Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anul I
Nr. 2
Martie 2010
[i func]iunea
[i func]iunea realului
realului Filiala Oltenia
Craiova a Ligii
Scriitorilor din
Ori, romanul Don Quijotte are Rom`nia transmite
un înþeles mai profund ºi mai tuturor colegilor,
complex: satira cavalerului rãtã- colaboratorilor
citor, înnebunit de lectura roma-
nelor cavalereºti, este numai pri-
]i cititorilor s[i
lejul operei, dar semnificaþia ei de pe toate meridianele
este mult mai multiplã. terestre, un str[luminat
Cervantes a satirizat, într-o ]i cre]tinesc
primã ordine, genul literar al ro- La mul\i ani !
manelor cavalereºti ca expresie
poeticã a conºtiinþei existente
într-o epocã feudalã ºi apoi con- Hristos a \nviat!
ºtiinþa acestei epoci deja înve-
chite ce dorea cu orice preþ sã
supravieþuiascã prin vârfurile Cervantes a fixat aceastã po- Don Quijotte de la Mancha, iar
feudale ºi catolice din Spania zã a societãþii în care trãia, perso- poporul treaz ºi prozaic l-a perso-
acelor vremuri. nificând-o într-un hidalgo sãrac, nificat în þãranul Sancho Panza.
Dar ambele imagini nu pot fi
Orice operã duce dealungul
reduse la o unicã ºi simplã trãsã-
secolelor o luptã grea pentru
turã sufleteascã, cãci ele repre-
existenþã.
zintã tipuri complexe ºi contradic-
Ca ºi Divina Comedie, Don
torii, contradictorii nu în sensul
Quijotte a fost obiectul celor mai
unui antagonism polar, rigid, ire-
variate interpretãri.
ductibil, metafizic, al celor douã
Toþi marii scriitori ºi filozofi l-
figuri, ci în sensul comparativ al
au studiat timp îndelungat ºi ºi-
interacþiunii dintre unul ºi altul
au expus pãrerea asupra lui:
care nu priveºte numai ceea ce
Merimée, Sainte-Beuve, Arthur
separã fenomenele interioare ci
Rimbaud, Schelling, Hugo,
ºi ceea ce le uneºte, care, prin ur-
Schlegel, Byron, De Sanctis, Phi-
mare, nu urmãreºte numai con-
larete Chasles, Wordsworth, Go-
trastul dintre cele douã tipuri, nu-
gol, Turgheniev, Dostoievschi,
mai deosebirile de caracter, ci ºi
Heine, Hegel, Marx, etc.
trãsãturile comune, care, pe baza
Don Quijotte a devenit copi-
contradicþiei interne din struc-
lul adoptiv al tuturor popoarelor.
tura moralã a fiecãruia, explicã în
Dacã vrem sã punem ordine
ultimã analizã aventura lor soli-
în varietatea considerabilã a pã-
darã ºi plinã de riscuri.
rerilor ºi interpretãrilor, apoi ajun-
Preveniþi astfel cã avem în fa-
gem la o mulþime de interpretãri
þa noastrã figuri de un realism pro-
de diferite nuanþe, de la cele apo-
fund, sã începem cu analiza ca-
logetice la cele nihiliste.
racterului eroului principal, iscu-
S-a lãsat a se înþelege o inter-
situl Don Quijotte de la Mancha.
pretare apologeticã pe ideea de
Termenii contradicþiei din
contrast între figura lui Don Qui-
personalitatea lui Don Quijotte,
jotte ºi cea a lui Sancho Panza, în
latura pozitivã ºi negativã a ca-
comparaþia trãsãturilor de carac-
racterului sãu constã în aceea cã
ter contradictorii a celor douã na-
în pieptul acestuia se bat douã
turi umane, a celor douã perso-
suflete: sufletul curat ºi sãnãtos
naje, din care primul este tipul
visãtorului pasionat, iar al doilea Vintilã NICU
tipul omului practic ºi raþional. continuare în pag. 12
2 Literaria Anul I, nr. 2/2010
Sumar
Cãrþi primite la redacþie Vintilã Nicu, Don Quijotte ºi funcþiunea
realului ......................................pp. 1,12,13
Janet Nicã, Facerea lumii..............pp. 3,4
Liviu Jianu, Poeme...............................p. 4
N.N. Negulescu despre Ionuþ Caragea
(Canada)........................................pp. 5,6,7
Doina Drãguþ, Risipite... ºi adunate
într-un op valoros............................pp. 8,9
Ecaterina Bargan, Poeme....................p. 9
Dumitru Botar, Mari scriitori ai lumii
Anecdote-Maxime-Cugetãri-Aforisme
de Dan Eugen Dumitrescu.................p. 10
Traianus (Traian Vasilcãu), Poeme..p. 11
Victor Martin, Toatã lumea face reguli
.........................................................pp. 14,15
Elena Buþu, Poeme..............................p. 15
Georgeta Nedelcu, O rostire despre arta
rostirii dintr-un orizont de semnificaþie
(debut editorial)...................................p. 16
Fenia Driva, Prinþesa Ioana Cantacu-
zino, acasã la Cãlimãneºti................p. 17
Constantin E. Ungureanu, Aforismele lui
Brâncuºi ºi crezul sãu artistic..........p. 18
Mihai Scãrlãtescu
Devreme, târziu
Ed. Silviana,
Eugen Dorcescu
drumul spre tenerife Literaria
Ed. Eubeea,
Rm. Vâlcea, 2010 Timiºoara, 2009 Revistã de culturã
Fondatã la Craiova, în 2010
Publicaþie a Filialei Oltenia Craiova
a Ligii Scriitorilor din România
Redacþia
Redactor-ºef:
N. N. NEGULESCU
Rredactor-ºef adjunct:
DOINA DRÃGUÞ
Secretar general de redacþie:
JANET NICÃ
Colectivul de conducere
al Filialei Oltenia Craiova
Vintilã NICU - preºedinte
N. N. NEGULESCU - vicepreºedinte
Petriºor MILITARU - secretar
Doina DRÃGUÞ - purtãtor de cuvânt
Elena BUÞU - trezorier
Responsabilitatea privind conþinutul
Andrei Potcoavã Doina Drãguþ materialelor publicate în revista Literaria
Risipite Neliniºti prin timp aparþine strict autorului care semneazã textul.
Ed. Sitech, Ed. Sitech, De asemenea, drepturile de autor asupra
Craiova, 2009 Craiova, 2010 textelor publicate aparþin semnatarilor.
Materialele se pot trimite la adresa:
Membrii filialei Oltenia Craiova a Ligii Scriitorilor din Rom@nia \nal]#, pe aceast# cale, revista.literaria@yahoo.com
Necrolog
un pios omagiu virtuosului ziarist Mile C#rpeni[an, plecat at@t de timpuriu dintre noi. Grafica ºi tehnoredactarea:
Dumnezeu s#-i netezeasc# calea Universului. Condolean]e familiei \ndoliate. Doina DRÃGUÞ
Anul I, nr. 2/2010 Literaria 3
Facerea lumii
Zi neutrã, de culoarea cenu-
ºii. Intrai în clasã, desfrunzit de
iluzii ºi de voinþã. Slãbiciunea îmi
roadea trupul precum igrasia ca-
sele vechi, precum gravitaþia pã-
mântului roade zborul pãsãrilor. Motto: Gaudeamus igitur
Pusei catalogul pe catedrã ºi sim-
þii nevoia unei tãceri imense. Mã perfect pentru familia mea. Tã- Nu, nu! Sunt plãtit sã fiu cumin-
întrebam de unde atâta înþepe- cerea adâncã e cafeaua de care te. Dar pânã când sã mã las clocit
nire a mintii ºi a trupului ºi primul m-am îndrãgostit. de caracatiþa cuminþeniei? E ca
gând care îmi înmuguri sub frun- Fiind elev, mai apoi student, ºi cum nu te-ai naºte niciodatã
te îmbrãcã sentinþa lui Blaga, am avut impresia cã dascãlii mei de sub carapacea doamnei Re-
aceea cã «veºnicia s-a nãscut la (ce dascãl, mã? Dascãlii cântã guli. Ia sã mã abat eu, totuºi, ºi
sat». Aºa mi se pare, zisei. Infi- în bisericã! zicea decanul meu), sã gust umbra unei poteci des-
nitul e o cãmilã uriaºã sub care dascãlii mei, zic, erau puºi pe pletite? O, nu! urlã conºtiinþa în zicem cal. La cretã sã zicem
mã simt gâzã, microb, pulbere, treabã cum sunt oamenii rãi puºi mine. Dacã sari pârleazul bunului tigaie. Vreþi?
punct. Prin ce minune sã ajungã pe harþã, fitece ºi cu fitecine. Aiu- simþ, rãsuflând vreo glumã cu - Daaaa!
un bob de nisip geniul care sã rea! Dacã ar ºti ei, elevii, ce Sa- fustã scurtã, pânã spre searã te ªi în câteva minute fãcurãm
prescrie legi altor boabe de ni- harã cotropeºte sufletul unor ºi spânzurã babele ºi elevii, fa- lumea. Bãncile devenirã capre;
sip? M-am gândit cã pentru asta dascãli - mã rog, profesori! -, cându-te, post-mortem, monstru cãrþile, mãnuºi; creioanele, pa-
nu e nevoie sã iei în seamã lucru- dacã ar ºti ei ce stepã siberianã sacru, vedetã, star, disident! hare; lecþia, caracatiþã; caietele,
rile care te copleºesc. Bunãoarã, bântuie prin sângele lor ºcolit, Ce sã fac anume? Cuvântul opinci; fraza, cãmilã; propoziþia,
sã nu priveºti, seara, bolta cãptu- ar fi ºi ei sãracii, mai liniºtiþi. Unii anume îmi dãdu o idee. Are în ghem; adjectivul, sacâz; substan-
ºitã cu stele! Dar fã-o, dacã poþi! se uitã la mine speriaþi, ºtiu ei de el un sâmbure de vãzduh, de dul- tivul, ºurub; elevii, cozonaci; clasa,
Eu unul, nu pot. Poporul meu a ce. Totuºi, trebuie sã-mi salvez ce nebunie. Anume îl are în cratiþã; catalogul, cireº; picioarele,
prea privit în sus, în loc sã pri- onoarea unui salariu de mizerie, sân pe nume. Asta-i, am gãsit! frunze; ochii, drapele; scaunul,
veascã în stânga ºi-n dreapta, sã-mi salvez, mai ales, tencuiala - Copii, voi faceþi religie? buzdugan; mâinile, undiþe; fe-
sau în propriul sân. ªi, perma- de intelectual ancorat în realitate, - Da tele, broºe; bãieþii, bolduri
nent i s-a dat sã buchiseascã abe- Ajungând aici cam obosirãm.
cedarul cuminþeniei. De aceea Deh! E greu de nãscut o lume
povestea lui e lungã
nouã! Dar continuarãm de-a bu-
Mai scârþâie câte o bancã, ºilea. Capul fu numit dovleac; na-
mai tuºeºte câte un elev, mai fâ- sul, apostrof; punctul, bau-bau;
ºâie câte un caiet. Dar ochii copi- litera, urzicã; profesorul, com-
ilor sunt mari ºi impertinenþi ca pas; clopoþelul, ciupercã; exerci-
disidenþii de dupã revoluþie. De þiile, greble; buzele, scutece;
n-ar avea elevii ochi, ce bine-ar ghiozdanul,cobiliþã; genul, vatã;
fi de noi, profesorii! Dar aºa, când numãrul, sâmbure; cazul, vizir
existã ochi, o mare de ochi, e greu! Pentru a fi mai uºor, un bold
Mai ai, ca om, o faþadã de apãrat, scrise pe cal opincile vechi ºi no-
o zugrãvealã de salvat, o spoialã ile lor umbre, mai luminoase ºi
de afirmat. mai frumos mirositoare. Sã ve-
Pumnale, nu altceva sunt ochii dem, de dragul mirãrii, ce va ieºi!
lor! Oºtiri otomane! Tribunale! - Câþi cozonaci sunt în cratiþa
Judecata de apoi! În faþa acestor voastrã? - întrebai eu.
ochi trebuie sã fii cel puþin înger, - Nouãsprezece cozonaci,
ºi încã din aceia ºcoliþi peste domnule compas.
ocean, la focul iute al democra- cum orãcãie broasca de la uºã, - ªi nu scrie in Biblie cã - Lipseºte vreun cozonac?
þiei multilateral-dezvoltate-în- cum latrã cãþeii de usturoi ºi cum La-nceput a fost Cuvântul ? - Cozonacul Zambilic Daniluº.
adâncime ! behãie þapul de bere. Ce sã fac? - Ba da. Are piciorul drept în ghips.
Elevii! Ah, elevii! Maimuþele Cum sã tâmpesc mai repede orã- - ªi nu vreþi sã fim ºi noi, pen- - Pardon, zic. Vrei sã spui cã
astea date naibii de iscoditoare, tãniile care stau smirnã în bãnci tru o clipã, niºte mici dumnezei, are frunza dreaptã în ghips. Nu-i
nu te slãbesc nicio clipã. Simþii ºi aºteaptã urmãtorul vaccin inte- sã ne jucãm de-a facerea lumii ? nimic. Sã-l trecem absent în cireº.
nevoia sã-mi odihnesc pe catedrã lectual? Sã-i pun sã repete ceva Cum sã nu voiascã? De de- Apoi închisei cireºul, mã scu-
capul plin de gânduri ca de mere precum papagalii? Nu, ar fi prea parte, curiozitatea lor era un lai de pe buzdugan în douã frun-
coapte. Dar cum sã pun pe cântar simplu. Mã traversã pe zebra munte. ze ºi-ncepui sã mã plimb printre
ditamai dovleacul, când atenþia gândului un principiu didactic, - Ei, bine! zisei. Ia sã dãm noi rândurile de capre. De bucuria jo-
prietenilor mei înaripaþi mã inun- aflat de la marele Constantin lucrurilor alte nume, sã le folosim cului, copiii îºi holbau drapelele
dã ca pentru Cod portocaliu? Noica: În ºcoalã se predã regula, dupã noul botez ca sã le vedem la mine de mai-mai sã mã-nghitã.
Mai repede gãsesc o babã bãtrâ- nu excepþia! Aºa e, zisei. Dar mai bine. Cele vechi au talpa to- - Dragii mei cozonaci, le zisei.
nã, un copil tânãr ºi mujdei de Regula te-nnebuneºte. Tocmai, citã. La pingelit cu ele! Da?!! Janet NICÃ
usturoi, decât sã fac aºa ceva. zic. Ia sã-i înnebunesc eu pe pit- - Daaaa!
Mai bine tac, nimic nu fac ºi e palacii ãºtia cu ochii cât pupãza! - Uite, încep eu. La tablã sã continuare în pag. 4
4 Literaria Anul I, nr. 2/2010
continuare din pag. 3 Rugãciune
Facerea lumii Vânturã-ne, Doamne, pleava auritã, Poeme de Liviu JIANU
ªi pãstreazã numai inima rãnitã,
Puneþi mãnuºile în cobiliþe, scoa-
teþi gãinile pe capre ºi pregãtiþi Vânturã-ne, Doamne, toatã îngâmfarea,
paharele sã scrieþi. ªi pãstreazã numai jertfa ºi rãbdarea - Cel mai Bun Dumnezeu
Vorbeam rar ca ei sã poatã
urmãri cuvintele scrise pe tablã. Vântura-ne, Doamne, templele de sine, Dacã ne vom ruga - toþi cei ce spun
Pânã terminam ce aveam de între- Cã au un Dumnezeu - la noi sã vinã -
ªi pãstreazã numai dania cãtre Tine,
bat, era o liniºte de plumb, iar du-
pã aceea rãsãrea în ochii lor o Vânturã-ne, Doamne, sporul ºi talanþii, Din cei ce sunt pe tronul de luminã,
bucurie de aur. Totul mergea ca ªi pãstreazã numai ce-mpãrþim la alþii - Care sã fie oare cel mai Bun?
democraþia de peste ocean.
- Ce caracatiþã aþi pregãtit Vânturã-ne, Doamne, pleava auritã, Cel ce ucide, cel care aduce
pentru astãzi? Doar la ai sãi, zidirea sa întreagã -
ªi împarte-Þi numai sângele cu pitã,
- Noi am pregãtit pentru astãzi
Sacâzul! Vânturaþi pe lume, fãrã de folos, Cel care tot ce nu-i al sãu, reneagã -
- Bine. Ce este sacâzul califi- Sã trãim în Tine, Domnule Hristos
Sau cel ce moare pentru Toþi, pe cruce?
cativ?
- Sacâzul calificativ este par- Cântec de þarã Dacã ne vom ruga, toþi cei ce spun
tea de vorbire care aratã însuºi- Cã un un Dumnezeu, chiar ºi ateii,
rile unui ºurub ºi se acordã cu
acesta în vatã, în sâmbure ºi în De ce bunicii legau roºii, Când Lumii-Întregi, chiar ei sunt dumnezeii -
vizir. De ce sãpau ei doi, grãdina, Care sã fie oare cel mai Bun?
- Bun. Sã scriem câteva gheme Pesemne-aºa ºtiau, frumoºii,
pe cal. Cine se oferã? Mai mulþi Sã se cunune cu lumina - Cel care luptã pentru el, întâiul,
cozonaci ridicarã undiþele în sus, ªi pentru cei cu care se ajutã,
dar alesei, ca sã rãspundã, o bro-
ºã cu douã codiþe ca doi muguri De ce tot repetau, tot anul, Cel care spiþa-ºi vrea cea mai avutã,
zburãtori. Un fel de munci neistovite, Sau cel ce spalã omului, cãlcâiul?
- Ia tigaia ºi scrie pe cal ceea Pesemne-aºa ºtia þãranul
ce îþi dictez eu: Sã coacã timpul, fãcând pite - Dacã ne vom ruga, toþi cei ce spun
Dinþii viteazului împãrat se Cã au un Dumnezeu, ce ne salveazã
strepezirã la auzul proastei veºti.
O broºã blondã tot flutura De ce ºi banii în batiste, Din triumfala noastrã catastazã,
undiþa pe sub apostroful meu. Ce îi puneau, atât de greu Care sã fie oare, cel mai Bun?
- Ce e, dragã? Îi mai scoteau ca sã existe,
- Domnule compas, zise ea. Pesemne ºtie Dumnezeu - Cel care tihna, slava ce urmeazã
Colega noastrã a fãcut douã gre- Ieºirii din morminte, ne promite,
ºeli. N-a început ghemul cu urzicã
mare, iar la sfârºit n-a pus bau-bau. De ce coceni, ºi pui, ºi vie Cel ce ne duce-n Raiuri infinite,
- Bine, dragã, foarte bine. ªi nuci, ºi vin, ºi apã, ºi Sau cel ce inimii ce-avem, ne dã în pazã?
Apoi, mã adresai broºei care Pãmânt - strângeau ca bogãþie
fãcuse greºelile: ªi numai muncã, zi de zi? De-aceea când rugându-mã, vã spun
- Corecteazã, dragã, ghemul Cã am un Dumnezeu - ce va sa vinã
ºi cascã drapelele mai bine. Dacã
ai vreun sacâz în acest text, anali- De ce nici nu ºtiau ce-i banul Din tina lui de chin ºi de luminã -
zeazã-l. De rar ce îl vedeau, de ce Hristos e Dumnezeul Nostru Bun!
- Viteazului este sacâz cali- Nu învãþa ºi el, þãranul,
ficativ pentru cã aratã însuºirea Ca la oraº, un ABC? Amin
ºurubului împãrat. Proastei
aratã însuºirea ºurubului veste.
- Bine, du-te la capra ta. De ce ºi cartea lor puþinã, Atâþia canceroºi îmi cer mereu
Mai rezolvarãm câteva gre- Era mai mult ca îndeajuns, Sute de mii de euro, pomanã -
ble pentru a fixa cunoºtinþele în Sã vadã cerul cu luminã ªi nu le dau nimic, doar ruga vanã -
cuiul deprinderii. ªi în pãmânt, unde-au ajuns? Cãci cel mai ieftin leac - e Dumnezeu -
- Dragi cozonaci, le zisei.
Când avem de-a face cu cãmile,
trebuie sã le despãrþim în gheme, De ce râdeau, plângeau, în vorbe Atâþi flãmânzi îmi cer sã dau ºi eu
sã ne fie mai uºor. Adicã sã le de- Mai calde decât orice veac, Firimituri pe masa lor sãrmanã -
molãm. Ca sã înþelegem. De ce erau bogaþi în ciorbe ªi eu le dau doar rugãciunea vanã -
Cu cât se rumeneau la focul ªi-atatea ierburi, aveau leac? Cãci cel mai ieftin prânz - e Dumnezeu -
jocului, cu atât cozonacii erau
mai dulci.
Când se auzi ciuperca su- De ce trãgeau un sat, la muncã, Atâþia însetaþi ºi goi, îmi cer mereu,
nând, fu cãderea din rai. Turnul An dupã an, de la-nceput - ªi eu, din trupu-mi, înþelept ospiciu,
lui Babel. Limba decãzu în limbi, Pesemne-aºa primeau poruncã Le dau doar ruga goalã, de serviciu,
legea în fãrãdelege. Adam decãzu A unsprezecea, de la lut - Cãci cel mai ieftin dar - e Dumnezeu -
în Eva. Luai cireºul sub braþ, ieºii
din cratiþã cu zâmbetul pe scutece
ºi mã-ndreptai, ºovãind, spre Pesemne, azi, de ziua þãrii, La bursã de s-ar licita aievea chinul,
Cancelaria profesorilor, acolo Aºa de vii, ne duc ºi tac, ªi-ntreg pãcatul, s-ar plãti mereu,
unde teama de Excepþie este o Cu bãtãturile spinãrii Într-o monedã gratuitã - Dumnezeu,
Regulã. În raiul de pãmânt, în veac - ªi dupã El, adjudecat - Aminul
Janet NICÃ
Anul I, nr. 2/2010 Literaria 5
N.N. Negulescu despre
Critic#
literar#
Ionu] Caragea (Canada)
Un regal liric
Departe de speculativ, poetul sal, Editura Stef, Iaºi, iunie 2007; de câte ori/ inima va bate într-o
Ionuþ Caragea aspirã la revelarea Omul din cutia neagrã, poezii, secundã/. Este, deci, percepþia
fenomenelor autentice. Este o 106 pag., Editura Fides, Iaºi, de- fenomenologiei conºtiente: adi-
primã ºi esenþialã caracteristicã cembrie 2007. Deci, în tipul de cã impulsul iniþial amorsat din
a modalitãþilor sale de fiinþare în analizã practicatã aici, se cuvine real. Desigur, într-un asemenea
edificiul liric pe care îl creeazã ºi o abordare cronologicã. caz, se naºte întrebarea: percep- (marea geloasã), revendicând
îl recreeazã. Desigur, opþiunile Materia volumului de debut þia a atins substanþa gândului, purificarea materiei grosiere,
disciplinei de credinþã îl situeazã Delirium Tremens este pigmen- stimulând fantezia, ori energia- predominantã în lumea formei
în sfera amplelor meditaþii. ªi, prin tatã de amintiri polarizate eufonic gând a cuprins lumina arhetipului (noi vrem Pãmântul ce ne-a-
formule ºi tehnici expresive, pur- prin accentele mirajului erotic, în fanteziei? Pentru cã, într-un spa- nºelat). Unde nu trebuie neglijat
tãtorul de limbaj modelizeazã nu- registru confesional. Modulaþiile þiu imaginativ - dar cu eul recep- simbolul ezoteric al botezului
cleele cuvintelor - aparent uzuale sunt tensionate, încãrcãtura a- tiv, adânc ancorat în natura vieþii, Este ilustrativ: /nu credeam
ale lumii fizice, impregnându-le fectivã se mai sprijinã ºi pe un poetul îºi declarã voit solitudi- cã lacrimile se-adunã într-o groa-
prin filtrul culturii cu strãfulgerãri imaginar ideatic, dubla vãpaie a nea: /singur cuc în mijlocul nop- pã/ adâncitã de suspine/ nici cã
artistice. Dar, magia poeticã e suferinþei metafizice pune la grea þii/, deºi este - dupã cum vom toate speranþele sunt cu capul
severã - rostea în cuprinsul cãr- încercare ecoul ontologicului li- remarca din chiar geneza poemu- în nori/ visând încã la nemurire/
þii Structura liricii moderne, ric. Spre exemplificare, prezint un lui, pãrtaº ºi la pluralitatea con- vãd Stele verzi/. În finalul poe-
Hugo Friedrich. E îmbinarea interesant travaliu artistic desci- cretului. ªi, pluralitatea creativã mului, poetul pãrãseºte relativis-
fanteziei ºi a puterii de cugetare frat în poemul Stele Verzi. La prin transfigurãri devine prolificã mul trãirii organice, angajân-
- mãrturisea Novalis. La rândul în unitate: /mioarele-mi þin de du-se în transcendent prin spe-
sãu, Victor Hugo consemna în urât/ vorbind pe limba unei pen- ranþele care ating dimensiu-
Les Contemplations: cuvântul dule ce moþãie în stânã/ fusul în- nea etheratã a norilor (visând
e o fiinþã vie, e mai puternic decât vârte orele de lânã / (admirabile încã la nemurire). Consecvent,
cel care îl mânuieºte; apãrut din metafore de referinþã date frãge- el îºi numeºte cu devoþiune poe-
întuneric, creeazã sensul pe care zimii iluziei timp-netimp în spirit mele - Eu la pãtrat, Colþ de Rai,
el îl vrea; însuºi cuvântul este metafizic!). /firul urzeºte ºi îm- Dragoste de heruvim, La înce-
ceea ce aºteaptã din afarã cuge- bracã Luna-n haine noi/ marea put a fost punctul, Renaºtere,
tul, vãzul, simþirea - ºi e chiar mai geloasã întinde palmele cerºind Trag cu ochiul la capitolul Ne-
mult -: e culoare, noapte, bucurie, / valurile strigã cu spume la gurã:/ murire, Tu din Eu, ªamanul tim-
vis, amãrãciune, ocean, infinit; e noi vrem Pãmântul ce ne-a-nºelat pului, Urme, Sã ne þinem de mâ-
logosul lui Dumnezeu. / cu tine-n asfinþit!/. Ei bine, din nã ºi sã privim rãsãritul, Orfeli-
Ionuþ Caragea
Astfel spus, se înþelege cã aceastã ipostazã, poetul vede fi- nat celest, Invocarea celuilalt
Vicepreºedinte al Asociaþiei
poezia aratã calea pe care o rul timpului nevãzut, îmbrãcând Eu, Umbra vieþii, Agnus Dei,
Scriitorilor Români din
urmeazã poetul. Însã totul þine Luna (astru responsabil de flu- Babylon, ªi semeni printre
Quebec - Canada
de misterul destinului. semeni, O nouã viaþã, ºamd.,
În trecere prin literaturã, prima vedere, osmoza forþelor gradând discursul poetic rafinat,
Ionuþ Caragea se înscrie pe o stilistice dã impresia unei tempe- fosforescent, pânã la sublimare.
anumitã orbitã, care poate fi de- raturi melancolice în notã perso- Totuºi semnele devin eruptive
terminatã cu ajutorul unor coor- nalã. Desigur, miºcãrile limbaju- când se situeazã pe sine ºi îºi si-
donate trasate de metode critice lui, reflexele imaginilor uneori tueazã ºi opera în momente cre-
viabile. Aºadar, sã-i urmãrim e- ireale, înfãþiºeazã aparent subiec- pusculare; atunci imaginile ºi ex-
voluþia ºi fuziunea etapelor în tul iniþial al evenimentului. La citãrile diferã: /nu mai trebuie sã
dinamica lor specificã. Despre noi, ajunge chiar o vibraþie de spun nimic totul vine de la sine/
distinctivul modernism tipic, contemplare. Dar elementele pu- aº putea sã scriu ºi cu ochii în-
construit pe certitudini, ne con- ternice ale sensibilitãþii, evolu- chiºi/ ºi tot vor rãsãri perle din
vinge poetul prin perenitatea eazã ºi în alte zone decât cele ex- degetele mele întrepãtrunse-n
operei: Delirium Tremens, poezii, terioare, sustrase locurilor ºi tim- tine/; mi-a spus cineva cã nu
208 pag., Colecþia Debut, Editura purilor comune. În prim plan, po- voi ajunge niciodatã poet/ þin
Stef, Iaºi, iulie 2006; M-am nãscut etul se descoperã surprins de minte/ avea dreptate sunt doar
pe Google, poezii, 144 pag., Co- invazia aminitirilor: /nu cre- micul tãu geniu ºi cel mai bun
lecþia Universal, Editura Stef, Iaºi, deam cã amintirile îºi vor înfige xuri ºi influxuri, de naºtere ºi amant/ nu ne ºtie nimeni doar noi
martie 2007; Donator Universal, în trupul meu/ colþi de fildeº/ nici moarte). Aude strigãtul ondu-
poezii, 120 pag., Colecþia Univer- cã privirile fotografiilor vor iscodi laþiei elementului primordial apa continuare în pag. 6
6 Literaria Anul I, nr. 2/2010
continuare din pag. 5 N.N. Negulescu despre Ionu] Caragea (Canada)
unul pe altul nu ne mai intere- plin de cutezanþã/ Ca ºi întâia macrocosmos. printre atâtea alte o mie/ (Iubiri
seazã ceilalþi/ suntem doi îngeri oarã/ ªi iatã-l cum grãieºte/ Prin Idealitatea demeresului se off-line).
rãstigniþi de trandafirii inimilor în cãrþile creºtine/ De mori este lu- prefigureazã din conºtientizarea Când sufletul poetizeazã, po-
mica noastrã chilie de sfinþi (tanti, meºte/ ªi voi veþi fi ca mine/ ªi (ºi acceptarea) ciclurilor de re- ezia este sugeratã (evocator)
tanti). Iar în alt loc: / viaþa este iatã-l cum coboarã/ În tot se regã- naºteri: /nãscut pentru a fi liber/ printr-o regãsire cu geniul emi-
zero, la puterea doi/ ºi rãmâne ze- seºte/ E croncãnit de cioarã/ ªi cãutãtor de comori printre tainele nescian: /ne odihneam regãsiþi
aripã de peºte/ ªi cãi necunos- acestei vieþi/ nãscut pentru a fi sub teiul bãtrãn/ din flori îþi îm-
cute/ Culegi ceea ce semeni/ ªi om/ îndrãgostit de himerele aces- pleteam o cununã,/ flori muri-
vrute ºi nevrute/ ªi semeni printre tei lumi/ nãscut pentru a fi
/; toare - nemuritoare rãmân/ sus
semeni/ ªi iatã-l cum ºi-ascute/ /nãscut sã respir sufletele celor- pe cer - ºi Luceafãr ºi Lunã/ (Lui
Privirea pe-ndelete/ ºi suflete lalþi/ (Nãscut pentru a fi liber). Eminescu). Tot metaforizând, ne-
pierdute/ Te hãituiesc în cete/ ªi /nãscut sã fiu om/ - subtil enunþ, cunoscutul este redus la cunos-
iatã-l cum domneºte/ În viaþã ºi menit sã (re)confirme consacra- cut: /m-aþi cãutat peste tot ºi
în moarte/ Lumeºte nelumeºte/ rea omului (ca divinã emanaþie eram pretutindeni în adâncul fi-
Aproape ºi departe/ ªi iatã-l cum din monada universului, potrivit inþei/ în esenþa lemnului crucii/
pãºeºte/ Poet printre poeþi/ Lu- Teoriei Creaþionismului), dincolo (Sentiment accesibil).
mescul nelumescul/ Mã vreþi ºi de rigida interpretare din Teoria Efervescent, M-am nãscut
nu m-aveþi
/. Dupã cum se ob- Transformismului, susþinãtoare pe Google, oferã o posibilã
(doar) a percepþiei somatice. Cro- transformare poeticã a lumii, cã-
matica metaforicã /nãscut sã reia nu-i lipseºte un istorism arhi-
respir sufletele celorlalþi/ este un tecturizat.
veritabil element de coeziune, de Vinerea Mare deschide fe-
comuniune, dar ºi de amplitudine, reastra spaþiului extins, ocupat de
ro, nuli suntem ºi noi/ viaþa este capabilã sã depãºeascã banalul Donator Universal. De aceastã
unul, împãrþit la doi/ rãmâne ju- ºi nocivitatea. Pe ritualicul tra- datã, din interior, poetul reformat
mãtate, restul la gunoi/ viaþa sun- seu, capacitatea de reprezentare în vogã expresionistã, aspirã la
tem toþi, radicali din unul/ ºi rã- poeticã dizolvã declinul timpu- Creator printr-o pulsaþie a crucii
mâne rãul ºi în mijloc bunul/ viaþa lui lãsând senzaþia unei clarvizi- cardinale: /Din miez de nuc/
este sfera, cercul ºi pãtratul/ sco- uni înfiorate: /m-am agitat în ju- Crucea mi-o duc/ spre Creator/
tocind prin toate, aflãm rezultatul / rul acelei picãturi o veºnicie/; Pe cruce mor/. Cea de a doua
viaþa e triunghiul, dreptele cate- poemã Crist îmbãtrânit s-a nãs-
te/ ºi rãmâne unghiul fãrã epitete / cut dintr-un paradox. Fiind atras
viaþa e obtuzã, pânã-n infinit/ ºi de gravitaþia terestrã, poetul trã-
rãmâne punctul, singur ºi uimit / ieºte experienþele existenþiale cu
viaþa-i printre puncte, o mulþime servã, forþa de iradiere are darul fidelitate, în circumstanþele po-
vidã/ ºi rãmâne moartea, singurã, de a înfrunta tradiþia liricã. varei timpului însumat, vinovat
rigidã/ viaþa este zero, zero abso- Volumul Delirium Tremens de perisabilitatea conþinutului
lut/ la puterea doi, un necunos- anticipeazã surprinzãtor de exact material (de fond ºi formã). Peri-
cut/ viaþa-i geometrie - simplã continuitatea operei poetului în sabilitate care, îi penduleazã cre-
cum sunt Eu/ însã Eu2 = Dumne- care esenþialul rezultã din întreg.
zeu/ (Eu la pãtrat), unde struc- Principalele virtuþi ale scrii-
turarea paradigmei, convenþiile turii din M-am nãscut pe Google
rimei, numãrul de silabe din vers, se descoperã abia dupã trecerea
nu împiedicã originalitatea sã se prin poemul invocator Lãsaþi-mã
manifeste în mod distinct. sã-mi termin poezia (pag. 60): /
Nu cumva, preocuparea vo- poezie deschide-te ºi lasã-mã sã
inþei expresive faþã de voinþa for- intru/ în tãrâmul tãu de vis/ sufle- /Ar trebui sã iubeºti picãtura
malã ia aspectul unei oficieri de- tul meu este cheia cuvintelor/ su- pentru cã-þi limpezeºte sângele ºi-
zolante, pentru ca în finalitatea ferinþa mea este calea /; ea este þi domoleºte focul în rãrunchi/
poemului sã-ºi proclame superi- casa în care mã voi odihni/ mor- (Picãtura). Sau: /cerul poleit/
oritatea prin transcendenþã? Pe mântul la care-mi vor plânge co- prometeice gânduri/ (Unde
calea înnobilãrii, tema creaþiei piii/ rugãciunea cãtre bunul Dum- eºti?); /am bãtut din poartã în
sale poetice este în legãturã natu- nezeu/ ea îmi este fericirea/ ºi exi- poartã/ strângând de pe ici de
ral-spiritualã cu universul, culmi- lul /. Þinând seamã de claritatea pe colo puþinã iubire/ o þin la
nând prin bogãþia conþinutului semnificaþiei simbolice, sesizãm pieptul meu am crucea cheie/
(ªi semeni printre semeni): /ªi înnoirea eforturilor spirituale în- (Am bãtut la poartã); /la mal zul sapienþial între derizoriu ºi
iatã-l cum pãºeºte/ E mai bãtrân spre speranþa apropierii de per- pãmântul jãratec/ aerul plin de fum transcendent. Altfel, cum de se
cu-o treaptã/ A fi este - lumeºte - / fecþiune (nãzuinþã etern umanã). ºi pucioasã/ botezul focului/ implicã ca actant al ideii de îm-
O pildã înþeleaptã/ ªi iatã-l cum Rezolut sens dat vieþii cu valenþe (Rugãciunea unui fachir); /mã
se-nalþã/ La cer fãrã sã-l doarã/ E înãlþãtoare din microcosmos în gândeam unde o fi inima mea/ continuare în pag. 7
Anul I, nr. 2/2010 Literaria 7
continuare din pag. 6
N.N. Negulescu despre Ionu] Caragea (Canada)
bãtrânire Cristicã? Apoi, tot el,
poetul, dã o altã configuraþie sã curgã/ ºi nu va fi un secret/ dupã o alchimie proprie. Astfel, stinse/ (trãiesc în paradisul cu
structurii textuale, pentru ca în doar un plânset secret/ ca înfri- devenite prototipuri cu armonii luminile stinse).
încheierea parabolicã sã pulveri- gurarea unei pãsãri bolnave/ pã- de rezonanþã, ele capãtã valori În poemele lui Ionuþ Caragea,
zeze iniþiatic paradoxul: /te în- rãsite de stol/ privind la ultima într-o ierarhie a semnificãrii: /o
trebi de ce te atrage bãrbatul frunzã/ ca la o ultimã fãrâmã de zi în care timpul/ nu are timp sã-
acela/ cu pãrul albit ºi mâinile as- cuib/. Mereu, mereu, dezvol- ºi numere paºii/ în care pãsãrile
pre/ de unde are toate acele sem- tã neîncrederi ºi îndoieli, apte de îºi ascund veºnicia sub aripi/ ºi
ne pe trup/ vrei sã-i fii camarad a intra în textul poetic: /o lume cenuºa þi se aºazã/ la rãdãcinile
de arme ºi scut/ pe drumul gropit îºi tãinuie glorii/ o lume dezvãluie unui foc fãrã fum/; /o zi în care
spre necunoscut/; /tu ºtii fe- zorii/ un pas îl urmeazã pe altul/ te-ntrebi/ ºi dacã pãcatul nu e pã-
meie/ cu vârsta se-aºazã gloria iar urma rãmâne ofrandã/ pãmân- cat/ ºi dacã alegi ºi calea cea mai
pe faþã/ însã cununa de spini este tului frate de cruce/ ºi gândul de- uºoarã/ ºi dacã te legi cu lanþuri
numai a lui/. Mai departe în parte te duce/ o lume priveºte
Agnus Dei, poetul se recu- spre culme/ se-nalþã spre veºnicul
noaºte ispitit, atins chiar de o pã- haos/. Nivelul referenþial din
cãtoºenie, acuzã singurãtatea actul sãu liric se prelungeºte pâ-
devoratoare, vede în sclavie o nã la luarea în stãpânire a versan-
chintesenþã a puterii distruc- tului umbrã-credinþã: /Colind
tive, primeºte robia impietãþii: / cãt e lumea de mare, pãmântul/
pânã ºi Dumnezeu s-a nãscut bã- iubirile mele trecute ca gândul/
trân/ (..?), dar vrea /sã mor li- ºi umbra îºi pune în mine credin- pânã ºi tãcerea jubileazã datã
niºtit pe limba mieilor/. Spon- þa,/ s-o port spre-ntunericul veº- cu vocea la maxim
: /cum vrei
tana dorinþã a procesiunii sacri- nic - sentinþa/. Echilibrul meta- sã te þinã minte lumea/ ca pe un
ficiale, vine tot din simbolistica poetic din Donator Universal om vesel/ ca pe un om trist plãn-
Vechiului Testament (ca jertfire gând adesea/ ca pe un poet spân-
întru Providenþã), culminând prin zurat de cuvinte înalte/ cu ochii
mântuitorul simbol Cristic (Mie- pierduþi printre stele/ îmbibate-n
lul=Iisus Cristos nazarineanul). alcool/ priveºte lumânãrile se
Personal, îmi rezerv dreptul de falsul destin/ ºi scrii poemul aprind/ în cimitire se proiecteazã
sã cred cã, la facerea cãrþii Do- suferinþei fãrã margini/; /o zi în filmele mute/ ºi cine sã aplaude
nator Universal, Ionuþ Caragea care statul pe loc/ sub un copac ºi cine sã aplaude/ ºi cine sã de-
a fost marcat de o devastatoare imaginar/ îþi poate aduce univer- ranjeze aceastã tãcere sublimã/
seismã interioarã. Însã salvarea, sul în palmã/ (poemul suferinþei). ºi cine va ecraniza învierea/ a câ-
ieºirea din dramatic, s-a produs Intuitivul dã prezenþele intro- ta înviere doamne/ de la care prie-
graþie spiritului sãu, însetat de specþiilor de instanþã misticã: tenii noºtri lipsesc/ a câta tãcere
divinitate. Exemplele pot con- /poate cã raiul nu este/ decãt o datã cu vocea la maxim/ a câta
tinua din ciocnirea straturilor mulþime de inimi concentrice/ trecere în revistã/ (tãcere datã
eterogene: /oare este o crimã în poate cã sângele curge/ doar pe cu vocea la maxim).
un jgheab de duzinã/ poate cã Prin imboldul sãu creator, tâ-
celui de sus nu-i place/ omul nãrul poet Ionuþ Caragea - al cã-
habotnic/ ci omul care învaþã sã rui suflet are limpezimea ºi me-
se cautã în Durere-moarte-viu: zboare/ chiar dacã zborul þine de moria ancestralã a cristalului -,
/Mã-ndrept ca un proscris, spre pântecul mamei/ ºi pânã la bãtrâ- ne-a dãruit un regal liric în patru
þãrmuri anateme,/ Poeme ºi iubiri, neþea prãpastiei/ (inimi concen- volume, demn de o înaltã preþuire.
iubire în poeme/; /Geea îºi trice). Deloc episodic - dar cu la- Dar, pentru o definire mai exactã
scoate sânul, sunt oare al sãu turi diametral antagonice, sãlãº- a Quadrivium - Trivium-ului dar
fiu?/ Înlãcrimez pãmântul, durere- luieºte în simþurile poetice întu- ºi a Quantei vestitorului înzes-
moarte-viu/. nericul, întruchipându-ºi dupli- trat Ionuþ Caragea, citez un frag-
Cu o intensitate neaºteptatã, citatea: /întunericul/ nu este de- ment de text celebru în care acesta
Omul din cutia neagrã iese din cât un paradis/ cu luminile stin- se regãseºte: Izvorul a tot ce e
propria fiinþã lãuntricã a poetului, se/ în care oamenii-ºi strigã pe viaþã omeneascã zãcea pentru
venit sã întâmpine lumea în tota- nedrept/ izgonirea/ ce poate fi Goethe în sufletul individual, în
litatea ei. Poetul foloseºte un fur- mai frumos/ ca paradisul cu lumi- monada ce se dezvoltã dinãuntru
nal misterios în care topeºte alu- nile stinse/ acolo unde se alto- în afarã ºi trãieºte în cursul aces-
faþa lui dumnezeu/ sã ucizi pentru viuni, dând la ivealã fluidul in- iesc pãcatele lui Adam/ cu pãca- tei dezvoltãri avântate într-o le-
o poezie/ numai pentru ca acea candescent, decantat, distilat. tele Evei/ acolo unde încolþesc gãturã natural-spiritualã cu uni-
poezie/ sã aibã parte de viaþã?/. Comburantul este suferinþa. Tur- seminþele veºniciei/ bun, ºi cu lu- versul (Fritz Martini, Geschichte
În Ultimul zbor se resimte trau- narea (ºi patinarea) în formele mina ce facem?/ închidem ochii der deutschen Literatur, Ed. I-a
ma pãrãsirii: /voi lãsa lacrimile sintezelor poetice se prelucreazã ºi visãm la paradisul/ cu luminile 1949).
8 Literaria Anul I, nr. 2/2010
Risipite...
[i adunate \ntr-un op valoros
Cartea Risipite (Valen]ele ale poetului (realizate la momente ]ionale de Filatelie dup# 1974.
comunic#rii prin timbru - vol. IV; diferite, de fotografi diferi]i, \n ora[e Succesul acestei noi ramuri de co-
Eseuri, reportaje, interviuri), de diferite), denumirea emisiunii [i data lec]ionare este determinat de faptul
Andrei Potcoav#, ap#rut# la Ed. apari]iei. c# \n centrul aten]iei r#m@ne tot mar-
Sitech, din Craiova, \n 2009, este Andrei Potcoav# evoc#, \n con- ca po[tal#, c#reia i se asociaz# ilus-
structurat# pe trei sec]iuni: I - Fila- tinuare, popasul lui Eminescu la trata (cartofilie) [i [tampila (marco-
telia \n varii ipostaze, II - Reportaje, Flore[ti (Dolj), la conacul boierului filie), din simbioza c#rora, ca rezul-
prin e[uarea a patru nave cu produse
interviuri [i III - _n Craiova, omagiind Nicolae Mandrea. tant#, apare «ilustrata maxim#», cu
petroliere din convoiul iugoslav
valorile acesteia (reportaje, eveni- _n capitolele urm#toare este ajutorul c#reia se pot \ntocmi colec]ii
Karlovac, [i este elogiat# implicarea
mente, c#r]i, eseuri). prezentat# domnia lui {tefan cel Mare ce, cu spectaculozitatea lor, dau un
factorilor de conducere ce au ac]io-
_n debutul volumului, autorul \ntr-o conexiune istorie-numisma- nou impuls «b#tr@nei filatelii» - ne
nat \n scopul rezolv#rii situa]iei. Tot
(inginer de profesie) \[i justific# pre- tic#-filatelie. spune autorul volumului.
aici sunt realizate interviuri cu diverse
ocuparea literar# printr-un titlu inte- Urcarea pe tronul }#rii Rom@- _n capitolul intitulat 2007 - Pa-
personalit#]i din domeniul economiei,
rogativ: De ce scriu...?. Dup# ce ne[ti a lui Mihai Viteazul, g@ndurile noramic maximafil, se explic#, prin-
al industriei [i al agriculturii.
face o incursiune prin evenimentele [i faptele voievodului sunt descrise tre altele, termenul de maxim# [i
Sec]iunea a III-a este compus#
post-decembriste, sco]@nd \n relief printr-o serie de emisiuni filatelice. sintagma carte maxim#.
dintr-o suit# de recenzii ale unor
aspectele negative ale clasei politice Este evocat genialul construc- _n Erori impardonabile (I) este
c#r]i, eseuri [i evenimente la care
rom@ne[ti, [i elogiaz# meritele pu- tor Anghel Saligny, cu toate reali- dat un exemplu cu un \ntreg po[tal \n
autorul a participat.
blica]iei craiovene Ra]iunea, al z#rile sale, apoi Nicolae Titulescu, care explica]ia realizat# este eronat#:
Lucrarea O via]# \n slujba ari-
c#rei director de imagine este, re- marele diplomat rom@n, persona- \n loc de Palatul Marincu din Calafat
pilor rom@ne[ti, a prof. univ. Gh.
vist# care i-a g#zduit, printre altele, litate marcant# a intelectualit#]ii ro- (construit dup# planurile arhitectului
Zarioiu este prezentat# cu lux de
dou# suite de eseuri privind m#r- francez Paul Goltereau) apare Cra-
am#nunte: Bazat# pe un bogat
turii istorice [i m#rcile po[tale, autorul iova - Muzeul de Art# (oper# a acelu-
material documentar - procurat cu
ne spune simplu: iat# motivul pentru ia[i arhitect francez). Pentru compa-
greu de la Saloanele Aerocosmice
care scriu. ra]ie sunt redate grafic cele dou#
Interna]ionale din Vest [i Est (Anglia,
_n prima sec]iune (Filatelia \n varii piese.
Fran]a, Rusia) -, unde autorul a par-
ipostaze), autorul \ncepe cu o inte- Erori impardonabile (II) are ca
ticipat, aceast# lucrare prezint# nu-
resant# sintagm#: Integrare euro- motto o frumoas# epigram# (au-
meroase informa]ii de ultim# or# din
pean# prin filatelie - hobby-profe- torul nu ne spune a cui este), pe care
avia]ie, elemente ce \ntregesc armo-
siune-spiritualitate. Este o prezen- o citez: Colec]ionarul [tie/ C# doar
nios forma atractiv# [i pl#cut#, prin
tare a inginerului Andrei Potcoav#, \n filatelie/ O eroare c@t de cras#/
care se reu[e[te s# se redea mo-
cu drumul parcurs de la na[tere Este foarte pre]ioas#!. Dup# ce face
mentele cele mai semnificative din
p@n# \n prezent, [i cu toate realiz#rile un istoric al statuii lui A. I. Cuza (oper#
istoria avia]iei universale.
sale (care nu sunt pu]ine), at@t pe a sculptorului florentin Raffaello
Sunt elogia]i: comandor aviator
plan profesional, c@t [i pe plan filatelic Romanelli), autorul c#r]ii \[i exprim#
(r) ing. Gh. Zarioiu, comandor avia-
(hobby-ul s#u de o via]#), f#cut# de indignarea pentru introducerea
tor (r) Mitic# Mirea, comandor avia-
Emil L#z#rescu, directorul publica]iei piesei eronate \n circuitul comercial
tor (r) T#ma[ Gheorghe, lt. coman-
Ra]iunea. Afl#m de aici c# dl. Andrei m@ne[ti, neobosit lupt#tor pentru po[tal: \n cadrul opera]iei de «montaj
dor aviator (r) Iov#nel N. Marin,
Potcoav# este membru al Academiei cauza p#cii. a formei», de prelucrare a diapoziti-
comandor aviator (r) Ilie Dumitrescu
Europene de Filatelie [i de]in#tor a A. Potcoav# face, \n cadrul pri- vului cu imaginea dorit# a se repro-
etc. Sunt elogia]i veteranii de r#zboi:
numeroase [i importante distinc]ii mei sec]iuni, prezent#ri [i aduce cri- duce pe pies#, din neglijen]a lucr#-
col. (r) prof. Marin Iordache, col. (r)
na]ionale [i interna]ionale \n domeniul tici c#r]ilor: Ghid mondial de timbre torului, s-a inversat diapozitivul,
Emil Gheorghi]# etc.
filateliei. eronate, de Jean-Pierre Mangin; consider@nd drept fa]#, versoul
_n Craiova \[i omagiaz# valorile
Urmeaz#, apoi, Filatelie [i ge- M#rcile uzuale. Regele Ferdinand, acestuia, astfel c# \n cadrul piesei se
spirituale este adus un omagiu ma-
nealogie, unde autorul, plec@nd de 1919-1929. Timbrele de asisten]# modific# amplasamentul obiectivelor
relui c#rturar academician IPS Nestor
la o pies# filatelic#, realizare a ad- social# 1920-1929, de Traian Ata- din imagine, piesa realizat# consti-
Vornicescu, mitropolit al Olteniei, la
ministra]iei po[tale a Republicii Mol- man; Manualul expozantului tema- tuind o variant# ce nu se reg#se[te
doi ani de la trecerea \n eternitate.
dova, prezint# arborele genealogic tician [i Contribu]ii la evocarea unor \n realitatea obiectiv#.
Este prezentat prof. dr. ing. {tefan
al poetului Mihai Eminescu - o pro- evenimente, 1985-2008, de Dan. N. Partea a doua a volumului este
C. Teodorescu - \ntemeietorul oeno-
blem# mult controversat# [i totodat# Dobrescu; Compendiu de maxima- destinat# reportajelor [i interviurilor.
logiei moderne rom@ne[ti -, apoi, cu
generatoare de nenum#rate su- filie, de Petre Pitea. Este descris Parcul Na]ional Re-
prilejul \mplinirii a 124 de ani de la
pozi]ii. Urmeaz# un istoric al maxima- tezat - rezerva]ie a biosferei, este
na[tere, poeta Elena Farago, cea
_n capitolul Mihai Eminescu pe filiei, ca o ramur# a filateliei, ce s-a redat#, \n mod cronologic, atmosfera
documente filatelice, sunt prezen- impus dup# 1945 [i a fost oficiali- evit#rii unei catastrofe ecologice pe Doina DR~GU}
tate cele patru fotografii cunoscute zat# \n cadrul Federa]iei Interna- malul rom@nesc al fluviului Dun#rea, continuare \n pag. 9
Anul I, nr. 2/2010 Literaria 9
continuare din pag. 8 Ecaterina Bargan (10 iunie, 1991, Chiºinãu) este studentã la
Colegiul Naþional de Comerþ al ASEM, Chiºinãu. Din 2009 este
valoros dependenþe
Pentru Tineret - 2009, Premiul I la seria a treia a concursului naþional
Agatha Grigorescu Bacovia - 2009.
ei beau cafeaua cu zahãr ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○
mai poetic# [i mai personal# poet# a mult zahãr
genera]iei noastre literare, cum o ºi nu mai sunt îndrãgostiþi poem defect detalii
considera criticul literar Eugen Lo- nu mai iubesc deloc nu se întâmpla nimic special uneori strãinii îmi inspirã fricã
vinescu, este omagiat# de autor. _n ei îºi scuturã viaþa de sine maºinile se deplasau rapid prin simpla idee
continuare sunt descrise manifest#rile ºi moartea o scuturã un camion imens era parcat de imprevizibil
la cea de-a V-a edi]ie (2005) a Zile- de tãciunea terestrã pe diagonalã mã liniºtesc legându-mi
lor Marin Sorescu. oamenii se adunã încet iar oamenii îi vedeam cugetul de lucruri mãrunte
Tot \n cadrul celei de-a III-a sec- pe la case translucizi care ne unesc
]iuni sunt prezenta]i c@]iva condeieri calcã absent pe iarba prin sticla aburitã de la staþie care ne fac sã ne simþim
ai Cet#]ii B#niei: prozatorul Ionel îmblânzitã mai demult ºi ningea mãrunt sub un cer
Anton Datcu, epigramistul Miltiade încã ningea chiar dacã nu simt cã îmi
Ionescu, scriitorul Marian Barbu, revelaþii maºina de curãþat strada aparþine
jurnalistul Emil L#z#rescu, N. Sava. niciun bãrbat despre mã urmãrea cum se întâmplã atunci
Ionescu, Alexandru Gheorghe, Se- care am scris nu a fost avea aceeaºi vitezã ca ºi mine când îmi întorc intuiþia
ver C. R#duic# etc. destul de puternic poate puþin mai rapidã pe toate pãrþile
Materialele ce compun cartea ca sã rãmânã cu mine aveam senzaþia în alegerea unui ceai
sunt \nso]ite de prezent#ri grafice sã-mi iubeascã întunericul cã o sã mã ºteargã dintre mai multe
foarte pre]ioase, dar trebuie s# spu- niciun bãrbat nu a înþeles de pe faþa pãmântului denumiri pretenþioase
nem c# unele dintre ele sunt prost cât de tristã sunt strãzile tot murdare ca într-un final
redate (vina este a tipografiei, sau atunci când zâmbesc rãmâneau înainte sã comand unul
poate imaginile au fost foarte vechi, eu cred cã martie a nins pe copaci erau lipite anunþuri negru simplu
sau poate au fost xeroxate prost). pentru mine erau dezlipite anunþuri sau când încerc
Volumul d-lui Andrei Potcoav# atât de mult mi-am dorit patru poliþiºti aºteptau sã observ diferenþa
este foarte stufos, are 352 de pagini o pozã sã traverseze strada dintre ciocolata fierbinte
format A4, [i este scris cu caractere cu iarna trecutã ca niºte pioni zãpãciþi ºi ciocolata cu lapte
mici (Times New Roman 9). El cu- pe tabla de ºah remarcând imediat
prinde articole, interviuri, recenzii, Senzual mã simþeam defectã faptul cã acea fierbinte
personalit#]i etc., ap#rute \n publi- O sã te privesc dezgolitã cumva chiar putredã se rãceºte mai repede
ca]ii precum Filatelia, Ra]iunea, Pânã la umãr m-am închis înlãuntrul meu când mãsor cu privirea
Mesagerul Olteniei, care sunt O sã privesc o piersicã neagrã îmi reþineam respiraþia lungimea coloanei
aranjate nu dup# data apari]iei, ci Într-un bol spart ca sã nu dispersez înafarã de oameni
sunt grupate \n sec]iuni (trei) [i, apoi, Într-un aer irespirabil nimicnicia din mine din rânduri
\n cadrul sec]iunilor, pe teme. O sã privesc mâinile tale vroiam sã-mi dãruiascã exact din mijlocul ei
Coperta I, concep]ie grafic# a Braþele tale cineva lalele roºii tot atunci timpul parcã
autorului c#r]ii, este foarte suges- Antebraþele tale sã-mi simt existenþa se grãmãdeºte
tiv#: pe un fundal albastru (culoarea Dezgolite am ajuns sã percep în scoica unui melc
cerului senin) este aplicat# o pan# ªi o piersicã neagrã numai griul lasându-se cãrat
(prin reducere la absurd, am zice c# O sã conserv urâtul ei pavilioanele fãrã ferestre de sãrmana vietate
este chiar scriitorul), din care se Ca tu sã îmi aparþii numai mie liniºtea oamenilor lipicioasã
desprind (se risipesc) fulgi ce se O piersicã neagrã care îºi plimbã câinii când se întâmplã
transform# \n p#s#ri c#l#toare (g@n- Fiindcã mã tem de dispariþii care îºi plimbã gândurile ceva rãu ºi spaima
durile scriitorului). Neagrã ca sã nu o mãnânce vârfurile laterale ale copacilor se citeºte diferit
Carte de culturalizare, \mbog#- Nimeni greºelile mele incipiente dar se citeºte în ochii tuturor
]it# prin contribu]ii personale insolite Ca sã nu disparã nimic nu am purtat niciodatã simultan
[i, \n acela[i timp, etalare a preocu- Din tablou cravatã
p#rilor personale \n conexiune cu Sã nu dispari. deºi întotdeauna visare
zestrea de cultur#, volumul Risipite, mi-am dorit asta totul pare mai real
al omului de cultur# Andrei Potcoav#, nu am izbutit sã salvez atunci când
are at@t valoare literar#, c@t [i va- nicio floare fãrã ghiveci atingi adevãrul
loare istoric#. adun pãmântul în mâini ca sã observi apoi
Doina DR~GU} ºi mã doare cerul gurii cum îþi sângereazã palma
10 Literaria Anul I, nr. 2/2010
acas# la C#lim#ne[ti
○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○
La 11 ianuarie 1950, din buletinul
de analizã radilogicã reiese cã
Cunoºteam, de ceva vreme, Ioana Cantacuzino suferea de de-
despre Ioana Cantacuzino din calcifierea difuzã a tuturor oaselor
Fãrã îndoialã cã Ioana ºi-a Sigur cã pentru Ioana a fost
opera scriitorului Constantin ºi de o uºoarã sclerozã pulmonarã.
petrecut copilãria în Cãlimãneºti, o loviturã puternicã, iar decizia
Mateescu, dar nu-mi era sufi- În 1949, printr-o adresã a Pri-
de vreme ce ºcoala primarã a ei, din acest moment, de a nu mai
cient, ºi atunci Arhivele Statului mãriei Cãlimãneºti, i se reparti-
absolvit-o aici, în 1906, fapt ce zbura, este de înþeles, în schimb
- Filiala Vâlcea mi-au fost de fo- zase o camerã ºi o anexã (pentru
reiese din certificatul semnat de a luptat pentru înfiinþarea ªcolii
los. Cine a fost Ioana Cantacu- bucãtãrie) în imobilul de pe str.
cãtre directorul ºcolii Nae Zamfi- de pilotaj de aviaþie ce va purta
zino ºi de ce pe meleaguri cãli- Lenin, nr, 110, contract pe peri-
rescu. Studiile liceale le-a fãcut numele fratelui.
mãneºtene? Ioana Cantacuzino, oada 23 aprilie 1950-23 aprilie
în Franþa, vorbea fluent franceza Înzestratã cu o mare putere de
se pare, este ultima descendentã 1951, cu prelungire pânã la 30
ºi germana. Fratele ei, Mircea, a muncã, personalitatea ei se im-
a Cantacuzinilor, care a trãit în septembrie 1951. În tot acest timp,
fãcut studiile inginereºti la Poli- pune în viaþa publicã, apare frec-
aceste locuri, nu departe de noi, Ioana poartã corespondenþe, ul-
tehnica din Charlottenburg. A- vent în ziarele vremii, e fotografi-
la Vila Cantacuzino. A fost un tima fiind cea din 8 decembrie
traºi de poezia zborului, cei doi atã cu familia regalã, face parte
pionier ºi un as al aviaþiei, po- 1951, cu Simona Greceanu, în care
învaþã la ªcoala de Pilotaj cu lt. din juriile marilor concursuri
sesoarea brevetului de pilotaj fe- îi scrie despre starea ºi neajun-
aviator Octav Oculeanu, care a- aviatice. A fost cãsãtoritã cu Gri-
minin cu nr. 1 din þara noastrã, surile ei.
vea în subordinea sa 9 bãieþi ºi gore Carp ºi cu violonistul Perºu.
din 1930 - directorul ªcolii de Doar cãrþile i-au fost alinare,
o fatã, iar fata nu era alta decât Nori negri deasupra Europei,
Pilotaj Ing. Mircea Cantacu- renunþã la mâncare pentru a-ºi
Ioana Cantacuzino. Octav Ocu- izbucneºte cel de-al doilea rãzboi
zino, din Bucureºti. cumpãra de la Râmnic cãrþile de
leanu este ajutat de Mircea Can- mondial. Prinþesa Ioana Cantacu-
La 27 mai 1950, Ioana, în istorie care o interesau.
tacuzino pentru a amenaja un te- zino intrã în conflict cu Antones-
vreme ce se afla la Cãlimãneºti, Are un studiu despre Schitul
ren de aterizare la moºia de la cu, care dã ordin sã fie internatã,
solicitã o copie dupã extrasul ei Sf. Ioan dela Piatra, aºa-zisa
Cornu (Prahova), proprietatea în anul 1941, în lagãrul de la Târ-
de naºtere emis de Plasa Cotu Cozia Veche, în care localizeazã
Cantacuzinilor. gu-Jiu, iar dupã câteva luni o gã-
Lung, comuna Izlaz-Brãila. Cozia Veche, enumerând pe cei
Niky ºi Sideri îºi distrug avi- sim cu domiciliu forþat în vila de
Ioana Maria, nãscutã la 2 care s-au ocupat de studiul ei:
oanele, Ioana se prãbuºeºte cu la Cãlimãneºti. Aici, Ioana gãseºte
septembrie 1895, fiica lui Maria dr. Ionescu Dominic, Schituri ºi
avionul sãu, dar scapã cu viaþã un loc liniºtit, cu mobilã de lux,
Ion Fãlcuianu (29 ani, nemãritatã) biserici de sat, 1931, dr. Wolf.
ca prin minune, entuziasmul covoare, lenjerie finã, bibelouri,
Martori: Ion G. Cantacuzino, Un alt manuscris, Strãinii
foraºiºtilor nu poate fi frânt. toate din inventarul vilei. Acolo
inginer (48 de ani), domiciliat despre noi, aducând în atenþie
Euforia acestor tineri ia sfâr- sus, în înãlþimi, se va fi gândit oare
la F-ca de ciment, Brãila. operele lui Vergiliu, Horaþiu º.a.
ºit odatã cu prãbuºirea avionu- Ioana la câte privaþiuni va fi su-
Albert Meyer, inginer director Strãinii despre însuºirile
lui în care se afla fratele Ioanei, pusã pe pãmânt? Veþi vedea de
(29 de ani), cu acelaºi domiciliu. noastre; Graziani, Ruggieri,
Mircea Cantacuzino, care exe- ce mi-am pus aceastã întrebare.
Ing. I.G. Cantacuzino s-a cã- Biciski º.a.
cuta un zbor de agrement împre- Între ea ºi Costel Sideri, soþul
sãtorit apoi cu Maria Fãlcoianu, Ioana Cantacuzino, cea care
unã cu o elevã a sa, care scapã Mioarei, are loc un schimb de
cãsãtorie care a avut loc la Lega- a iubit zborul ºi ale cãrei aripi s-
nevãtãmatã. La câteva zile de la scrisori în care acesta o lãmu-
þia Românã din Paris, eveniment au frânt aici, la Cãlimãneºti, uitatã
accident, Mircea Cantacuzino reºte pe Ioana: Vila Cantacuzino
înregistrat în registrul instituþiei de lume, uitatã de toþi, când n-ar
moare în chinuri groaznice, la 25 rãmâne proprietatea absolutã a
sub numãrul/ 1904. Cãsãtoria re- fi trebuit sã se întâmple aºa, s-a
mai 1930. ªi poate cã acel mo- ta, tu cedând în schimb partea ta
ligioasã a fost celebratã la Biserica stins din viaþã la 15 decembrie
ment i-a inspirat Ioanei poezia din moºia Oieºti-Argeº (1943).
Românã din Paris (8/21 iulie 1904). 1951. Cauza decesului - anginã
Aviatorul: Dedic acest por- Încã din 1943, dacã nu ºi mai
Din corespondenþa Ioanei, pectoralã ºi anevrism aortic. Avea
tret memoriei primului sacrificat devreme, Ioana scrie avocatului
reiese cã ea a avut fraþi pe Mircea 56 de ani.
al acestei ºcoli de pilotaj, care a Creþoiu, proprietarul hotelurilor
Cantacuzino (cei doi au iubit Este înmormântatã în cimitirul
murit la locul de onoare, fãcând Jantea de durerile care s-au în-
zborul ºi înãlþimile), pe Pita ºi din Cãlimãneºti. Nici aici nu-ºi
pe cei doritori în arta zborului teþit din nou ºi dorinþa ei de a
Maria-Mioara, cãsãtoritã, la acea gãseºte liniºtea, pentru cã cimiti-
sã prindã aripi. ajunge la Bucureºti, la dr. Amza
vreme, cu Costel Sideri, care fã- rul este strãmutat ºi nu s-a aflat
Era înalt ºi brun cu ochi cãprui, Jianu, care a operat-o ºi-i cu-
cea parte din formaþia de pilotaj Avea un merit mare, nimeni care sã-i gãseascã loc în
noaºte boala. Vremuri grele pen-
Foraºul vesel, cum îºi spuneau Se-nãlþa sus... mai sus, credeþi - ce celãlalt cimitir, unde sã-ºi doarmã
tru Ioana. Îi scrie din nou av. Cre-
ei în glumã. Aceºtia sunt copiii spun! somnul în liniºte ºi pace, aºa cum
þoiu (acesta îi fãcuse ºi o vizitã la
din a doua cãsãtorie a ing. I.G. Can- Sburând bãtea din aripioare. face frãþiorul sãu, Dan, care ºi-a
vilã), spunându-i cã starea ei se
tacuzino. Sã mai fie ºi Dan (1897- gãsit liniºtea în umbra pãdurii de
deterioreazã: 40% foame, 40%
1899), înmormântat în spatele vieli Nu era þãrm necunoscut de el la Vila Cantacuzino.
Cãci a zburat prea mult în astã lume, cedarea nervilor ºi 20% boalã,
Cantacuzino, fratele lor? Poate cã o alee, poate cã o
De jos pãrea aºa de mititel foamea pe care o îndur este la
Cert este faptul cã moºtenito- stradã din Cãlimãneºti, pe unde
Cã e o rândunicã puteai spune. activul amorat (aluzie la Mi-
rul vilei era tatãl Ioanei, prinþul ºi-a purtat paºii Ioana Cantacu-
oara ºi Pita).
ing. I.G. Cantacuzino, iar Mioara zino, îi va purta numele, iar dacã
Dar într-o zi cãzu din înãlþimi Administraþia localã rechiziþi-
era prezentã la acest castel îna- Pierind întocmai ca o floare
pe Vila Cantacuzino s-ar aºeza o
oneazã vila pentru trupele germa-
intea Ioanei. Prin anii 1935-1939, ªi ne lasã printre mulþimi placã comemorativã care sã amin-
ne, apoi pentru armata sovieticã.
Mioara venea vara la Cãlimãneºti Gloria sa în veci nepieritoare. teascã de trecerea ei prin lume...
Scrisorile scrise ºi primite de
(chiar aºa era specificat în cartea (am pãstrat scrierea din manu- Ar fi cinstirea ei în Eternitate!
la tanti Lili îi mai aduc alinare.
de imobil; locuinþã de varã). scris - n.a.) Fenia DRIVA
18 Literaria Anul I, nr. 2/2010
Aforismele
lui Br@ncu[i
[i crezul s#u artistic
marmura, metalele sunt vii, prinde de ultimul sãu ma-
au viaþa lor proprie, gân- estru, pãrãsindu-i atelierul,
desc, ele înseºi sunt niºte cu gândul cã Nimic nu se
sculpturi, ca o expresie a înalþã la umbra marilor co-
acþiunii Naturii, dialo- paci, îºi gãseºte un drum
gheazã permanent cu ele, propriu, Brâncuºi devine
numai artistul, cu harul sãu Brâncuºi, respinge orice
divin ºi cu lupta sa neobo- model, intrând în confrun-
sitã asupra acestora, iz- tare cu materia, spre a-i
buteºte sã elibereze fiinþa descoperi, prin tãietura
din interiorul materiei, sã directã, toate tainele. Eu
I-a fost hãrãzit acestui pã- prefacã sculpturile naturale în rãmân eu ! - afirma Brâncuºi mã («Oul sau Începutul lumii»)
mânt binecuvântat de Dumnezeu, sculpturi ar- într-unul din eu aº putea ca sã miºc Universul,
de la Carpaþi ºi Dunãre, sã dea tificiale, sã aforismele sale, Poarta Sãrutului
. vã vorbeº-
creatori geniali al cãror nume au descopere Spi- cu referire la te despre marea bucurie cã iu-
dat ocol lumii. Constantin Brân- ritul tãinuit în originalitate. birea rãmâne nemuritoare; Co-
cuºi, un demiurg al sculpturii mo- materie. Prin Deprins de coºul (acestã operã de senec-
derne, este unul dintre aceºtia. urmare, arta, în copil cu încrus- tute) sunt eu; Doresc ca Pãsã-
Lui i s-a cuvenit, aºa cum s-a spus, concepþia scul- tatul în lemn, rile ºi Cocoºii mei sã umple odatã
sã situeze sculptura la înãlþimea ptorului, s-a îndeletnicire întreg Universul ºi sã exprime
la care numai Shakespeare a iz- nãscut din na- strãveche a oa- marea Eliberare
.!.
butit sã ridice teatrul, iar Beetho- turã ºi este în menilor în par- ªi Brâncuºi, precum poetul
ven, muzica, formând împreunã permanentã tea locurilor, nepereche al românilor, Mihai
acea trinitate de aur ce se înalþã comunicare cu care l-au ivit pe Eminescu, prin opera sa, nu a ur-
deasupra tuturor în arta omenirii. natura. (În de- celebrul sculp- mãrit gloria Fiindcã gloria este
Citind ºi recitind din cugetã- finitiv funcþia tor, ºlefuitor poate cea mai mare înºelãtorie pe
rile acestui prince-paysan, artistului rãmâne aceea de a permanent al marmurei, cu o rarã care au inventat-o oamenii, con-
cum îi plãcea sã-ºi spunã, îl re- descifra semnele ascunse ale înzestrare de transfigurare a pie- ºtient cã a venit pe lume cu o me-
descoperim pe celebrul plãsmui- naturii ºi de a interpreta misterele trei, singuraticul Brâncuºi este nire, aceea de a crea frumosul, de
tor de forme ºi idei, pe marele Universului). obsedat de ideea exprimãrii, prin a spori minunile lumii cu cele plãs-
gânditor, rãmânem copleºiþi de Plecat pe jos la Paris, aºa cum operele sale de artã, a miºcãrii, a muite de mintea ºi mâinile sale.
bogata-i spiritualitate, pãtrundem Badea Cârþan mersese la Roma, vieþii, a elanului, a zborului spre Sfântul din Montparnasse
mai adânc în universul operei sa- rupând câteva încãlþãri, mânat de înãlþimi, sã creeze bucurie, cãci are conºtiinþa valorii operelor
le. Se spune cã lui Brâncuºi nu-i dorinþa perfecþionãrii artistice, Fãrã inimã nu existã Arta!. sale: Coloana mea... va fi una
plãcea sã vorbeascã mult, nu dã- lucreazã un rãstimp cu maestrul O mare parte din aforisme din minunile Lumii; Eu am
dea explicaþii asupra sculpturilor Rodin, este influenþat de acesta conþin reflecþii asupra sculptu- ajuns un comis-voiajeur în bran-
sale, dar, când recurgea la veº- (Fãrã descoperirile lui Rodin, rilor sale, fãrã de care nu mai e ºa Artelor plastice mondiale;
mintele vorbirii, exprima numai cele ce am realizat eu n-ar fi fost posibilã o interpretare a acestora. Nici nu vã puteþi încã da seama
lucruri importante, gânduri alese. cu putinþã), dar repede se des- Reþinem câteva: Cu acestã for- de ceea ce vã las Eu!.
În multe din aceste texte, cu- În concluzie, e atâta dumne-
getãtorul ºi-a exprimat concepþia zeire în cugetãrile lui Brâncuºi,
despre artã ºi viaþã (Arta este ca ºi în sculpturile sale.
realitatea însãºi), despre misiu- Într-adevãr, România a dat
nea artistului. Mai întâi, arta este omenirii, prin Constantin Brân-
o expresie a ludicului, prin ur- cuºi, pe unul dintre cei mai mari
mare, artistul este un Homo Lu- ºi mai originali sculptori, pe des-
dens (Când nu suntem copii, coperitorul sculpturii moderne,
suntem morþi, Oamenii trebuie ale cãrui opere sunt admirate în
sã înveþe sã se joace, Artistul marile muzee ale lumii, iar cel care
face, în felul sãu, jucãrii
). s-a nãscut în Hobiþa Gorjului, un
Deosebit de interesante sunt sat de care s-a auzit pe toate meri-
textele aforistice prin care îºi ex- dianele, Nu va muri niciodatã,
primã încântarea, pasiunea sa având acelaºi destin, ca al lui
pentru materialele asupra cãrora Shakespeare ºi al lui Beethoven.
a trudit cu dalta toatã viaþa sa.
Pentru Brâncuºi, lemnul, piatra, Constantin E. UNGUREANU