O samă de cuvinte - Ion Neculce

Rezumat: legendele I-XX

I. Ştefan-Vodă a câştigat lupta cu turcii care voiau să intre în ţară pe la Galaţi şi a dobândit
cetăţile Chilia şi Cetatea Albă. Ȋn urma luptei de la Războieni, turcii au căpătat Buceagul, pe care
l-au colonizat cu tătari.

II. Pentru fiecare bătălie câştigată, Ştefan-Vodă a ctitorit câte o mânăstire.

III. Locul mânăstirii Putna a fost stabilit prin tragere cu arcul. Săgeata lui Ştefan-Vodă a
însemnat locul altarului, săgeata vătafului de copii a însemnat locul porţii, iar cea a unui copil de
casă a stabilit locul clopotniţei. Un alt copil de casă, care l-a întrecut pe Ştefan la trasul cu arcul,
ar fi fost decapitat pe dealul Sion, unde ajunsese săgeata lui.

Mânăstirea a fost ridicată cu fast (poleită cu aur, cu acoperiş de plumb) şi înzestrată cu odoare de
argint, care au fost mai târziu topite pentru turnarea unui clopot nou.

Ştefan-Vodă a donat mânăstirii, spre pomenire, arcul lui şi un pahar de jasp (iaspis). Ȋn vremea
lui Constantin Cantemir, în timpul unei răscoale, soldaţii au prădat turnul mânăstirii de obiecte
ale boierilor şi negustorilor, dar şi de arcul lui Ştefan. Potirul a rezistat până în timpul domniei
lui Mihai Racoviţă, când un egumen l-a folosit la o petrecere şi l-a stricat.

IV. Fiind învins de turci la Războieni, Ştefan-Vodă s-a retras la Cetatea Neamţului, unde mama
sa nu l-a lăsat să intre, povăţuindu-l în schimb să strângă oaste din nord („sus”). Turcii au
asediat cetatea cu tunuri („puşci”) aşezate pe un loc înalt, dar un neamţ prizonier înăuntru a
promis că salvează cetatea, a fost eliberat şi a organizat apărarea cu tunuri.

Ȋntre timp, Ştefan-Vodă, urmând cursul Moldovei, a ajuns lângă Voroneţ, la sihastrul Daniil, de
la care a primit sfat să nu închine ţara, ci să lupte, iar după victorie să clădească pe acel loc o
mânăstire. Ştefan a strâns oaste din părţile Cernăuţiului şi Hotinului şi i-a alungat pe turci peste
Dunăre, apoi a ridicat mânăstirea Voroneţ.

V. Ȋn bătălia de la Şcheia Siretului (împotriva lui Hroit, ungur pretendent la tronul Moldovei,
susţinut de turci) calul lui Ştefan a fost răpus. Un aprod numit Purice i-a oferit calul său şi l-a
ajutat să încalece, aşezându-se ca o movilă lângă cal. După câştigarea luptei, Ştefan l-a răsplătit
schimbându-i numele în Movilă şi făcându-l boier, din el trăgându-se neamul Movileştilor.

VI. După încheierea păcii cu polonezii (leşii), Ştefan l-a trimis ca sol pe logofătul Tăutu.
Acestuia i-a dăruit regele polonez mai multe sate de graniţă, stabilind hotar pe apa Chirimişului.

VII. Aflat într-o duminică în pridvorul curţilor domneşti de la Vaslui, Ştefan a auzit un om
strigând să aducă boii la plug. Poruncind să fie găsit acest om, a aflat că este sărac şi că ară
duminica deoarece doar atunci îi împrumută fratele său plugul. Ştefan a luat plugul fratelui bogat
şi l-a dat celui sărac.

VIII. Ştefan vodă şi fiul său, Bogdan, au avut de multe ori lupte cu polonezii şi au făcut robi pe
care i-au pus la plug în locul boilor pentru a semăna dumbrăvi de pomenire.

IX. Ȋnainte de moarte, Ştefan şi-a sfătuit fiul să închine ţara turcilor, considerându-i mai înţelepţi
şi mai puternici decât alte neamuri.

X. Trimis de Bogdan-vodă ca sol la turci, pentru a închina ţara, logofătul Tăutu a fost primit cu
cinste şi servit cu cafea. Neştiind ce băutură e şi cum se bea, acesta a închinat în cinstea
sultanului şi a băut-o dintr-o sorbitură.

XI. Când a fost ales domn, Petru Rareş era plecat la Galaţi după peşte iar boierii au trimis după el
slujitori, să-l aducă. Poposind peste noapte la Docolina, Petru a avut un vis de bun augur (dealuri
şi dumbrăvi de aur), pe care argaţii l-au interpretat ca semn că vor vinde peştele. A doua zi,
aflând că a fost ales domn, Petru Rareş a dăruit argaţilor tot peştele şi i-a scutit de dări pe timpul
domniei lui.

XII. La sfârşitul primei domnii, Petru Rareş a fost urmărit de oamenii din Piatra-Neamţ.
Revenind mai târziu pe tron, el s-a răzbunat scoţând ochii celor care l-au urmărit.

XIII. Aflat prizonier în cetatea Ciceului (Transilvania), Petru este eliberat la intervenţia turcilor
şi merge la Ȋnalta Poarta pentru a cere să fie numit din nou domn. Cum sultanul jurase să nu-l
lase până nu trece cu calul peste el, l-au învelit într-o ţesătură groasă şi sultanul a sărit de 3 ori cu
calul peste el. Apoi l-a numit din nou domn.

XIV. Ilieş-Vodă s-a turcit, dar fiica lui, creştină, s-a măritat cu un grec bogat, funcţionar la
Poartă, pe nume Scarlat.

XV. Mânăstirea Slatina a fost ctitorită de Alexandru Lăpuşneanu pe locul unui ulm bătrân, la
sfatul unui pustnic căruia i se arătase în vis Maica Domnului.

XVI. Despot-Vodă a ajuns domn prin înşelăciune, fără să fie rudă a lui Despot cel Mare,
profitând însă de moartea acestuia la Veneţia şi complotând împreună cu slugile.

XVII. Alexandru Lăpuşneanu, întors în ţară pentru a doua domnie, a ucis mulţi boieri.

XVIII. Ieremia-Vodă şi-a ascuns averea la Suceviţa. Cu acea avere, ginerii şi soţia lui au strâns
armată în Polonia şi au venit peste ţară.

XIX. După înfrangerea lui Gaspar Vodă, aflat în fruntea armatelor moldo-polone, hatmanul
Jolcovschii a fost ucis la Movilău, de un tătar care nu ştia cine este.
XX. Fiica lui Radu-Vodă a fugit cu o slugă, dar oamenii domnului i-au găsit ascunşi în codru.
Slujitorul a fost pedepsit cu moartea, iar fata cu călugăria.