Îndrumător de laborator geotehnică

Determinarea rzistenţei pământurilor prin forfecare directă

DETERMINAREA REZISTENŢEI PĂMÂNTURILOR

PRIN FORFECARE DIRECTĂ

Rezistenţa la forfecare directă a pământurilor este rezistenţa pe care o opune

pământul, la tăierea sa după un plan definit şi este egală ca mărime cu efortul tangenţial
care produce ruperea. Rezistenţa la forfecare se exprimă matematic prin ecuaţiile lui
Coulomb.

Pentru pământurile necoezive, rezistenţa la forfecare este egală cu ecuaţia unei

drepte ce trece prin originea axelor de coordonate şi este egală cu mărimea efortului
tangenţial de rupere τ, determinat de frecarea dintre particule componente şi mărimea
efortului unitar normal pe planul de forfecare σ.

Pentru pământurile coezive rezistenţa la forfecare se exprimă tot prin ecuaţia unei
drepte care însă nu trece prin originea axelor, ci taie axa ordonatelor într-un punct c,
care reprezintă coeziunea dintre particulele pământului.

Forfecarea directă se aplică epruvetelor de pământ având structura naturală sau

fiind preparate la o anumită porozitate şi umiditate. Rezistenţa la forfecare depinde de
starea de îndesare şi de umiditate a pământului, de mărimea încărcărilor normale
aplicate şi de gradul de consolidare sub acţiunea acestora, precum şi de ritmul de
creştere a solicitării de forfecare.

Rezistenţa la forfecare a pământului variază cu efortul unitar normal pe planul de

forfecare după o lege aproximativ lineară:
τf=σ·tgΦ+c
în care:
τf rezistenţa la forfecare, [Kgf/cm2]
σ efortul unitar normal pe planul de forfecare , [Kgf/cm2]
Φ unghiul de frecare interioară al pământului, [º]
c coeziunea pământului, [KPa]
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea rzistenţei pământurilor prin forfecare directă

Dreapta care reprezintă grafic relaţia de mai sus se numeşte în mod curent
dreapta intrinsecă a pământului, iar mărimile Φ şi c parametrii rezistenţei la forfecare.
În funcţie de caracterul solicitării de forfecare (rapidă sau lentă) şi de starea
pământului sub acţiunea încărcărilor normale aplicate (umiditate, grad de consolidare,
porozitate), încercările de forfecare directă se execută în unul din modurile de mai jos:

• încercarea de forfecare consolidată-drenată (CD)

• încercarea de forfecare consolidată-nedrenată (CU)
• încercarea de forfecare neconsolidată-nedrenată (UU)
Încercarea de forfecare consolidată-drenată - se execută atunci când
încărcarea terenului se face într-un ritm lent, astfel încât procesul de consolidare în timp
a pământului se desăvârşeşte pe măsura încărcării lui şi există condiţii naturale de
drenare a apei din porii pământului.

Încercarea de forfecare consolidată-nedrenată - se va executa atunci

când pot să intervină noi solicitări după terminarea procesului de consolidare în timp a
pământului, sub acţiunea încărcărilor iniţiale (supraetajări, montarea de noi poduri
rulante, supraînălţarea rambleelor, solicitări seismice etc.) şi nu există condiţii naturale
de drenare a apei din pori.

Încercarea de forfecare neconsolidată - nedrenată - se execută atunci

când încărcările de pe teren pot să crească în ritm rapid atingând valoarea maximă cu
mult înainte de terminarea procesului de consolidare în timp a pământului (cazul
construcţiilor din panouri mari prefabricate, construcţii executate prin glisare, ramblee
executate mecanizat etc.) şi nu există condiţii naturale de drenare a apei din pori (cazul
pământurilor argiloase şi în special a argilelor grase, saturate).

Metoda constă în supunerea probei de pământ unei solicitări de forfecare F care

sub acţiunea eforturilor unitare tangenţiale τ, se deformează.

Fig.20 principiul determinării

Rezistenţei la forfecare
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea rzistenţei pământurilor prin forfecare directă

Pentru o anumită valoare maximă, a efortului unitar tangenţial, proba de pământ

se rupe după un plan a - a, porţiunea inferioară alunecând de-a lungul acestui plan.

Valoarea maximă a efortului unitar tangenţial τmax obţinut în cursul unei încercări
de forfecare, reprezintă rezistenţa la forfecare a pământului.

Pregătirea probelor

Probele cu structură naturală folosite la determinări se iau numai din pământuri

coezive, recoltate în ştuţuri sau sub formă de monoliţi.

Epruvetele se vor confecţiona folosind ştanţe pătrate şi ştanţe cilindrice când prin
prelevare directă se produce deranjarea structurii pământului.

Se cântăreşte epruveta, iar din materialul din care aceasta a fost preparată se
extrage o probă pentru determinarea umidităţii.

Probele cu structură tulburată pot fi preparate atât din pământuri coezive, cât şi
din cele necoezive.

Aparatura

Aparatura folosită la determinări este alcătuită din:

Aparat de forfecare directă, alcătuit din:

- casetă de alamă (1), de regulă de secțiune pătrată cu latura de 6 cm și

înălțimea de 4 cm, compusă din două rame, superioară și inferioară, ce solidarizează
între ele prin două șuruburi (2)
- cutie paralelipipedică în care se fixează rama inferioară a casetei (3)
- piston de încărcare, secțiune pătrată, cu latura de 6 cm și înălțimea minimă
de 2 cm (4)
- două plăci poroase, pătrate (5)
- două plăci striate perforate, pătrate (6, 7)
- dispozitiv de aplicare a încărcării normale pe epruvetă (8)
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea rzistenţei pământurilor prin forfecare directă

- dispozitiv pentru realizarea deplasării ramei inferioare a casetei cu viteză

constantă (9)
- inele dinamometirce (celula de forță) – (10)
- comparatoare (traductori de deplasare), pentru urmărirea și măsurarea
deformației epruvetei (11)
Alte echipamente
- ștanțe pentru prelevare probe
- set greutăți pentru încărcarea verticală
- balanță
- etuvă termoreglbilă
- exicator
- ceas de laborator
- cuțite de laborator
Aparatul de forfecare se instalează într-o încăpere în care să nu lucreze aparate
care să producă vibraţii sau trepidaţii.
Încercarea de forfecare directă se face astfel: se introduce epruveta în aparat, se
aplică încărcarea verticală, se inundă epruveta în cazul forfecării consolidate, se
consolidează sub încărcare, apoi se execută încercarea de forfecare propriu-zisă.
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea rzistenţei pământurilor prin forfecare directă

Caseta de forfecare

Încercarea de forfecare consolidată - drenată .

Epruveta de pământ se introduce în casetă peste o placa poroasă şi o placă striată

perforată. Peste epruvetă se pune o altă placă striată perforată şi o placă poroasă.
Încărcarea verticală, se aplică perpendicular pe planul de forfecare prin intermediul
dispozitivului de încărcare, apa din pori având posibilitatea să se dreneze pe toată durata
încercării.

Inundarea epruvetei se face turnând apă în casetă până la parte superioară a

epruvetei.

Consolidarea epruvetei sub încărcarea verticală aplicată se urmăreşte prin

înregistrarea deformaţiilor verticale, până în momentul în care trei citiri succesive
făcute la intervale de 20 minute nu diferă cu mai mult de 0,01 mm.

Încercarea de forfecare propriu-zisă se începe, după terminarea consolidării sub

încărcarea verticală aplicată, prin punerea în funcţiune a dispozitivului de tăiere.

Forfecarea epruvetei se consideră realizată în momentul când are loc o scădere

evidentă a forţei de forfecare sau când aceasta rămâne constantă la o deplasare a casetei,
de circa 5 mm.

Din planul de forfecare se recoltează o probă pentru a determina umiditatea finală

a epruvetei.

Încercarea de forfecare consolidată - nedrenată .

Introducerea epruvetei, încărcarea verticală, inundarea epruvetei şi consolidarea

ei se fac ca la metoda anterioară.

Încercarea de forfecare propriu-zisă se începe după consolidarea sub încărcarea

verticală perpendiculară pe planul de forfecare, prin punerea în funcţiune a
dispozitivului de tăiere reglat pentru o viteză de 1-1,5 mm/minut.
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea rzistenţei pământurilor prin forfecare directă

Operaţiunea de forfecare se efectuează rapid, fără a da posibilitatea drenării apei

din pori.

Încercarea se face în continuare ca la metoda anterioară cu deosebirea că

indicaţiile comparatorului inelului dinamic ca şi deformarea verticală a epruvetei se
înregistrează la intervale de 15 secunde.

Încercarea de forfecare neconsolidată - nedrenată . Încercarea de forfecare

propriu-zisă se exercită imediat după aplicarea încărcării verticale perpendiculare pe
planul de forfecare iar operaţiunea de forfecare se execută rapid pentru a nu da
posibilitatea apei din pori să se dreneze, în timpul încercării. În continuare se
procedează ca la încercarea de forfecare consolidată drenată .

Pe baza rezultatelor încercărilor de forfecare directă se stabilesc parametrii

rezistenţei de forfecare ai pământurilor prin:

- metoda grafică
- metoda analitică
În acest scop pentru fiecare probă de pământ este necesar să se supună încercării
de forfecare, minimum trei epruvete.

În cazuri speciale, când se cere o mai mare precizie în determinarea parametrilor

rezistenţei la forfecare, numărul de epruvete supuse încercării se va mări, încercările
suplimentare efectuându-se sub presiuni normale de valori intermediare celor date
anterior.

Ecuaţia dreptei intrinsece este funcţie de modul de încercare şi anume:

- în cazul încercării de forfecare consolidată-drenată, ecuaţia este dată de
relaţiile:

τf = σ tg Φ’ + c’ pentru pământuri argiloase

τf = σ tg Φ’ pentru pământuri fără coeziune (nisipuri)

în care:
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea rzistenţei pământurilor prin forfecare directă

τf efortul de forfecare pe planul de forfecare

σ efortul total normal
Φ’ şi c’ parametrii rezistenţei la forfecare (unghiul de frecare internă efectiv şi
respectiv coeziunea efectivă) ai pământului încercat în cazul încercării C.D.
- în cazul încercării de forfecare consolidată – nedrenată, ecuaţia este
dată de relaţia
τf = σ tg Φc + cc
în care:
Φc şi cc parametrii rezistenţei la forfecare (unghiul de frecare
internă efectiv şi respectiv coeziunea efectivă) ai pământului încercat în cazul încercării
C.U.

- în cazul încercării de forfecare neconsolidată – nedrenată, ecuaţia

este dată de relaţia:
τf = σ tg Φu + cu
în care:
φu şi cu sunt parametrii rezistenţei la forfecare (unghiul de frecare
internă efectiv şi respectiv coeziunea efectivă) ai pământului încercat în cazul încercării
U.U.

Metoda grafică

Metoda grafică constă în trasarea dreptei intrinsece prin punctele de coordonate

(σ,τl,). Unghiul dreptei intrinsece cu axa orizontală, reprezintă unghiul de frecare
internă, iar ordonata la origine a acesteia reprezintă coeziunea pământului în condiţiile
tipului de încercare efectuate.
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea rzistenţei pământurilor prin forfecare directă

Fig.22 Dreapta lui

Coulomb
a-pământuri necoezive
b-pământuri coezive

Metoda analitică

n n n
n σ iτ f i −  σ i *  τ f i
1 1 1
tgΦ = 2
n
 n 
n σ 2
i −  σ i 
1  1 

n n n n

 σ τ
1
2
i
1
fi −  σ iτ fi  σ i
1 1
c=
n
 n 
2 KPa,
n σ 2 i −   σ i 
1  1 
unde:
σ i - reprezintă presiunile verticale perpendiculare pe planul de forfecare, sub care
se face forfecarea epruvetelor, în KPa;
τ f i - reprezintă eforturile de forfecare corespunzătoare presiunilor, în KPa;
n – numărul de detrminări