Universitatea TRANSILVANIA din Braşov

Facultatea de Construcţii

Calculul plăcilor plane încovoiate.

Elemente de teorie a plăcilor

PAC
CUPRINS

• ELEMENTE DE TEORIA A PLĂCII

Teoria lui Kirchhoff
Teoria lui Reissner-Mindlin

• ELEMENTE FINITE PLANE ÎN PROGRAMELE DE

CALCUL AUTOMAT
• Din punct de vedere geometric placa este un corp 3D cu o
grosime mică în comparaţie cu celelalte două w=1/5÷1/100
• Problema 3D se reduce la una plană datorită unor modele
matematice

Caracteristicile plăcilor:
- Forma și dimensiunile suprafeței mediane
- Grosimea
Plăci cu grosime mică=membrane.

• Plăci încărcate cu forțe care au componente în planul suprafeței

mediane=șaibe, diafragme.
• Plăci încărcate cu forțe care au componente ce acționează
normal pe suprafața mediană=plăci/dale.
Teorii ale plăcilor

 Modelul plăcii subţiri – teoria clasică a plăcilor Kirchhoff

 Modelul plăcii groase –teoria Mindlin – Reissner

 Modelul plăcii foarte subţiri care cuplează starea de

membrană cu cea de încovoiere – teoria von Karman

 Modelul plăcii foarte groase – teoria elasticităţii 3D

Teoria lui Kirchhoff

Diafragmă rigidă vs placă încovoiată

Aducerea la o problema bidimensională

Suprafaţă mediană
Idealizare;
model
matematic

grosime

Material
Modelul plăcii Kirchhoff

Ipoteze comportamentale:
• Se neglijează efectul forţei tăietoare asupra
deformaţiilor transversale ale plăcii
• Plăci subţiri cu w<<h(w=1/100)
• Normala la planul median rămâne normală şi după
deformare
• Grosime constantă sau cu mici variaţiuni
• Condițiile de rezemare respectă condițiile unei plăci
încovoiate.
 Principala ipoteză a plăcii lui Kirchhoff

“Normala la planul median rămâne normală şi după deformare”

 Relaţiile cinematice

Săgeata în planul median în lungul

axei z
w=w(x,y)

Rotirea în jurul axelor x, y

Deci deplasările ux, uy şi uz sunt:

Deformațiile în planul plăcii vor fi:

εx=u,x=zφx,x’

εy=v,y=zφy,y’

γxy=u,y+v,x=z(φx,y+φy,x)

γxz=u,z+w,x= φx+w,x’

γyz=v,z+w,y= φy+w,y’
 Tensiuni şi momente de încovoiere
Tensiuni normale şi tensiuni de forfecare în plan

Momente
încovoietoare

σ xy = τ xy σ yx = τ yx
 Relaţiile momentelor de încovoiere

Avem următoarele ipoteze:

Placa este omogenă
Fiecare element finit are z=constant şi este în stare plană de tensiuni
Materialul respectă legea lui Hooke pentru starea plană de tensiune:
 Relaţiile momentelor de încovoiere

În practică tensiunile se asociază cu momentele şi forţa tăietoare rezultate

din integrarea pe unitatea de lungime din planul plăcii

h/2 h/2 h/2

mx = ∫ z ⋅σ dz, m
−h / 2
x y = ∫ z ⋅σ
−h / 2
y dz ,mxy = ∫ z ⋅τ
−h / 2
xy dz ,

h/2 h/2
tx = ∫τ
−h / 2
xy dz , ty = ∫τ
−h / 2
yz dz.

Momentele mx si my sunt momente incovoietoare, iar mxy=myx este momentul de

torsiune. Aceste mmomente si forte taietoare variaza in functie de pozitia xy in planul
placii.
 Relaţiile momentelor de încovoiere
Daca se decupeaza un element infinitezimal dintr-o zona cu z pozitiv a
placii, tensiunile produse de eforturi pozitive, vor fi pozitive pe acest element.
Momentele pozitive produc tensiuni pozitive pe fata pozitiva a elementului
infinitezimal decupat dintr-o zona cu z pozitiv a placii, iar fortele taietoare pozitive de
pe fata pozitiva au directia pozitiva a axei z. tensiunile σx, σy si τxy maxime in valoare
absoluta se produc pe suprafetele placii. Tensiunile maxime/minime sunt:

σ xmin,max = ±6mx / h 2 , σ ymin,max = ±6m y / h 2 ,

τ xymin,max = ±6mxy / h 2 .
Pentru materialul izotropic cu modulul de elasticitate E şi coeficientul lui
Poisson υ, eforturile din placa se vor exprima cu ajutorul relatiei:
m x   D νD 0 0 0  ϕ x , x 

m
 νD D  ϕ 


y 
  0 0 0 
y,x 

mxy  = 0 0 (1 −ν ) D / 2 0 0  ϕ x , y + ϕ y , x 
    
t  0 0 0 (1 − ν ) D / 2 0  ϕ x + wx
 x  
t y  0 0 0 0 (1 −ν ) D / 2 ϕ y + wy 
   

unde, D este rigiditatea plăcii la încovoiere:

Tensiuni și eforturi transversale de forfecare

σ xz = τ xz σ yz = τ yz
 Tensiuni și eforturi transversale de forfecare
Pentru placile omogene, si folosind ecuatia de echilibru similara ipotezei lui
Euler-Bernoulli in cazul grinzilor, tensiunile cu variatia parabolica pe
grosime, vor avea valorile:

Prin integrarea pe grosimea placii, vor rezulta eforturile de forfecare

transversale:

Daca se cunoaste forta transversala de forfecare, vom avea:

Ecuatiile de echilibru intern
În cazul modelului Kirchhoff liniile drepte și normale rămân la fel și după
deformare; rezultă că rotirile se pot scrie în funcție de deplasarea
transversală;

Deformaţiile de forfecare γxz şi γyz devin nule, la fel şi tensiunile aferente;

La plăcile Kirchhoff forţa tăietoare se poate exprima pe baza relaţiilor de

echilibru;

Influenţa deformaţiilor de forfecare transversale scade pe măsura ce scade

grosimea plăcii.
Teoria plăcilor lui Mindlin

►Ia în considerare efectul de forfecare transversală dată de forţa

tăietoare
► Se aplică plăcilor groase şi cu grosime moderată
Teoria plăcilor lui Mindlin

►Prin urmare deformaţiile şi eforturile sunt date de:

GRADE DE LIBERTATE

►O structura poate avea un numar infinit de grade de

libertate
►Aproximarea la un nivel de acuratete corespunzator poate
fi realizata, presupunand un numar finit de grade de libertate

Exemplu:Elemenele de bara ale unei grinzii cu zabrele

Tipuri de elemente finite plane
 Elemente finite de suprafață- programul Axis

Se pot folosi elemente izoparametrice cu șase, opt, sau nouă noduri.

Elementele trebuie să fie triunghiuri sau patrulatere convexe cu raportul laturilor

nu mai mare decât 1/5, raportul grosime/lungime nu mai mic decât 1/100.
 Elemente finite de suprafață- programul Axis

Tipuri de elemente finite

I. ȘAIBĂ- se poate încărca numai în planul ei.
Element cuadratic izoparametric de tip Serendipity cu opt noduri,
Element cuadratic izoparametric cu șase noduri

I.a Șaibă în stare plană de tensiune

I.b Șaibă în stare plană de deformație

 Elemente finite de suprafață- programul Axis

II. PLACA- se poate încărca numai perpendicular pe planul ei.

Element cuadratic izoparametric de tip Hughes cu nouă noduri
(Mindlin), element cuadratic izoparametric cu șase noduri (Mindlin)
 Elemente finite de suprafață- programul Axis

III. ÎNVELITOARE- se poate încărca atât în planul ei, cât și perpendicular pe

planul ei.
Element combinat dintre elementele șaibă și placă
Suprafetele curbe se pot aproxima cu suprafețe plane