Titanic Vals (comedie îîn trei

acte)

Personajele:
Spirache, funţionar la prefecturaă , e un personaj compus din familie, slujbaă şi cumsecaă denie. De
50 de ani şi mai bine
Dacia, te voluntaraă , foarte activaă şi foarte supusaă mamei sale
Chiriatiţa, soacra lui Spirache
Sarmisegetusa, fiica lui Spirache, supranumitaă şi prinţesa familiei. 22 de ani
Gena, turaă .
Traian, 20 de
ani, 3 clase de
liceu
Decebal,baă iatul
cel mic al lui
Spirache. 12
ani
Petre Dinu, 24 de ani

Stamatescu, caă pitan de cavalerie

Raă dulescu Mircea, licenţiat îîn drept, fost magistrat avocat. Preşedintele organizaţiei judeţene a
Partidului Naţional Socialist.
Procopiu, avocat, coleg de şcoalaă cu Spirache.
Un vecin, ca toţi vecinii.
Doica, ca toate doicile.

Actul îîntaî i

Scena 1

Spirache, Dacia, Chiriachiţa, Gena, Traian şi Decebal mp ocupaţiile individuale. Ziarul lui vertiginos
bobinul sub ochii lui
Decebal, atenţi saă vadaă caî t mai e de depaă nat din sul. Chiriachiţa îînşiraă ultimele caă rţi cu
colaci de fum, ceştile de cafea zornaă ie cific...
caî teva clipe pauzaă ...)

Chiriachiţa (îîi cade o carte pe jos): Sarmisegetusa... Ia apleacaă te, maicaă , şi daă mi valetele de jos.
Miza: Mamaă mare, te-am rugat de o sutaă de mii de ori. Paî naă acuma saă nu-mi mai zici Sarmisecetusa... zi-
mi Miza, cum îîmi zice toataă lumea. (se apleacaă îîn silaă , Gena îîi ia îînainte şi-i ridicaă cartea) Gena: Poftim...
(îîi daă cartea) Chiriachiţa: Mersi maicaă ...
Traian (care nu prea îînghite pe soraă -sa): Puteai saă te deranjezi mai repede, prinţeso, caă nu ţi se deteriora
silueta...
Chiriachiţa: Eu ştiu caă Sarmisecetusa te cheamaă ... Miza nu e nume de om... Miza, Liza, astea sunt nume de
iepe, nu de fete de oameni cum se cade...
Traian: Sigur... Şi unde pui caă numele ei vine de la cea mai mare cetate din istoria romanilor...
(Declamaî nd ironic...) “La Sarmasegetusa staă maî ndrul Decebal, ce a îînfraî nt popoare multe de jos şi
de pe cal”.
Chiriachiţa: Ba saă maă ierţi dumneata. Numele ei vine de la raă posatul ta’to-mare, caă el va botezat pe toţi.
Traian: Da’ ştiu caă şi-a baă tut joc de noi (arataă pe fiecare din cei pe care îîi numeşte) Sarmisecetusa...
Decebal... Traian... pe mama... Dacia... Dacaă mai aveam îîncaă un frate... l-ar fi botezat Turnu-Roşu...
Alt nume propriu nu mai existaă din timpul luptelor cu dacii... (un timp.) parcaă am fi familie de
îîmpaă raţi roman, nu de funcţionar la prefecturaă ...
 _ Titanic Vals

(Spirache ridicaă ochii de sub ochelari, ascultaă o clipaă despre ce este vorba, apoi reia lectura.)
Chiriachiţa: Eh! Ta’to-mare a fost institutor, baă iete, nu terchea-berchea ca voi... De vaă
botezaţi copiii Neacşu, Niţaă , Costache şi etc., nume de astea oareşcare... (taă cere un timp. Apoi ca
pentru ea.) Hm!... Auzi colo!... Miza!... (alt timp.) Miza se pune la caă rţi...
Traian: Adicaă nu se pune, cum ai dumneata obiceiul...
Dacia (aspru): Traiane!...
Traian: Mai ai mult de depaă nat, mamaă , caă vreau saă -l trimit pe puştiul saă -mi ia neşte ţigaă ri...
Decebal (prost crescut): Dar ce, sunt sluga ta? Du-te şi singur.
(Spirache se supaă raă anonim caă nu poate citi îîn linişte şi treptat, numai pentru el, îîncepe
saă zicaă : ţţ-ţţ-ţţ...).
Traian: Maă !... Acu te fac saă urli paî naă disearaă ... (îîi arataă palma).
Decebal: Uie mamaă , Traian iaraă vrea saă maă bataă .
Spirache: (cu blaî ndeţe) Lasaă -l îîn pace Traiane. Tu eşti mai mare...
Traian: Nu vezi ce obraznic e?
Gena: Ei şi! Spunei tatii... Tu n-ai dreptul saă -l baţi.
Traian: Te rog saă nu te amesteci îîn istorie. Caî nd Traian îîl baă tea pe Decebal... nu îîndraă znea saă se amestece
îîn ciorbaă nici un popor de primprejur.
Decebal (ofteazaă ): Ah! Doamne! De ce nu m-a botezat tata-mare pe mine Atila, saă -i araă t eu lui... (straî nge
pumnii)
Gena (deschizaî nd cutia de tablaă fostaă Suchard-Cacao îîn care ţine cafeaua): Mamo, nu mai e cafea decaî t
pentru douaă ceşti...
Dacia: Spirache, tu bei cafea? (faă raă saă aştepte raă spunsul): Saă nu-ţi facaă raă u la inimaă ...
Spirache (îîn jurnal): Dacaă faceţi, beau.
Miza: Beau şi eu una, mamaă !
Dacia (Chiriachiţei): Mamaă , mai bei şi dumneata una? Ai baă ut cinci azi!...
Chiriachiţa: Cum saă nu beau? Mai e vorbaă ? Beau şi cinsprezece caă sunt supaă rataă . Dacia: Gena, faă atunci
una pentru mama şi cealaltaă pentru ei. (arataă pe Miza şi Traian) Gena: A zis tata caă vrea saă bea şi
dumnealui.
Chiriachiţa: Dumnealui saă rabde... Cine vrea saă bea cafea saă cumpere. Asta e din Litra cumpaă rataă
alaltaă ieri, din pensia mea.
Spirache (straî ns îîn el şi îîn jurnal): Nu e nimic, mamaă soacraă , eu nu ţin saă beau cafea... Bea-o dumneata
pe toataă ...
Chiriachiţa (care nu aşteaptaă decaî t momentul saă se certe cu ginerele): Da ce, sunt spartaă , saă beau o
gaă leataă de cafea. Te rog, saă nu maă iei pe mine peste picior, caă pe urmaă ştii... (privindu-l saă -l
despice) sunt cam naă raă vaşaă ...
Decebal (speraă saă -şi dea seama): Daă cu staî ngul dindaă raă t! (Dacia imediat îîi lipeşte o
palmaă . Decebal raă maî ne pentru o clipaă uimit, cu maî inile îînţepenite pe firele de laî naă , apoi îîncepe
saă plaî ngaă ). Ce dai îîn mine degeaba? (plaî nge crescendo).
Spirache (lasaă jurnalul, cu milaă ): De ce dai, dragaă , îîn el?
Dacia (tranşant şi apaă sat): Fiindcaă e obraznic cu mama şi te rog saă nu te amesteci îîn educaţia copiilor.
Vezi-ţi de politica ta, acolo!
Chiriachiţa: Foarte bine i-a faă cut caă l-a plesnit. Saă nu mai fii obraznic cu persoanele îîn vaî rstaă .
Decebal: Dumneata ce te amesteci contra mea? Ce, eşti mama mea?
(imediat, Miza îîi daă o palmaă . El urlaă mai tare.)
Spirache: Ţţ! Acu’ tu ce mai dai îîn el? Ţţ! Ţţ! Ţţ!... Miza: Nu vezi cum
vorbeşte cu mama-mare?
Chiriachiţa: Aşa-i trebuie...
Decebal (Mizei): Ce dai îîn mine, faă sarmisecetato?
Traian (îîi daă o palmaă din vaî nt): Faă xina!
(Decebal urlaă mai tare.)
Spirache (niţel enervat şi cu un ton ce nu e al lui) : Laă saţi-l îîn pace, Traiane, pentru Dumnezeu! N-a faă cut
copilul nimic...
Chiriachiţa: Copilul obraznic trebuie plesnit peste guraă de o sutaă de ori pe zi.
Decebal (plaî ngaî nd): Bine zice tata, caă eşti pupaă zaă baă traî naă , fiindcaă eşti mai moţ ca toţi. (indignat, îînsuşi
Spirache se ridicaă şi îîi daă o palmaă la spate. Decebal îîncepe saă urle ca din guraă de şarpe)
Chiriachiţa (se ridicaă ): Ce dai domnule, îîn copil? (îîl şfaî şie cu ochii). Ce, crezi caă dacaă lai faă cut o dataă ,
acum ai dreptul saî -l omori? (Ia de maî naă pe Decebal, care, vaă zndu se protejat îînceteazaă saă urle,
mulţumindu-se numai saă suspine) . Vin la maica-mare, puiul mamii... (îîl maî ngaî ie). Taci cu maica-
mare... Te-a lovit raă u?
Decebal (minte): Da… Chiriachiţa: Unde,
puiul mamii?
Decebal: Colea. (arataă popoul).
[…]

3
 _ Titanic Vals

Chiriachiţa: Faă şi tu politicaă ! Nu sta ca proasta îîn neştire. Vaă z caă jurnalele le toceşti de nu mai poate omul
saă facaă nimic cu ele.
Spirache (sincer): N-am îîncredere îîn nici un partid.
Chiriachiţa: Dar îîn cine ai îîncredere?
Spirache: IÎn Dumnezeu...
Chiriachiţa: IÎn naă dejdea lui Dumnezeu, baă iete, poţi saă aştepţi tu mult şi bine. Mai bine îînscrie-te la
Averescani.
Spirache: Nu e îîn firea mea saă fac politicaă . Prea aş face dreptate multaă , daca-ş avea putere... şi aş muri
asasinat. Aşa caă n-am nici o naă dejde de la nimeni.
Chiriachiţa: Ţi-am mai spus eu... Singura naă dejde e tot frate-taă u, Tache... Dacaă nu cumva o avea şi aă la de
gaî nd saă traă iascaă o sutaă de ani.
(pe stradaă îîncepe saă se audaă o flanşnetaă , care caî ntaă Titanic-Vals. Treptat, caî ntecul se aude mai distinct,
toţi ascultaă , şi Traian îîncepe saă fredoneze)
Chiriachiţa: Ce caî ntec este acesta, Traiane, caă parcaă -l ştiu şi eu.
Traian: Titanic-Vals... (caî ntaă puţin cu vorbe): „pe-o mare gentilaă , pe-un blestemat ocean, se vede la o milaă ,
un pachebot titan... Caă pitanul Robertu şi cu matrozii sare ...”
Dacia: Aha! Valsul aă sta e de pe vremea caî nd s-a ciocnit Titanicul cu gheţarii şi s-a scufundat îîn ocean...
(pe gaî nduri) AĂ la zic şi eu naufragiu!
Miza: Splendidaă catastrofaă !
Chiriachiţa: Ia deschide fereastra niţel, Traiane, saă -l auzim mai bine... (Traian deschide.
Flaşneta tocmai trece prin dreptul casei. Melodia culmineazaă , apoi, treptat, se stinge. Toţi
urmaă resc valsul paî naă se pierde)

Scena 2

Cei dinainte, afaraă de Miza, Dinu.

Dacia: Unde te duci?

Miza: Saă maă îîmbrac... Trebuie saă ies îîn oraş... (iese palidaă , pe uşa din staî nga).
Dacia: Are ea ceva de la un timp îîncoace... E nervoasaă , distrataă ... Ne ascunde ceva... Astaă zi, mai ales, ai
vaă zut-o îîn ce hal a fost. Toataă ziua a traă snit şi a bufnit... şi tot cu ochii pe ceas...
Chiriachiţa: Mai mult a stat cu ochii pe unghii... Le-a pilit şi le-a raă spilit, de parcaă le-a avut de-un staî njen.
Traian: Se uita la ceasul de la maî naă , mamaă -mare... Pui prin soare pe armaă sarii mei c-are un rendez-vous...
şi cam baă nuiesc eu cu cine... cu monoclatul aă la de Gigi...
Gena: Nu e adevaă rat... Se duce la ceai la Angela Stroiescu. E invitataă de saă ptaă maî na trecutaă ...
Chiriachiţa: Ce modaă a mai ieşit şi cu ceaiurile astea, ziua îîn amiaza-mare... pe vremea noastraă ceaiul îîl
bea omul caî nd era bolnav şi numai seara, îînainte de culcare...
IÎnainte era doctorie şi acum...
[...]
(se aude o baă taie sfioasaă îîn uşaă )
Gena: Cine e? (se duce de deschide) A! Domnu’ Dinu! (se emoţioneazaă ).
Dinu: Saă rut-maî na. Vaă deranjez?
Gena: Deloc... Poftiţi, domnule Dinu. (cu un gest de cochetaă rie modestaă , îîşi scoate şorţul şi-l ascunde
repede sub saî nul canapelei).
Dinu (stingherit, nu poate ascunde caă tot ce spune e minciunaă şi caă adevaă ratul scop al vizitei sale e Miza):
Am venit saă spui numai douaă vorbe lui Traian şi plec...
Gena: Traian a plecat îîn oraş...
Dinu: Demult? Poate îîl pot ajunge...
Gena: Imposibil... A plecat de-un ceas...
Decebal: AĂ aă aă aă aă aă aă ! Auzi caă de un ceas! Nici de 10 minute n-a plecat! Dinu: Nu v-a spus
unde se duce?
Gena: Nu...
Dinu: Atunci, n-aş vrea saă vaă deranjez... (gest spre masa cu caă rţi)
Gena: Nu ne deranjezi deloc... Tocmai terminasem saă ne facem lecţiile. (Decebal e radios) Cred caă Traian
se îîntoarce dintr-un moment îîn altul...
Decebal: Minte! A spus caă nici nu vine la masaă ...
Gena: N-ai auzit tu bine... Trebuie saă vie... Ia loc, domnule Dinu...
(Decebal iese)
Dinu (s-a fraă maî ntat mult paî naă saă punaă îîntrebarea): Doamna Necşulescu este acasaă ?
Gena: Mama? Nu... S-a dus cu mama-mare la vizitaă ... Sunt singuraă acasaă .
Dinu (decepţionat): Nici domnişoara Miza nu e acasaă ?
Gena: Dacaă sunt numai eu singuraă , fireşte...
Dinu (faă raă saă -şi dea seama caă fiecare îîntrebare a lui e o straî ngere de inimaă pentru Gena): A ieşit probabil
îîn oraş?
Gena: E invitataă la un ceai la Angela Stroiescu.
Dinu (repede): Nu se poate...
Gena: Poftim?
Dinu (caă utaî nd saă nu se dea de gol): pe domnişoara Stroescu am îîntaî lnit-o adineauri caî nd veneam
îîncoace... Am vorbit chiar cu daî nsa... Se ducea la ceai la domnişoara Bageru.
Gena: Poate caă n-am îînţeles eu bine...
Dinu: Desigur... (taă cere staî njenitaă . Faă raă saă vrea, Dinu pune ochii pe tabloul care e pe şevalet.)
Gena: Te uiţi la zmaî ngaî lelile mele?
Dinu: Nu... (Tresare.) Adicaă ... Vreau saă spun caă nu sunt zmaî ngaă leli deloc... Face-ţi din ce îîn ce mai multe
progrese... (abia acum priveşte paî nza.)... Da... Da... Reale progrese... paă cat caă nu vaă ocupaţi serios
de picturaă ...

Scena 10

Miza, Gena, Spirache

(S-a îîntunecat binişor, şi de-aici paî naă la sfaî rşit se va îîntuneca bine de tot.)

Spirache: Bunaă seara... (E mulţumit şi jenat totuşi caă are paă laă rie nouaă .)
Miza: Bunaă seara, tataă ... (Iese)
Spirache: Dar ce are? Iar are ameţeli? O vaă d schimbataă la faţaă !
Gena: Nu... E numai obositaă ... Aaaa! Dar ce vaă d? Ţi-ai luat paă laă rie nouaă ?... S-o porţi saă naă tos... (E îîncaî ntataă
caă paă laă ria lui Spirache i-a dat un prilej saă schimbe vorba.)
Spirache: IÎţi place? (I-o prezintaă .) Gena: E foarte
frumoasaă ... Caî t ai dat pe ea?
Spirache: Mult... Mult, şi m-am şi paă caă lit...
Gena: Cum te-ai paă caă lit?
Spirache: Cum maă paă caă lesc eu totdeauna... M-am dus la Maă geanu, de unde cumpaă r eu de douaă zeci de
ani... Maă cunoaşte, c-am luat cinci paă laă rii îîn intervalul aă sta de la el... Mi-am faă cut socoteala, prin
urmare, c-o saă maă serveascaă bine... E? Caî t crezi caă mi-a luat pe ea?... (Aşteaptaă un raă spuns care
nu vine.) Patru sute de lei...
Gena: Phiuuu... Enorm!...
Spirache: Enorm, neenorm... Ce are saă fac? Am luat-o... Ca saă scap de gura voastraă ...
Gena: Eh! Nu e nimic... Saă fii dumneata saă naă tos... (Degajeazaă staî nga.)
Spirache: Cum nu e nimic? Este! Fiindcaă trei case mai sus, la Staă nciulescu, am vaă zut una la fel, cu trei sute
de lei... Saă -mi vie nebunie, nu alta... IÎndaă raă t nu mai puteam s-o duc, c-o ajustasem pe capul meu...
Gena: Te superi degeaba! Acu’ ai luat-o, te-ai paă caă lit, gata!... (Glumeşte ca saă -l îîmbuneze:) Eşti bun de
cinste...
Spirache: Am faă cut şi cinste, daă -o-ncolo de cinste... ce, crezi c-am scaă pat? Cum am trecut de Staă nciulesc,
amaă raî t cum eram, hop! maă îîntaî lnesc cu Taă naă sescu de la Fisc şi cu Savian de la Maă suri şi
greutaă ţi... “Eeee... S-o potţi saă naă tos nene Spirache,... zice... trebuie s-o uzi imediat, caă -i putrezeşte
catifeaua.” Ce are saă fac? M-am dus cu ei la aperitive şi-am dat o sutaă de lei îîn cap… Eu am
maî ncat numai o maă slinaă … din toataă afacerea… Dar ce mi-e mai necaz e caă , îîn loc saă maă
îîncurajeze de paă laă rie, mai raă u m-au descurajat…

5
 _ Titanic Vals

Gena: Cum asta?

Spirache: M-au îîntrebat caî t mai dat pe ea... şi eu ce m-am gaî ndit? Dacaă le spui caă am dat
patru sute la Maă geanu, caî nd se gaă seşte cu trei sute, la fel, la Staă nciulescu, or saă
zicaă aă ia caă sunt prost... Şi-atunci, ca saă scap, le-am spus c-am dat numai trei sute de lei...
Gena: Ei şi?
Spirache: Şi Taă naă sescu a îînceput numaidecaî t cu gura: “Tiiiii! Te-ai ars, nene Spirache... Te-a paă caă lit... De
la cine ai luat-o?” “De la Staă nciulescu”, zic. “E! Paă i vezi? Saă mergi cu mine la Maă rgeanu, şi dacaă nu
iei aceeaşi paă laă rie cu douaă sute de lei, saă nu-mi zici mie Taă naă sescule...”
(Intraă Miza)
Gena: Miza, şi-a luat tata paă laă rie... Uite ce bine-i vine...
Miza: (privind): Hm!... Nu e uraî taă ... Cam demodataă ... Dar, îîn sfaî rşit, tot are fason de paă laă rie... Caî t ai dat pe
ea?
Spirache: (uitaî ndu-se complice la Gena): Douaă sute de lei... Am gaă sit o ocazie... Altminteri n-o luam faă raă
patru sute...
Miza: Ce ocazie?... Cu banii aă ştia puteai s-o iei nouaă ... Nu face nici o sutaă de lei... Te-a paă caă lit... Şi-a baă tut
joc de dumneata. De la cine ai luat-o?
Spirache: (nu ştie ce saă mai zicaă ) De la Maă geanu...
Miza: Paă i sigur. Dacaă te duci saă iei de la Maă geanu... Singurul paă laă rier bun e Staă nciulescu...
(Intraă Dacia)

Scena 11
Cei dinainte, Dacia, Chiriachiţa

Dacia (intraî nd): Bine c-a dat Dumnezeu! Ei, aşa da! Unde saă scriu caă te-ai hotaă raî t saă -ţi iei paă laă rie?!... (îîl
contemplaă ) Şi saă ştii caă nu-ţi vine chiar aşa de raă u... Vezi? Aşami place saă fii! Ghigaă l şi simţit...
Spirache: (îîncaî ntat) IÎmi pare bine caă -ţi place şi caă eşti mulţumitaă !
Dacia: Caî t ai dat pe ea?
Spirache: (Dezolat, priveşte caî nd la Gena, caî nd la Miza): O sutaă de lei... dragaă , adevaă rataă pomanaă ...
Dacia: Ei, asta e! Unde vezi tu caă e pomanaă ?... Nu e pomanaă de loc... E chiar foarte scumpaă ... De la cine-ai
luat-o?
Spirache: (acelaşi joc): De la Staă nciulescu... El vinde cel mai ieftin.
Dacia: Staă nciulescu e un speculant ordinar. Trebuia s-o iei de la Maă geanu...
Spirache: Eh, acuma pentru un pol, doi...
Dacia: Sigur. Caă noiavem fabricaă de bani... Treaba ta! Saă vezi ce-o saă -ţi zicaă mama caî nd o saă audaă c-ai dat
ataî ţia bani pe paă laă rie... (IÎntraă tocmai şi Chiriachiţa) Mamaă !... Şi-a luat Spirache paă laă rie...
Chiriachiţa: Ei taci! (IÎl priveşte.)
Dacia: Nu-i vine raă u şi nu e uraî taă , saă ştii...
Chiriachiţa (trece la el): E verde, sau mi se pare mie?... Ia aprinde lumina, maicaă ...
(Gena aprinde)
Spirache: (ca saă -i facaă plaă cere): Verde... verde...
Chiriachiţa: E, cum îîţi vine, om baă traî n, c-o casaă de copii, saă umbli cu paă laă rie verde îîn cap?... Asta e paă laă rie
de creai... (Fulgeraî ndu-l:) Caî t ai dat pe ea?
Spirache: (dezolat ca saă scape) Gratis, mamaă -soacraă ... Gratis! Mi-a dat-o subprefectul de la trate-taă u,
advocatul, care a murit saă ptaă maî na trecutaă ... Da’ e nouaă de tot...
Defunctul n-a avut vreme s-o poarte, c-a murit prin surprindere...
Chiriachiţa: Ptiu! Bataă -te Dumnezeu, Doamne iartaă -maă , c-aşa-mi vine saă -ţi zic...
Trebuie saă fii tu care saă -ţi îînchipui caă eu o saă -ţi permit saă porţi paă laă riile morţilor...
Saă nu te prind cu îîn cap, caă te dau afaraă din casaă ...
[…]

Actul II
(Un hol salon, îîn noua casaă a lui Spirache. Un perfect prost gust. Vizibil, tabloul îîn ulei al
unchiului defunct, îîn locul portretului fotografie din actul îîntaî i. Un aparat de radio. Dispoziţia
mobilelor şi ieşirilor priveşte direcţia de scenaă . IÎn fund trebuie saă fie o uşaă care se deschide spre un
balcon. A trecut un an şi e zece dimineaţa.)

Scena 1

Chiriachiţa, Dacia, Miza

(La ridicarea cortinei, aparatul de radio e îîn funcţiune. Se transmite slujba de la bisericaă .
Instalataă comod, laî ngaă aparat, Chiriachiţa foarte cucernicaă , ascultaă sluja şi daă îîn caă rţi. E îîmbraă cataă îîntr-
o rochie somptuoasaă şi aproape ridicolaă . Caî teva clipe nu se aude decaî t muzica... Caî nd preotul va zice
Doamne miluieşte, Chiriachiţa va avea grijaă saă se îînchine cu mare smerenie. Intraă Miza.)

Miza: (Are îîn braţe un caă ţel) Bunaă dimineaţa! (vorbeşte alintat ca un copil): Zi bunaă dimineaţa lui
maman... (Ia o laă buţaă şi o daă Daciei) şi lui grande-maman (acelaşi
joc.)
Chiriachiţa: (aspru) Marş, tu!
Miza: Ia te rog, vorbeşte frumos cu Pussy.
Chiriachiţa: Pupaă -te îîn bot cu el caî t pofteşti, dar pe mine te rog saă maă slaă beşti cu
jjigodia...
Miza: Ai vrea! Jigodie de la Paris!... Probabil caă nu-ţi iese pasenţa, de aia eşti îîn duşi raă i... Dar-ar
Dumnezeu saă ţi se îînchidaă ... Na!
Chiriachiţa: Dacaă mi s-o-nchide mie pasenţa, vi se îînchid şi vouaă drumurile spre Bucureşti.
Miza: (Dintr-o dataă respectuoasaă ) Ah! Pardon! Nu ştiam caă dai de tata...
Chiriachiţa: Ce saă ştii tu? Eu trebuie saă vaă port de grijaă la toţi, cu caă rţile mele, saă racele!
Tu ştii numai saă -ţi faci unghiile şi saă -ţi duci zaă vodul cu maşina ca saă -i dai pricomigdale şi saă
latre lumea la cofetaă rie...
[...]
Miza: (pupaă caă ţelul) Zaă vodul mamei, frumos şi dulţe.
Chiriachiţa: (îîngreţo-şataă toataă ) IÎmm!... Maî nca-i-ai coada!...
Miza: Ia te rog, ştii...
Dacia: (care nu se ocupaă decaî t de gaî ndurile ei) De ce o fi îîntaî rziind ataî ta Nercea?
Miza: Aşa e, caă azi trebuie saă ne-aducaă rezultatul. (Devine serioasaă şi preocupataă ).
Trebuie saă fie discuţii aprinse la club... Ce crezi, tata o saă aibaă pe cineva contra lui?
Chiriachiţa: Ei, asta e! Cum saă n-aibaă ! El de-abia a intrat îîn politicaă , şi gata, se şi îînfige la deputaă ţie...
Fireşte caă alţii, care sunt mai vechi îîn partid, au şi ei pretenţii...
Miza: Bine, ce-a faă cut tata singur pentru oraş şi judeţ, îîntr-un an de zile, n-a faă cut
partidul de caî nd existaă : şcoli... spital... biserici reparate... donaţii... ajutoare. Mi-a maî ncat cel puţin
caî teva milioane din zestre.
Dacia: Pai d-aia l-am laă sat, ca saă -şi facaă popularitate, s-ajungaă şi el cineva... (Ofteayaă .) Eh!... Saă -l vaă d eu
deputat, şi ne scoatem noi paguba.
Chiriachiţa: Greu saă -l convingi pe baă rbatu-taă u saă facaă afaceri...
Dacia: Parcaă îîl pune cineva saă le facaă el? Afacerile or saă le facaă alţii... El n-are decaî t saă nchidaă ochii şi saă -
ntindaă maî na... ca orbii.
Chiriachiţa: Cum vine vorba, parlamentul aă sta e un fel de Vatraă Luminoasaă ? Dacia: Ar fi... dacaă n-
ar fi opoziţia...
Chiriachiţa: De ce, soro?
Dacia: Fiindcaă opoziţia are mai mulţi ochi decaî t trebuie! Asta e partea proastraă , mamaă ! Cum orbesc aă i de
vin la putere, le mai iese caî te o ureche de ochii aă lor de trec îîn opoziţie...
Chiriachiţa: IÎm!... IÎm!... am îînţeles... D-aia raă maî n chiori aă i de nu fac politicaă .

Scena 5
Dacia, Raă dulescu-Nercea,

Servitoarea: (Introduce pe Nercea din dreapta, apoi iese)

7
 _ Titanic Vals

Nercea (afabil, graă bit şi, caî nd staă jos, niţel afectat, puţin fanfaron, aleacaă pedant): Scumpaă doamnaă ...
Succes pe toataă linia... (IÎi saă rutaă maî na galant.) Dacia: (emoţionataă ) Vai, domnule Raă dulescu, nu ştiu
cum saă -ţi mulţumesc...
Nercea: Luaţi loc... (Ea se aşazaă pe canapea, supusaă ) Saă vaă explic...
Dacia: Te rog... (IÎi indicaă un scaun îîn faţa ei.)
Nercea: IÎmi permiteţi saă raă maî n îîn picioare... Nu pot vorbi niciodataă politicaă staî nd jos...
Politica, scumpaă doamnaă , e o meserie care se practicaă numai îîn picioare.
[…]
Dacia (îîn îîntrerupe): Numai saă nu-şi fi îînchipuit aă ia cine ştie ce despre el... Mai ales caă Spirache lasaă -maă
saă te las...
Nercea: M-aţi îînţeles greşit... Era vorba de oameni virgini politiceşte... De energii neepuizate îîn caă snicii
şi concubinaje de partide... Ca saă -i conving, a trebuit saă ţin un îîntreg curs de ginecologie politicaă ...
Dacaă obiecţiunea cea mai grea a fost alta... S-a susţinut caă baă rbatul dumneavoastraă ... pe laî ngaă
calitaă ţi indiscutabile, are un defect capital!
Dacia: Ce defect?
Nercea: E moale... moale... moale...!
Dacia: Aşa e... Ce e al lui, e-al lui... E moale...
Nercea: Dar ce adicaă , elasticul nu e moale? Totul e saă ştii saă -l îîntinzi, ca saă -l transformi îîn praştie, ca s-
azvaî rle piatra îîn capul lui Goliat.

Scena 6
Dacia, Chiriachiţa, Miza, Traian

Dacia: (de îîndataă ce a ieşit Nercea, izbucneşte fericitaă , alergaî nd pe la uşile tuturor.) Mamaă ! Traiane! Mizo!
Copii! (Cei chemaţi îîntraă unul dupaă altul, pe uşi diverse.) Veniţi repede... S-a faă cut! Spirache e
candidat!
Miza: Eşti siguraă ?
Dacia: Mi-a spus Nercea rezultatul. E al patrulea pe listaă ! IÎn sfaî rşit! (Exuberantaă ): Traă iesc cea mai
fericitaă zi din viaţa mea... Mai fericitaă chiar decaî t caî nd a murit cumnatul Tache...
Chiriachiţa: Zecele meu de cupaă , saă racul!... (Trece.) E! (O pupaă .) Saă ne traă iascaă , şi la mai mare!... TȚ i-am
spus eu caă o saă ai noroc cu carul îîn viaţaă ! Te-ai naă scut cu caă iţaă ...
Miza: Saă bem şampanie...
Dacia: Da,... da... saă bem şampanie... (Sunaă , intraă servitoarea, din staî nga.) Maria! Adu pahare şi o sticlaă
de şampanie din caă maraă ...

Scena 7

Aceeaşi, Spirache

Traian (focos): Uite-l... Tam-tam-tam-tam-tam-ti-ta-ti... (Caî ntaă arpegiul cunoscut.) Ura!...

Dacia: (se repede îînaintea lui, exuberantaă ) Spirache... Spirache... vino saă te... (Se opreşte îîn faţa aerului lui
dus) Dar ce ai, dragaă , nu ţi-e bine?
Traian: (acelaşi joc) Ce e, tataă ?
Chiriachiţa: Maă Spirache, maă !... (Toţi sunt laî ngaă el, cu figuri îîn panicaă .) Ia spune! Ce e cu tine? Ce ţi s-a
îîntaî mplat?
Spirache: O nenorocire... (E dezolat.) Toţi: Ce e?
Spune!
Spirache: M-au pus mişeii candidat! (Raă maî ne cu ochii îîn gol, epuizat.) Chiriachiţa: Asta e
nenorocirea care ţi s-a îîntaî mplat?
Traian: Face farse...
Spirache: Nu fac nici o farsaă . (Sincer): Vaă dau cuvaî ntul meu de onoarecaă e adevaă rat. Adineauri, la
unsprezece... am fost pus candidat pe lista guvernului... al patrulea.
Chiriachiţa: Te pomeneşti caă vreai saă te puie îîntaî iul?
Spirache: Nu, mamaă -soacraă . Nu vreau saă fiu nici îîntaî iul, nici al patrulea... nici al nouaă lea... nu vreau saă fiu
deloc... asta e...
Dacia: Ce, nu eşti îîn toate minţile?
Spirache: Voi nu maă îînţelegeţi pe mine!
Dacia: Siiigur... Tu eşti filozof... Cine mai e ca tine?!
Spirache: Nu sunt filozof... sunt numai un om cumsecade... şi asta... voi n-o puteţi îînţelege... De-altminteri
nimeni nu m-a îînţeles niciodataă îîn familia mea... Afaraă de... (ezitaă ) de... cineva care, din nenorocire,
trebuie saă stea departe de mine... Dacia: Fireşte... fii-ta.
[…]
Dacia: Eşti îîngaă duitor... fiindcaă şi tu eşti infirm, ca şi ea... Spirache: (cu un suraî s
uşor): Eu sunt infirm?
Dacia: Prostia e cea mai mare infirmitate de pe lume... Spirache: SȚ i, maă rog,
de ce sunt eu prost?!
Dacia: Pentru caă eşti ca o caî rpaă ... moale... şi oamenii moi sunt proşti... Acum ştii? (Tremuraă de enervare
ca o gelatinaă .)
Spirache: E-adevaă rat... sunt moale... Dar dacaă aşa e felul meu saă fiu, ce saă fac?
Dacia: Ce saă faci? Nimic! Saă laşi pe alţii saă facaă pentru tine... Elasticul nu e moale? SȚ i fiindcaă tu eşti
gumilastic, o saă te-ndindem noi, eu de un cap, şi mama de celaă lat...
Chiriachiţa: Bravo, maicaă ... Saă -l facem praştie...
Spirache: O saă speriaţi vraă biile cu mine, asta o saă faceţi.
Dacia: O saă vezi tu pe cine speriem... Deocamdataă saă te vaă d eu deputat...
(Spirache se îîntunecaă din nou)
Spirache: (Ferm. Pe un ton neîîntrebuinţat paî naă acum.) Nu primesc candidatura...! (Bate cu pumnii îîn el
îînsuşi.) Dacia: Ce, eşti nebun?...
Chiriachiţa: Vino-ţi îîn fire, omule...
Miza: Nu se poate saă faci una ca asta, papa...
Traian: Fii serios, Hamlet!
Decebal: Faă -te praştie, tataă .
Spirache: (acelaşi joc, se ridicaă ) Nu primesc candidatura, aţi îînţeles? (privind cu privire hotaă raî taă ) Paî naă
acum am faă cut tot ce aţi vrut voi. Tu te-ai mutat din casaă şi ţi-ai faă cut dormitorul singuraă ... mamaă -
soacraă , la fel... Miza ţi-a cumpaă rat automobil şi caă ţel... Dumnealui – cal de curse... aă sta micu...
bicicletaă ... (Cu dispreţ): Eu îînsumi... mi-am cumpaă rat paă laă rie tare, numai saă vaă fac plaă cerea
voastraă ... V-am dat bani caî ţi aţi vrut... Saă vaă intre bine îîn cap... Nu primesc saă fiu candidat... pentru
nimic îîn lume... nu primesc, şi pace...
[…]
Spirache: AĂ ştia care îînvaî rtesc politica îîn judeţ, douaă zeci de ani de zile, caî t am fost funcţionar... de-abia
dacaă mi-au raă spuns la bunaă -ziua... SȚ i-acum, aşa, dintr-o dataă ... maă ridicaă la ranguri pe care nu le-
am visat! (Reflexie): Trebuie saă fie ceva la mijloc...
Dacia: Dar e foarte uşor de ghicit! Tu nu mai eşti astaă zi “nea Spirache de la prefecturaă ”.
Spirache: Dar cine sunt?
Dacia: Eşti “domnul Spiridon Necşulescu”.
Decebal: Eşti un cineva!
Spirache: SȚ i ce diferenţaă este, maă rog îîntre unul şi altul?
Dacia: Cincizeci de milioane, pe care le-ai moştenit...
[…]
Dacia: SȚ i cu toate astea, ai s-o primeşti!
Spirache: Cine maă poate obliga?...
Dacia: (privindu-l fix, implacabil, definitiv) Eu!
Spirache (ca şi cum paî naă acum ar fi uitat de existenţa ei şi îîşi aduce dintr-o dataă aminte): Tu?
Chiriachiţa: (cu aceeaşi privire ca a Daciei, o arataă ) Ea!
Miza (acelaşi joc): Mama!... Traian (acelaşi
joc): Noi!...
(Sub privirile lor, Spirache are o luminaă ciudataă îîn ochi... o luminaă care paă trunde îîn fiecare, faă raă saă ardaă ...
numai saă lumineze.)
Spirache: Voi? (IÎi priveşte un timp... Lumina din ochi capaă taă – treptat – o straă lucire

9
 _ Titanic Vals

plinaă de îînţelesuri... apoi devine fixaă , hotaă raî taă , ca o flacaă raă imobilaă deasupra unei comori ascuse.)
Voi?... Toţi contra mea?... Iaraă şi? Mereu? V-aţi unit ca saă -mi distrugeţi liniştea, caî taă bruma mai
am... saă -mi tulburaţi zilele, caî te bruma mi-au mai raă mas... Dacaă nu v-aş cunoaşte, dacaă n-aş şti caă
sunteţi ai mei... mi s-ar paă rea caă -mi sunteţi duşmani... Ei bine... dacaă e aşa... dacaă voi vaă opuneţi...
ştiu ce-mi mai raă maî ne de faă cut.
Chiriachiţa: Saă nu cumva saă te sinucizi, caă te omor...
Dacia: Ne ameninţi? Ne ameninţi tu pe noi?... IÎndraă zneşti?
Spirache: Da!... V-ameninţ... Vaă d caă vreţi luptaă ... Bine... Fie... O saă ne luptaă m... Fiecare cu mijloacele lui.
Dacia: Nu fi laş! Spune cel puţin cum îîncepi, ce-ai de gaî nd saă faci... ca saă pot saă maă apaă r!...
Spirache: (calm) Maă duc la club ca saă spui caă primesc saă -mi pui candidatura.
Dacia: (taă cere dintr-o dataă ) Ticaă laă sule... SȚ i eu, care stau şaă cred ca o proastaă tot ce-mi spui tu paî naă
acuma... Vino saă te pup! (IÎl pupaă .) Vai, caî t eşti de diplomat!... Cum se cunoaşte caă ai intrat îîn
politicaă ... Ei! Aşa îîmi place saă te vaă d! Saă traă ieşti! (IÎl mai pupaă o dataă .)
Chiriachiţa: (veselaă ) SȚ i saă -ţi vie mintea la cap. (IÎl ciocaă ne îîn frunte.)
Dacia: (admirativ) Are el! Da’ n-a avut unde saă facaă uz de ea paî naă acuma... Ia saă -l vezi caî nd o fi îîn
parlament... Haiti!... Du-te repede la club... saă nu-şi îînchipuie partidul cine ştie ce...
Miza: SȚ i fii vesel, papa... vesel... vesel... (Raî de.) Chiriachiţa: Uite-aşa ca
noi...
(Raî d toţi. Spirache suraî de.) Dacia:
(contemplaî ndu-l) Paă cat caă n-avem un fotograf!...
Spirache (Iese cu acelaşi suraî s plin de tainaă , escortat, paî naă la uşaă de alaiul familiei.)

Actul III
Scena 12
Miza, Gena, Traian, Dacia, Chiriachiţa

Traian: (uluit, strigaă ) Mamaă aă aă aă ! E nebun! Pe onoarea mea dacaă n-a-nebunit subit...
Dacia: Cine, frate?
Traian: Cum cine? Tata...
Dacia: Spirache? Dar ce-a faă cut?
Traian: Adineauri... a vorbit... a ţinut un discurs...
Chiriachiţa: (îîl opreşte cu un gest) Am priceput... Mai bine îîl faă cea Dumnezeu mut...
Traian: Ce mut? Ce mut? Mai bine nu-l mai faă cea deloc.
Dacia: Dar ce-a spus, omule, pentru Dumnezeu!
Traian: Saă vezi! De azi de dimineaţaă , de caî nd a îînceput votarea, îîl roagaă toţi candidaţii...
partizanii... Nercea... îîn sfaî rşit, toţi... “Zi-i şi dumneata numai douaă vorbe, nene Spirache, saă vazaă
alegaă torii caă nu eşti mut!” Aş! Nici n-a vrut saă audaă ... Caă el nu e orator... caă nu vrea saă siluiascaă
voinţa alegaă torilor... prostii de-ale lui... Peste tot, la toate localurile de votare din judeţ şi din oraş
pe unde am cutreierat, vorbeau ceilalţi
pentru el şi-al araă tau cu maî na ca la moşi: “Set animo selbatic amporte de fore de Congo possesion
franse”.
Chiriachiţa: Lasaă , domnule, moşii şi spune...
Traian: Ai raă bdare... saă vezi... Adineauri, caî nd ne duceam cu toţi ai noştri spre club, nentaî lnim cu un grup
de alegaă tori... peste o mie de alegaă tori, din vreo cinci-şase comune dimprejur... maă rog, ca la vrep
douaă poagoane de oameni, care se duceau la vot. SȚ i deodataă , faă raă saă bage de seamaă nimeni, tata o
şterge de laî ngaă noi, şi ţaî şti!
Apare îîn balconul clubului. IÎşi scoate paă laă ria,, se şterge pe frunte cu dosul palmei...
Dacia: SȚ i i-am dat azi batistaă de olandaă curataă ...
Traian: SȚ i-ncepe saă ţie un discurs... “Fraţilor! Zice, viu îîn faţa voastraă pentru prima dataă , ca saă vaă rog saă
m-ascultaţi...” Chiriachiţa: Paî naă aici nu e aşa de raă u.
Traian: Stai niţel!... “N-am saă vaă spui... – zice – decaî t douaă cuvinte...” Dacia: Slab... Slab... faă raă
convingere...
Traian: “SȚ i aceste douaă vorbe sunt: vaă rog saă nu maă votaţi!...”
(Tablou)
Traian: (continuaă volubil şi indignat) “Saă nu maă votaţi – zice – fiindcaă nu merit saă intru îîn parlament,
pentru caă eu n-am faă cut nimic pentru voi şi nici n-am saă pot saă fac. De ce saă vaă mint şi saă vaă îînşel
buna voastraă credinţaă ?...” SȚ i, maă rog, pe tonul aă sta, daă -i şi daă -i, de credeam caă -nnebunesc şi eu... caă
el, ce saă vaă spui, cred ca-nnebunit de-a binelea...
Dacia: (explozie, deşi e leşinataă aproape) A-nnebunit cu siguranţaă ... Altminteri nu-mi explic... Auzi colo?
Candidat care saă cearaă alegaă torilor saă nu-l voteze! Asta nu s-a mai pomenit de caî nd e lumea... S-a faă cut
de raî s... S-a faă cut de raî s... S-a faă cut de raî s... Mi-a stricat toataă ziua de azi... toataă bucuria... Chiriachiţa: Asul
meu de picaă , saă racul... Necaz la zi mare.
Dacia: SȚ i aă ia ce-au zis? Lumea? Alegaă torii?...
Traian: Nu ştiu, caă n-am mai putut saă stau paî naă la urmaă ... Trebuie saă -l fi luat la baă taie...
Dacia: Ah! Bine mi-ar paă rea saă -l vaă d cu capul umflat de cucuie... Saă se sature de discursuri...
Chiriachiţa: Nu mai pupaă el deputaă ţie...
Dacia: Te cred. Care e prostu aă la saă -ţi dea votul cu sila... (Agitataă .) Ce saă maă fac? Dupaă ce m-am zbaă tut
ataî ta, dupaă ce am cheltuit ataî tea parale... îîn loc saă avem şi nici o mulţumire... am ajuns de raî sul
lumii. E nemaipomenit!... Nemaipomenit!... Daca-aş avea o putere, l-aş omorîî!... L-aş straî nge de gaî t
cu maî inile mele...

(Intraă Spirache, e asudat, totuşi senin, cu o mare satisfacţie pe figuraă .)

Scena 13

Cei dintaî i, Spirache

Dacia: (zaă rindu-l) Ce ai faă cut, nemernicule? Ce-ai faă cut? Ce ne-ai faă cut?
Spirache: (îîi priveşte pe toţi, la raî nd. Toţi sunt ostili. Numai Gena nu este) Ce saă fac? TȚ iam faă cut gustul şi
am ţinut un discurs... SȚ i nu aşa, fitecui. La peste o mie de alegaă tori... Ah! Ce saă spui? E admirabil
saă te vezi ascultat de o mulţime aşa de impunaă toare... saă -ţi dai seama caă vorbele tale paă trund
dintr-o dataă îîn ataî tea urechi, îîn ataî ţia creieri... şi poate, îîn ataî tea inimi...
Chiriachiţa (vorbeşte ea, fiindcaă Dacia nu mai are glas): Maă mir caă nu s-au taă vaă lit pe jos de raî s.
Spirache: De ce saă se taă vaă leascaă ? Pentru caă le-am vorbit sincer... cinstit... omeneşte?...
Dacia (explodeazaă ): Nu pentru asta. Pentru caă ai fost ridicol... pentru caă ai faă cut ceea ce nimeni, nici un
candidat de pe lume, n-a îîndraă znit saă facaă paî naă acuma. Fii pe
pace... Nici n-au saă te voteze... te-ai şters pe bot de deputaă ţie... Nu-nţelegi fiindcaă nu mai eşti îîn
toate minţile... tu nu vezi? Cu un gest nesocotit ai distrus ataî tea planuri, ataî tea speranţe, ataî tea
visuri...
Spirache (îîncruntat oarecum): Al cui visuri, ale cui speranţe, ale cui planuri, maă rog? (Gest al maî inilor, ca
saă cum ar îîntreba cu ele.)
Dacia: Ale mele... ale lor... ale noastre... (Gesturi succesive)
Spirache: Da... dar am şi eu planurile mele, visurile mele, speranţele mele! IÎmi pare raă u caă nu se potrivesc
cu ale voastre... Am fi fost ataî t de fericiţi...
Dacia: SȚ tiu eu visurile tale... Le cunosc... SȚ tiu caă vrei saă raă maî i aici, îîn provincie... saă creştem pui de gaă inaă ...
s-avem stupi de albine şi coteţe de porumbei...
Spirache: SȚ i ce, n-ar fi bine? Ce poate fi mai frumos şi mai bun îîn viaţaă decaî t o familie unitaă ... cu soacraă ,
cu copii, cu gineri şi cu nepoţi... traă ind îîntr-un colţ de lume numai cu bucuriile ei mici, aşa cum
sunt ele, faă raă saă raî vneascaă lucruri care n-ar face decaî t s-o zbuciume şi s-o faă raî miţeze... Eu aşa
judec... Familia şi liniştea îîn casaă sunt cele mai bune lucruri pe care le-a dat Dumnezeu pe
paă maî nt... SȚ i voi saă maă iertaţi (tuturor) caă n-am vrut saă fiu deputat... nu e o meserie potrivitaă
pentru un om ca mine...
Chiriachiţa: Maă Spiricaă ! Tu ai fi fost bun de apostol... maă !
Spirache: Maă flatezi... mamaă -soacraă ... şi este pentru prima dataă , de caî nd ne cunoaştem...

Scena 14
Aceeaşi, Nercea

11
 _ Titanic Vals

Nercea: (îîntraă îîn goanaă ... E vesel, exuberant, alergaî nd spre Spirache) Nene Spirache, nene Spirache... Daă -
mi voie saă te pup... Ai fost piramidal... (IÎl pupaă .) Piramidal... Imediat dupaă discurs te-am caă utat saă
te felicit şi nu te-am gaă sit... Dispaă ruseşi! Am aflat caă eşti aici şi am venit îîntr-o fugaă ... Ai fost
extraordinar... Iertaţi-maă vaă rog, caă nu v-am dat nici bunaă ziua... dar sunt emoţionat... (caă tre toţi)
Mai rar am vaă zut un ataî t de grandios debut politic... Ataî ta finetaă ... ataî ta tact... (Spirache e pur şi
simplu taî mpit) Saă spui drept, nu maă aşteptam la ataî ta din partea unui debutant... SȚ tiam caă eşti un
om de mare valoare, dar, maă rturisesc, nu ştiam caă eşti îîn acelaşi timp şi un geniu politic îîn stare
latentaă ... Saă traă ieşti, nene Spirache... (IÎl pupaă iar.) Saă ne traă ieşti... Saă vaă traă iascaă ...
Dacia (care, ca şi îîntreaga familie, n-a ştiut dacaă Nercea vorbeşte serios, sau îîşi bate joc de Spirache):
Crezi caă discursul lui Spirache a fost, îîntr-adevaă r, la îînaă lţimea aşteptaă rilor?
Nercea: Le-a depaă şit, stimataă doamnaă ... Discursul maestrului Spirache... a fost pur şi simplu “o lovituraă ”,
o bombaă caă zutaă îîn tabaă ra duşmanaă tocmai la momentul oportun, pentru caă , cu tot optimismul
meu, trebuie saă recunosc caă succesul nostru îîn alegeri era aproape compromis... Rezultatele din
judeţ erau dezastruoase... IÎn schimb, oraşul mergea şi mai prost... aşa caă paî naă adineauri...
socoteam lupta
pierdutaă , eşecul definitiv... şi iataă caă salvarea noastraă a venit tocmai de unde ne aşteptam mai
puţin.
Chiriachiţa: De la Spirache...
Nercea: Exact!... De la Spirache... Discursul pe care l-a rostit adineauri a avut darul saă creeze un curent
nemaipomenit... Alegaă torii au pornit la vot îîn delir şi, îîn acest moment, ultimele buletine cad îîn
urne, îîn favoarea noastraă ... succesul este asigurat...
Partidul nostru e victorios, şi nenea Spirache... e ales...
Chiriachiţa: Zecele meu de cupaă , saă racul... bucurie la zi mare, de la crai de ghindaă ...
(Arataă spre Spirache) El... Spirache al nostru, saă racul!...
Dacia: Bine... dar eu nu pricep, domnule Raă dulescu, cum un discurs prin care oratorul cere alegaă torilor
saă nu-l voteze a putut avea un efect absolut contrariu...
Nercea: Tocmai aici a fost marea artaă a lui nenea Spirache, stimataă doamnaă ... Ceraî nd alegaă torilor saă nu-l
voteze... spunaî ndu-le caă nu meritaă saă fie deputat... le-a caă paă tat îîncrederea: “Iataă un om sincer!” şi-
au zis, şi curentul s-a format imediat... IÎn noutatea acestui discurs... staă marea inspiraţie a
oratorului... Adevaă raţii oameni
politici au momente de-astea... de inspiraţie subitaă ... Dacaă Napoleon n-avea inspiraţie saă puie de-a-
ndaratele tunurile la asediul de la Toulon, istoria Franţei ar fi raă mas pe loc, şi poate regele Ludovic
al XVI-lea ar fi domnit şi azi!!! (Privindu-l pe Spirache îîn admiraţie.) Cu asemenea talent, nene
Spirache, mergi sigur pe banca ministerialaă ... ascultaă -maă pe mine, care sunt geambaş de miniştri!...
Spirache: IÎţi mulţumesc, domnule Raă dulescu... şi pentru caă azi petrec o zi mare îîn viaţa mea... îîţi fac o
faă gaă duialaă solemnaă ... îîn ziua caî nd oi ajunge şi ministru, maă spaî nzur cu cureaua de la pantaloni de
cuiul laă mpii de la Prezidenţia de Consiliu...
(Raî sete)

Scena Ultimaă
Servitoarea, Cei dinainte, Fotograful
Servitoarea: Coniţaă , a venit un fotograf...
(Toţi se uitaă nedumeriţi.)
Nercea: Eu l-am chemat... ca saă avem prima fotografie a lui Nenea Spirache îîn calitate de deputat...
Cheamaă -l îînaă untru, fetico...
(Servitoarea iese.)
Dacia: Cum te gaî ndeşti la toate, domnule Raă dulescu!...
Nercea: IÎn politicaă , marea artaă , scumpaă doamnaă , este saă te gaî ndeşti la toate îînainte, şi la nimic dupaă ...
(Intraă fotograful.)
Fotograful: Saă rut maî inile... Salut, şi la mai mare, coane Spirache...
Nercea: (visaă tor) “Coane Spirache”! Cum creeazaă de repede poporul numele de antologie ale baă rbaţilor
politici… Petre Carp a raă mas “Conu Petrache”... Kogaă lniceanu – “Conu Mihalache” ... nenea
Spirache... va raă maî ne “Conu Spirache”…
Spirache: Eu nu maă fotografiez, draă guţaă ...
Fotograful: (instalaî ndu-şi aparatul pe trepied): Se poate? Coane Spirache? De ce saă vaă duceţi la Julieta la
Bucureşti şi saă nu ne îîncurajaţi pe noi... artiştii locali, care, de...
am dat şi noi un vot...
Dacia: Trebuie saă te fotografiezi, Spirache...
Chiriachiţa: Hai, hai, nu mai face nazuri...
Spirache: Nu... nu... nu... Nu m-am fotografiat de caî nd mi-au trebuit douaă poze pentru biletul de
populaţie...
Miza: Hai, tataă , fotografiazaă -te...
Gena: Acum... ai intrat îîn horaă , trebuie saă joci!...
Fotograful: Facem una de faţaă ... una troi-quarts, şi una de profil...
Spirache: Nu... nu... lasaă pe altaă dataă ... Deocamdataă nici nu s-a dat rezultatul la alegeri...
Nercea: De-asta fii faă raă grijaă ... Eşti ales!
Dacia: SȚ tii ce? Hai saă ne fotografiem cu toţii...
Spirache: Nu... nu... nuuuuu...
Dacia: Nu vrei saă te fotografiez cu “familia”? Tu, care ziceai adineauri... caă familia aşa...
caă familia pe dincolo...
Miza: Hai, tataă , faă -ne plaă cerea asta...
Spirache: Bine, dar numai cu voi... Cu dumnealui nu! (Arataă spre Nercea) Dacia: (Deschide uşa)
Decebal!... Decebal!... (Caă tre ceilalţi) Saă fim cu toţii...
Spirache: Paă cat caă nu sunt şi ginerii... amaî ndoi... Dacia: SȚ i asta o
ştii?
Spirache: Parcaă nu i-am trimis eu aici... pe fiecare pe raî nd...
(Intraă Decebal)
Fotograful: (îîi aşazaă ) IÎmi daţi voie... un moment... (Priveşte îîncaă perea.) Aşaaaa!... Poftiţi dumneavostraă
aici... (O ia pe Chiriachiţa şi o aşazaă pe un scaun îîn centru.) Conu Spirache îîn dreapta... (IÎl aşazaă pe
un scaun.) Coniţa... îîn staî nga... (îîl contemplaă ) Prima generaţie... Buuuun... Acum a doua generaţie...
Dacaă -mi permiteţi, duduie... (O conduce pe Gena îîn spate, îîn picioare) SȚ i dumneavoastraă ... alaă turi.
(Acelaşi joc cu Miza.) Mata... (lui Traian) îîntre surioare... Bun. Acum, a treia generaţie...
Dacia: Saă stea pe genunchii lui tat-so! (E vorba de Decebal)
Fotograful: Nu... Nu... (Contemplaă ) Ia sta mata colea îîn faţaă (IÎl aşazaă cu picioarele îîncrucişate îîn faţa
grupului, pe covor.) Aşaaaa!... Bun... Un moment! (Trece cu joc de scenaă caî nd la grup, caî nd la
aparat... Vizeazaă sub crepul negru, cu exclamaţiile
profesionale) Aşa! Perfect! Capul puţin mai sus... o iiiiideeeee mai la dreapta... (Paî naă caî nd
aranjeazaă grupul, trece un timp. Caî nd e gata de tot, trece la aparat şi îîşi ia poziţia de operat.) Aaacuma...
ochii la mine... priviţi aici... Duduie, mata, capul puţin mai sus... Gataaaaa!... acuma... una... douaă ...
Chiriachiţa: Zi “paă saă ricaă ”, c-altminteri clipesc…
(Pe stradaă îîncepe saă se audaă flaşneta cu Titanic Vals.)
Spirache: Un moment, te rog!... (Pleacaă de la locul lui şi, sub privirile tuturor, care îîl urmaă resc, desprinde
portretul lui Tache din cui şi îîl fixeazaă îîn spatele grupului... apoi, îîn taă cerea generalaă , intraă îîn
odaia copilului, de unde vine maî naî nd caă ruţul...
IÎl aşazaă la grup.) Acuma suntem cu toţii... Daă -i drumu, draă guţaă ! (Se aşazaă .)
Nercea: (privind) Iataă o familie fericitaă ... E prima dataă îîn viaţa mea caî nd regret caă sunt celibatar...
Fotograful: (reface poziţiile şi trece la aparat) Aşaaaa... ochii la mine, vaă rog... un moment... Un moment,
vaă rog... U-na... do-uaă ... trei... Merci... (IÎnchide capacul obiectivului şi cortina cade.)

13