n context] = guvernator galactic).
Cel mai proaspt Avatar care ne asteapt
la portile de intrare n Dimensiunea a 4-a este
un GRUP COMPLEX DE SUFLETE, care are
rolul de a rspndi mesajul denumit AVA-
TARUL ASCENSIUNII PRIN MBUNT-
TIREA N SPIRIT!
El va introduce noua Er a Vrstorului,
cnd oamenii vor ntelege c sunt UNUL, iar
Deoumanistii sunt vestitorii acestui timp,
continuatori ai Polarittii Dragonului Estic
si parte a Miscrii de Lumin si Iubire!
Noi PESTE am fost si am dobndit nlu-
minat goarn.
Maria Ileana BELEAN
s vii n liniytea nop(ii
n partea ta de noapte
culorile se spal-n vin
si mping agale semne spre rsrit
le astept
le astept nainte de miezul noptii
cnd fereastra este ntredeschis
spre albul din inima peste care mucegaiuri
si-au ntins transee si cnd vei trece
pervazul te vei albi
alb vrjitor vei trece de voaluri
Ir iluzii cznd n palme
nu mai vreau ca mrile
pe muchii de cuvnt s-si caute umbra
nu mai vreau rsuflarea
lcasuri sacre n urma unei destinuiri
iubite o s las peste umrul tu s cad
muschii si lichenii zidului
brume si mucegaiuri iar noi
vom atinge fruntile albite de ghiocei
(chiar dac sunt amenintate de cderi)
cu fruntile cele mai rosii ale merelor
semne nepmntene mi s-au lipit de trup
vreau si eu cntecul aripilor
cnd adun cerneala din coaja merelor
stiu c sunt vie
mi sprijin vorbele de col(ul inimii tale
nu mi le mai primesti
citesti
ai ntors luna n dung
razele piezis nu m mai nimeresc
odat cu ele nici privirea ta
obosesc
am intrat n gndurile tale
ca ntr-un film interzis
admiram roua ochelarilor de soare
tricoul alb cu dou numere mai mare
m purtai lipit de piept
gndeam doar nspre tine
acum gndurile strig un ultim geamt
ntre buze cuvintele se grbovesc
le fac cadou lunii poate ti citeste cndva
doar ea st echidistant ntre mine
si partea mea de neiubit
V
E
R
S
U
R
I
55
Anul III, nr. 6(22)/2012
Ion TURNEA
Oamenii din deal au fost me-
reu marginalizati de oamenii care
locuiau n vale. n vale era de fapt
vatra comunei Bolvasnita, iar lo-
cuitorii de aici erau bogati, aveau
case mari, pmnt, animale, ade-
vrate gospodrii. n deal locu-
iau cei care erau sraci. Locuin-
tele lor erau micute. Nu aveau
gospodrie prea mare, ba mai
mult de att cei din vale si anga-
jau slugi n gospdriile lor pe
cei care locuiau n deal cunos-
cndu-i a fi vrednici.
Miron, un tnr frumos si
harnic, ce locuia n deal, prinsese
drag de Mrie, fiica unor oameni
cu stare si de neam bun din vale.
Si Mriei i strluceau ochii n
reflectarea sufletului cnd l ntl-
nea pe Miron. Se ntlneau ei zil-
nic la fntna din captul comu-
nei atunci cnd Mrie mergea cu
prnzul pentru lucrtorii angajati
pe mosia printilor ei.
Dragostea dintre Miron si
Mrie nflorise ntr-o primvar
odat cu florile de cais. Era mare
joc n acea zi. Gheorghe a mers
n petit la familia Vasile si tot satul
s-a bucurat de lutarii pltiti de
Gheorghe, iar tinerii de joc. Pas-
tele czuse n acel an la nceputul
lui aprilie si era chiar sptmna
luminat. Jocul era att de bine-
venit dup un post de sapte sp-
tmni. Tinerii gustau aroma pri-
mverii printre fiorii primelor pri-
viri drgstoase. Au fost la joc
att Mrie ct si Miron.
Cnd erau copii, Mrie si Mi-
ron nu aveau voie s se joace
mpreun. Printii i interziceau
Mriei s se joace cu cei ce lo-
cuiau n deal. Ca Mriei si altor
copii din vale li se interzicea acest
lucru. ntre printii copiilor din
vale si printii copiilor din deal
nu se legau niciodat prietenii.
Diferenta de neam si avere si
spunea mereu cuvntul. Adultii
nu cutau la sufletul omului. Ei
cutau doar partea material si
fala. Erau precum Samson din fa-
bula Cinele i ctelul a lui Gri-
gorie Alexandrescu. Doreau prie-
tenia celor mai puternici n bo-
gtie si neam dect ei. Unii copii
copiau comportamentul adultilor
si declarau rzboi copiilor din
deal. Dac acestia coborau n va-
le la moar sau la biseric i astep-
tau o multime de piedici. Erau
acuzati c au clcat pe un teri-
toriu interzis lor si atunci ncepea
lupta. Cei din vale aveau adunate
bastonase verzi din copaci si fo-
losite pe post de sbii iar cei din
deal suportau usturimea lovitu-
rilor ntorcndu-se de pe terito-
riul copiilor din vale cu capul
plecat. Alti copii ignorau com-
portamentul adultilor, clcndu-
le ordinul de a avea legturi cu
cei din deal. Ei i veadeau pe toti
copii si nu considerau o rusine
s ai un prieten ce nu se poate
bucura de aceeasi situatie mate-
rial ca tine dar care se dovedea
adesea mult mai sufletist dect
un copil din vale.
Mrie a fost ajutat ntr-o zi
de Miron cnd Alexa, suprat pe
fetele ce au gresit jocul, a nceput
s le loveasc cu mingea. Prima
minge aruncat puternic a lovit
fata Mriei. Miron, ce trecea pe
acolo, a srit s o ajute si a luat-
o de mnut ducnd-o spre cas.
n drum spre cas i-a spus o mul-
time de povesti ca s uite durerea
loviturii si s nu mai plng.
La joc, n acea primvar a
dragostei, Miron si-a luat inima
n dinti si a mers s o invite pe
Mrie la hor. Dup joc Miron i-
a oferit Mriei o ramur nflorit
de cais. Riscase mult pentru a
obtine florile de cais. Caisii din
livada lui Mrgan erau pziti fie
de btrnul casei, fie de niste
cini mari, ciobnesti. Si erau sin-
gurii caisi nfloriti din comun
pn n acel moment. Miron a
uitat si de btrn, si de cini, si
de rusinea de a fi prins, certat si
brfit cnd a zrit florile aromate
asemenea sufletului Mriei. A
ntins mna spre creanga unui
cais ce se apleca peste gard parc
ntr-un salut prietenos si a rupt
o crengut nflorit. Cu strlucita
prad ascuns n sn, sub cma-
s a pornit Miron la joc. Dup ce
Mrie i-a acceptat invitatia la
dans si Miron s-a bucurat de pri-
lejul de a o dansa i-a oferit aces-
teia florile de cais. Mult s-a bu-
curat Mrie cnd a primit de la
Miron dovada dragostei. A cu-
prins-o sfios cu palma apoi a as-
cuns-o la rndu-i n sn fugind
pe urm spre cas.
nainte de a pune crenguta
ncrcat cu flori de cais n ap a
cules un mugur de floare si l-a
pus la pres n cartea de rug-
ciuni primit n dar de la bunicul
ei. Dorea s pstreze mcar o
clip din florile ce i-au mngiat
sufletul prin acel mugur de floare
presrat ntre filele crtii.
Din acea zi, Mrie a nteles
c Miron tine la ea mai mult dect
ca la o simpl prieten din copi-
lrie ce ignora gurile rele si ac-
cepta s se joace cu el.
Adesea mergeau la cules de
fragi, mure sau afine pe munte
cu Miron si copiii de pe deal. Si
ei erau copii, copii buni ns. Erau
bieti si fete cu suflet mare. Se
ajutau unii pe altii.
Copiii din vale fceau glume.
Furau adesea fructele culese cu
trud de altii, mai ales murele adu-
nate din rugi de cei mai harnici si
priceputi. Fugeau cu fructele pr-
date acas si se ludau cu falsa
lor hrnicie printilor ce erau
foarte multumiti c puteau face
dulceat si sirop din rodul asa-
zisei munci a copiilor lor. Pre-
gteau capcane tovarsilor ce-i
nsoteau la cules de fructe pe
munte iar acestia se loveau spre
satisfactia complicilor.
Copiii din deal se ajutau unii
pe altii. si ntindeau o mn de
Flori de cais
Rogier van der Weyden - Coborrea
lui Iisus de pe cruce
56
ajutor oricnd era necesar. Pe cei
mai nendemnatici i ajutau cu
fructe adunate din belsug de cei
mai mari. Seara, bietii din deal
ajutau fetele s transporte gle-
tile sau cosurile ncrcate pn
n comun.
Miron a ndrgit-o pe Mrie
de cnd era copil. Iubea fiinta ei
plin de gingsie. Era fumoas
Mrie dar pe ct de frumoas
fizic, pe att de mult lumina sufle-
teste. Se deosebea de toate fe-
tele. Ea nu era mndr sau invi-
dioas. Niciodat nu se ddea
napoi de la a ajuta pe cei din jur.
Adesea lua de acas pine, brn-
z si rosii si le oferea copiilor din
deal s mnnce. Avea printii
Mriei de toate, aveau mosii, oi,
vaci, slugi.
Miron nc de copil, cum se
Icuse un pic mai mricel, a fost
luat ca slug de familia Mriei.
Din aceast pricin, printii M-
riei mai nchideau ochii cnd se
jucau mpreun. si spuneau:
- Las-i s se joace, sunt co-
pii, apoi Miron e sluga noastr
si lumea gndeste c e obligatia
lui s o protejeze pe Mrie.
Copil harnic s-a dovedit Mi-
ron. Lucrul pe care el punea mna
strlucea. Multe a fcut pentru
familia Mriei si fcea cu drag,
cci iubea pe Mrie si dorea s o
vad zmbind mereu. Ar fi adunat
toat fericirea din lume si ar fi
oferit-o Mriei. Orict de greu re-
alizabil prea un lucru nu putea
spune nu. Avea credint n Dum-
nezeu c-l va duce si pe acesta
la final cu succes.
Cnd s-au nltat ca niste
vlstari ai Bolvasnitei, att Mi-
ron, ct si Mrie, erau admirati
de toti locuitorii pentru bogtia
lor fizic si sufleteasc dar dife-
rentele de neam si avere si spu-
neau cuvntul n lumea satului.
Cu drag se uita Miron la Mrie,
iar Mrie se rusina ascunzndu-
si privirea ndreptnd-o spre cte
un element al naturii.
Idila lor a nceput n acea pri-
mvar sub simbolul florilor de
cais si a continuat lng fntna
cea limpede cu ap vie, binef-
ctoare. Acolo Miron si astepta
cu dor prietena si povesteau cli-
pe n sir, apoi si ddeau sfios
mna si se deprtau pierzndu-
se cu privirea pn ce se mistuiau
n zare.
Cu mult dor asteptau clipa
cnd fntna le era martor po-
vestii lor. Triau acea clip ca si
cnd ar fi fost final de veac sau
de lume.
Cnd toamna s-a artat poso-
mort peste natur, baba Saveta
a observat doi tineri discutnd
lng fntn. S-a uitat cu atentie
si a observat c cei doi tineri nu
sunt altii dect Miron si Mrie.
Dar parc i-a vzut strngndu-
se n brate. Pn seara toat co-
muna susotea. Familia Mriei l-a
dat afar din slujb pe Miron. S-
au folosit suficient pn n acea
sear ruginie de toamn de pri-
ceperea, de iscusinta si de munca
lui. Miron se simtea asemenea
frunzei din povestea sciitorului
Emil Grleanu. S-a desfacut din
muguri, ntr-o dimineat cald a
nceputului de primavar. [] n
dupa-amiaza zilei acesteia, o p-
sric, cu pene verzi si galbene,
un scatiu, veni molesit de cal-
dur, de se furisa sub dnsa, la
umbr, la adpost. Si frunza se
bucur, acoperi cum putu mai
bine psrica; iar aceasta ciripi,
[...] Si trecu mult pn ce, odat,
vntul de toamn ncepu s ba-
t. [...] Pasrea i venea mai rar,
nu mai cnta, si asta o mhnea
cumplit. [...] De dimineata pn
seara, si noaptea, frunzele c-
deau ntruna. [...] ntr-o dimineat
se sperie. n tot copacul rmsese
numai ea! [...] Un fior o strbtu
si se gndi la pasrea pe care nu
o vzuse de cteva zile. n clipele
acestea, cnd parc se cutremura
la gndul c poate si dnsa va
trebui s se desprind, s moar,
ca si celelalte, vederea prietenei,
pe care o adpostise atta, i-ar fi
fost de ajutor. Si pasrea parc
auzi chemarea tovarsei de alt-
dat, veni, dar se opri putin, pe o
alta ramur, ca si cnd n-ar fi cu-
noscut locul obisnuit, far s n-
toarc mcar capul, lovi cu vrful
aripii frunza, care, de-abia mai
tinndu-se, czu la rndul ei.
Familia Mriei devenise scatiul
ce atinsese frunza palid uitnd
prietenia ce Miron le-a oferit-o.
Greu s-a descurcat Miron n
acea iarn. Familia lui avea toat
ndejdea n el dar el a rmas fr
slujb. Muncea pe unde apuca.
Tia lemne. Ajuta pe cei care a-
veau animale. Totusi cel mai greu
suporta dorul dup Mria lui. Se
usca, se ofilea, plea, nu mai era
cel dinainte. Numra clipele pn
n prima duminic a lui aprilie
cnd Mrie i-a promis c-l va as-
tepta la fntn cu gnd s r-
mn cu el pentru totdeauna.
A sosit si acea duminic. Mi-
ron dduse o fug pe lng caisii
n floare si a rupt o alt crengut
plin de rod ca s-o ofere Mriei.
Mrie era viata sa. Fr Mrie,
Miron s-ar fi desprins de pe ram
si s-ar fi unit pentru vesnicie cu
pmntul.
...A asteptat-o clipe la rnd,
ore. Cu ct astepta mai mult, ini-
ma i btea s-i sparg pieptul.
Ochii i se umpleu de dor de cte
ori o umbr adia prin vzduh.
Spre sear aceeasi bab Sveta
avuse-se drum pe lng fntn
si l zrise pe Miron stnd rzimat
de fntn.
- Bun sara, Miroane!
- Multam dumitale.
- Probabil ai auzit si tu c M-
rie s-a cununat astzi cu Tudo-
rache a lu Stnesti. Se spune c
a obligat-o tatl su s se mrite
dup fecior de neam bun si bogat
...ti nteleg durerea. Cu siguran-
t ai auzit de nunt si ai venit la
fntn s-ti plngi amarul...
Ascult-o tu pe Sveta, biete:
Viata merge nainte!
Si spunnd aceste lucruri S-
veta se grbi spre cas lsndu-
l n urm-i pe Miron.
Miron simtea c toat lumea
se prbusise n jurul lui. El nsusi
era un gol ce nu-si gsea plinul.
Probabil l rtcise pe undeva,
cndva iar acum nu se mai n-
grijea s stie nimic. Sufletul lui,
Mrie, l prsise si golul se fcu-
se adnc, de nenteles. Privea
crenguta nflorit de cais si ofta.
ntr-un trziu se auzi vorbind.
Straniu i suna vocea. Nu si-o mai
recunostea:
- Atta a mai rmas ... florile
acestea de cais ce asteptau ne-
rbdtoare s o cunoasc pe M-
rie a mea dar ea a murit, a plecat
departe de mine.
Mngind florile si porni pa-
sul sovitor spre cas. Acolo ne-
vasta fratelui su, cumnata sa, l
astept pus pe ceart, dar el nu
a mai auzit nimic, nu mai putea
sluji pe nimeni. A strns cteva
lucruri ale lui ntr-o desag, a pus
crenguta nflorit de cais n sn,
lng inim si a plecat. S-a dus
n lume. Nimeni nu a mai auzit
nimic de Miron din acea zi.
Mrie se mai furisa cnd si
cnd n casa printeasc, n locul
ei secert unde avea un mugur de
floare de cais ascuns printre file-
le cernite de vreme ale unei crti
de rugciuni.
Adevrata dragoste se ntl-
neste o singur dat n viat. To-
tul ce e n afara ei sunt ploi calde
ofilite de soarele arztor. Acea
dragoste este sfioas precum flo-
rile de cais si nu se stinge nici-
odat. Lumea nu poate opri dra-
gostea s nfloreasc, s curg,
s ard. Poate s o condamne la
nefericire cu legile ei dar izvorul
ei va rmne mereu viu.
Miron si Mrie au fost des-
prtiti de legi omenesti, de invi-
die, mentalitti, ns iubirea lor
nu a secat niciodat. Florile de
cais si gseau strlucirea n fie-
care primvar iar sufletul lor n
fiecare lacrim de petal ce se
jertfea pentru ei. Doar florile de
cais erau oglinda Mriei si oglina
lui Miron. Ele purtau o mare tain.
Hieronymus Bosch - Ispitele St. Anton
57
Anul III, nr. 6(22)/2012
Iulian BOSTAN (11.06.1949)
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
S-a nscut n com. Gohor, jud. Galati. A absolvit Liceul Mihai Eminescu din Brlad si Scoala Postliceal de
Meteorologie si Hidrologie din Arad. A lucrat ca tehnician la Statia Meteorologic Galati.
Este membru al Clubului Umoristilor Verva, din Galati si membru fondator al Uniunii Epigramistilor din
Romnia. Scrie epigrame si alte genuri umoristice, semnnd cu pseudonimul Iulian Bostan-Gohor, apare n
numeroase publicatii, a primit mai multe premii pentru creatiile sale.
Aparitii editoriale: Dulce-Amar (versuri, parodii, fabule contemporane, epigrame, 2008), Iubirea fulgului de
nea (versuri, fabule, parodii, 2009). Este inclus n peste 30 de volume colective de epigram.
Epigrama
Un crmpei de poezie
Cu o poant cpti,
Ce e necesar s fie
Ultima si cea... dinti!
Pe drumul gloriei
Strbtnd literatura
Dinainte si recenta,
Multi si las semntura
Si putini si pun... amprenta!
La o cafea
Cugeta sracul,
Suportnd calvarul:
Unii cu caimacul,
Altii cu... amarul.
Disculp
Cu mna dreapt votul mi l-am dat,
De fiecare dat la votare,
Nicicnd nu voi putea fi acuzat,
C stnga va iesi nvingtoare!
Femeia ca o carte
Prin diferite procedee
ncerc s te citesc de-o viat,
S-ti aflu tainele, femeie,
Dar am rmas tot la... prefat!
Mariaj
Ftuca noastr bine s-a gndit,
Avnd doi pretendenti la-nsurtoare,
C l-a ales pe-acela nstrit
Si a trit cu cel ce-a fost... n stare!
O privire prin ochiul dracului
Din Quasimodo face-un Ft Frumos,
Orict ai fi de prost el te desteapt,
ntr-un cuvnt, de esti urt, ghebos,
n ochii lumii banul te... ndreapt!
Slogan depyit
Cu obrajii precum para,
Pus pe sotii, un chefliu
Strig: Nu ne vindem tara!
Se trezise cam... trziu.
Promovare partinic
S te mai miri nu are rost,
De ce pe functie te vor;
Nu mai conteaz c esti prost
Cnd esti... de-ai lor!
De regim
Cnd ficatul vrea un stimul
Cu produse delicate,
Cum s mai sustii regimul
Cu-asa preturi... piperate?!
Sfat medical
La farmacii cnd mergi agale,
Dup produse medicale
Si cozile sunt dezarmante,
S ai la tine si... calmante!
Conservatorism
Dect n bnci s m-mprumut,
S-mi pierd si bruma de avut,
Cred c-i mai bine, nu-i asa?
S stau cuminte-n banca mea!
Mese
Bogatii lumii-au tot ce vor
De srbtori n cas.
Nu se compar masa lor
Cu marea... mas!
Portret
Ilustrul meu contemporan,
Mria sa, tranul,
E tot acel Ion, srman,
Din cartea lui Rebreanu!
Tranul romn
Spre trmul bunstrii
Drumurile-s lungi si grele;
S-a convins si talpa trii
Rmnnd fr pingele.
Filozofia leneyului
Munca l-a creat pe om
A citit cu glas molcom.
Asta-nseamn c doar eu
Sunt fcut de... Dumnezeu!
Binefacerile unui paradox
Cine-a strns cureaua tare,
Foarte bine-acum trieste,
Ba chiar s si vnd are:
Captul ce-i prisoseste!
Unuia
Sub vorbe-ti cauti adpostul,
Da-ti spun ceva ce n-o s-ti plac:
Degeaba-ncerci s-o faci pe prostul,
Numai desteptii pot s-o fac!
Minifabul
Zise ctre-al su stpn,
Un ciorap foarte btrn
Si crpit multicolor:
Iar m iei peste... picior!
Miniaturizare
(dup Toprceanu)
Covrigul nostru, cte-un pic,
Conform cu-al vietii barometru,
Pe zi ce trece-i tot mai mic
...n diametru.
Unui meteorolog
Primvara-n parc ne-adun,
Bucurosi de vreme bun;
Suprat doar el pe ea,
C o prevzuse... rea.
Incendiar
Cnd benzina se scumpeste
Si njuri de-asa idee
Prea cu foc, Doamne fereste!
S nu sar vreo scnteie!
Urmayilor
Cnd o fi s-mi vin sortii
S m mute-n alt decor,
S nu-mi treceti anul mortii,
S rmn... nemuritor!
Autoepitaf
Zac aici si bine-mi pare,
C de-acum nici un cosmar
Nu o s mai fie-n stare
S m fac s... tresar!
58
Nicolae NICOLAE (11.06.1927)
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
S-a nscut n Rast, jud. Dolj. A absolvit Fac. de Silvicultur si Exploatare a Lemnului, la Institutului Politehnic Brasov
si a lucrat la ntreprinderea Forestier de Exploatare si Transport si Combinatul de Industrializare a Lemnului, ambele din
Caransebes. Este membru fondator si presedinte al Cenaclului Apostrof, din Caransebes, redactor-sef al revistei de satir si
umor cu acelasi nume si organizator al Festivalului National de Epigram de la Caransebes (10 editii incluznd anul 2011).
Este Cettean de Onoare al Municipiului Caransebes si Membru de Onoare (2004) al Uniunii Epigramistilor din
Romnia, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2010). Scrie pamflete, fabule, rondeluri, poeme lirice,
cronici rimate, epigrame, proz scurt, apare n numeroase publicatii de gen, primind peste 60 de premii nationale si titlul de
Senior al Culturii, din partea Bibliotecii Municipale Caransebes.
Aparitii editoriale: Cte-un strop de epigram (1992), Catrene cu yi fr TVA (epigrame si pamflete, 1995), Pamflete
(1997), n treact (epigrame, pamflete si tablete, 1997), Versuri cu reversuri (epigrame si versuri, 1999), Lampa lui Dio-
gene (epigrame si versuri, 2001), Vitralii (fabule si rondeluri, 2002), Pcate compensate (epigrame, 2003), n cutarea zm-
betului pierdut (epigrame si pamflete, 2005), Pe aripile timpului (poeme, rondeluri, fabule, 2009), n ctarea puytii (epi-
grame cu adres, 2010), Umor cu vedere la mare (epigrame alese, 2011). A ngrijit volumele colective Toamna se numr bo-
bocii la Caransebey (1998) si Constela(ia Apostrof (epigrame, 2001). Este inclus n peste 60 de volume colective de epigram.
Precizare - mie nsumi
ntrebat, adeseori,
Cum de am - desi-s om cult -
Numele de dou ori?
De trei ori era prea mult!
Dezamgire
Aflnd c sunt epigramist
O rud dintr-un sat departe,
Mi-a zis, privind la mine trist:
Pi, te stiam biat cu carte!...
Poe(ii
Despre poeti spunea odat
Un mare critic preciznd:
Poetii nu mor niciodat,
Ci doar se nasc din cnd n cnd.
Medicilor - pe masa de opera(ie
Acum, cnd sunt cuprins de team,
C o s dau de vreun bucluc,
V-ntep si eu c-o epigram
C nu stiu dac mai apuc.
Evolu(ie
Mi-o amintesc - cti ani s fie?
Era ca-n basme de frumoas,
Mereu zburdalnic si vie
Si-acum e vie, dar culeas.
Starea na(iunii
n tara plin de confuzii,
Cu un guvern tot mai cupid,
E vremea-n care mor iluzii
Si visele se sinucid.
Despre democra(ie
S explic ce-i democrat?
Nu am niciun interes;
Nu c-i greu de explicat,
Dar, e greu de nteles.
Parlamentar
M-ntrebam, ca-ntre colegi,
Despre parlament, adic,
De ce-aprob-attea legi,
Dac nimeni nu le-aplic?
Unui parlamentar
Stau si l privesc candid
Cum formeaz dnsul fraza:
n zadar se vrea acid
Dac i lipseste baza.
Constatare
n aste timpuri tranzitorii,
Cnd nu mai suntem sub escort
M uit, cum unii fac istorii
Si vd cum altii le suport.
Hibernal
M uit n strada cu polei
Si vd prin fulgii ce se cern,
Cum cad btrni, copiii, femei
Si gndu-mi zboar la guvern.
Limba noastr
Limba noastr-i o comoar -
Cum spunea un brav poet -
Si m uit cum o omoar
Cte un analfabet.
La proces
Avocatii suverani
Repede-si rezolv treaba,
Findc ei vorbesc pe bani
Pe cnd noi vorbim degeaba.
Unui chefliu
El niciodat n-a pretins
S cear-n viata lui tribut;
C-n viat a but de-a stins
Si-apoi s-a stins c a but.
So( atent
Iubesc sotia si-am iubit-o
Dar, ntr-o zi, n plin ceart
Vznd c are-o gur spart,
N-am mai rbdat si am crpit-o.
Hamletian
n prag de-a m cstori
Am zis atunci: ce-o fi, o fi!...
Realiznd al vietii cost,
M-am consolat: ce-a fost, a fost!
Parada modei
Mereu atent, nimic s scap,
Priveam la fete cu-ncntare
Programu-a fost fcut cu cap
Dar mai cu seam, cu picioare.
Femeia
Femeia-i un medicament
Prescris ades la cte-o boal
Si este mai eficient
Cnd l consumi pe burta goal.
Soacrei
Vznd-o cum i d cu gura
Si cum la toti n cas tip,
Rmi convins c si natura
Mai face cte-un lucru-n prip.
Decizie
La TVR - o spun ftis -
Nu m mai uit ca nainte;
Nu de-altceva, dar tin mortis
Ca s rmn ntreg la minte.
La veterinar
Bolnav, cu mers anevoios,
Veni la medic un grsun,
La care i-a prescris ritos:
Rbdare, pn la Crciun!
Medita(ie
Rsfoind alene cartea,
Meditam proptit n pern:
Zu, c-ar fi plcut moartea,
Dac nu ar fi etern.
Epitaful
E un catren subtil, postum
Si cte-odat cam anost,
Ce-n viat nu-l accepti nicicum,
Iar dup moarte n-are rost.
Autoepitaf
n viat-am rs de voi n toi;
De azi v las s rdeti voi!
59
Anul III, nr. 6(22)/2012
Exist, sunt convins de asta, multi oa-
meni care nu o cunosc si nici nu au auzit de
Liana Saxone-Horodi. Este ceva absolut
normal, numai c acestia, cei care nu o cu-
nosc deci, habar nu au ce pierd. Fiindc noi,
ceilalti, care o cunoastem suntem bogati si
fericiti. Exact asa! Si bogati si fericiti! Bogati
pentru c Liana ne-a druit cu generozitate
comorile sufletului ei nobil si fericiti pentru
c nici un fel de criz nu ne poate rpi sau
risipi aceste comori. Desigur, ca orice om care
druieste cu adevrat, nu a cerut nimic n
schimb, ns aceste daruri, cu propria lor
fort, cumva de esent divin, au creat leg-
turi ntre noi, legturi care, n mod cert, ne
vor nsoti, chiar dac pare ciudat si la vremea
cnd vom fi doar amintiri. Pn atunci ns
trebuie s spunem c Liana Saxone-Horodi
este un artist complex si profund, unul dintre
acei, destul de putini, care triesc pentru m-
plinirea harului care le-a fost hrzit si cre-
dinta c prin arta lor vor face o lume mai
bun sau poate chiar mai nteleapt. Greu de
crezut, pentru noi cei aflati de regul n sfera
compromisului profesional, c sunt oameni
care lupt continuu mpotriva ruttilor, a
prostiei agresive sau a interdictiilor si greu-
ttilor urmndu-si calea cu o perseverent
aproape de nenteles. Este Golgota lor si nu
de putine ori la captul ei se afl aceeasi lips
de ntelegere fat de tot ce este mai presus
de biata noastr fiint de lut. Numai c, din
timp n timp, pentru unii dintre acesti oameni
care au curajul de a-si urma chemarea apare
aura de lumin binecuvenit. Este si cazul
acestei artiste care face n mod aproape mi-
raculos prin cuvnt transfer de imagine si
din culori imagineaz povesti pline de subtile
ntelesuri cu mult dincolo de ceea ce vezi pe
pnz.
Pare cumva dificil s accepti c Liana,
mpotriva tuturor evidentelor, este nc ace-
easi tnr rebel si furioas a anilor saizeci
cnd picta, ea o fiint de esent solar, n
culori sumbre si se lupta cu dogmele unui
sistem absurd dar si cu stupiditatea slugilor
acestuia. Ea care respira desen si pictur era
respins la admiterea ntr-un institut unde
tocmai asta era cerinta de baz! Acum putem
privi cu oarecare nostalgie tusa ferm si pre-
cis, care decupeaz un segment de realitate,
asa cum era vzut de ochiul artistei, n tonuri
de gri obsesiv cu care a ilustrat perfect lumea
nconjurtoare din acea vreme. ns, n timp,
unul plin totusi de frmntri, tablourile Lia-
nei si-au regsit echilibrul firesc n bogtia
de culori, o explozie chiar de viu prin culoare,
iar lucrrile, indiferent c sunt peisaje sau
secvente de viat, au acel spirit robust, tonic,
plin de fort si ncredere, izvort din perso-
nalitatea la fel de puternic a artistei. Sunt
impresionante acele picturi care prezint
lumea ca si cum ar fi privit printr-o fereastr,
de multe ori doar sugerat, dintr-un fel de
umbr interioar spre lumina aproape orbi-
toare a exteriorului. Dar si mai mult putem
admira pozitivismul creatiei acestei uimitoare
mnuitoare a penelului atunci cnd privim
dramaticele picturi ale incendiului care a
distrus plantatiile arboricole de pe muntele
Carmel. Regsim culorile ntunecate ale unor
vremuri apuse ns mesajul este cu totul altul.
Unul cu impact optimist dat de asezarea n
tablouri, discret dar foarte vizibil, a unor to-
nuri de verde proaspt, semn c viata, asa
cum o cunoastem si o recunoastem, nu se
las nfrnt de pustiiri trectoare si rmne
ntotdeauna triumftoare mpotriva oricror
vicisitudini. Nici nu se poate s nu observm
subtila dar si extrem de inteligenta metafor
continut de aceste peisaje referitoare la isto-
ria la fel de zbuciumat si ncrcat de nefe-
ricire a acelor locuri dar si a oamenilor care
prin munc si sacrificii au reusit s aduc
viat si culoare acolo unde prea stpn
doar monocromia desertului.
Nu pot fi trecute cu vederea cele dou
planuri importante a ale operei Lianei Saxone-
Horodi interpuse si de multe ori suprapuse
ideatic, cel purtnd specificul trii de origine
si cel al Trii Sfinte (prefer s spun asa pentru
c acest pmnt este sfintit nu numai de eve-
nimentele istorice, ct mai ales de miracolul
nfptuit de oamenii zilelor noastre). Cele
dou planuri, aparent separate, sunt, n vizi-
unea artistei, ct se poate de congruente chiar
si, absolut firesc, n simbolistica religioas,
nu numai n gesturile si atitudinile oamenilor.
Logic, dac stm s ne gndim la o istorie
cultural comun ntins pe mai bine de trei
secole, nentrerupt nici acum, desi otrvi-
torii de profesie nu au lipsit niciodat din
ecuatie. Da, numai c tot ceea ce pare normal
cnd privim aceste lucrri este, n primul rnd,
rezultatul sugestiei realizat cu mult fort
dar si finete psihologic de Liana. Desigur,
ca orice lucru aparent simplu (a se revedea
povestea oului lui Columb), credem acum, si
bine facem, c totul era cunoscut dintotdea-
una. Sigur, chiar asa este, numai c uneori
trebuie s fie cineva care s-ti arate n ce
parte trebuie s privesti ca s ntelegi.
Totusi, piatra de ncercare a oricrui
pictor rmne portretul. Ei bine, constatm,
Ispita arderii \n#l]#toare
...am mers pe Via Dolorosa yi de nenumrate ori am fost
Pasrea Phoenix (Liana Saxone-Horodi)
Mihai BATOG-BUJENI}~
Liana Saxone-Horodi
60
iar asta ne duce din nou cu gndul la ncre-
derea pe care artista a avut-o ntotdeauna n
destinul su, portretele Lianei Saxone-Horodi
sunt unele dintre acelea, nu foarte multe, pe
care privindu-le, ai impresia c personajul ti
este cunoscut de o viat, c i stii povestea
si nici nu te mir s-l rentlnesti, pentru c
doar cu cteva clipe nainte ati vorbit despre
una-alta. Aceasta ti este convingerea desi
privesti chipul unor maestri imortalizati de
talentul dar si de dragostea artistei sau doar
la ochii, acum vesnic surztori, ai unei b-
trne care si-a ndeplinit cu cinste rolul n
aceast viat. Nu stiu dac acest lucru se va
ntmpla vreodat, dar mi-as dori s aflu c,
undeva n lume, portretele Lianei au devenit
obiect de studiu n Academiile de Arte.
Spre norocul nostru toate acestea pot fi
admirate n prezent ntr-un recent album,
realizat prin contributia graficienei Tami Sinar
precum si a artistului fotograf Ariel War-
haftig, o reusit tehnic si artistic, unde sunt
adunate operele acestei ncnttoare dar si
nelinistitoare artiste. Albumul mi-a fost dat
n dar, nici nu se putea altfel, cu ceva timp n
urm si, n modul cel mai plcut cu putint,
mi-a schimbat ntregul program de viat. Nu
regret, era oricum plin de scieli zilnice acest
program, mai ales c schimbarea mi ofer un
bun prilej de a privi reproducerile si de a m
gndi la sensurile de multe ori ascunse dar
nu neaprat ocultate ale lucrrilor. Nu stiu
dac nteleg totul asa cum a fost spus prin
limbajul culorilor, ns ceva se produce ntre
mine si Liana. Ne ntelegem, ntr-o lume n
care acest fapt profund omenesc pare mai
mult de domeniul imposibilului. Poate c acei
care gndesc altfel ar trebui din cnd n cnd
s deschid albumul sau s viziteze galeriile
unde expune Liana Saxone-Horodi.

Constelatii Diamantine, Nr. 22/ 2012

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constelatii Diamantine, Nr. 22/ 2012

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.

Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

S-ar putea să vă placă și