METODA DE EXECUTIE ACOPERITA

1. Descrierea metodei
Aceasta tehnologie consta in turnarea planseului superior al statiei
direct pe pamant, rezemat pe peretii mulati la exterior si pe stalpii
metalici plantati in teren ca reazeme intermediare. Excavarea pamantului
se face sub placa planseului astfel turnat, pana la cota radierului, structura
statiei executandu-se apoi intr-un spatiu acoperit. Se obtine in acest mod
un avantaj considerabil pentru stabilitatea peretelui mulat prin crearea
unui reazem superior care il constituie planseul turnat monolit pe pamant
si care joaca rol de sprait in faza de excavatie. In cele mai multe cazuri
prin adoptarea acestui sistem nu a mai fost nevoie de o rezemare
suplimentara a peretilor mulati (spraituri metalice sau ancoraje). In afara
acestor avantaje, metoda este deosebit de favorabila si din punctul de
vedere al executiei structurii, care in acest caz se poate realiza intr-un
spatiu inchis, la adapost de orice fel de intemperii

2. Fazele principale de executie

2.1 Executia peretilor mulati
- se incepe cu dezafectarea si eliberarea amplasamentului de toate
retelele edilitare,
electrice, telefonice etc;
- nivelarea si amenajarea terenului, pozarea ghidajelor prefabricate
pentru excavatia peretilor mulati si montarea dalelor prefabricate pentru
circulatia utilajului de sapat;
- executia peretilor mulati sub protectia noroiului bentonitic cu
utilajul de sapat Else sau Kelly; montarea carcasei de otel-beton si
betonarea la cota dorita

2.2 Pregatirea si nivelarea terenului pentru plantarea stalpilor

- excavarea terenului intre cei doi pereti mulati, executati pana la cota
inferioara a viitorlui planseu superior al statiei si amenajarea cu dale
prefabricate a acestei platforme de lucru;
- executia forajelor din sistemul de epuismente si punerea in functie a
acestuia.

2.3 Lansarea stalpilor metalici

- executia sapaturii pentru baretele de fundare a stalpilor (cu acelasi
utilaj de sapare Else sau Kelly); distantele la care se executa aceste barete
5 - 8 m;
- lansarea, calarea si fixarea pe verticala a stalpului metalic;
- betonarea fundatiei stalpului pe 3 - 4 m inaltime (inaltimea carcasei
sudate de la baza stalpului;
 - umplerea (dupa circa 7 zile) cu pamant a gropii in jurul stalpului

2.4 Turnarea planseului superior

- nivelarea terenului la cota planseului superior;
- amenajarea platformei de turnarea a planseului superior (beton de
egalizare, folie de polietilena);
- montarea armaturii planseului impreuna cu toate piesele de trecere
ale viitoarelor conducte, cabluri etc. ; armatura planseului este sudata la
capete de armatura peretilor mulati dupa ce in prealabil a fost indepartat
prin spargere betonul contaminat de la partea superioara a acestora;
- turnarea betonului planseului, rezemat pe peretii mulati si pe stalpii
intermediari lansati. Turnarea se face pe zone, in asa fel incat betonarea
sa fie posibila intr-o singura zi fara intrerupere; se lasa zone neturnate,
transversale statiei, de circa 1 - 1.5 m latime, din 30 - 40 m , care se
betoneaza dupa consumarea contractiilor portiunilo de planseu adiacente,
turnate initial. In acest planseu se prevad goluri tehnologice de circa 3 X
6 , la fiecare 20 - 30 m, necesare executiei excavatiei sub placa precum si
introducerii de materiale in timpul realizarii structurii statiei.

2.5 Executia excavatiei pana la cota radierului

- executia excavatiei de sub planseul turnat pe pamant, excavatie
realizata atat manual (circa 20 %) in zonele greu accesibile cat si
mecanizat (80%). S-a acordat o atentie deosebita sapaturii din jurul
stalpilor metalici pentru a nu produce eventuale degradari ale elementelor
componente ale stalpului. Unde a fost posibil s-a realizat o rampa de
acces pentru autocamioane in incinta de sub placa (la capapetele statiei);
- concomitent cu realizarea sapaturii se face si curatirea peretilor
mulati prin indepartarea pamantului lipit de perete si prin suflare cu aer
comprimat. Operatia este necesara in vederea obtinerii unei aderente si
deci a conlucrarii peretelui mulat cu peretele caseta al structurii care se
toarna ulterior.

2.6 Executia structurii de rezistenta

- amenajarea suprafetei sapaturii la cota inferioara a radiarului prin
realizarea unui preradier ( balast, dren, beton de egalizare)
- montarea armaturii si turnarea betonului radierului (beton monolit);
- betonarea stalpilor metalici prin inglobarea lor intr-un stalp de beton
armat monolit;
- executarea planseului peronului (elementele prefabricate) si a
planseului spatiilor tehnice de la nivelul peronului ( beton armat
monolit );
- executarea peretilor casei ( beton armat monolit );
 - executarea planseelor intermediare ale vestibulelor (elemente
prefabricate sau din beton armat monolit);
- completarea betonarii stalpilor metalici pana sub planseul superior

2.7 Executia lucrarilor exterioare statiei

- realizarea tuturor constuctiilor exterioare statiei ( camine de
conducte , vane, cabluri, prize de ventilatie, accese etc)
- executarea hidroizolatiei planseului superior si racordarea acestei
hidroizolatii la pepete pe pereti mulati ( pe o lungime de circa 1 m)

2.8 Executia umpluturilor si a sistematizarii pe verticala

- executarea retelelor edilitare ale orasului care traverseaza planseul
statiei;
- realizarea umpluturilor peste planseu;
- scoaterea din functiune a forajelor de epuisment;
- realizarea carosabilului si punerea sa in functiune.

2.9 Executia lucrarilor interioare statiei

- concomitent cu realizarea lucrarilor exterioare statiei precum si a
umpluturilor si a sistematizarii pe verticala, in interior s-au montat calea
de rulare si s-au facut probele cu vagoanele in circulatie.

3. Analiza procesul tehnologic de executare a pereţilor mulaţi

4. Lista de activităti pentru executarea pereţilor mulaţi

3. Analiza procesul tehnologic de executare a pereţilor mulaţi

TEHNOLOGIA DE REALIZARE A PERETELUI TURNAT ÎN

PĂMÂNT

Pereţii turnaţi în pământ sunt lucrări care în general se încorporează

într-o anumită construcţie, de regulă ei preced lucrarea respectivă. De la
începerea lucrării pentru realizarea unui perete turnat şi pană la faza
finală de execuţie a acestuia se parcurge un şir de activităţi principale şi
secundare, independente sau interdependente una faţă de cealaltă, care se
constituie într-un proces tehnologic bine definit.
 O caracteristică a pereţilor turnaţi în pămînt este aceea că execuţia lor
antrenează de obicei pe surpafeţe şi intervale de timp relativ reduse,
importante resurse consumabile (materiale) şi neconsumabile (utilaje,
forţă de muncă). Mai mult, pe parcursul execuţiei unui perete turnat
există operaţii a căror desfăşurare trebuie să se încadreze în perioade de
timp strict delimitate, în caz contrar fiind afectate nu numai preţul de cost
al lucrării, ci şi însăşi calitatea acesteia.
Indiferent de destinaţia pereţilor turnaţi, lucrările de execuţie ale
acestora pot fi grupate astfel: în lucrări pregătitoare de execuţie a pere-
telui turnat şi lucrări finale.
3.1. LUCRĂRI PREGĂTITOARE PENTRU REALIZAREA
PEREŢILOR
Pentru construcţia unui perete turnat în pămînt (oricare ar fi destinaţia lui)
se execută o serie de lucrări pregătitoare, volumul şi complexitatea
acestora depinzînd de o multitudine de factori.
3.1.1. NIVELAREA TERENULUI
In zona pe care se vor executa lucrările se realizează în prealabil nivelarea
terenului cu mijloacele şi procedeele cunoscute. în zona respectivă se
execută în prealabil foraje pentru stabilirea profilului litologic pe baza
căruia, în ceea ce priveşte tehnologia de lucru se stabileşte
tipul de utilaj pentru săparea şanţului, precum şi adâncimea de lucru,
funcţie de stratul de teren în care urmează a fi încastrat peretele turnat.
De asemenea se execută drumurile de acces pentru utilajele participante
la procesul tehnologic, în funcţie de numărul şi capacitatea acestora,
precum şi de fluxul tehnologic astfel încît să se asigure un flux logic pe
parcursul execuţiei peretelui.
în cazul în care se execută lucrări de umplutură pe traseul viitor al
peretelui, acestea trebuie executate în straturi subţiri, bine compactate.

3.1.2. ORGANIZAREA DE ŞANTIER

Pe platforma viitorului şantier pentru executarea pereţilor turnaţi, este
necesar să se realizeze în prealabil lucrările de amenajare şi amplasare a
instalaţiilor auxiliare, precum şi cele de asigurare a energiei electrice,
apei, combustibilului etc.
In principiu, în cadrul organizării unui şantier de pereţi turnaţi, intră
următoarele:
• alimentarea cu energie electrică, fie prin racordarea la reţeaua existentă
în zonă, fie prin amplasarea în zonă a unor grupuri electrogene în funcţie
de numărul, puterea şi coeficientul de simultaneitate al consumatorilor;
• alimentarea cu apă necesară preparării noroiului de foraj, fie prin
racordarea la reţeaua existentă în zonă, fie prin extragerea acesteia din
pânză freatică prin forarea de puţuri;
• centrala pentru prepararea şi recircularea noroiului bentonitic cu toate
componentele;
• platforma de fasonare şi asamblare a armăturilor;
• în funcţie de amplasarea şi mărimea şantierului, în componenţa acestuia
poate intra şi o staţie pentru prepararea betonului, precum şi un poligon
pentru realizarea prefabricatelor din beton (dale, grinzi, de
ghidaj);
• atelier de întreţinere şi reparare a utilajelor;
• laborator de şantier;
• magazii şi platforme de depozitare pentru materiale (bentonită, oţel-
beton, combustibil, lubrifianţi, materiale pentru întreţinere şi reparare
etc);
• birouri, vestiare, grupuri sociale;
• drumuri de şantier.
3.1.3. PICHETAREA
În cadrul acestei operaţii se execută trasarea şanţului pentru peretele
turnat şi în funcţie de acesta se stabileşte traseul tranşeei de ghidaj,
precum şi al platformei de lucru a utilajelor.
3.1.4. REALIZAREA TRANŞEEI DE GHIDAJ

Tranşeea de ghidaj are un rol deosebit de important în tehnologia de

execuţie a pereţilor turnaţi, funcţiunile ei principale fiind următoarele: •
materializarea pe traseul de lucru a profilului tranşeei propriu-zise;
• ghidarea echipamentului de săpare la introducerea acestuia pentru
săparea şanţului; • asigurarea stabilităţii terenului în zona superioară. a
şanţului excavat;
Elementul de bază al tranşeei de ghidaj îl constituie plăcile de ghidare,
care căptuşesc tranşeea, în acest mod tranşeea îndeplinindu-şi rolul, care
materializează cu precizia necesară profilul şanţului, ghidează scula de
săpat fără a se deteriora, se opun împingerilor provocate de apăsarea
naturală a terenului, precum şi de cea provocată de presiunea pe sol a
utilajelor şi de asemenea previn eroziunea solului datorită circulaţiei
noroiului de foraj.
Pentru realizarea tranşeei de ghidaj se execută săparea şanţului trasat cu
ocazia pichetării la dimensiunile din proiect. Această operaţie se execută
mecanizat cu un excavator cu capacitatea cupei în general de până la 0,60
m3.
Şanţul iniţial cu secţiunea transversală trapezoidală (figurile 3.1.1 şi
3.1.2) are adâncimi variabile, funcţie mai ales de gradul de tasare al tere-
nului iniţial şi cu lăţimea şanţului pentru peretele turnat.
Fig 3.1.1 Tipuri de grinzi de ghidaj (amplasare in santul initial): a-grinzi
cornier ; b-grinzi U

Fig 3.1.2 Grinzi de ghidaj prefabricate (amplasate initial).

Din lucrările executate până în prezent, reiese că în general dimensiunile

uzuale ale şanţului iniţial variază astfel:
• baza mică: 1,30—2,40 m;
• baza mare: 2,40—4,20 m;
• adâncimea: cu 0,05—0,30 m mai mare decât înălţimea plăcii de ghidaj.

Fig. 3.1.3. Grinzi de ghidaj cu rol de susţinere a căii de rulare pentru

utilajul de săpat.

În anumite cazuri secţiunea transversală a şanţului se prezintă ca în fig.

3.1.3, această situaţie fiind întîlnită în cazul grinzilor turnate direct pe
teren în cofraje.
În anumite situaţii, se execută şi politura săpăturii; de asemenea, pentru
cazurile în care traseul tranşeei de ghidaj prezintă unghiuri în plan
(conform traseului peretelui turnat) se utilizează, pe anumite porţiuni
săparea şi politura manuală.
În terenuri slabe sau în umpluturi proaspete, adâncimea şanţului iniţial
poate fi şi mai mare, urmată de umplerea cu straturi succesive de pământ,
compactate până la cota de aşezare a grinzii de ghidaj.

3.1.5. REALIZAREA GRINZILOR DE GHIDAJ

Grinzile de ghidaj pot fi împărţite în următoarele categorii e grinzi de

ghidaj din beton, turnate pe teren, în cofraj; c grinzi de ghidaj din beton,
prefabricate; • grinzi de ghidaj din alte materiale (metalice, din cărămidă
etc).
în continuare se vor trata numai primele două categorii acestea fiind
utilizate aproape în exclusivitate pe şantiere.
3.1.5.1. Grinzi de ghidaj din beton turnate pe teren în cofraj. Pentru
această categorie de grinzi (fig. 3.1.5.1), cota interioară a tranşeei este
asigurată prin cofrare, iar cota exterioară şi de fund prin şanţul iniţial,
care serveşte şi drept cofraj.
Fig 3.1.5.1 Modul de amplasare si armare a grinzilor de ghidaj : a - grinda
simpla ; b- grinda umar.

Sistemul descris se utilizează cu precădere în cazul executării tran-şeelor

de ghidaj în terenuri compacte, coezive în care se poate obţine o buiaă
aderenţă a grinzilor cu terenul fiind evitată în acelaşi timp, infiltrarea
noroiului în spatele grinzilor de ghidaj.
O soluţie constructivă a realizării grinzii de ghidaj, pentru cazul realizării
şanţului prin forare, cu instalaţia de foraj, este prezentată în fig. 3.1.3. în
această situaţie grinda de ghidaj serveşte şi ca suport al căii de rulare
pentru instalaţia de foraj.
3.1.5.2. Grinzi de ghidaj prefabricate din beton. Acest tip de grinzi
poate fi montat în terenuri compacte sau afinate, astfel:
1) în terenuri compacte grinzile se montează în profilul şanţului iniţial
(fig. 4.5). Pentru terenuri cu compactitate redusă sau pentru lăţimi ale
şanţului pentru peretele turnat, în general mai mari ca 0,80 m, se
utilizează tipul de grinzi din fig. 3.1.5.2.
Fig 3.1.5.2 Armarea grinzilor de ghidaj care au si rol de platforma de
circulatie . a- profil usor; b - profil intarit.

2) In terenuri afinate de exemplu umplutură recent executată), şanţul se

execută cu dimensiuni mai mari, în secţiunea transversală; pe fundul
şanţului se aşează un strat de nisip pentru pozarea grinzii, iar după
aşezarea acestuia profilul şanţului se umple cu pământ, în straturi succe-
sive de ~20 cm, compactate. Grinzile de ghidaj folosite în aceste cazuri
sunt cele din fig. 3.1.1, talpa acestora intersectând linia de ruptură poten-
ţială a terenului şi împiedicând infiltrarea noroiului în terenul de um-
plutură.
Pentru realizarea continuităţii tranşeei, sub aspectul preluării eforturilor,
grinzile de ghidaj se asamblează una faţă de cealaltă prin sudarea plăcilor
de asamblare de la capetele acestora.
Grinzile de ghidare prefabricate se prevăd cu ancore (v. fig. 3.1.2)
încorporate în beton, pentru manevrarea acestora cu macaraua.Pentru
cazul executării excavaţiei cu instalaţii de tipul cu cupă, grinzile de ghidaj
utilizate sunt de forma şi dimensiunile din fig. 3.1.2, acestea putând fi
executate atât prin turnare, cât şi prin prefabricare, în funcţie de natura
terenului în care se execută şanţul iniţial — compact sau afînat.
Considerente generale privind grinzile de ghidaj:
• betonul utilizat trebuie să aibă în componenţă ciment în cantitate de
200—300 kg/m3;
• armarea grinzilor se execută cu plase sudate (03—5 mm) la grinzile
în L cu aripi mari montîndu-se şi bare longitudinale cu 010—16 mm.
Pentru a se împiedica deplasarea grinzilor de ghidaj, după finalizarea
execuţiei tranşeei de ghidaj şi până la începerea execuţiei lucrărilor de
săpare între acestea se introduc distanţieri.

Cu privire la tranşeele de ghidaj executate pentru diferite lucrări

de pereţi turnaţi executate în ţară se impun următoarele constatări:
1) Având în vedere că obiectivele analizate au fost amplasate pe terenuri
cu micro relief variat (improprii pentru lucrări agricole) platfor-

Fig. 3.1.5.3. Armarea grinzilor de ghidaj care au şi rol de platformă de

circulaţie, a — profil uşor; b — profil întărit.
mele de execuţie a pereţilor turnaţi au necesitat în mare parte lucrări de
umplutură pentru nivelare, această situaţie impunând utilizarea grinzilor
de ghidaj prefabricate, cu talpă, săpătura iniţială fiind umplută cu pă-mir.:
în straturi subţiri compactate succesiv.
2) Timpul scurt afectat pregătirii lucrărilor a impus utilizarea grinzilor
de ghidaj prefabricate eliminîndu-se astfel din procesul de lucru timpii
necesari montării cofrajelor, turnării şi prizei betonului.
3) Utilizarea grinzilor de ghidaj prefabricate a permis obţinerea unor
toleranţe reduse, precum şi a unei rectiliniarităţi mai bune a şanţului de
ghidaj decât în cazul turnării acestora pe teren (datorită deformării
cofrajelor).
3.1.5.3. Umplerea tranşeei de ghidaj.
După montarea şi asamblarea grinzilor de ghidaj, sau, în cazul execuţiei
prin turnare a acestora, după decofrarea grinzilor se procedează la
umplerea cu pământ a şanţului săpat anterior, manual sau mecanizat.
3.1.6. REALIZAREA PLATFORMEI DE LUCRU PENTRU
UTILAJE
Soluţia de execuţie şi dimensiunile platformei de lucru pentru utilajele
tehnologice este funcţie de tipul acestora, precum şi; de schema
tehnologică care urmează a fi aplicată; în continuare se dau tipurile de
platforme folosite în mod curent.
3.1.6.1. Platformă constituită din balast compactat. Se realizează
pentru cazul execuţiei pereţilor turnaţi cu adâncimi reduse (până la 18 m)
şi când terenul este compactat (în general fără umplutură proaspătă).
3.1.6.2. Platformă constituită din dale aşezate pe nisip compactat. Se
realizează pentru cazul execuţiei pereţilor turnaţi cu adâncimi de peste 18
m, unde se utilizează instalaţii de săpat pentru adâncimi superioare
acestei cote, precum şi în cazul pământului afinat sau de umplutură.
3.1.6.3. Platformă betonată. Aceasta se execută din dale prefabricate,
pe o parte sau pe ambele părţi ale traseului, ca lucrare comună cu tran-
şeea de ghidaj, în cazul execuţiei pereţilor turnaţi, la care se utilizează
instalaţiile de foraj.
Platforma de lucru se execută pe ambele părţi ale traseului ecranului, în
următoarele cazuri principale: • şanţul pentru peretele turnat se execută
cu instalaţii de tipul cu cupă sau foraj, utilajele respective „încălcând
şanţul excavat în timpul lucrului; e şanţul pentru peretele turnat se
execută cu instalaţie de tipul cu graifăr, pământul excavat fiind evacuat
ulterior; în acest caz celelalte utilaje tehnologice (macara, mijloace de
transport etc.) trebuie să activeze pe latura opusă utilajului de excavare.
Lăţimea minimă a platformei de lucru depinde de utilajul folosit pentru
săparea şanţului.
Dimensiunile minime ale platformei de lucru pentru instalaţiile de săpat
utilizate în Republica Socialistă România:
  3,00 m pentru instalaţia de foraj (simetric faţă de axul şanţului);
 4,00 pentru instalaţia cu cupă (simetric faţă de axul şanţului);
 9,50 m pentru instalaţia cu graifăr, montată pe excavator E 1252
(lateral faţă de axul şanţului, platforma propriu-zisă, de lăţime
minimă 5 m fiind realizată la distanţa de 4,50 m faţă de axul
şanţului). -'
La valorile de mai sus se adaugă cele necesare activităţii celorlalte
utilaje tehnologice, astfel încît să se asigure fluenţa deplasării lor în
timpul execuţiei peretelui turnat.
Platforma de lucru pentru utilajele tehnologice este unul dintre
principalii factori determinanţi ai productivităţii şi preciziei la execuţia
peretelui turnat, condiţiile pe care platforma trebuie să le îndeplinească
fiind: • orizontalitatea în limitele impuse de documentaţia de execuţie,
parametru care trebuie să fie menţinut pe întreaga durată de execuţie a
peretelui turnat; • lăţimea care să asigure circulaţia liberă a utilajelor
tehnologice în timpul lucrului.

3.1.7. UTILAJE FOLOSITE

PENTRU LUCRĂRILE PREGĂTITOARE

Având în vedere că lucrările pentru tranşeea de ghidaj şi platforma de

lucru a utilajelor se execută în general în paralel sau cu decalaj foarte mic
de timp, cât şi specificul relativ apropiat al acestora, în tabelul 3.1.8.1 se
prezintă utilajele folosite frecvent pentru mecanizarea execuţiei lor.

3.1.8. INSTALAŢII PENTRU PREPARAREA

ŞI TRANSPORTUL NOROIULUI BENTONITIC

Noroiul bentonitic îndeplineşte multiple funcţiuni în tehnologia de

execuţie a pereţilor turnaţi în teren.
Noroiul bentonitic se prepară în general în malaxoare cu palete, operaţia
constând în realizarea unui amestec omogen de apă şi bentonită.
Amestecarea bentonitei cu apă trebuie să asigure o dispersare cât mai
bună a bentonitei. In plus se mai adaugă şi sodă în cantităţi de apro-
ximativ 2—3 kg/m3 pentru a se realiza o disociere cât mai bună a parti-
culelor de bentonită.
După amestecare, bentonită începe să se umfle; umflarea depinde de
intensitatea amestecării, tipul bentonitei, dozajul şi temperatura apei de
amestecare.
Dispersarea cât mai bună a particulelor de bentonită asigură fenomenul de
tixotropie caracteristic noroaielor bentonitice, având un rol important în
sprijinirea pereţilor tranşeei de către acesta.
Amestecarea este cu atât mai eficientă, cu cât viscozitatea lichidului
introdus este mai mare. Aceasta înseamnă că în cazul suspensiilor de ben-
tonită este mai eficientă realizarea unui amestec cu o densitate de aproape
două ori mai mare decât cea necesară execuţiei tranşeii, urmând ca ulte-
rior în funcţie de necesităţi să se dilueze cu apă. Productivitatea necesară
a instalaţiei de preparare a noroiului bentonitic este de 5—6 m3/h.
Tabelul 3.1.8.1 Utilaje folosite pentru realizarea lucrărilor pregătitoare
Nr. Sistemul Maşini şl Activitatea la Utilaje folosite
crt. de maşini utilaje care se utilizează frecvent.
folosite Observaţii
1 Săparea Excavatoa Săparea Excavatoare pe
pă- re cu cupă şanţului de pneuri cu capaci-
mîntului şi Buldozer ghidaj. tatea cupei de
executarea Evacuarea 0,15—0,60
terasamen- pămîntului m/cupa
telor rămas după Secţiuni şi
umplerea şanţului lungimi mari ale
Umplerea şanţului
tranşeei de ghidaj Buldozere pînă la
2 Compactar Maşini de Pozarea Mai mecanic
ea compact stratului de nisip pînă
pămîntului prin batere pentru grinzile de la 180 kg
Cilindri ghidaj şi (6—8 CP) Placă
compresor pentru platformă vibrantă de
i (compactarea 650 kg
pămîntului în
tranşeea de
ghidaj).
Compactarea
3 Maşini şi Automacar pămîntului
Descărcarea laşi Capacitate de
ridicat a montarea ridicare 3 tf
grinzilor de ghi- (de exemplu
4 Maşini de Autobasc daj şi a dalelor
Transport nisip, automacara AM.la
Capacitate pînă
utilaje de ulantă balast 6,5 t, inclusiv
transport Remorcher Transport dale şi Autotrenuri cu re-
cu treiler grinzi de ghidaj morci sau semire-
morci de pînă la
Până la utilizarea noroiului preparat va fi depozitat în rezervoare sau
habe metalice, în acestea putîndu-se asigura amestecarea ulterioară cu
ajutorul pompelor.
Sistemul de depozitare trebuie astfel conceput încît măsurarea cantităţii
de noroi să fie simplă.
 Noroiul se transportă de la locul de depozitare la punctul de lucru fie
gravitaţional, fie cu ajutorul pompelor. Transportul gravitaţional se face
prin canale deschise sau conducte.
în cazul executării excavaţiei prin forare noroiul bentonitic se află în
continuă mişcare realizîndu-se un circuit care cuprinde atît excavaţia
tranşeii, cît şi sistemul de separare a detritusului de noroiul de foraj prin
decantare şi acţiuni mecanice
În figura 3.1.8.1 este prezentat un sistem de decantare foarte răspîn-dit.
Rezervoarele trebuie astfel dimensionate încît să asigure în permanenţă
un releu de noroi bentonitic egal cu dublul volumului unui panou excavat.

Fig. 3.1.8.1 Schema de principiu a instalaţiei de decantare a

noroiului
Betonitic.

Noroiul bentonitic cu detritusul se introduce în primul decantor prin

pompare, unde datorită volumului relativ mare îşi pierde din viteza de
deplasare astfel încît o mare parte din particulele de teren transportate
sedimentează. De aici noroiul bentonitic în mare parte curăţit deversează
în al doilea decantor. Viteza de circulaţie a noroiului bentonitic scade din
nou continuîndu-se fenomenul de sedimentare.
Repetările ulterioare şi cascadele repetate din canalele mai lungi au ca
rezultat purificarea noroiului bentonitic care se deplasează în rezervoare.
Cantitatea necesară de noroi bentonitic trebuie apreciată funcţie de
perioadele posibile care apar în procesul tehnologic, atît în timpul cură-
ţirii acestuia în instalaţii, cît şi cele datorite infiltraţiilor de noroi bento-
nitic în terenul care formează pereţii tranşeii. In urma lucrărilor executate
s-a stabilit orientativ, în funcţie de natura terenului, următoarele cantităţi
de noroi bentonitic, care se pierd:
 teren nisipos 0,20—0,60 m perete turnat;
 nisip cu pietriş 0,40—1,00 m3/m2 perete turnat;
 pietriş nisipos 0,50—2,50 m3/m2 perete turnat;
 pietriş 1,00—3,00 m3/m~ perete turnat.

3.2. TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE A PEREŢILOR TURNAŢI IN

PĂMlNT

3.2.1. UTILAJE FOLOSITE PENTRU EXECUTAREA

PEREŢILOR TURNAŢI

În cap. 2 s-au descris utilajele folosite la realizarea şanţurilor în vederea

executării pereţilor turnaţi. Fără o descriere, apreciind că nu este
necesară, în continuare se va prezenta sistemul de utilaje necesar pentru
execuţia lucrărilor de acest gen, centralizate în tabelul 3.2.1
Nr Denumirea Fazele şi operaţiile la care se Indicaţii de utilizare şi
. utilajului foloseşte utilaje folosite frecvent
0 1 2 3
1 Utilaj pentru Săparea şanţului pentru Conform criteriilor de
săpat şanţuri peretele turnat Finisarea alegere a instalaţiilor
panoului de săpat (v. cap. 2)
2 Excavator Încărcarea în mijlocul de
Capacitatea excavatorului
transport a pămîntului
se determină în funcţie de
amestecat cu detritus
volumul de pămînt
conform normelor Ts (în
general pînă la 0,50 m)
Se utilizează numai în
cazul în care pămîntul
3 Autobasculantă Evacuarea pămîntului a- Serezultat din în
utilizează săparea
general
mestecat cu detritus autobasculante de mică
capacitate (exemplu 5 t;
4 Autoremorcher Transport elemente de Se utilizează în general
cu semiremorcă rost Transport elemente de semiremorci sau treilere
sau calcare cu capacitate de 20 t
trailer
 5 Macara mobilă Descărcare (încărcare) Capacitatea, raza de
(automacara) elemente de rost din acţiune şi înălţimea de
(în)mijlocul de ridicare a macaralei se
transport. Montare elemente de aleg în funcţie de cea mai
rost (şi demontare, în cazul grea unitate manevrată în
folosirii tuburilor).Descărcare cursul procesului
elemente de carcase din mijlocultehnologic (elemente de
6 Extractor de de transport.Montare
Extragerea elementelor de rost, carcasă sau
Se utilizează coloană
numai în
tuburi de rost rost, constituite din tuburi cazul folosirii tuburilor ca
elemente de rost
7 Foreză Curăţirea penelor Se utilizează numai în
cazul executării rosturilor
8 Autoagitator de Transportul betonului Capacitatecu de
pană
5 m3; 6,5
beton m3
9 Staţie pentru Prepararea şi regenerarea Pentru pereţi turnaţi de
prepararea no- noroiului de foraj lungimi mari se utilizează
roiului de foraj şi staţii mobile
10 Pompă Evacuarea noroiului de foraj EPET-65; BIBO
submersibilă din panouri
11 Autocamion Transport betonită,
grătare, habe şi alte mate-,
12 Grup de sudură riale
Asamblarea carcaselor Lucrări
(transformator de reparare a utilajelor
(de sudură)
13 Dispozitive
pentru prinderea
sarcinilor,
calarea coloanei
de betonare, sus-
ţinerea ele-
14 mentelor
Buldozerde Împrăştierea pămîntului în
depozit
Tabelul 3.2.1 Principalele utilaje folosite Ia executarea pereţilor
turnaţi

In ceea ce priveşte utilajele pentru săpat, criteriile principale de alegere

ale acestora sînt prezentate în cap. 2.
Pentru celelalte utilaje din lanţul tehnologic alegerea nu prezintă
dificultăţi fiind necesare cel mult o serie de calcule simple.
Excepţie de la regula generală o fac instalaţiile de săpat şi instalaţiile
pentru prepararea noroiului de foraj, precum şi macaralele a căror alegere
este determinată de caracteristicile peretelui turnat, respectiv de
caracteristicile elementelor manipulate; cum în procesul tehnologic, cu
ajutorul macaralei sînt manipulate elemente de rost, elementele de carcase
şi carcasele asamblate, şi coloanele de betonare, se consideră că este bine
ca în cazul general al execuţiei pereţilor turnaţi aceste operaţii să fie
executate de o singură macara.
Ca urmare, alegerea tipului de macara este determinată de urmă-
toarele elemente:
 sarcina maximă, înţelegînd prin aceasta cea mai mare greutate
dintre cele menţionate mai sus, luată atît după tipul sarcinii, cît şi a
celei mai grele unităţi dintre acestea;
 lungimea maximă (determinînd înălţimea maximă de ridicare);
 raza maximă de acţiune determinată fie de lăţimea platformei de
lucru, fie de lungimea sarcinii.
De asemenea, tipul de macara necesar mai este determinat şi de
tehnologia utilizată şi de destinaţia peretelui turnat.
În diagramele din fig. 3.2.1, a, b sînt prezentate pentru lăţimile de
şanţ de 0,60 şi 0,80 m variaţia greutăţii unor elemente care se ridică cu
macaraua în procesul tehnologic al execuţiei peretelui turnat.
In ceea ce priveşte sarcina maximă de ridicare, analizînd diagramele
din fig. 3.2.1 se constată:
1) în cazul execuţiei pereţilor turnaţi cu elemente de rost din ţeava,
capacitatea maximă a macaralei este determinată de coloana de betonare,
iar înălţimea maximă, de lungimea elementului de rost sau a carcasei.
2) In cazul execuţiei pereţilor turnaţi cu elemente de rost prefabricate
pentru pereţi cu lăţimea de 0,60 m, capacitatea maximă a macaralei este
determinată pînă la adîncimea de 15 m de greutatea coloanei de betonare,
după care greutatea elementului de rost devine determinantă.
3) în cazul pereţilor cu lăţimea de 0,80 m, greutatea elementului de rost
determină capacitatea începînd cu adîncimi ale peretelui sub 10 m.
4) în ceea ce priveşte înălţimea maximă de ridicare, aceasta este
determinată de lungimea elementului de rost.
5) în cazul execuţiei pereţilor turnaţi cu pereţi prefabricaţi, elementul
prefabricat este cel care determină atît sarcina maximă a macaralei, cit şi
înălţimea de ridicare a acesteia.
6) în ceea ce priveşte elementul de rost şi carcasele, macarau ce urmează
a fi aleasă, trebuie verificată şi în ce priveşte momentul maxim capabil la
punerea pe poziţie a celui mai lung tronson constitutiv al elementelor
respective.
Fig 3.2.1 Variatia greutatii elementelor manevrate de macara cu
adancimea de sapare
 4.2.3. OPERAŢII PREGĂTITOARE
PENTRU BETONAREA PEREŢILOR TURNAŢI

În cursul procesului tehnologic de realizare a unui perete turnat survin

o serie de operaţii care preced betonarea, operaţii ce au o deosebită
importanţă pentru calitatea lucrării.
În cuprinsul prezentului capitol se vor face referiri la operaţiile
pregătitoare pentru betonarea şanţurilor executate pe panouri, acestea
fiind: • finisarea panoului; • pregătirea rostului; « montarea armăturilor.
4.2.3.1. Finisarea panoului săpat. Această operaţie este cunoscută de
către specialişti sub diferite denumiri, cum ar fi „curăţire", „calibrare",
„curăţirea fundului panoului", scopul principal al acesteia fiind în fapt
cel enunţat. De asemenea, majoritatea documentaţiilor de execuţie nu
cuprind această operaţie, ea fiind considerată ca executîndu-se în cadrul
operaţiei de excavare. în acest context, la nivelul executanţilor pereţilor
turnaţi, operaţia respectivă se consideră ca fiind executată în cazul în care
panoul are dimensiunile conform documentaţiei de execuţie, iar la
verificarea adîncimii nu sînt de semnalat depuneri de pămînt, precum şi
dacă s-a executat raclarea rostului din panoul vecin.În situaţiile în care
peretele turnat se încadrează într-un strat de teren ferm, contactul
betonului cu pereţii laterali capătă aceeaşi importanţă.
Cunoscînd obiectivul de bază al operaţiei, precum şi factorii care pot
conduce la un contact nesatisfăcător între beton şi feţele panoului, se
conchide că în cadrul operaţiei de finisare a panoului săpat trebuie să
atingă în mod egal următoarele obiective:
 eliminarea resturilor de material din volumul panoului rezultat
din excavare sau din eventualele surpări locale ale pereţilor, cu
scopul de a se realiza contactul între beton şi terenul ferm de la
baza panoului, pînă la care în cele mai multe cazuri se execută
săpătura;
 eliminarea excesului de turtă depus pe pereţii panoului;
 aducerea dimensiunilor panoului la cotele prescrise în
documentaţia de execuţie;
 reducerea vîscozităţii noroiului de foraj din panou (prin agitarea
acestuia);
 curăţirea betonului turnat în panoul învecinat în vederea
eliminării
betonului poluat, a turtei depuse din beton sau a elementelor
componente neîncorporate corect.
Faţă de scopul operaţiei şi de obiectivele acesteia, s-a considerat că
noţiunea de „finisare" este cea mai cuprinzătoare. De asemenea din
trecerea în revistă a obiectivelor arătate, finisarea panoului excavat se
impune chiar în cazul în care aceasta urmează imediat după săparea lui.
 Operaţia de finisare a panoului se poate executa imediat după săparea
acestuia. In multe cazuri însă, acest lucru nu este posibil, astfel încît, între
săpare şi finisare se interpune un interval de timp, ajungînd uneori chiar
la 30—40 h intervenind necesitatea readucerii instalaţiei de săpat, precum
şi creşterea timpului afectat operaţiei.
Ca urmare, pentru reducerea preţului de cost al lucrării, ar fi indicat ca
panourile să se execute în ordinea (1, 2, 3,4,...), astfel încît instalaţia să nu
execute două deplasări pentru acelaşi panou.
Operaţia de finisare a panoului trebuie încheiată cu o verificare
amănunţită a dimensiunilor panoului şi a înscrierii în toleranţele admise
ale acestuia.
4.2.3.2. Pregătirea rostului. Pentru betonul care urmează a se turna,
panoul are rol de cofraj; feţele care delimitează panoul pe lungimea lui,
pot fi constituite în funcţie de tipul panoului din terenul neexcavat sau
betonul turnat anterior, precum şi din terenul neexcavat la un capăt şi
betonul turnat la celălalt (panou mixt).
În orice variantă, pentru peretele turnat, rostul are următoarele
funcţiuni principale:
 delimitarea volumului de beton al unui panou;
 asigurarea evacuării noroiului în timpul turnării betonului;
 asigurarea condiţiilor pentru realizarea unei bune legături între
betonul din rost şi betonul ce sa va turna (în panoul învecinat), prin
aceasta înţelegîn-du-se mai ales crearea posibilităţii de curăţire a
rostului;
 asigurarea condiţiilor pentru realizarea etanşeităţii peretelui
turnat în conformitate cu documentaţia de execuţie.
Cunoscînd forma echipamentelor de săpat şi modul de lucru al
instalaţiilor respective, se poate determina şi forma rostului, precum şi
gradul de etanşare care poate fi asigurat pentru peretele turnat.
Reciproc, pornind de la condiţiile de etanşare impuse pentru peretele
turnat, putem alege forma şi modul de realizare a rostului şi, implicit,
tipul utilajului de săpat.
în tehnologiile clasice pentru realizarea pereţilor turnaţi, aplicate în ţara
noastră, pregătirea rostului se execută prin următoarele metode:
1) Raclarea betonului din panoul turnat anterior astfel încît să se
realizeze în secţiunea acestuia un profil crenelat; betonul turnat anterior
ocupă golurile acestui profil, realizînd legătura între cele două panouri.
Metoda este specifică realizării şanţului cu instalaţia de săpat cu cupă.
2) Montarea unui element de rost la capătul panoului (primar sau mixt),
acesta interpunîndu-se între terenul neexcavat şi betonul care urmează a fi
turnat. Elementele de rost sînt constituite din ţevi cu diametrul egal cu
lăţimea panoului, astfel încît, după turnarea betonului şi extragerea
elementului (tubului) de rost în betonul întărit rămîne „amprenta"
acestuia, avînd forma aproximativă a unui semicilindru drept (fig.
4.2.3.2.1, a )După săparea panoului vecin şi raclarea rostului (cu grai-făr
trepan sau dispozitiv special montat pe scula de săpat) contactul beton
primar — beton secundar este asigurat pe toată adîncimea panoului. în
cazul în care condiţiile de etanşare sînt mai severe se aplică metoda de
realizare a rostului cu pană simplă sau cu pană dublă în următoarele
variante:
1) Metoda cu pană simplă constă din lăsarea unui tub cu diametrul de
«=! 250 mm, lipit în lungul rostului executat în panoul primar, în timpul
betonării panoului vecin (fig. 4.2.3.2.1, b). Gaura lăsată de acest tub după
extragere este curăţită, îngrijit şi betonată la cîteva zile de la be-tonare; în
acest fel se realizează o închidere între cele două panouri, prevenindu-se
eventualele infiltraţii prin zona rostului.
2) Metoda cu pană de etanşare constă din introducerea odată cu tubul
de rost, a unui tub cu diametrul de ≈ 250 mm (fig. 4.2.3.2.1, c). După
betonare şi extragerea tubului de rost, se execută betonarea panoului
secundar. Se procedează apoi la extragerea tubului (penei) şi se forează
gaura respectivă astfel încît forajul să treacă prin betonul de la ambele
panouri.
După cîteva zile se execută betonarea.
Metoda cu pană dublă (fig. 4.2.3.2.1, d) cuprinde următoarele faze
de execuţie:
• la betonarea primului panou (primar) se introduce, pe lîngă tubul de
rost un cilindru (ţeava), denumit pană primară;
• extragerea tubului de rost;
• betonarea panoului alăturat în care de-a lungul panei primare se
introduce o a doua pană (secundară);
• extragerea celor două pene şi trepanarea golului lăsat de acestea în
beton, astfel încît să se obţină un spaţiu de aproximativ aceeaşi lăţime;
• pregătirea pentru betonare constînd din suflarea cu aer, curăţirea cu
perie şi cu apă, după care pana este suflată cu un jet de aer sub presiune
cu scopul de a dezlipi particulele de noroi, precum şi agregatele rău legate
(se recomandă o viteză de ≈ 30 m/s a jetului de aer);
• betonarea cu mortar expansiv (ciment ≈ 450 kg/m3).
Acelaşi procedeu pentru pregătire şi betonare poate fi utilizat şi în
cazul celorlalte legături cu pană.
Fig 4.2.3.2.1 Tehnologii de realizare a impermeabilizarii peretelui turnat
in zonele de rost.

Din urmărirea comportării pereţilor turnaţi realizaţi în ţară pînă în

prezent, se poate trage concluzia că, sub rezerva executării în confor-
mitate cu prescripţiile tehnologice, rosturile realizate prin radare, precum
şi rosturile realizate cu tub asigură etanşeitatea peretelui turnat cînd acesta
are destinaţia de element de rezistenţă sau de protecţie a unor lucrări care
se execută în interior, chiar atunci cînd apa freatică are un debit relativ
important.
Realizarea rosturilor prin metoda cu pană simplă devine necesară
atunci cînd condiţiile de etanşeitate sînt severe (de exemplu coeficientul
de permeabilitate de ordinul 10-7... 10-9 cm/s), iar realizarea rosturilor cu
pană dublă devine necesară în cazuri particulare cînd se impune o
securitate absolută în ceea ce priveşte infiltraţiile şi presiuni (debite)
mari ale apei freatice.
Comparînd rosturile clasice executate în mod curent, rezultă că cele
executate prin raclare, cu toate că nu implică alte operaţii sau utilaje
(avînd deci cost mai redus), necesită o foarte bună sincronizare a operaţiei
de săpare cu betonarea, necesitînd a fi executat cu stricteţe în intervalul
de timp dintre priza şi întărirea betonului. în acelaşi timp, această metodă
de executare a rostului introduce frecvent timpi de aşteptare a instalaţiei
de săpat în cazul executării succesive a panourilor şi micşorează
productivitatea datorită creşterii numărului de deplasări a instalaţiei de
săpat în cazul executării panourilor alternativ.
Procedeul de realizare a rostului cu tub, cu toate că implică prezenţa
unor utilaje şi consumul unor materiale, elimină parţial dezavantajele
arătate mai sus în sensul că permite o rezervă mai mare de timp între
operaţii şi asigură condiţiile unei calităţi superioare a rostului. Avînd
în vedere că pregătirea rostului prin raclare a fost descrisă anterior, se
prezintă operaţiile care se execută în cazul pregătirii rostului cu tub,
acestea fiind:
• transportul tronsoanelor şi descărcarea lor la locul de lucru;
• realizarea elementului de rost la lungimea necesară din tronsoane;
• lansarea tubului de rost în şanţ, cu ajutoriil unei macarale mobile;
• lestarea tubului de rost cu balast, pentru a împiedica deplasarea
acestuia în timpul turnării betonului.
După betonare, se execută următoarele operaţii:
• extragerea tubului cu ajutorul macaralei mobile;
• curăţirea tubului de rost în vederea unei noi lansări.
În vederea extragerii tubului, este necesar un timp de aşteptare (3—6 h),
pentru ca betonul să se întărească, astfel încît să nu se semnaleze
deplasări ale peretelui.
în schimb termenul maxim de extragere al tubului nu este condiţionat de
întărirea totală a betonului, fiind suficientă, la diferite intervale o uşoară
manevrare în sus şi în jos a tubului cu ajutorul extractorului, astfel încît
betonul să nu facă priză cu materialul tubului.
Avantajele folosirii unui element de rost prefabricat din beton
armat sînt: « eliminarea operaţiei de extragere a tubului de rost, inclusiv
eliminarea extractorului de tuburi şi reducerea timpului de utilizare al
macaralei şi staţiei de noroi;
• reducerea volumului de beton turnat (respectiv transportat) cu o
cantitate echivalentă cu volumul elementului de rost;
• reducerea cantităţii de întîrzietor de priză pentru beton în proporţia
corespunzătoare volumului elementului de rost;
 • eliminarea din procesul tehnologic a perioadei de timp dintre
turnarea betonului şi priza acestuia şi implicit eliminarea timpului de
aşteptare impus pentru instalaţia de săpat; • economii de metal.
În acelaşi timp utilizarea elementelor de rost prefabricate din beton
armat necesită clarificarea unor probleme şi introduce o serie de
dezavantaje:
• existenţa bazei materiale şi a condiţiilor tehnice de realizare a
elementelor prefabricate la forma şi dimensiunile cerute de procesul
tehnologic;
• creşterea capacităţii de ridicare a utilajului de ridicat
inclus în tehnologia de realizare a peretelui turnat;
• creşterea volumului de transport cu remorca (treiler) pentru
elementele cu rost prefabricate.
Fazele tehnologice aferente utilizării elementului de rost prefabricat
sînt următoarele:
• transportul elementelor de rost cu remorcher şi remorcă (treiler) de
20 t;
• descărcarea elementelor de rost cu macaraua în dreptul panoului; «
ridicarea elementului de rost şi introducerea acestuia in panou cu
macaraua, în poziţia indicată în schiţa din fig. 4.2.3.2.2;
• umplerea cu balast a spaţiului dintre elementul de rost şi pămîntul
neexcavat, pe o înălţime variind între 50—70% din adîncimea şanţului, în
funcţie de coeziunea pămîntului din zonă.
Celelalte operaţii ale procesului tehnologic de realizare a peretelui
turnat rămîn cele clasice.
Realizarea peretelui turnat cu ajutorul elementelor de rost prefabricate s-a
aplicat cu succes la construcţia Metroului Bucureşti, metoda dovedindu-şi
utilitatea şi evidenţiind o serie de avantaje faţă de cea cu tuburi de rost, în
anumite domenii de adîncime ale peretelui.
 Fig 4.2.3.2.2 Schema tehnologica de lansare a elementului de rost
prefabricat.

4.2.3.3. Montarea armăturilor. Această operaţie se execută numai în

cazul în care din calculul de rezistenţă al peretelui turnat a reieşit ca
necesară armarea acestuia.
Pînă la montarea definitivă a carcasei în interiorul panoului este
necesar să se parcurgă următoarele faze:
1) Transportul elementelor de carcasă pînă la locul de lucru şi des-
cărcarea acestora. Această fază este necesară în cazul în care atelierul de
confecţionat armături se află în afara şantierului, situaţie care chiar dacă
implică anumite costuri şi operaţii suplimentare, este de dorit, avînd în
vedere că aceste costuri suplimentare sînt compensate de creşterea pro-
ductivităţii muncii în atelierele de specialitate, iar calitatea armăturilor
executate în aceste ateliere este net superioară.
In cazul aducerii carcaselor din afara şantierului (fig. 4.2.3.3.1), trebuie
avut în vedere, încă de la proiectare, ca elementele acestora să fie trans-
portabile pe drumurile publice (lăţimea maximă (Zmox)=2,50 m; lungimea
maximă (Lmtw)=18,00 m).
2) Asamblarea elementelor de carcasă în vederea montării. In funcţie
de lungimea şi adîncimea panoului, numărul de elemente de carcasă care
armează un panou poate fi calculat cu relaţia:
N=n1n2;
n1=numărul de elemente pe lungimea panoului;
n2=numărul de elemente pe adîncimea panoului.
Asamblarea şi montarea se execută astfel:
Primul element de carcasă este ridicat ca macaraua, lansat în interiorul
panoului şi fixat, pe grinzile de ghidare, astfel încît barele de legătură cu
elementul următor să rămînă în afară. Apoi este adus cu macaraua
elementul următor care este suspendat astfel încît să se poată executa
sudurile de solidarizare ale celor două elemente. în cazul în care este
necesar şi un al treilea element, cel asamblat anterior este coborît în şanţ
conform descrierii anterioare şi este solidarizat prin sudură cu cel de-al 3-
lea element.
După asamblarea unui element de carcasă pe adîncime, acesta este
coborît în şanţ pînă la cota prevăzută în documentaţia de execuţie şi se
procedează în mod analog cu elementul (elementele) de carcasă cores-
punzătoare lungimii întregului panou.
În cazul în care documentaţia prevede pentru un panou o singură
carcasă, elementele se asamblează pe lungime, la sol, iar pe înălţime
conform descrierii de mai sus.În măsura în care este posibil, este indicat
ca elementele de carcasă să fie asamblate la sol, iar aceasta să fie montată
printr-o singură manevră cu macaraua; în acest mod se reduce apreciabil
intervalul de timp dintre săparea şanţului şi betonare mărindu-se
productivitatea la execuţia peretelui turnat, evitîndu-se incidente posibile,
cum ar fi surpări sau pierderi de noroi de foraj care ar impune reluarea
lanţului tehnologic de la finisarea panoului.
Fig. 4.2.3.3.1. Transportul carcaselor de armătură.

În acelaşi timp, lansarea unei carcase (fig. 4.2.3.3.2) de dimensiuni exa-

gerate poate atrage după sine supradimensionarea acesteia, necesitatea
unei macarale de mare capacitate, mărirea timpului de manevră sau alte
inconveniente cu implicaţii asupra costului lucrării.
În continuare se vor prezenta cîteva aspecte cu referire la armătură.
Astfel, în principiu, o carcasă (element de carcasă) este realizată din bare
verticale şi bare orizontale (etrieri), care formează o structură
spaţială. Carcasa este întărită cu diferite bare de rigidizare diagonale şi
este prevăzută cu urechi pentru manipularea acesteia, cît şi pentru sus-
ţinerea deasupra şanţului.
Pe feţele laterale ale carcasei, la anumite intervale se montează role de
ghidaj (în general din beton) care conform denumirii atribuite, ghidează
carcasa în timpul lansării în şanţ şi o menţin la distanţa dorită faţă de
pereţii şanţului în timpul turnării betonului.
Condiţiile principale pe care trebuie să le îndeplinească o carcasă,
pentru armarea pereţilor turnaţi, se consideră a fi următoarele:
 să fie realizată astfel încît după montarea carcasei în interiorul
panoului să poată fi introdusă între barele acesteia pîlnia de
betonare;
 elementele componente ale carcasei să fie constituite pe cît
posibil din unităţi prefabricate care prin asamblare să poată
constitui armătura necesară panoului, condiţie cu incidenţă
pozitivă asupra costului armăturii, cît şi asupra productivităţii la
realizarea acesteia;
 în cazul aducerii din afara şantierului elementele de carcase să
respecte dimensiunile maxime impuse pentru transportul pe
drumurile publice;
 la calculul carcasei să se ţină seama, pe lîngă solicitările la care
este supusă în perete şi de solicitările ce apar cînd aceasta este
 manevrată şi introdusă în şanţ;
 să fie prevăzută cu elemente de manipulare şi sprijin pentru toate
situaţiile ce intervin în cursul procesului tehnologic;
 să nu conţină elemente constructive care ar putea împiedica
montajul (bare ieşinde sau îndoite în afară).

Fig 4.2.3.3.2 Schema de montaj a carcasei de armatura in transeea

excavata la cota.
4.2.3.4. Modul de desfăşurare a pregătirii pentru betonare. Operaţiile
descrise anterior trebuie să se desfăşoare în cadrul procesului tehnologic
într-o strînsă legătură în timp şi într-o perioadă pe cît posibil mai scurtă.
Condiţia esenţială pentru începerea operaţiilor de pregătire a beto-nării
este aceea că odată începute să se desfăşoare fără întrerupere con-tinuînd
imediat cu operaţia de betonare.
După lansarea elementului de rost se va începe imediat lestarea acestuia
şi, în paralel sau chiar în devans, dacă este necesar, pregătirea armăturilor
pentru introducerea în şanţ.
Timpul cît mai scurt afectat operaţiei de pregătire a betonării reprezintă
una dintre condiţiile obţinerii unui perete turnat de bună calitate, avînd în
vedere că în acest mod se evită depuneri suplimentare de detritus pe
fundul panoului, precum şi eventuale surpări ale pămîntului din pereţii
acestuia.
în cursul pregătirii, o operaţie de mare importanţă este şi aceea a aducerii
noroiului de foraj la o vîscozitate recomandată hî~intervalul de 36—40 s
Marsch conţinut de nisip de maximum 5% Şi la o rigiditate inferioară
cifrei de 200 mg/cm2.
Pe lîngă influenţa negativă asupra aderenţei dintre beton şi armătură o
vîscozitate prea mare a noroiului poate duce la deplasarea armăturilor în
timpul turnării betonului.

4.2.4. BETONAREA

Pentru realizarea peretelui turnat în teren se procedează odată cu

terminarea operaţiei de săpare şi curăţirea fundului tranşeei la operaţia de
turnare care practic realizează înlocuirea directă a noroiului care umple
tranşeea cu un beton de ciment sau un beton plastic.
Tehnologia de betonare este întru totul asemănătoare cu cea de
betonare sub apă şi constă din a introduce betonul în tranşee de jos în sus,
astfel încît, noroiul fiind mai uşor să fie deplasat în sus fără a produce
fenomene de amestec sau de infectare a acestuia.
Operaţia este realizată cu un utilaj special de betonare care este
constituit dintr-un eşafodaj-cadru metalic dotat cu un troliu ce mane-
vrează o coloană de tubulatură formată din tronsoane de 1 m lungime
îmbinată prin flanşe cu garnituri de etanşare. Această tubulatură cu
diametrul 200—300 mm, care este coborîtă în tranşee foarte aproape de
fund, are un dop uşor care este scos afară imediat ce prima cantitate de
beton a ajuns jos. De asemenea, pîlnia de turnare poate fi susţinută chiar
de macaraua care participă la realizarea celorlalte faze de execuţie a
peretelui.
 Principiul de lucru este acela că in permanenţă coloana trebuie să fie
liberă de noroi, iar betonul care ajunge jos să nu fie amestecat cu acest
noroi.
In măsură ce betonul se ridică în tranşee şi coloana de betonare rămîne
scufundată în beton scurgerea betonului devine din ce în ce mai dificilă şi
de aceea se impune extragerea ei cu condiţia ca să rămînă în betonul
turnat pe o adîncime de 1—2 m.
Betonul introdus în prima fază (fig. 4.2.4.1) cînd coloana de betonare
este introdusă pînă la baza tranşeei umple partea inferioară a acestuia,
deplasându-se în sus, deplasare figurată prin săgeţile desenate cu linie
întreruptă.

Fig. 4.2.4.1 Schema de realizare a turnarii betonului la executarea unui

panou.

După această primă fază, cînd se -curtează coloana de betonare, la su-

prafaţa betonului turnat se formează o boltă figurată tot cu linie
întreruptă. Betonul turnat a doua fază cu coloana -curtată deplasează
betonul turnat anterior aflat în zona A din jurul coloanei de betonare spre
zona B de la marginea panoului, apoi începe să se ridice în sus urmînd
traiectoria -ageţilor desenate cu linie continuă. Este deci inexact să se
spună că primul beton pus în operă se va găsi la terminarea betonării
panoului la partea superioară a acestuia.
Betonul iniţial are mai degrabă tendinţa de a se regăsi în zona de
margine a panoului adică în zona rosturilor. Aceasta se datoreşte rigi-
dităţii betonului care este mai mică în zona din jurul coloanei de betonare
unde betonul suferă deplasări mai pronunţate spre deosebire de zonele de
margine unde betonul nu este deranjat şi se produce o priză mai rapidă.
 Acest fenomen este accentuat şi de mişcările pe verticală ale coloanei
de betonare. Atunci cînd betonul începe să se scurgă mai greu prin
coloana de betonare, în practică se obişnuieşte să se deplaseze pe
verticală coloana plină cu beton prin intermediul macaralei cu care se
manevrează. Mişcarea pe verticală — ţinînd seama de tixotropia beto-
nului — duce la o lichefiere a betonului deja turnat din jurul coloanei care
prezentînd o rigiditate mai mică este împins în sus de betonul proaspăt
care la rîndul lui găseşte astfel un traseu cu rezistenţe minime la înaintare.
Acest mecanism de turnarea betonului are mare importanţă deoarece
betonul care ajunge în contact cu noroiul bentonitic este întotdeauna
poluat.
De obicei instalaţiile cu care se betonează nu sînt dotate şi cu mijloace
de compactare a betonului. S-a experimentat montarea unor vibratoare
destul de puternice pe coloana de betonare, însă datorită lungimii mari şi
rigidităţii mici a acesteia, rezultatele nu au fost cele scontate. Ca urmare
se aplică metoda de mişcare pe verticală a tubulaturii de betonare.
Operaţia se realizează cu ajutorul utilajului de susţinere a coloanei de
betonare, rezultatele fiind întru totul satisfăcătoare.
Acolo unde fronturile de lucru sînt dotate cu instalaţii de circulaţie şi
regenerare a noroiului, operaţia de betonare decurge fără incidente şi în
condiţii normale, deoarece noroiul îşi menţine în permanenţă caracte-
risticile tixotropice şi de densitate. în caz contrar, acea cantitate de noroi
care vine în contact cu faţa superioară a betonului coagulează din cauza
infectării cu ioni de calciu, respectiv coborîrea atît de mult a pH-ului încît
tixotropia dispare şi există riscul ca acesta să nu mai poată fi dislocat şi
deci rămîne prins şi înglobat în masa betonului, lucrul care pentru scopul
de impermeabilitate al peretelui nu are consecinţe grave, însă pentru
elemente portante poate compromite lucrarea.
Apa freatică este inofensivă faţă de beton dacă concentraţia ionilor de
hidrogen (pH) este cuprinsă între 6 şi 9:
Faza de betonare (fig. 4.2.4.2) comportă cu privire la peretele turnat
desfăşurarea următoarelor operaţii:
• transportul betonului la locul de punere în operă.
• turnarea betonului in sant
 Fig 4.2.4.2 Turnarea betonului prin sistemul Contractor

Cu toate că este aparent simplă, faza de betonare comportă respectarea

unor condiţii tehnologice fără de care calitatea betonării ar avea de
suferit; de asemenea, pentru desfăşurarea acesteia în bune condiţii, este
necesar a se avea în vedere o serie de parametrii legaţi de caracteristicile
panoului, betonului, utilajelor avute la dispoziţie etc.

Cunoscînd de asemenea implicaţiile negative pe care le are o lungime

redusă a panoului asupra productivităţii săpării şanţului, cît şi asupra
etanşeităţii peretelui turnat, este necesar ca timpul de care execu-tantul
dispune pentru betonare să fie utilizat la maximum astfel încît, cu o
rezervă minimă de timp dictată de considerente organizatorice, să se
poată programa şi executa turnarea în timpul respectiv a unui volum cit
mai mare de beton.
Elementele care condiţionează execuţia în bune condiţii a operaţiei
de betonare se consideră a fi:
• programarea din timp şi începerea aces-zela imediat după
terminarea pregătirii;
• continuitatea şi ritmul con stant de betonare;
• respectarea cu stricteţe a instrucţiunilor tehnologice;
• încadrarea în timpul maxim prescris.
 4.2.4.1. Curba de. betonare. Pentru a se respecta condiţiile prezentate
mai sus, la dispoziţia executantului este necesar să existe un instrument
prin care acesta să poată controla evoluţia operaţiei de betonare.
Ca metode directe de măsurare, la dispoziţia executantului există doar
posibilitatea de a cunoaşte timpul scurs de la începerea operaţiei, volumul
de beton turnat şi nivelul atins de beton în şanţ.
Pentru a putea conchide rapid dacă operaţia se desfăşoară în bune
condiţii, cît şi pentru a putea decide (de asemenea, rapid), asupra măsu-
rilor necesare este necesar să existe o programare a betonării materializată
prin curba de betonare.
înainte de betonare, în funcţie de dimensiunile panoului, din care se
deduce volumul necesar de beton, se trasează curba teoretică de betonare
(fig. 4.16). în funcţie de aceasta se elaborează, la o scară convenabilă
abscisa de timp.
Abscisa reprezintă timpul pentru turnarea betonului în panou, iar ordonata
reprezintă adîncimea panoului.
Din punctul de adîncime maximă a panoului HmaX se trasează la o scară
convenabilă abscisa reprezentînd cantitatea de beton turnat în panou
(v. fig. 4.16), astfel încît ordonatele corespunzătoare cantităţilor de beton
turnate să corespundă cu orele planificate pentru turnare, pornind de la
relaţia:

sT — scara de timp; sB = scara volumului de beton turnat; Tpi = timpul

planificat de betonare; V =IBH.
Considerînd sistemul de axe HQT, se trasează următoarea curbă teoretică
de betonare:
H reprezintă adîncimea de şanţ nebetonată la timpul T.
Corespunzător volumului transportat cu fiecare autoagitator de beton, se
trasează ordonatele corespunzătoare (Bu B2) acestea intersectînd curba
teoretică, precum şi abscisa de timp.
După terminarea turnării betonului din fiecare autoagitator se execută
măsurarea nivelului din panou, în acest fel putîndu-se trage concluziile
necesare pentru continuarea betonării.
Faţă de cota măsurată, sînt posibile 3 situaţii:
• turnarea evoluează normal; curba reală avînd relativ aceeaşi înclinare
cu cea teoretică;
• în interiorul panoului există un supravolum; curba reală are înclinaţia
sub cea teoretică;
• în interiorul panoului există un subvolum; curba reală are înclinaţia
mai mare decît cea teoretică.

Astfel, pe baza analizei reale de betonare prezentată în exemplu din fig.

4.14 se pot constata următoarele: • pe porţiunile CD şi FG, betonarea a
evoluat normal; • pe porţiunile AB, EF, GH, HI supravolumul este relativ
redus; m pe porţiunea BC supravolumul este important

• volumul de noroi tinde să depăşească pe cel planificat, fiind necesar un

transport suplimentar de beton; • timpul de betonare efectiv se apropie de
timpul maxim admis pentru betonare; • consumul de beton este cu *== 8
m3 mai mare decît cel planificat; • între cotele Hg şi HD ale panoului
există o reducere a secţiunii a cărei valoare medie posibila este:

în exemplul din fig. 4.16, B=0,62 m, cifră care conduce la compromiterea

betonării panoului respectiv.
Exemplul de mai sus atestă necesitatea tasării curbei de betonare pv baza
căreia executantul panoului poate urmări evoluţia turnării betonului într-
un panou, curba de betonare permiţînd: • planificarea ritmului de
transport a betonului şi modificarea acestuia pe parcursul operaţiei; •
constatarea imediată a anomaliilor survenite în timpul turnării betonukii
şi luarea măsurilor necesare; • planificarea cantităţii de beton şi
modificarea acesteia pe parcurs.
în cazul unei stratificaţii aproximativ constante a terenului şi în funcţie de
curbele de betonare reale obţinute în cursul betonării altor panouri, sau în
funcţie de ultimele măsurători ale panoului se pot trasa curbe de betonare
teoretice adecvate, de exemplu, în cazul traversării unui strat de pietriş în
care, în mod constant s-au înregistrat supravo-lume de beton turnat, curba
teoretică se va trasa cu un unghi mai mic decît pentru celelalte straturi; în
cazul unor devieri rectificate ulterior, se va prevedea prin curbă,
supravolumul respectiv etc.
Se mai consideră necesar a se preciza necesitatea existenţei unei rezerve
de timp faţă de maximul admis, ţinînd cont de supravolumele posibile, cît
şi de discontinuităţi la transportul betonului.
4.2.4.2. Coloana de betonare. Conform instrucţiunilor de betonare. în
cursul acestei operaţii coloana de betonare trebuie să fie încorporată în
masa de beton.
Pornind de la considerentele principale pentru care se utilizează tur-
narea betonului prin coloană, de la fundul panoului: • evitarea
poluării betonului cu noroi de foraj; • evitarea segregării, pot deduce
regulile care trebuie respectate în timpul turnării, în ceea ce priveşte
poziţia şi manevrarea coloanei:
1) Amorsarea betonării să se execute numai cu coloana obturată (avînd
dopul de amorsare).
2) Coborîrea pîlniei pînă la fundul panoului şi ridicarea ei lentă pînă la
cota minimă necesară scurgerii betonului prin coloană.
3) Păstrarea unei ădîncimi de imersiune a coloanei de minimum 0,80 m
în timpul turnării pentru a se evita poluarea betonului cu noroi, situaţie
datorită căreia se produc discontinuităţi în stratul de beton turnat.
4) Evitarea deplasărilor bruşte ale coloanei în special în plan vertical,
situaţie care poate conduce la segregarea betonului.
5) Limitarea lungimii panoului în cazul turnării cu o singură coloană de
betonare la maximum 5—6 m, pentru a se evita fenomenul de cupolă a
betonului. în cazul betonării cu două coloane, acestea se vor alimenta
alternativ, cu condiţia încadrării în timpul maxim de betonare.

4.2.5. VERIFICAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE EXECUŢIE

A PEREŢILOR TURNAŢI
4.2.5.1. Verificarea dimensiunilor tranşeei. Pentru verificarea lăţimii şi
verticalităţii tranşeii prezentăm un sistem japonez care constă dintr-o
instalaţie montată pe un echipament de săpare format dintr-un cap cu
freze multiple. Pe batiul 1 al echipamentului de forare a fost montată
instalaţia prezentată în fig. 4.2.5.1.

Fig 4.2.5.1 Instalatie de verificare si urmarire a verticalitatii transeei

1 — corpul elementului de forare;
2 — pendul electromagnetic pentru verificarea verticalităţii tranşeei;
3 — tablou de comandă-înre-gistrare; 4 — compresori; 5 — sistem
acţionat cu aer sub presiune de verificare a lăţimii tranşeei: 6 — conductă
de aer sub presiune; 7 — cablu electric; 8 — carcasă de protecţie
şi ghidaj;
9 — cap de forare.
 Verificarea verticalităţii tranşeei se face cu un echipament funcţionînd
electronic compus dintr-o sondă 2 care conţine un pendul care se mişcă în
interiorul unui cîmp electromagnetic; o reţea de alimentare 7 şi un pupitru
de comandă şi înregistrare a datelor 3. Sistemul de verificare a lăţimii
tranşeii se compune din două glisiere 5 legate prin intermediul unui
cilindru cu piston conectat la un compresor de aer prevăzut cu manometru
6. Prin apropierea sau depărtarea celor două glisiere care urmăresc nere-
_v.larităţile pereţilor tranşeii se produce o variaţie a presiunii aerului din
sistemul cilindru, conductă de legătură 6 şi manome-trti care ne dau
informaţii asupra formei tranşeii prin prelucrarea valorilor presiunii a-.-
rului din sistem înregistrate la manome-
4.2.5.2. Analiza aderenţei beton-armă-lură. Cea mai răspîndită metodă
de analiză a aderenţei constă în smulgerea unei bare de armătură
înglobată într-un cub de beton turnat în condiţii similare cu cele ale
execuţiei p-reţilor turnaţi măsurînd forţa de smulgere ţi lungimea pe care
s-a desprins armătura de bt-ton.
Metoda este simplă, dar interpretarea datelor încercărilor trebuie să ţină
seama de faptul că suprafeţele de aderenţă nu sînt uni-i:rm repartizate în
lungul barei, mărimea £" stei suprafeţe depinzînd de modul de
transmitere a forţei la suprafaţa de rezemare şi de deformaţiile pe care le
suferă betonul şi îndeosebi armătura în timpul încercării.
Ca armături considerate în calculul aderenţei nu se foloseşte forţa de
smulgere corespunzătoare cedării aderenţei, ci forţa notată Pn care
reprezintă valoarea forţei din momentul smulgerii pe o lungime de 1 mm
a armăturii. Această forţă P„ se împarte la suprafaţa armăturii Sa şi se
obţine tensiunea de aderenţă -r=PJSa.
Starea de tensiune din epruvetă folosită în laborator nu,este aceeaşi cu
starea de tensiune a betonului din peretele turnat, deoarece în adîn-cime
betonul se află sub presiune la cîteva atmosfere, în acest caz aderenţa va
fi mai mare decît în epruvetă de probă.
4.2.5.3. Verificarea calităţii betonării peretelui turnat. Una din me-
todele de verificare a calităţii betonării pereţilor turnaţi constă în înre-
gistrarea modului de propagare a undelor sonore în interiorul masei de
beton (fig. 4.2.5.3.1, a, b) care formează peretele turnat.
Aparatul de măsură (fig. 4.2.5.3.1 c) folosit în acest scop se compune
dintr-un emiţător şi un receptor, un osciloscop şi un troliu pentru ma-
nevrarea acestora.
 c
Fig. 4.2.5.3.1 Schema de principiu a verificării calităţii betonului turnat
cu ajutorul sunetelor:
1 — emiţător; 2 — receptor; 3 — ţevi metalice sau din material
plastic înglobate în beton.
Fig. 4.19. Schema instalaţiei de verili-care a calităţii betonului turnat
prin
unde sonore: 1 — troliu; 2 — emiţător; 3 — receptor i —
impuls electric; 5 — traseul semnalulu recepţionat; 6 — generator de
impulsuri 7 — tensiunea recepţionată, proporţională cu semnalul emis; 8
— sincronizare; 9 — oscilc-
scop-receptor.
Emiţătorul şi receptorul se introduce simultan în nişte ţevi (fig. 4.2.5.3.2)
înglobate în betonul turnat la acelaşi nivel sau la nivele diferite ca să se
înregistreze modul de propagare a sunetelor prin beton.
Incluziunile de pămînt sau golurile din beton perturbă propagarea undelor
prin beton. Emiţătorul şi receptorul sînt lansate cu un troliu şi se
deplasează cu o viteză mică (≈ 20 cm/s). Frecvenţa sunetelor este de ≈ 10
Hz; în felul acesta se pot efectua 10 măsurători/s, adică o măsurătoare la 2
cm.

Fig 4.2.5.3.2 Scheme de distributie a sondelor de masurare

O altă metodă de verificare a omogenităţii betonului turnat se bazează pe

măsurarea densităţii acestuia cu ajutorul izotopilor radioactivi.
Densitatea se măsoară cu ajutorul unor sonde care se introduc în ţevile
Fig. 4.2.5.3.2. Scheme de distribuţie a sondelor de măsurare.
înglobate în beton folosindu-se ca masă izotopul Cs137. Dezavantajul me-
todei constă în faptul că ne dă informaţii numai asupra betonului din jurul
sondei, raza de acţiune a acesteia fiind de aproximativ 20 cm.