Inginerie geotehnica si fundatii

speciale

INCERCARI DE
PRESIOMETRIE (PMT) SI
INCERCARI DE FORFECARE
IN SITU (TESTUL CU
SCIZOMETRU

Incercari de presiometrie (PMT)

1.Obiect
Obiectul incercarii presiometrice este de a masura deformatia in situ a pamantului si
rocii moi produsa prin expansiunea sub efectul presiunii a unei membrane cilindrice flexibile.
Incercarea presiometrica se realizeaza intr-o gaura de foraj prin apasarea un dispozitiv
cuprinzand o membrana cilindrica flexibila. Odata ajunsa la o adancime predeterminanta,
membrana este expandata sub presiune, iar citirile de presiune si de expansiune sunt
inregistrate pana se atinge expansiunea maxima a dispozitivului.
Expansiunea este masurata pe baza deplasarii radiale sau se calculeaza in functie de
modificarea de volum a mebranei cilindrice.
Este indicat ca incercarea sa se foloseasca pentru a deduce parametrii de rezistenta
si/sau de deformatie ai terenului sau parametrii presiometrici specifici.
Rezultatele pot fi folosite pentru a deduce curbele efort-deformatie in pamanturi fine si
roci moi.
2.Cerinte specifice
La planificarea unui program de incercari pentru o lucrare, trebuie specificat tipul de
presiometru utilizat.
In general, exista patru tipuri diferite de aparate disponibile pentru care trebuie utilizate
standarde corespunzatoare:
- presiometre cu forare prealabila (PBP), de exemplu pentru incercarea cu dilatometrul
flexibil (FDT), conform EN-ISO 22476-5;
- presiometrul Menard (MPM), specific pentru PBP, conform EN ISO 22476-4;
- presiometrul cu auto-forare (SBP), conform EN ISO 22476-6;
- presiometrul cu dislocuire completa sau presiometrul refulant (FDP), conform EN ISO
22476-8
Presiometrele PBP si presiometrul MPM sunt coborate intr-o gaura formata special
pentru incercarea presiometrica.
SBP este introdus in teren utilizand la capatul inferior un cap de taiere integral, astfel
incat dispozitivul inlocuieste materialul pe care-l indeparteaza, creandu-se astfel propria gaura
de incercare.
Presiometrul FDP este de obicei prezent in teren cu un con situat la capatul inferior, care
creeaza astfel propria gaura de incercare. In unele cazuri se poate introduce presiometrul
MPM in teren prin presare sau batere.
Sondele presiometrelor PBP, SBP si FDP pot lua diferite forme, in concordanta cu
echipamentele de punere in opera si cu sistemele de masurare.

Pot fi utilizate doua tipuri de proceduri de incercare:

EM
procedura pentru a obtine un modul presiometric

pot fi folosite in metodele de calcul stabilite pentru presiometrul Menard;

procedura pentru a obtine alti parametrii de rigiditate si rezistenta;

si o presiune limita

pLM

, care

Incercarile trebuie efectuate si raportate conform cu cerintele metodei de incercare

aplicabile intrumentului specificat ce se utilizeaza.
Orice abateri de la cerintele stabilite in standardul corespunzator trebuie justificate, iar
influenta lor asupra rezultatelor obtinute trebuie comentata.
3. Realizarea incercarii
In figura 1 se prezinta schematic configuraia de ncercare a presiometrului.
Presiometrul este alctuit din dou pri, unitatea de citire la iesire, care se sprijina pe
suprafata solului, si sonda care se introduce in foraj.
Sonda este formata din trei celule independente, o celul de msurare i dou celule de
garda. Sonda poate fi instalata intr-un foraj prealabil folosind un melc de mn, sau
impingand sonda in pamant.
Odata ce sonda se afla la adancimea de testare, celulele de garda sunt umflate. Apoi
celula de masurare este presurizata cu apa, umfland membrana de cauciuc, care exercita o
presiune asupra peretelui forajului. Pe msur ce presiunea crete n celula de
msurare, pereii sondei se deformeaza.
Presiunea n interiorul celulei de msurare este constanta aproximativ 60 secunde, i
este nregistrata creterea volumului necesar pentru a menine presiunea constant.
Pentru fiecare test de incercare se nregistreaz o diagram de ncrcare-deformare, aa
cum se arat n figura 3.

Figura 1 Schema testului de presiometrie intr-un foraj

Figura 2. Componentele de baza ale presiometrului

4. Evaluarea rezultatelor incercarii

4.1. Generalitati
Daca este necesar, presiunea aplicata trebuie corectata pentru a tine seama de rigiditatea
membranei, obtinandu-se astfel presiunea aplicata asupra terenului pe suprafata cilindrica in
contact cu sonda.
Daca se utilizeaza un tip de presiometru cu masurarea deplasarii radiale pe roci moi,
citirile de deplasare trebuie convertite in deformatia cavitatii si corectate, pentru a tine seama
de subtierea membranei in functie de presiune.
Daca se utilizeaza un tip de presiometru cu masurarea de volum, de exemplu MPM,
citirea de volum trebuie corectata pentru a tine seama de variatiile de volum proprii pentru
instrumentul utilizat.
4.2. Investigatii preliminare
Este indicat ca investigarea preliminara a terenului sa furnizeze, in masura in care sunt
relevante, date privitoare la:
- tipul de teren, pamant sau roca si stratificatia respectiva;
- nivelul apei subterane si profilul presiunii apei in pori;
- evaluarea stabilitatii generale si a masurii in care amplasamentul este convenabil;
- evaluarea masurii in care pozitia structurii este optima;
- evaluarea efectelor posibile ale lucrarilor propuse asupra vecinatatilor, cum ar fi cladiri,
lucrari si amplasamente invecinate;
- considerarea diferitelor metode de fundare posibile si a unor metode de imbunatatire a
terenului;
- planificarea investigatiilor pentru proiectare si control, inclusiv identificarea volumului
de teren care poate avea o influenta semnificativa asupra comportarii structurii.
4.3. Investigatii pentru proiectare
In situatiile in care investigatiile preliminare nu furnizeaza informatiile necesare pentru
a aprecia recomandarile mentionate mai sus, trebuie efectuate investigatii suplimentare in
cadrul etapei de investigare de proiectare.
Atunci cand se stabileste programul de investigare a terenului, alegerea tipului de
incercari pe teren si a echipamentului de incercare trebuie sa urmareasca obtinerea pentru
scopul urmarit a celei mai bune solutii tehnice si economice.
Incercarile pe teren trebuie planificate considerandu-se urmatoarele puncte generale:
- geologia/stratificatia terenului;
- tipul de structura, fundatii posibile si lucrari prevazute pe parcursul executiei;
- tipul parametrului geotehnic cerut;
- metoda de calcul adoptata.
Pe langa diagramele cerute de standardul de incercare al fiecarui instrument, se are in
vedere si lista diagramelor suplimentare din tabelul 1.

Tabel 1 Lista de diagrame suplimentare

5.Utilizarea rezultatelor incercarilor si a valorilor derivate

5.1.Criterii generale
Daca se foloseste o metoda de calcul indirecta sau analitica, parametrii geotehnici ai
rezistentei la forfecare si modulul de forfecare trebuie deduse pe baza curbei presiometrice
folosind metode aplicabile pentru tipul de incercare si tipul de echipament.
Daca se foloseste o metoda de calcul directa sau semi-empirica, metoda trebuie aplicata
in totalitate. Procedurile de calcul direct al fundatiilor utilizeaza direct masurile din incercarile
pe teren, in locul proprietatilor conventionale ale pamantului.
Daca, se utilizeaza o metoda semi-empirica pentru determinarea tasarii fundatiilor de
EM
suprafata pe baza rezultatelor incercarilor cu presiometrul MPM, doar modulul
determinat pe baza acestui tip de incercare trebuie aplicat in aceasta metoda particulara.
Modulul de deformatie presiometrica se determina in domeniu de dependenta
p
p
cvasilineara intre efort si deformatie ( 0 f ) cu relatia:
EM

p
= 2(1+)k V

coeficientul lui Poisson

k constanta aparatului (depinzand de dimensiunile celulei)
Exist trei faze ale curbei de incarcar-deformare:
- restabilirea fazei, de la origine la punctul A;
- faza de pseudo-elastica, de la punctul A la punctul B;
- faza plastica, de la punctul B la punctul C.

Figura 3 Diagrama presiometrica

Odata ce sonda presiometrului este umflata, peretii sunt impinsi inapoi la pozitia lor
initiala. Punctul A marcheaz momentul n care volumul cavitii forajului a revenit complet
V0
p0
la poziia iniial, i este dat de coordonatele
,
.
Faza pseudo-elastica, partea curbei ntre punctele A i B, este numita astfel din
cauza asemnrii sale cu comportamentul elastic al oelului sau betonului.
Punctul B este punctul n care presiunea la fluaj (de linearitate) a fost atinsa, i este pusa
Vf
pf
in evidenta de coordonatele
,
.
Faza plastica ncepe de la punctul B i se extinde la punctul C si este asimptota la limita
Vl
pl
de presiune. Punctul C, care este dat de coordonatele
,
, este definit ca punctul n
care presiunea rmne constant, n pofida creterii volumului.
5.2. Capacitatea portanta a fundatiilor de suprafata
Daca se utilizeaza o metoda semi-empirica, toate aspectele referitoare la metoda
respectiva trebuie aplicate conform EN ISO 22476-4.
Capacitatea portanta pentru o fundatie de suprafata utilizand metoda semi-empirica si
rezultatele unei incercari MPM se calculeaza cu relatia:
R
A'

= 0 +k( pLM p0

R - rezistenta fundatiei fata de incercari normale;

A ' - suprafata efectiva a talpii, definite conform EN 1997-1;
0 - efortul vertical total (initial) la nivelul talpii fundatiei;
pLM

- valoarea reprezentativa a presiunilor limita Menard la talpa fundatiei de suprafata

po - este [ v0 -u)+u] cu k o

luat in mod convetional 0,5; unde v0 - efortul

vertical total
(initial) la nivelul de incercare; u - presiunea apei in pori la nivelul de incercare;
k - factor de capacitate portanta indicat in tabelul 2.
B - latimea fundatiei;
L - lungimea fundatiei;
De - adancimea echivalenta a fundatiei.
Tabelul 2 Factorul de corelare pentru stabilirea factorului de capacitate
portanta k, pentru fundatii de suprafata

Daca se utilizeaza o metoda analitica de calcul, rezistenta pamantului poate fi

determinate utilizand metode empirice si teoretice, dar numai pe baza unei experiente locale.
'
Unghiul de frecare interna poate fi determinat in pamanturi granulare pe baza
incercarii cu presiometrul SBP si a unor metode teoretice, sau pe baza incercarilor cu
presiometrul FDP si presiometrul PBP, folosind corelatii empirice, dar numai cu utilizarea
unei experiente locale.
5.3.Tasarea fundatiilor de suprafata
Tasarea fundatiilor de suprafata poate fi determinata pe baza incercarilor cu
presiometrul MPM folosind o metoda semi-empirica.
Tasarea fundatiilor de suprafata utilizand o metoda semi-empirica si rezultatele
incercarilor cu presiometrul MPM se calculeaza cu relatia:

s = (q -

[ ( )

2 B0 d B a c B

+
9 Ed B0
9 Ec

B o - latime de referinta de 0,6 m;

B - latimea fundatiei;
d , c - factori de forma indicate in tabelul 3;
- factor reologic indicat in tabelul 4
Ec - valoarea ponderata a lui E M
Ed

- media armonica a lui

la 8xB
sub fundatie;

EM

imediat sub fundatie;

in toate straturile situate intre nivelul fundatiei si pana

 0 - presiunea verticala totala (initiala) la nivelul talpii;

q - presiunea normala de calcul aplicata asupra fundatiei.

Tabelul 3 Coeficientii de forma

pentru tasarea fundatiilor de suprafata

Tabelul 4 Corelatii pentru stabilirea coeficientului pentru fundatia de

suprafata

Daca se utilizeaza o metoda analitica, rigiditatea pamantului poate fi determinate

folosind modele teoretice la interpretarea incercarii presiometrice, dar numai pe baza unei
experiente locale.
5.4. Capacitatea portanta a pilotilor
Capacitatea portanta ultima la compresiune a pilotilor poate fi evaluata direct prin
incercari cu efort controlat.
Capacitatea portanta ultima a unui pilot izolat, pe baza incercarii MPM, se calculeaza cu
relatia:
p
p
q
z
Q = Ak[ LM - o ]+P[ si i ]
A - suprafata bazei pilotului, care este egala cu suprafata reala a pilotilor cu capat inchis si
cu o parte din suprafata reala pentru piloti cu capat deschis;
pLM - valoarea reprezentativa a presiunii limita la baza pilotului, corectata pentru
oricare

straturi slabe aflate mai jos;

po - este [ k o ( 0 - u) + u] cu k o

luat in mod conventional 0,5; unde 0

-efortul total(initial)
vertical la nivelul de incercare; u - presiunea apei in pori la nivelul de incercare;
P - perimetrul pilotului;
k - factor al rezistentei la compresiune indicat in tabelul 5;
q si - rezistenta pe manta pentru stratul i prezentat in figura 4. citita in corelare cu tabelul
6;

z i - grosimea stratului i.

Tabelul 5 Valori ale factorului rezistenta la compresiune k, pentru piloti solicitati axial

Tabelul 6 Alegerea curbelor de calcul pentru rezistenta unitara pe manta

Figura 4 Rezistenta unitara pe manta pentru piloti solicitati axial

De la 1 pana la 7 curbele de calcul pentru rezistenta pe manta
Atunci cand capacitatea portanta ultima la compresiune sau la intindere a pilotului este
stabilita indirect pe baza rezultatelor incercarilor presiometrice, se poate aplica o metoda
analitica pentru determinarea valorilor rezistentei pe baza frecarii pe manta, dar numai pe
baza unei experiente locale.

6. Avantaje si dezavantaje in utilizarea incercarii presiometrice

Avantaje
Poate estima starea de presiune orizontal
Baze teoretice pentru determinarea
proprietilor pamantului
Este testata o zon mai mare de pamant
decat cu oricare alte teste n situ
Instrument excelent pentru proiectarea
fundatiilor de adncime in conditii de
sarcinii laterale

Dezavantaje
Calibrare i proceduri de testare
complicate
Necesita experti pentru efectuarea testului
si interpretarea rezultatelor
Necesita timp indelungat si este costisitor
Nu se procura o proba de pamant.

Incercari de forfecare in teren

Testul Vane / Testul Scizometru (FVT)
1.Obiect
Obiectul incercarii cu scizometrul pe teren il reprezinta masurarea rezistentei la rotirea
in situ a unui dispozitiv cu palete introdus intr-un pamant fin moale, pentru determinarea
rezistentei la forfecare nedrenate si a sensitivitatii. Aparatul mai este denumit vane, iar
incercarea in speta este denumita vane test.
Aparatul se compune dintr-o tija metalica pe care sunt fixate, la partea inferioara 4
palete dreptunghiulare metalice cu inaltimea dubla fata de diametrul lor, dispuse
perpendicular una fata de alta. Peste palete este aplicat un inel subtire ca o extindere, astfel
incat sa nu fie afectata rezistenta la frecare a solului pe tractul tijei introdus in sol si sa nu
afecteze masurarile.
La partea superioara actioneaza un dispozitiv de aplicare si inregistrare a momentului de
torsiune imprimat tijei cu palete care produce forfecarea pamantului.`

Figura 1 Schema aparatului Vane (Scizometrul)

Admitand ipoteza unei distributii uniforme a rezistentei la taiere pe suprafata de cedare,
momentul de torsiune care echilibreaza suma rezistentelor la taiere ale pamantului in plan
V
V
vertical u si respectiv in plan orizontal u se poate scrie sub forma:
D
M = DH 2

D
+ 2
4

2
3

D
2

D H
2

D3 H
u
6
V

Daca se considera u

= u

, valoarea rezistentei nedrenate obtinute din

incercarea cu scizometrul rezulta:

2M
u

= D2 H + D

V
H
Influenta anizotropiei exprimate prin raportul u / u

stabileste corectiile legate de

planul de desfasurare a incercarii. Astfel relatia de mai sus se scrie sub forma:

2
2
D H

V
M = u

D
H

u
+
3H

( )

Aceasta relatie reprezinta o dreapta in sistemul de axe

[(

2
D
M;
2
3H
D H

construita pe baza incercarilor cu scizometrul, pentru diferite rapoarte H/2 (Figura 2.a).
V
H
Dreapta permite obtinerea valorilor u si u precum si raportul de anizotropie
Vu / uH

pentru pamantul analizat.

Figura 2 Influenta anizotropiei si a vitezei de forfecare; a)Analiza anizotropiei;

b)Viteza de rotire in functie de diametrul paletelor
Un alt factor de influenta asupra valorii rezistentei la forfecare a pamantului il constituie
viteza de realizare a forfecarii si in special viteza realizata la periferia paletelor. Aceasta viteza
depinde de geometria paletelor H si D, precum si de viteza de rotire a paletelor .
D

V= 2
= r
In figura 2.b. este reprezentata relatia dintre diametrul paletelor si viteza de forfecare de
0,15mm/s care corespunde pentru valori D = 50100mm si o viteza de rotire de 1021/min
(36 mrad/s).
2.Echipamente si proceduri pentru incercari de forfecare in teren
Testele efectuate la partea de jos a forajului trebuie sa penetreze cu paletele o distanta de
cel putin cinci ori mai mare decat diametrul gaurii in sol, pentru ca sa fie testat pamantul
neperturbat.
Testul se realizeaza in felul urmator:
- se impinge tija de sprijin cu palete la adancimea de testare estimata;
- se rotesc paletele de la suprafata, folosind chei dinamometrice relevante;
- se masoara cuplul maxim necesar pentru a ajunge la caderea solului, iar paletele trebuie
sa indeplinesca cel putin trei rotatii complete pentru masurarea si inregistrarea cuplului
rezidual.
Pentru a efectua teste de adancime cu penetrometre, palete, echipamente geotehnice
statice sau dinamice este sugerata urmatoarea procedura:

tuburile piezoconului se introduc pana la adancimea egala cu cea la care se efectueaza

testul;
se efectueaza un test static (CPT-CPTU) la adancimea unde paletele trebuie sa efectueze
testul; carcasa din otel aferenta se insereaza dupa fiecare penetrare a tijei;
se retrage doar tija si varful, lasand in loc carcasa;
se coboara paletele alaturate tijelor relevante si se forteaza prin gaura in jos pentru a
ajunge la sol neperturbat;
se seteaza lagarul axial intre tija si carcasa, iar mansonul se centreaza pentru a sprijini
tijele de extensie;
se fixeaza tijele de extensie pentru sprijinirea mansonului;
se aplica cuplul cheie;
se efectueaza testul.

Figura 3 Procedura de realizare a testelor de adancime

Tabelul 1 Paletele pentru diferite tipuri de tuburi ale carcase

2.1. GEONOR H-60

Aparatul Geonor H-60 este un instrument profesional pentru investigatii preliminare,

masuratorile facandu-se cu mana. El a fost initial dezvoltat in anul 1966 de catre Institutul
Norvegian de Geotehnica. De atunci este imbunatatit constant de catre Geonor in colaborare
cu ING si este folosit astazi in peste 60 de tari din intreaga lume.

Figura 4 - Aparatul Geonor H-60

Geonor H-60 contine trei palete preschimbabile, prelungite prin tije de 0.5 m.
Instrumentul acopera trei domenii de masurare : 0-50, 0-100, 0-200 kPa, depinzand de
marimea paletei folosite : 16 x 32 mm, 20 x 40 mm sau 25.4 x 50,8 mm.
Valoarea de varf este determinata prin intermediul inelului de scara, care trebuie sa fie
intors la pozitia zero inainte de fiecare masurare. Instrumentul este destul de robust pentru a fi
folosit ca si maner in timpul penetrarii si retractarii paletelor.
Greutatea totala este de 3,10 kg.
2.2. GEONOR H-70
Testerul Geonor H-70 pentru inspectia pamantului a fost original dezvoltat in Norvegia
pentru sarcina speciala in investigatiile preliminare ale argilei moi, fara burghiu. Are un cost
relativ redus dar, este un instrument pe deplin profesional.
Aparatul permite in conditii de siguranta patrunderea paletelor pana la adancimea de 10
metrii prin simpla ciocanire, forare sau apasare. Este un instrument usor, ce poate fi carat de o
singura persoana. Sistemul sau unic de cuplare de 180 permite intotdeauna o frecare reala
intre tija si sol. Paletele sunt facute din otel inoxidabil de inalta calitate.
Pentru a obtine rezultate de incredere de la un test preliminar este necesara respectarea
urmatoarelor criterii:
- instrumentul trebuie sa permita patrunderea directa de la nivelul solului, pentru a evita
orice perturbare a solului din cauza puturilor;
- orice frecare dintre tije si sol trebuie sa fie luata in considerare, aceasta fiind o cauza
majora a supraestimarilor rezistentei la forfecarea neirigata;
- paletele trebuie sa fie suficient de rezistente la conditiile dificile intalnite in timpul
functionarii la astfel de adancimi.

Figura 5 - Aparatul Geonor H-70

Instalatia este formata din baros si burghiu portabil.
Precizia instrumentului este +/-3% din intervalul complet.
Contine doua marimi de palete cu interval de masurare de 0-80 kPa (0-8 T/m) si 0-160
kPa (0-16 T/m).
2.3. GEONOR H-10
Geonor H-10 este un instrument cu palete si burghiu pentru forfecarea in pamant si este
complet protejat pentru presiunea push-in. Nici o frecare tija-sol nu este posibila datorita
tubului protector. Pantoful de protectie al aparatului protejeaza paletele si le curata in mod
automat dupa fiecare masurare. Pantoful este deosebit de util pentru testarea in argile
stratficate, nisip, piatra si sedimente maritime.
Burghiul cu palete H-10 complet pentru 30 m adancime este format in principal din:
- instrument complet de citire;
- partea inferioara a burghiului cu palete;
- set de palete de rezerva si tub de protectie;
- 30 de tuburi si tije de extensie;
- echipament complet de inserare/extractie, bile clema, suruburi de ancorare;
- incarcare de otel.

Figura 6 - Aparatul Geonor H-10

Instalarea se face prin impingere cu mana folosind sistemul de deturnare Geonor a
solului ancorat sau cu instalatii de foraj hidraulice.
Instrumentele folosite sunt unelte dintate, cu precizia de citire cuplu de +/-0,5% din
domeniul de masurare cu interval 0-60 kPa (0-6 T/m) si 0-100 kPa (0-10 T/m).
Partea inferioara are diametrul exterior de maxim 77 mm, iar greutatea de 15 kg.
Lungimea totala cu paleta intinsa este 1430mm.
Paletele au urmatoarele dimensiuni: 55mm x 110mm si 65mm x 130mm.
Instrumentul are diametrului exterior de maxim 320mm, iar greutatea este de 16kg.
2.Cerintele specifice
Este indicat ca incercarile sa fie efectuate si raportate in conformitate cu cerintele
stabilite in EN ISO 22476-9. Orice abatere de la aceste cerinte trebuie justificate, iar influenta
acestora asupra rezultatelor trebuie comentata.
Aparatele folosite la incercari trebuie sa fie in conformitate cu recomandarile incluse in
EUROCODE 7 sau in normele americane ASTM D-2573-72.
3.Evaluarea rezultatelor incercarii
3.1. Generalitati
Formularele de incercari si rapoartele de incercare trebuie folosite la evaluarea
rezultatelor in conformitate cu EN ISO 22476-9.
Este indicat sa se ia in considerare rezultatele altor incercari pe teren, de exemplu
incercarea de penetrare cu con (CPT), incercarea de penetrare standard (SPT), incercarea prin
sondare cu greutati (WST) sau incercarea de penetrare dinamica (DP).

3.2. Investigatii preliminare

Investigatiile preliminare trebuie astfel planificate incat sa fie obtinute, daca sunt
relevante, date privitoare la:
- tipul de teren, pamant sau roca si stratificatia respectiva;
- evaluarea stabilitatii generale si a masurii in care amplasamentul este convenabil;
- evaluarea masurii in care amplasamentul este convenabil in comparatie cu amplasamente
alternative;
- evaluarea masurii in care pozitia structurii este optima;
- evaluarea efectelor posibile ale lucrarilor propuse asupra vecinatatilor, cum ar fi cladiri,
lucrari si amplasamente invecinate;
- considerarea diferitelor metode de fundare posibile si a unor metode de imbunatatire a
terenului;
- planificarea investigatiilor pentru proiectare si control, inclusiv identificarea volumului
de teren care poate avea o influenta semnificativa asupra comportarii structurii.
Este indicat ca investigarea preliminara a terenului sa furnizeze estimari, in masura in
care sunt relevante, asupra aspectelor urmatoare:
- tipul de teren, pamant sau roca si stratificatia respectiva;
- nivelul apei subterane si profilul presiunii apei in pori;
- estimari preliminare privind proprietatile de rezistenta si deformabilitate ale pamanturilor
si rocilor;
- eventuala prezenta a terenului sau apei subterane contaminate care ar putea fi periculoase
pentru durabilitatea materialelor din lucrare
3.3. Investigatii pentru proiectare
In situatiile in care investigatiile preliminare nu furnizeaza informatiile necesare pentru
a aprecia recomandarile mentionate mai sus, trebuie efectuate investigatii suplimentare in
cadrul etapei de investigare de proiectare.
In masura in care sunt relevante, este indicat ca investigatiile pe teren in etapa de
proiectare sa cuprinda:
- foraje si/sau excavatii (gropi, puturi, transee);
- masuri privind apa subterana;
- incercari pe teren
- profilul de asteptat al terenului;
- adancimea totala de investigare dorita;
- elevatia suprafetei terenului si, daca este cazul, nivelul apei subterane;
Atunci cand se stabileste programul de investigare a terenului, alegerea tipului de
incercari pe teren si a echipamentului de incercare trebuie sa urmareasca obtinerea pentru
scopul urmarit a celei mai bune solutii tehnice si economice.
Incercarile pe teren trebuie planificate considerandu-se urmatoarele puncte generale:
- geologia/stratificatia terenului;
- tipul de structura, fundatii posibile si lucrari prevazute pe parcursul executiei;
- tipul parametrului geotehnic cerut;
- metoda de calcul de adoptata.

4.Utilizarea rezultatelor incercarii si a valorilor derivate

4.1.Criterii generale

Atunci cand pe baza rezultatelor incercarilor cu scizometrul se evalueaza capacitatea

portanta a fundatiei de suprafata, capacitatea portanta ultima a pilotilor la compresiune si
intindere sau stabilitatea taluzelor, trebuie utilizata o metoda da calcul analitica.
Pentru a determina valorile rezistentei la forfecare nedrenate pe baza rezultatelor
c
incercarii cu scizometrul pe teren, rezultatul incercarii fv trebuie corectat astfel:
c u = c fv
Factorul de corectie trebuie stabilit pe baza experientei locale.
Factorii de corectie existenti sunt de regula corelati cu limita de curgere, cu indicele de
plasticitate, cu efortul vertical efectiv sau cu gradul de consolidare

cu

4.2. Determinarea factorilor de corectie pentru rezistenta la forfecare nedrenata

Determinarea factorilor de corectie pentru obtinerea rezistentei la forfecare nedrenata
c
pe baza valorii masurate in incercarea cu scizometrul pe teren fv se realizeaza cu

relatia:
c u = c fv
c fv

- rezistenta la forfecare nedrenata cu scizometrul de teren

- factorul de corectie
Acesti factori de corectie se bazeaza in principal pe analiza inversa a ruperilor de
ramblee si pe incercari de proba in argile moi.
Este indicat ca procedura utilizata sa se bazeze pe experienta locala obtinuta asupra
tipului de argila considerat si sa se tina seama ca rezistenta la forfecare drenata poate fi
inferioara rezistentei la forfecare nedrenate.
4.3. Determinarea factorului de corectie pe baza limitelor Atterberg
Pentru argilele moi normal-consolidate, factorul de corectie este legat de limita de
curgere sau indicele de plasticitate. In figura7. este prezentat un exemplu de curba de corectie.

Figura 7 Exemplu de factori de corectie pentru

c fv

in functie de

limita de curgere pentru argile normal consolidate

Nu este recomandat sa se utilizeze un factor de corectie mai mare ca 1,2 fara a se fi

procedat la investigatii suplimentare. In argilele fisurate, un factor de corectie atingand chiar
0,3 poate fi necesar. In argilele fisurate este indicat ca rezistenta la forfecare nedrenata sa se
determine cu alte metode decat cu scizometrul de teren, de exemplu prin incarcarea cu placa.
4.4. Determinarea factorului de corectie pe baza limitelor Atterberg si a starii
de consolidare
I
Aceasta corectie este legata de indicele de plasticitate p si de efortul vertical efectiv
'0 din teren. Exemple de curbe sunt date in figura 8.

Figura 8 Exemple de factori de corectie pentru

c fv

pe baza indicelui de plasticitate

'
si a efortului vertical efectiv 0 pentru argile supra-consolidate

4.5. Determinarea factorului de corectie pe baza limitelor Atterberg si a starii

de consolidare a terenului
Aceasta procedura a fost elaborata pentru a tine seama de efectul de supraconsolidare.Se
estimeaza daca argila este supraconsolidata folosind relatia din figura 9. Relatia realizeaza
c
legatura dintre raportul rezistentei la forfecare fv masurata cu scizometrul de teren si
'

efortul efectiv in teren 0 , pe de o parte, si indicele de plasticitate

de alta parte.

Ip

pentru argile, pe

Figura 9 Diagrama pentru diferentierea argilelor normal

consolidate si supra-consolidate
Legenda
1 - curbe din figura 8.
2 - limita inferioara pentru argila tanara
3 - limita superioara pentru argila tanara; limita inferioara pentru argila batrana
4 - domeniul argilelor normal consolidate (NC)
5 - domeniul argilelor supraconsolidate (OC)
Daca se situeaza intre curbele tanara si batrana, argila se considera a fi normal
consolidate (NC). Daca se situeaza deasupra curbei batrana, argila se considera a fi
supraconsolidatam(OC).
Pamanturile normal consolidate sunt apoi corectate in conformitate cu curba marcata
NC in figura 10, iar cele supraconsolidate in conformitate cu curba marcata OC.

Figura 10 Factori de corelare pentru argile normal consolidate

si supra-consolidate
Legenda
1 - normal consolidate (NC)
2 - supraconsolidata (OC)
4.6. Determinarea factorului de corectie bazat pe limitele Atterberg si starea de
consolidare
Acest procedeu a fost stabilit pentru a tine seama de efectul supraconsolidarii.
Factorul de corectie pentru argile normal-consolidate si usor supraconsolidate poate fi
determinat cu urmatoarea relatie:
0,45
0,43
=
0,5
WL

( )

W L - limita de curgere (a se vedea figura 7)

In argile cu un raport de supra-consolidare mai mare ca 1,3 factorul de corectie ()
poate fi determinat cu relatia:
0,45
1,5
0,43
R OC
=

WL
1,3

( )

ROC

( )

- gradul de supraconsolidare

Daca gradul de supraconsolidare nu a fost determinat, poate fi estimat empiric pe baza

'
c
WL
relatiei fv = 0,45
p . Factorul de corectie devine in acest caz:

( ) (
0,43
WL

c fv
0,585 W L 'v 0

0,15