Sunteți pe pagina 1din 9

-MICROTUNELURI-METODA TUBURILOR IMPINSECuprins

Introducere
Condiiile de amplasare a microtunelurilor Descrierea metodei PIPE JACKING
ndeprtarea solului in metoda PIPE JACKING
Reconstrucia podeelor vechi necate n rambleu prin tehnologia PIPE JACKING
Analiza strii de efort a conductelor mpinse
Condiiile specifice de amplasarea a microtunelurilor

Descrierea metodei PIPE JACKING


Metoda "Pipe jacking" este o metoda de instalare a unor tuburi de otel sau beton pe sub
drumuri sau cai ferate, fr a utiliza sptura deschisa. Subtraversarea "Pipe jacking" const n
mpingerea cu ajutorul unei instalai hidraulice de for a tuburilor de dimensiuni ce variaz ntre
400 i 2800mm. Tehnologia presupune excavarea unui pu corespunztor n care s se poata incadra
echipamentul.
Etapele lucrarilor folosind metoda Pipe Jacking
- Realizarea putului de lansare
- Montarea dispozitivului hidraulic de impingere
- Realizarea excavatiei in partea din fata a scutului urmata de inaintarea acestuia realizata cu
ajutorul preselor
- Montarea tubului prefabricat pentru operatia de impingere
- Evacuarea sterilului

Metode de excavare a pamantului prin metoda Pipe Jacking


- manual
- miniexcavator
- freze rotative
- buzdugan rotativ
Metode de evacuare a pamantului prin metoda Pipe Jacking
- cu ajutorul unei benzi si vagonetului
- cu ajutorul unui snec si vagonetului
- cu ajutorul unei instalatii hidraulice
Metode de marire a lungimii unui microtunel la metoda Pipe Jacking
- prin adaugarea de prese intermediare
- prin injectarea de lubrefiant (bentonita)
Dezavantajele metodei cu sapatura deschisa fata de Pipe Jacking
- poluare sonora
- stres
- deranjare trafic
- deranjare comert
- deranjare constructii
- deranjare mediu
Avantajele metodei Pipe Jacking
- prezinta mai putine riscuri de tasare
- nu necesita captuseala secundara
- considerabil mai putine rosturi decat la un microtunel segmentat
- finisari interioare netede care dau bune caracteristici de curgere
- echipament redus pentru diversitatea utilitatilor din mediul urban
- reducere importanta in costuri cand este comparata cu sapatura deschisa
Reconstructia podetelor vechi inecate in rambleu prin tehnologia Pipe Jacking
Metode de reconstructie
a. Demolarea podetului existent si reconstructia lui prin sapatura deschisa in terasament sub
protectia unui pod provizoriu

b. Reconstructia prin demolare partiala a podetului vechi direct in amplasamantul existent prin
metoda pipe jacking
Avantajele metodei Pipe Jacking comparativ cu metoda clasica in sapatura deschisa sunt:
- reducerea costului
- reducerea obstructiilor de trafic
- reducerea considerabila a tasarilor
* avantajele acestei metode cresc odata cu adancimea
Reconstructie podet din aval cu metoda Pipe Jacking
- o problema dificila pentru aceste tipuri de lucrari este stabilirea amplasamentului putului de
lansare, datorita conditiilor topografice si dificultatilor de acces.
- In multe cazuri punctul de start a fost stabilit in aval si a necesitat executia unor pereti sau
pinteni provizorii, care sa preia forta de impingere

Reconstructie podet din amonte cu metoda Pipe Jacking

Analiza starii de efort a conductelor impinse


Incarcarea data de pamant
Cea mai mare solicitare in cazut tuturor tuburilor acoperite cu pamant este cauzata in mod
direct de incarcatura pamantului. Acuratetea determinarii eforturilor din pamant la tuburi este
deosebit de importanta pentru stabilitatea acestora. Aceasta implica cunoasterea exacta a tipurilor de
pamant si a caracteristicilor lor, valori care trebuie sa se bazeze pe investigatii corespunzatoare ale
terenului.

O atentie suplimentara trebuie acordata tipurilor de pamant care tind sa se umfle in contact
cu apa (pamanturi sensibile la umezire).
Cu toate ca acest pamant nu este intalnit foarte des, este important sa se investigheze terenul
din acest punct de vedere, cu o deosebita atentie, deoarece efectul umflarii pamantului poate avea
consecinte asupra operatiei de impingere a tubului.
Suprafata terenului

Starea initiala de eforturi Ka<K<Kp


Ka = coeficientul impingerii active a pamantului [-],
Kp = coeficientul impingerii pasive a pamantului [-],
K = coeficientul presiunii statice a pamantului.
Operatia de impingere a tubului modifica starea initiala de eforturi din pamant.
O noua stare de eforturi rezulta; ea este asa numita stare secundara de eforturi care nu poate
fi definita exact si poate fi determinata aproximativ doar pe baza de modele.
Modelul care se aplica in acest caz este bazat pe teoria silozului, conform caruia se
presupune ca pamantul deasupra tubului se misca in jos intre doua planuri verticale. Frecarea in
lungul planurilor de forfecare activeaza efortul de forfecare din pamant directionat spre partea
superioara. Terzaghi a investigat acest efect prin intermediul experimentului sau trapa. El a
observat formarea unei bolti de sustinere in pamant si, folosind teoria silozului ca fundament, el a
stabilit un model de calcul prezentand forta care actioneaza pe o bucata de pamant, dupa cum se
arata in figura urmatoare.
Suprafata terenului
Suprafata terenului

Experimentul trapa Terzaghi


Echilibrul

pe

directia

Modelul de calcul Terzaghi


verticala

b dz v b v dv b 2 c v K tan dz

unde:
c= coeziunea [kN/m2],
= unghiul de frecare al peretelui [],

c v K tan

[kN/m 2 ]

K= coeficientul impingerii pamantului [-]


Ecuatia diferentiala

rezulta

din

urmatoarele

dv
dz

2 c
b

2 K v

tan
b

,
ofera urmatoarea solutie pentru z=h
b
p Ev

2 c

2 K tan

b
b
1 e

[kN/m 2 ].

2 K tan

In consecinta, calculul incarcarii verticale a pamantului pEv raportat la un tub impins este in functie
de:
- inaltimea de acoperire h,
- densitatea pamantului ,
- coeficientul impingerii pamantului deasupra tubului,
- influenta latimii pamantului deasupra tubului (b) (latimea ideala a silozului),
- unghiul de frecare in planul de forfecare.
Parametrii functionali h si sunt valori care pot fi determinate eaxct, dar K,b si sunt valori care
trebuie presupuse in conformitate cu mecanica pamanturilor.
Latimea ideala a silozului rezulta din consideratii statice si cinematice in baza carora este
determinata pozitia in pamant a limitei planurilor de forfecare. In acord cu acestea a fost realizat un
calcul modificat, in conformitate cu Terzaghi, incluzand un prism de pamant de inaltime h si latime
b pozitionat deasupra tubului.
Suprafata terenului
Suprafata terenului

Prism de pamant deasupra


pamantului

Pozitiile admise de diferiti cercetatori ale planului de forfecare


Cu privire la fixarea latimii de influenta b, au fost facute incercari mari de a ramane in limita de
siguranta. Oricum, exista opinii diferite Figura de mai sus reprezinta pozitiile planului de
forfecare admise de diferiti cercetatori.
Presiunea orizontala a pamantului
Corespunzator modelului de incarcare, presiunea orizontala a pamantului actionand lateral este
determinata de planurile de cedare ale pamantului la fetele tubului. Doar incarcarea pamantului,
redusa de factorul k, actioneaza pe aceste planuri ale pamantului.

Incarcarea data de pamant


in zona tubului impins
Presiunea orizontala a pamantului care este aplicata la nivelul cheii tubului are urmatoarea formula:
da

p Ev B K2
[kN/m 2 ]
2

In functie de relaxarea pamantului in timpul microtunelirii, dupa ce tubul a fost introdus in operaie,
sau dupa injectarea intervalului circular cu bentonita coeficientul efectiv de impingere a pamantului,
K2 este in general aplicat la toate tipurile de pamant cu un ordin de marime care variaza intre
impingerea activa a pamantului si impingerea pasiva a pamantului.
p Eh

Incarcarea din trafic


Incarcarile din trafic acopera toate incarcarile care nu actioneaza constant, dar reapar des
(incarcari ciclice). Numarul de cicluri de incarcare poate cauza oboseala materialului tubului.
Incarcarile din trafic date de vehicule, trenuri sau avioane in cazul aeroporturilor sunt
evaluate ca incarcari care actioneaza pe tuburi dar nu sunt incarcari statice.
In mod normal numai actiunea verticala a incarcarii din trafic trebuie considerate in ceea ce
priveste pamantul care acopera tuburile circulare, iar incarcarile orizontale din trafic cu un efect
sustinator sunt neglijate.
Efortul din pamant rezultat din trafic este calculate pe baza masei semi-infinite, elastice,
izotrope in concordanta cu Boussinesq si prin a include distributia incarcarii dependenta de
lungimea si diametrul tubului.
Coeficientul de impact ia in considerare actiunea incarcarii dinamice care apare datorita
incarcarii din trafic. Actiunea incarcarii dinamice include suprasarcina cauzata de un singur impact
atunci cand un vehicul traverseaza linia tubului, la fel ca incarcarile mici cauzate de viteza de
conducere si de o suprafata neregulata a carosabilului. In consecinta, incarcarea verticala pe un tub
rezulta : pv=*p
SARCINA AXIALA
Impingerea tuburilor implica prezenta incarcarilor transversale la axa tubului in timpul stadiului de
constructie, la fel ca si incarcarile care actioneaza in directia axei tubului.
Determinarea fortei necesare de impingere
In timpul operatiei de impingere a tubului, forta de impingere trebuie sa invinga rezistenta la frecare
a tubului in pamant (frecare de suprafata), la fel ca si rezistenta la penetrare a capului de forare si
directionare in interiorul pamantului.

Rezistenta la frecare si
rezistenta la penetrare
in timpul impingerii
tubului

In conformitate cu figura de mai sus, forta necesara de impingere V este calculata dupa cum
urmeaza:
VS+R
unde:
S= rezistenta la penetrare,
R= rezistenta la frecare in lungul tubului.
Rezistenta la penetrare
Rezistenta la penetrare se opune inaintarii capului de forare si directionare pe toata durata operatiei
de impingere. Rezistenta la penetrare variaza in functie de forma si actiunea capului de forare
folosit si este numita:
- rezistenta pe lama cutitului metodele de impingere si forare
- rezistenta pe suprafata metodele de excavare cu scutul.
Rezistenta pe lama cutitului Sistemele de impingere si forare
Rezistenta pe lama cutitului Ps este ridicata atunci cand capul de dirijare este impins prin pamant, si
este invinsa datorita aparitiei zonelor de cedare a pamantului in fata capului de dirijare.
Herzog determina rezistenta pe lama cutitului Ps ca un produs al suprafetei lamei cutitului si
rezistenta de varf din pamant dupa cum urmeaza:
Ps

Dm t p s

[m]

unde:
Dm = diametrul lamei cutitului [m],
t = grosimea lamei cutitului [m],
ps = rezistenta de varf [kN/m2]
Rezistenta de varf depinde de tipul de pamant

Rezistenta frontala Sisteme de excavatie cu metoda scutului


In acord cu metodele de excavatie cu metoda scutului rezistenta la penetrare este compusa din :
- presiunea de contact pe fata a capului de forare (P1),
- presiunea hidraulica din camera de suspensie pentru a suporta frontul si a indeparta
pamantul (P2),
- rezistenta pe lama cutitului a capului de dirijare (P3)
Rezistenta pe lama cutitului P3 este neglijata, in general, deoarece capul de forare este pozitionat ori
in apropierea suprafetei lamei cutitului, la o distanta de maxim 5 cm, ori direct in fata lamei
cutitului. Rezulta de aici ca rezistenta frontala PB este:
PB=P1=P2 [kN]
P1 = presiunea de contact a capului de forare [kN],
P2 = forta hidraulica de sprijin dintre capul de forare si peretele despartitor [kN].
Conditiile geologice hi hidrogeologice infuenteaza presiunea de contact si forta hidraulica
de sprijin care sunt adaptate la situatia locala existenta. Presiunea de contact a capului de forare
trebuie sa fie mai mare decat impingerea activa a pamantului si mai mica decat impingerea pasiva a
pamantului pentru a preveni tasarea sau ridicarea la suprafata terenului.
Aceasta poate fi exemplificata folosind exemplul unui perete de galerie.
O impingere a pamantului care actioneaza pe un perete rigid si nedeplasabil este considerata
ca o impingere statica a pamantului E0.
Micsorarea sau marirea valorii impingerii pamantului in functie de miscarea peretelui este
cauzata de forta de forfecare care apare atunci cand o pana de pamant aluneca pe o suprafata, si este
opusa directiei de miscare a peretelui.
a) Impingerea pamantului
b) Rezistenta pamantului

Tipuri de impingere a pamantului si deplasarile relative corespunzatoare


Ordonatele impingerii active si pasive a pamantului in suprafata capului de forare sunt determinate
prin urmatoarele ecuatii:
impingerea activa a pamantului
ea

B h Ka 2 c Ka

ea

B h Kp 2 c Kp

impingerea pasiva a pamantului


Rezistenta la frecare
Separat de rezistenta la penetrare mai apare de asemenea forta de frecare dintre suprafata
echipamentului de excavare sau a tubului impins si pamant. Forta de frecare rezulta din integrarea
frecarii active pe suprafata echipamentului de excavare sau a tubului impins dupa cum urmeaza:
R

M d a L

unde:

R = rezistenta la frecare [kN],


M = rezistenta pe suprafata [kN/m2],
da = diametrul exterior al scutului sau tubului [m],
L = distanta de impingere [m].
Frecarea pe suprafata este determinata pe baza legii fecarii, cum este aplicata in mecanica:
M

[kN]

unde:
= coeficient de frecare [-],
N = forta care actioneaza orthogonal pe perete [kN/m2].
Reducerea rezistentei la frecare
Rezistenta la frecare poate fi redusa prin :
- realizarea unei gauri cu diametru mai mare decat cel necesar (sapatura circulara dintre tub si
trenul inconjurator),
- folosirea unui lubrifiant (lubrifiere cu o suspensie bentonitica).
Conform normativelor, surplusul de diametru este limitat la un domeniu de 4 pana la 10 mm,
functie de diametrul exterior al tubului si de tipul de pamant pentru a preveni tasarea terenului de
deasupra.
In tipurile de soluri stabile, diametrul marit al excavatiei poate fi mentinut pe toata distanat
de impingere cu rezultatul ca forta de frecare apare numai pe partea de jos a tubului. De exemplu, a
fost realizata in Hamburg o demonstratie, unde tuburi din gresie au fost impinse printr-o argila
eratica/glaciara ; distanta de impingere a fost de 42.0 m iar forta maxima de impingere necesara s-a
ridicat doar pana la 280
kN.
Forta de impingere
functie de distanta de
impingere

O alta metoda pentru reducerea frecarii este folosirea unei suspensii bentonitice servind ca
lubrifiant la lucrarile de impingere a tuburilor. Suspensia este obtinuta din bentonita si apa
amestecate cu ajutorul unui malaxor. Dupa preparare, suspensia este injectata in spatiul dintre tub si
pamant cu o pompa din putul de lansare si prin dispozitivele de injectare care au fost fixate in
tuburile impinse. Dispunerea dispozitivelor de injectare in lungul si in jurul tubului este o chestiune
de experienta deoarece trebuie asigurata o distributie uniforma a suspensiei in jurul tubului.
Suspensia serveste la formarea unui strat continuu de lubrifiant pe care tubul poate chiar pluti daca
se indeplinesc conditii ideale.