GEOLOGIE

INGINEREASCA 1

An IV IG, Gf

Prof.dr.ing. Cristian Marunteanu

Asist.dr.ing. Mihai Samoila

V.Siriului
 “Geologia inginereascã este dedicatã investigãrii, studierii şi soluţionãrii
problemelor ingineresti şi ambientale care pot apãrea ca rezultat al interacţiunii dintre
geologie şi lucrãrile sau activitãţile umane, precum şi predicţiei şi dezvoltãrii mãsurilor
de prevenire şi remediere a hazardurilor geologice” (IAEG)

IAEG = International Association for Engineering Geology and the Environment

(fondata in 1964 – in anul 2014 s-au aniversat 50 de ani de la infiintare. Este afiliata la IUGS si este membra a
FIGS –Federatia Internationala a Societatilor de Geo-Inginerie, impreuna cu societatile de mecanica rocilor,
inginerie geotehnica, tuneluri)

Structura actuala:

- GEOLOGIE INGINEREASCA s.s. (= Geologie inginereasca I)

- HAZARDUL GEOLOGIC ŞI EFECTELE ASUPRA LUCRĂRILOR INGINEREŞTI
- IMPACTUL LUCRĂRILOR INGINEREŞTI ASUPRA MEDIULUI GEOLOGIC
(= Geologie inginereasca ambientala)

Baraj Siriu
 Denumirea “Geologie inginereasca” (“Ingenieurgeologie”):
Hochstetter (Austria) si Heim (Elvetia) 1878

Istoric:
Prima fază poate fi caracterizată ca o punere la dispoziţie, în vederea proiectării
si execuţiei lucrărilor inginereşti, a constatărilor geologice, în principal sub formă de hărţi
geologice.
A doua fază a debutat după cel de-al doilea război mondial. In această
perioadă s-a constatat necesitatea ca la cunoştinţele geologice să se adauge şi
cunoştinţe tehnologice şi de mecanica rocilor. Suntem în perioada de dezvoltare a
mecanicii rocilor, prin publicarea unor tratate de referinţă (Karl Terzaghi - Theoretical
Soil Mechanics, 1943 şi Leopold Müller-Salzburg - Der Felsbau [Mecanica – ingineria
rocilor]). Se preconizează că soluţia finală trebuie să îndeplinească atât siguranţa, cât şi
rentabilitatea complexului lucrare - masa de roci.
Cea de a treia fază de evoluţie a geologiei inginereşti este în desfăşurare. A
rezultat în urma dezvoltării tehnicilor şi tehnologiilor industriale moderne, pe de o parte,
şi a creşterii conştiinţei ecologice şi a necesităţii protejării mediului, pe de altă parte.
(La Adunarea generală a Asociaţiei Internaţionale de Geologie Inginerească Paris, 1980)

De la simpozionul din 1997 (Atena) denumirea a devenit IAEG and the Environment

Lucr. sustinere cariera Secaria (Doftana)

 Clasificarea construcţiilor şi a altor lucrări inginereşti
în funcţie de relaţiile cu suportul geologic:

- construcţii executate la suprafaţa terenului şi care transmit eforturi

structurii geologice prin intermediul fundaţiei (construcţii civile şi industriale,
baraje de beton, poduri, ziduri de sprijin etc.);

- construcţii la suprafaţa terenului executate prin rambleiere (baraje de

pământ şi anrocamente, diguri, ramblee rutiere şi de căi ferate, halde, iazuri de
decantare etc.);

- construcţii la suprafaţa terenului executate prin excavare (canale,

taluzuri rutiere şi de căi ferate, taluzuri în cariere);

- lucrări inginereşti subterane (tuneluri, galerii hidrotehnice, caverne

pentru uzine hidroelectrice sau depozite subterane, lucrări de extracţie minieră
etc.).

Iazul de decantare Teliuc

 A. GEOLOGIE
GEOLOGIE INGINEREASCÃ
INGINEREASCÃ I
I. Accidente şi avarii din cauze geologice ale unor lucrãri inginereşti
1. Accidente şi avarii din cauze geologice ale unor lucrări inginereşti
2. StareaII. deStarea
eforturi în masivele
de eforturi de roci
în masivele de roci
1. Ipoteze asupra asupra
2.1. Ipoteze stãrii naturale
stării de eforturi:de eforturi:
naturale
1.1. ipoteza efortului litostatic; 1.2. ipoteza comportãrii elastice; 1.3. ipoteza comportãrii plastice;
2.1.1. ipoteza efortului litostatic; 2.1.2. ipoteza comportării elastice; 2.1.3. ipoteza comportării plastice;
2. Variaţia stãrii naturale de eforturi cu adâncimea si cauzele stãrilor anomale de eforturi; 3. Câmpuri de eforturi;
2.2.
4. Câmpuri
Starea de eforturi;
de eforturi Variaţia stării
la limita echilibrului: 4.1. naturale de eforturi
suprafaţa terenului cu adâncimea
orizontalã; si cauzele
4.2. suprafaţa stărilor
terenului anomale
înclinatã; de cu
4.3. masiv
eforturi;
un sistem de discontinuitãţi; 5. Metode si tehnici de mãsurare in situ a stãrii de eforturi.
2.3. Metode si tehnici de măsurare in situ a stării de eforturi. 2.3.1. tehnica deformaţiilor de relaxare;
2.3.2.III.
tehnica
Starea eforturilor de compensare;
activã si starea 2.3.3. starea de eforturi rezultată din încercarile in situ.
pasivã de eforturi
1. Presiunea activã: 1.1.
3. Analiza stabilităţii taluzurilor teoria Coulomb; 1.2. teoria Rankine;
2. Rezistenţa pasivã: 2.1. teoria Coulomb; 2.2. teoria Rankine;
3.1. Taluzuri în roci moi: 3.1.1. metoda fâşiilor verticale; 3.1.2. influenţa presiunii din pori asupra stabilităţii
3. Lucrãri de susţinere.
(a. cazul unui acvifer cu suprafaţă orizontală; b. cazul unui curent acvifer); 3.1.3. cazul unui taluz infinit:
3.1.4.IV.influenţa
Analizaseismelor
stabilitãtiiasupra stabilităţii;
taluzurilor
3.2.
1. Taluzuri
Taluzuri în moi:
în roci roci 1.1.
tari:metoda
3.2.1.fâşiilor
efectul de scara
verticale; 1.2.siinfluenţa
anizotropic al discontinuitatilor;
presiunii 3.2.2.(a.
din pori asupra stabilitãţii elementele
cazul unui acvifer cu
cantitative si calitative ale discontinuităţilor;
suprafaţã orizontalã; b. cazul unui curent acvifer);
2. Taluzuri înde
4. Alunecări roci tari: 2.1. elementele cantitative si calitative ale discontinuitãţilor; 2.2. rezistenţa la forfecare a
teren
discontinuitãţilor; 2.3. tipuri de rupere în masele de roci fisurate; 2.4. metode de analizã a stabilitãţii taluzurilor: 2.4.1. metode
4.1. Elementele si dinamica alunecărilor de teren; 4.2. Cauzele alunecărilor de teren; 4.3. Criterii de
grafice; 2.4.2. metode analitice; 2.4.3. influenţa apei subterane asupra stabilitãţii; 2.5. influenţa seismelor asupra stabilitãţii;
clasificare
3. Metode deastabilizare
alunecărilor de teren
a taluzurilor.
5. Problemele geologice-inginereşti ale amenajărilor hidrotehnice
5.1. Scheme de amenajări
V. Problemele hidrotehnice; 5.2.
geologice-inginereşti Baraje; 5.2.1.
ale amenajãrilor clasificarea barajelor; 5.2.2. distributia
hidrotehnice
1. eforturilor sub barajele
Scheme de amenajãri de greutate;
hidrotehnice; 5.2.3.
2. Tipuri Stabilitatea
de baraje; barajelor
3. Condiţii de greutate
de fundare şi abarajelor
şi stabilitatea barajelor de în arc; 5.3.
greutate şi a
barajelor în arc; 4. Etanşeitatea rocilor din amplasamentul barajelor: 4.1. permeabilitatea rocilor
Etanşeitatea rocilor din amplasamentul barajelor: 5.3.1. infiltraţii pe sub baraje; 5.3.2. permeabilitateafisurate; 4.2. impermeabilizarea
rocilor prin cimentare; 5. Cercetãri geologice-inginereşti pe amplasamentul barajelor şi al lacurilor de acumulare; 6. Supravegherea
rocilor fisurate; 5.3.3. impermeabilizarea rocilor prin cimentare; 5.3.4. drenajul rocii de fundare; 5.4.
seismicã a marilor baraje.
Cercetări geologice-inginereşti pe amplasamentul barajelor şi al lacurilor de acumulare; 5.5. Supravegherea
seismică a marilor baraje.
VI. Problemele geologice-inginereşti ale excavaţiilor subterane
1. Starea de eforturi în jurul excavaţiilor subterane;
2. Cercetãri geologice-inginereşti pentru tuneluri.
Chirlesti, Nehoiu – V. Buzaului
 LUCRARI PRACTICE
1. Starea de eforturi în masivele de roci cu suprafata orizontala si cu suprafata inclinata
(8 ore)
2. Analiza stabilitãtii taluzurilor: - taluzuri în roci moi (8 ore) si taluzuri în roci tari (4 ore)
3. Starea de eforturi sub barajele de greutate (6 ore)
4. Susţinerea lucrãrilor practice (2 ore)

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Bãncilã, I. (coordonator), 1980. Geologie inginereascã, Ed. Tehnicã, Bucureşti.
Bomboe, P., Mãrunţeanu, C., 1986. Geologie inginereascã, Universitatea
Bucureşti.
Legget, R.F., Hatheway, A.W., 1988. Geology and Engineering, McGraw-Hill Book
Company.
Mãrunţeanu, C., 1994. Urbanism şi protecţia mediului geologic, Editura Universitãţii
Bucureşti.
Mãrunţeanu, C., 1996. Geologie inginereascã - Roci fracturate, Editura Universitãţii
Bucureşti.
Mãrunţeanu, C. et al., 1999. Geologie inginereascã - Aplicaţii practice, Editura
Universitãţii Bucureşti.
Mãrunţeanu, C., 2013. Geologie inginereasca ambientala , Editura Universitãţii
Bucureşti.

Faleza Eforie Nord

1. ACCIDENTE SI AVARII ALE UNOR
CONSTRUCTII INGINERESTI
ICOLD:
DIN CAUZE GEOLOGICE
9000 baraje mari
(H>15m)

90 (1%) s-au rupt

200 stricaciuni majore
10% incidente surprinz.
>40% cauze geologice
Barajul Baldwin Hills (California)
 Terenul de fundare al barajelor

Barajul Malpasset inainte si dupa ruperea din 2 decembrie 1959

(H=66 m, Frejus, 450 morti)

 Lacul de acumulare

Baraj
r. Reyran
Localizarea
evenimentului
de la Malpasset

Aria inundata

Cannes

M. Mediterana
Saint-Tropez
Barajul Malpasset

Vedere recenta
din aval
 Secţiune verticalã prin reazemul stâng al barajului

- Amplasament in gnaise fisurate si alterate, cu un continut mare de sericit, clorit, calcit.

- Studiul a fost facut initial pentru un baraj de greutate, proiectul a fost schimbat si
amplasamentul deplasat cu 200 m, fara studii specifice in versanti pentru un baraj in arc.
Distribuţia eforturilor (suprafaţa
punctatã) în zona de reazem
a unui baraj în arc, secţiune orizontalã
Instabilitatea diedrului de roci (gnaise) din
versantul stâng al barajului Malpasset supus
subpresiunilor, în ipoteza descreşterii
permeabilitãţii
 Barajul St. Francis (California)

Baraj in arc de greutate cu H=61 m, construit de municipalitatea Los Angeles in anii

1924-1926.
A cedat brusc in 12-13 martie 1928, omorand 420 oameni.
Vedere aeriana oblica a amplasamentului barajului in dimineata de dupa rupere.

Se remarca masiva alunecare de teren din versantul stang al barajului, alunecare ce a

intrerupt drumul de contur (San Francisquito Canyon Road) – in dreapta imaginii
 Imagine “colorizata” a ramasitelor barajului St. Francis, aratand contrastul de
culoare dintre Conglomeratele rosii de Vasquez (stanga) si Sisturile gri de Pelona (dreapta
 Alunecarea de teren din 12 martie 1928 (culoare rosie) a reprezentat o
reactivare a unei portiuni dintr-o paleoalunecare adanca in Sisturile de Pelona

Linia electrica s-a intrerupt intai in vst stg!

 Secţiune prin amplasamentul barajului St. Francis dupã rupere

Barajul a fost fundat parţial pe micaşisturi (Sisturile de Pelona) şi, pe cca. o treime din
lungime în versantul drept, pe conglomerate cimentate cu argilã şi gips (de Vasquez).
Contactul dintre cele douã formaţiuni era reprezentat printr-o falie cu umpluturã
argiloasã.
 Stabilitatea versantilor lacurilor de acumulare

Alunecarea de la Vaiont (Italia)

Secţiune geologicã prin alunecarea de la Vaiont (9 octombrie 1963)

Deplasari au inceput imediat dupa umplerea lacului - Monitorizarea ultimelor zile: 20-30 cm/zi
Baraj Vaiont
 Barajul Vaiont
(construit 1961, H=265 m)
si Mt. Toc
- inainte de alunecare

- dupa alunecare
(2-300 mil. m.c. de roci,
30 mil. m.c. de apa)
 Orasul Longarone inainte si dupa
viitura din 1963 (>2500 morti)

Cauze:
- structura conforma a versantului,
- existenta unor paleoalunecari in vst,
- cresterea presiunii apei subterane
prin umplerea lacului de acumulare
Barajul Vaiont (H=265 m), vazut
din Longarone in prezent
(pe o inaltime de 60-70 m).

Valul de 200-250 m inaltime

(megatsunami) care a trecut
peste baraj ar acoperi virtual tot
cerul in aceasta fotografie.
 Permeabilitatea amplasamentului

Secţiune schematicã prin

amplasamentul barajului
Camarasa - Spania (1920)

Solutia: injectii de ciment

pentru un voal de etansare
de >1000m lungime
 Galeria de aducţiune Wäggital – Elvetia centrala
(provicia Schwiz)

Profilul longitudinal al galeriei

Cauza: cercetare geologica

Inginereasca sumara
Cauze “geofizice”

Barajul Mauvoisin (SV Elvetia)

H=237 m (1957)

Interpretarea gresita a
masuratorilor seismice
pentru galeria
voalului de etansare

Umplutura aluvionara era mai groasa,

Iar eruptia de apa in galerie a provocat
cateva victime
 2. STAREA DE EFORTURI IN MASIVELE DE ROCI
Scara studierii starii de eforturi in geologia inginereasca:
Cel mai adanc foraj: 12.345 m offshore Sahalin – Rusia, 2011
Cea mai adanca mina: Tau Tona in Carletonville, Africa de Sud: 3.900 m, 2008
Cea mai adanca fundatie: Petronas Towers – 104 piloti de beton de 60-114 m adancime, 1999

2.1. IPOTEZE ASUPRA STÃRII NATURALE DE EFORTURI

Starea de eforturi într-un masiv de roci

K0 = coeficientul presiunii laterale in stare de repaus
 2.1.1. Ipoteza efortului litostatic (ipoteza lui Heim, 1878)

s1 = s2 = s3 = sv = sh = g z; K0 =1
n
sau, pentru un teren stratificat: s v   g i hi
i 1

unde s1, s2 si s3 sunt eforturile principale

h
Elipsoidul eforturilor este o sfera
 2.1.2. Ipoteza comportãrii elastice a masivelor de roci
(ipoteza lui Terzaghi, 1952)

x 
1
E
 
 s x  s y  s z 

s x  xy  xz 
 y   s y  s z  s x 
1

Tensorul E
 yx s y  yz eforturilor 
 z   s z  s x  s y 
1

 zx  zy s z E

Legea lui Hooke generalizata

s1
sx 0 0 s3 0 0 s2
s3
0 sy 0 0 s2 0 Eforturi principale

0 0 sz 0 0 s1
 In adancime deformatiile laterale sunt nule: x  y  0

Pentru starea planara de eforturi: sx sy

Inlocuind in: x 
1
E
 
 s x  s y  s z 

 
rezulta: sx sy  sz sau sh  sv
1  1 
 coeficientul presiunii laterale in stare elastica
K0 
1 
K0 = 0, deformare lateralã ne-limitatã, iar sh = 0;
K 0  0,1 K0 = 1, eforturi de tip litostatic, iar sh = sv.

Constantele elastice principale: E = modulul de elasticitate E

G
 = coeficientul lui Poisson 21   
G = modulul de forfecare (rigiditate)
 Anizotropia elastica
z

- ortotropica:
3 sisteme de plane de simetrie ortogonale;
3 directii principale de anizotropie;
9 parametri elastici (6 independenti)

x
z - transtropica:
1 sistem de plane de simetrie elastica
1 ax de simetrie rotationala
2 directii principale de anizotropie;
6 parametri elastici (4 independenti)

- cilindrica
y
- sferica
x - totala
 2.1.3. Ipoteza comportãrii plastice a masivelor de roci

Plasticitatea = proprietatea rocilor de a suferi deformatii permanente

sub actiunea sarcinilor exterioare (de la un anumit prag al eforturilor unitare = limita de
elasticitate se)
s
se


Conditia de plasticitate St. Venant - Tresca
max | max | = k

“Un material trece in stare plastica atunci cand efortul tangential maxim max atinge o anumita
valoare critica, independent de felul starii de eforturi”

max
s1  s 3
 max 
0 s2 s1 s 2
 
s v s h sv  sv s v (1  2 ) g (1  2 )
 max   1    z  Kz
2 2 2(1  ) 2(1  )


traiectoria eforturilor
p *max= Kzo

max=Kz

s*h s v s

 * max
z0 
K
 2.2. CÂMPURI DE EFORTURI

Traiectoriile eforturilor (izostatice): curbele ale căror direcţii coincid în fiecare punct
cu direcţiile eforturilor principale

Câmpuri de eforturi (primare, secundare, relative, tertiare, induse):configuraţia

spaţială prin traiectoriile eforturilor a stării de eforturi la un moment dat în masivul de roci

sv
K0>1
sh
K0=1

K0<1
K0<1

Traiectoriile şi elipsele eforturilor principale Traiectoriile şi elipsele eforturilor principale

ale unui câmp primar de eforturi gravitaţionale ale unui câmp primar de eforturi geostatice
(eforturi tectonice)
Campuri primare
 Câmpuri de eforturi secundare

Câmpul secundar de eforturi Câmpul secundar de eforturi

în jurul unei galerii circulare în cazul unei excavaţii de suprafaţã

Campuri de eforturi tertiare

(partial preluate de lucrari de sustinere)

Câmpul eforturilor induse

(sub fundaţia unei construcţii)
 Variatia cu adancimea a starii de eforturi

st s

K0>1

K0=1 Stari anomale de eforturi - cauze:

eforturi izotrope
- Eforturi “structurale” (neomogenitati, falii);

K0<1 - Metamorfism (cu schimbare de volum sau

generare de caldura);
- Fenomene de umflare-contractie;
z sh sv
- Eroziunea rapida.

sv=gz (g=27kPa) sh=K0sv

2.3. STAREA DE EFORTURI REZULTATÃ DIN ÎNCERCÃRI
EXPERIMENTALE IN SITU

2.3.1. Tehnica deformatiilor de relaxare (prin supracarotaj)

Tehnica supracarotajului
cu dispozitiv de mãsurã
tip rozetã de deformaţii:

1. rozeta de deformaţii;
2. cablul de conexiune cu
suprafaţa; 3. punte
tensiometricã; 4.
traductori de deformaţii;
5. miezul central carotat.
2.3.2. Tehnica eforturilor de compensare (metoda cu presa platã)
2.3.3. Starea de eforturi rezultatã din încercãrile in situ

(dupã Brown şi Hoek, 1978)

Harta efortului orizontal compresiv maxim pe glob
Harta efortului orizontal compresiv maxim in regiunea Mediteranei