Laborator 8-9 Geotehnică

Rezistența la forfecare a pământurilor

Colectiv: Conf.Dr.Ing Vasile Farcas Sl.Dr.Ing Olimpiu Muresan

Conf.Dr.Ing Nicoleta Ilies Asist.Drd.Ing. Vasile Chiorean
Sl.Dr.Ing Dorin Moldovan Drd.Ing. Denisa Pasca
Sl.Dr.Ing Iulia Prodan Drd. Ing Bujor Octavian
Sl.Dr.Ing Calin Gherman
Cuprins
1. Reglementări tehnice
2. Introducere. Utilizarea rezultatelor în practica curentă.
3. Criteriul Mohr-Coulomb
4. Tipuri de încercări 4.1. Neconsolidat-Nedrenat (UU)
4.2. Consolidat-Nedrenat (CU)
4.3. Consolidat-Drenat (CD)
5. Încercări de laborator 5.1. Încercarea de forfecare directă
5.2. Încercarea de compresiune triaxială
5.3. Încercarea de compresiune monoaxială

https://www.youtube.com/watch?v=L1fWPypBP0g
https://www.youtube.com/watch?v=Bgso4L3ekr4
1. Reglementări tehnice
STAS 8942/2-89: Determinarea rezistenței pământurilor la forfecare, prin încercarea de forfecare
directă
SR EN ISO 17892/10-2019: Încercări de forfecare directă

STAS 8942/5-75: Determinarea rezistenței pământurilor la forfecare, prin încercarea de

compresiune triaxială
SR EN ISO 17892/8-2018: Încercarea triaxială neconsolidată nedrenată
SR EN ISO 17892/9-2018: Încercări consolidate de compresiune triaxială ale solurilor saturate
cu apă

STAS 8942/6-75: Determinarea rezistenței pământurilor la forfecare, prin încercarea de

compresiune monoaxială
SR EN ISO 17892/7-2018: Încercarea la compresiune monoaxială
2. Introducere. Utilizarea rezultatelor în practica curentă.

❖ Rezistența la forfecare a pământurilor este probabil cea mai importanta

caracteristica de comportare a pamanturilor.

❖ Toate calculele care implica geostructuri (strucuturi care interactioneaza

cu pamantul sau analize care implica comportarea pamantului sub
diverse incarcari) (analize de stabilitate în ingineria geotehnică, fundații,
diguri de pământ, stabilitatea versanților, structuri de sprijin)

❖ necesită cunoașterea parametrilor de rezistență la forfecare ai

pământurilor.
2. Introducere. Utilizarea rezultatelor în practica curentă.
2. Introducere. Utilizarea rezultatelor în practica curentă.
2. Introducere. Utilizarea rezultatelor în practica curentă.
Rezistența la forfecare a pământurilor poate fi simplu definită ca efortul tangențial
maxim pe care un pământ îl poate atinge menținându-și starea de echilibru.
3. Criteriul Mohr-Coulomb
Criteriul Mohr-Coulomb de cedare, propus pentru prima data de Coulomb în
1776, și mai târziu generalizat de Mohr, este conceptul cel mai utilizat la nivel
mondial in interpretarea si determinarea caracteristicilor de forfecare. Variația
rezistenței la forfecare a pământului (τf) în funcție de efortul unitar normal (σ1) pe
planul de forfecare este descris de următoarele relații (Legea lui Coulomb):

Terenuri necoezive:  f =  tan 

Terenuri coezive:  f =  tan  + c

Unghi de frecare internă (ϕ)

Coeziune (c)
3. Criteriul Mohr-Coulomb
Interpretarea Grafica a legii lui Coulomb:
Unghi de frecare internă (ϕ)
Terenuri necoezive:  f =  tan  Coeziune (c)

Terenuri coezive:  f =  tan  + c

3. Criteriul Mohr-Coulomb

Unghi de frecare intern (ϕ)

Coeziune (c)

Rezistența la forfecare a pământurilor este formată din 2

componente:
• Coeziunea
• Cimentarea dintre particulele de nisip
• Forțele electrostatice / cimentarea dintre particulele de argilă
• Rezistența la frecare dintre particule

Ambele componente sunt dependente de eforturile aplicate asupra

probei de pământ sau asupra pământului în general.
3. Mohr-Coulomb Theory

Unghi de frecare intern (ϕ)

Coeziune (c)

Conceptul care stă

la baza rezistenței
la frecare și a
unghiului de
frecare:
4. Tipuri de încercări
Determinarea parametrilor de rezistență la forfecare constă în reprezentarea grafică a
dreptelor caracteristice (intrinseci) și evaluarea parametrilor în funcție de condițiile necesare
(simulare cât mai apropiată de condițiile de eforturi exterioare din teren).

În funcție de consolidare și capacitatea de drenare înainte de testare dar și în tipul testării,

se pot diferenția mai multe tipuri de încercări.

Rezistența la forfecare a pământurilor se poate determina în următoarele condiții:

4.1. Neconsolidat-Nedrenat / Unconsolidated-Undrained (UU)

4.2. Consolidat-Nedrenat / Consolidated-Undrained (CU)
4.3. Consolidat-Drenat / Consolidated-Drained (CD)

Retinem - Se determină:

Unghi de frecare intern (ϕ)

Coeziune (c)
4.1. Neconsolidat-Nedrenat / Unconsolidated-Undrained (UU)

Acest tip de încercare este aplicabil pământurilor care au o permeabilitate mică.

In acest tip de încercare drenarea probei nu este permisă nici în timpul aplicării efortului
normal (cazul forfecării directe) sau lateral (cazul încercării de compresiune triaxială) și nici în
timpul testării.

Dat fiind faptul că nu este permisă disiparea presiunii apei din pori (drenarea) în nici o etapă a
testării nu apar modificări de volum. În general, în funcție de tipul de pământ analizat, și de
tipul de aparat utilizat, 5-10 min sunt suficiente pentru întreg testul.

Testul mai poartă denumirea și de “Quick Test” datorită timpului mic necesar pentru
forfecarea probei. În literatura de specialitate se prescurtează UU.
4.1. Neconsolidat-Nedrenat / Unconsolidated-Undrained (UU)

Caracteristici
aparente

 f =  tan u + cu
4.1. Neconsolidat-Nedrenat / Unconsolidated-Undrained (UU)

Corelare cu situații
reale:

Caracteristici
aparente

 f =  tan u + cu
4.2. Consolidat-Nedrenat / Consolidated-Undrained (CU)

Acest tip de încercare este aplicabil pământurilor care au o permeabilitate mică.

În acest tip de încercare este permisă o consolidare a probei, dar în timpul forfecării
drenarea nu este permisă. Așadar în timpul forfecării va avea loc un exces de presiune a
apei din pori, dar fără modificări de volum.

În general, după finalizarea consolidării probei sub efortul normal/lateral impus, un timp de
forfecare de 5-10 min. se consideră adecvat pentru acest tip de testare.

Condițiile de tip CU sunt condiții întâlnite frecvent în practica curentă. În literatura de

specialitate se prescurtează CU
4.2. Consolidat-Nedrenat / Consolidated-Undrained (CU)

Caracteristici
Totale

 f =  tan cu + ccu

4.2. Consolidat-Nedrenat / Consolidated-Undrained (CU)

Corelare cu situații
reale:

Caracteristici
Totale

 f =  tan cu + ccu

4.3. Consolidat-Drenat / Consolidated-Drained (CD)
Acest tip de încercare este aplicabil pământurilor atât necoezive, cât și celor coezive.
Drenarea este permisă atât în etapa de consolidare, cât și în etapa de forfecare. După ce
proba de pământ este consolidată la efortul normal / lateral impus, eforturile tangențiale sunt
aplicate la o viteză destul de mică astfel încât în timpul forfecării să nu apară exces de
presiuni a apei în porii pământului.

În cazul terenurilor necoezive timpul de testare este unul mic (ordinul zecilor de minute), dată
fiind permeabilitatea ridicată ce caracterizează aceste tipuri de pământuri.

În cazul terenurilor coezive, un test se poate întinde pe perioade îndelungate de timp

(săptămâni). În literatura de specialitate de prescurtează CD
4.3. Consolidat-Drenat / Consolidated-Drained (CD)

Principiul Eforturilor Effective Terzaghi (1923):

Caracteristici
Efective
Efort Total
Efort Effectiv
Presiunea apei din pori
Caracteristici
f =  tan Totle
 '+ c '
4.3. Consolidat-Drenat / Consolidated-Drained (CD)

Corelare cu situații
reale:

Caracteristici
Efective

 f =  tan  '+ c '

5. Încercări de laborator
5.1 Încercarea de forfecare directă
Scopul testului

Încercarea de forfecare directă este folosită pentru măsurarea rezistenței la

forfecare a pământurilor, caracterizată de unghiul de frecare internă și coeziune,
cu scopul analizei stabilității fundațiilor, versanților, a structurilor de sprijin, etc.

În conformitate cu STAS 8942/2-89 încercarea de forfecare directă se poate

face pentru toate tipurile de încercări amintite:

• neconsolidat-nedrenat (UU)
• consolidat-nedrenat (CU)
• consolidat-drenat (CD)
5.1 Încercarea de forfecare directă

Descrierea testului

Încercarea de forfecare directă este folosită pentru determinarea rezistenței la

forfecare a pământurilor pe suprafețe impuse. Principiul încercării este ilustrat în
Fig. 1.

Fig.1 Principul încercării de forfecare directă

5.1 Încercarea de forfecare directă

1-Cadru metalic
2-Unitate de control
3-Casetă de forfecare
4-Celulă de forță
5-Braț pentru greutăți
6-Sistem de pârghie (1:10)
7-Traductor de deplasare
8-Dispozitiv de transmitere
a forței verticale
5.1 Încercarea de forfecare directă

Forța tanganțială T este aplicată mecanic cu ajutorul unoi motor electric și este
măsurată cu ajutorul unei celule de forță. Dacă A este aria probei, efortul tangențial
este egal cu T/A iar efortul normal este egal cu N/A.
Rezistența la forfecare pe planul de cedare impus se calculează cu teoria Mohr-
Coulomb:

 f =  tan  + c
unde:

 Unghi de frecare internă

c coeziunea
5.1 Încercarea de forfecare directă

Prepararea probei

- În încercarea de forfecare directă pot fi testate atât pământuri

coezive cât și pământuri necoezive
- Procedura de preparare depinde de tipul de pământ testat
- Dimensiunea maximă a particulei pentru proba de pământ
testată nu trebuie să depășească 2 mm
- Proba trebuie supusă testării imediat după preparare pentru a
nu pierde umiditate, în caz contrar se vor lua măsuri pentru păstrarea
unei umidități constante
- În mod normal, pentru o încercare completă se testează minim
3 probe la eforturi normale diferite.
5.1 Încercarea de forfecare directă
5.1 Încercarea de forfecare directă
5.1 Încercarea de forfecare directă
Introducerea probei în aparat

- Proba are dimensiuni în general de

60x60x20 mm (sunt posibile și alte dimensiuni)
- Se poziționează placa metalică inferioară
- Se introduce placa poroasă
- Se introduce placa striată
- Se introduce proba în caseta de forfecare
prin împingere cu un piston
- Se așază cea de-a doua placă striată cu
striurile orientate în jos
- Se poziționează placa poroasă superioară
- Se introduce placa superioară pentru
aplicarea încărcării
- Se introduce caseta de forfecare în aparat
Obs: În cazul încercărilor drenate placa striată este
perforată, iar în cazul încercărilor nedrenate aceasta
nu este perforată.
5.1 Încercarea de forfecare directă
Aplicarea încărcării

- Încărcarea verticală se aplică prin intermediul dispozitivului de

încărcare.
- Conform STAS 8942/2 în funcție de tipul de pământ testat sunt
recomandate următoarele trepte de încarcare:
50 kPa, 100kPa, 150 kPa pentru pământuri argiloase
plastic moi și pentru nisipuri afânate
100 kPa, 200 kPa, 300 kPa pentru pământuri argiloase
plastic consistente și pentru nisipuri în stare de îndesare medie
200 kPa, 300 kPa, 400 kPa, pentru pământuri argiloase
în stare tare și pentru nisipuri în stare îndesată.

Treptele de încărcare pot fi alese și în funcție de sarcinile

exterioare din teren.
5.1 Încercarea de forfecare directă

Consolidarea probei

- În cazul încercărilor de tip CD și CU se urmărește consolidarea probei.

- Proba se consideră consolidată în momentul în care trei citiri consecutive făcute
la intervale de 20 de minute nu diferă cu mai mult de 0,01 mm.
- Deplasarea verticală va fi citită cu ajutorul unui traductor de deplasare
5.1 Încercarea de forfecare directă
Forfecarea probei

- După ce consolidarea probei este finalizată, se supune forfecării

- În funcție de tipul de încercare/tipul de pământ testat se va aplica o viteză de
forfecare astfel:

- UU: 1...1.5mm/min
- CU: 1...1.5mm/min
- CD: de la 0,01 mm/min (argile) până la 1..1.5mm/min pentru
nisipuri mari și mijlocii

- Se fac citiri periodice pentru deplasarea verticală și orizontală

(traductori de deplasare) cât și pentru forța (celula de forță)

- Forfecarea epruvetei se consideră terminată atunci când are loc o

scădere evidentă a forței de forfecare sau atunci cânt aceasta
rămâne constantă la o deplasare a casetei de aprox. 5mm.
5.1 Încercarea de forfecare directă

Calculul efortului unitar

P
=
A
Calculul efortului tangențial

T
=
A

- Reprezentare grafică a deplasării orizontale și efortului

tangențial pentru a determina efortul tangențial maxim
5.1 Încercarea de forfecare directă

Calculul efortului unitar

P
=
A
Calculul efortului tangențial

T
=
A

- Determinarea parametrilor φ, c prin reprezentarea grafică a

efortului tangențial maxim aferent fiecărui efort normal (vertical)
impus pentru treptele de încercare
În urma unor încercări de forfecare directă în
sistem consolidat-drenat pe 3 probe de argilă
cu dimensiunile de 6cmx6cm, s-au obținut
următoarele rezultate:

Sa se determine parametri rezistentei la

forfecare.
Rezistența la forfecare a pământurilor
Partea 2

Incercarea de forfecare Triaxiala si

Incercarea de forfecare Monoaxiala

https://www.youtube.com/watch?v=hq4UlLm8oIs
https://www.youtube.com/watch?v=wuyzfzONAIk
https://www.youtube.com/watch?v=8hzizh7dB9A
5.2 Încercarea de compresiune triaxială
Parametri de rezistență la forfecare – metode de determinare
Parametri de rezistența la forfecare
ccu kPa Rezistența la compresiune în Forfecare directă UU / triaxialUU
stare nedrenată (coeziunea Recomandat triaxial pentru
nedrenată) o precizie mai mare a
rezultatelor

qu kPa Rezistența la compresiune cu Încercarea de compresiune

deformare lateral liberă monoaxială

ccu / cu kPa / ˚ Coeziune totală / unghi de Forfecare directă CU / triaxial CU

frecare interna total Recomandat triaxial pentru
o precizie mai mare a
rezultatelor

c`/` kPa / ˚ Coeziunea efectivă / unghi Forfecare directă CD / triaxial CD

de frecare interna efectiv
5.2 Încercarea de compresiune triaxială
Parametri suplimentari – încercarea de compresiune triaxială

Exemplu de parametri suplimentari care se pot

determina prin încercarea de compresiune triaxială
E ref 50 kPa
E ref ur kPa
ur -
m -
(Rf) -

 ˚

K0 -
5. Încercări de laborator
5.2 Încercarea de compresiune triaxială
Scopul testului

Încercarea de compresiune triaxială este una din cele mai complexe încercări de
laborator din domeniul ingineriei geotehnice, încercare în urma cărora se obțin
parametri atât în ceea ce privește rezistența la forfecare, precum și parametri cu
privire la compresibilitatea pământurilor.

În conformitate cu SR EN ISO 17892/8-9-2018 încercarea de compresiune

triaxială se poate face pentru toate tipurile de încercări:

• neconsolidat-nedrenat (UU)
• consolidat-nedrenat (CU)
• consolidat-drenat (CD)
5. Încercări de laborator
5.2 Încercarea de compresiune triaxială
Scopul testului

După cum sugerează și denumirea testului, proba supusă testării este supusă
eforturilor pe toate direcțiile (σ1, σ2 și σ3), efortul normal σ1 variind până are loc
cedarea probei prin forfecare.
5.2 Încercarea de compresiune triaxială
În general sunt folosite probe cu o înălțime egală cu de 2 x diametrul probei.
Diametrele probei pot fi de 35mm, 50mm, 70mm sau chiar 100 mm, în funcție de
tipul de material testat.

Pentru încercarea de compresiune triaxială există 3 etape:

1. Saturare
2. Consolidare
3. Forfecare
În funcție de tipul de tipul de test (UU/CU/CD)
unele etape pot fi sărite.
5.2 Încercarea de compresiune triaxială
Eforturile tridimensionale dorite se obțin prin aplicarea unei presiuni hidrostatice în
jurul probei (σ2 = σ3).
5.2 Încercarea de compresiune triaxială
Eforturile laterale (σ3) se mențin constante pe toată durată încercării, efortul care variază fiind cel
axial (σ1).
Pentru fiecare test, valorile aferente eforturilor σ3 (impus) și σ1 (valoare a cedare) se cunosc.
Pentru a putea determina rezistența la forfecare a pământurilor (parametrii c și φ) din încercarea
de compresiune triaxială este necesară a avea minim 2 perechi de eforturi σ1 / σ3.
În mod normal, 3 sau mai multe astfel de perechi de valori (cercurile ale lui Mohr) sunt folosite
pentru determinarea parametrilor din încercarea de compresiune triaxială.
Procedura cea mai des întâlnită este de a construi grafic cercurile lui Mohr pentru o serie de
perechi de eforturi și trasarea tangentei la cercurile construite.
Unghiul făcut de tangentă cu orizontala reprezintă unghiul de frecare intern
efectiv/total (φ`/ φcu), iar intersecția tangentei cu ordonata reprezintă coeziunea efectivă/totală
(c`/ccu).
5.2 Încercarea de compresiune triaxială
5.3 Încercarea de compresiune monoaxială
Încercarea de compresiune monoaxială este un caz particular al încercării de
compresiune triaxială - UU, caz în care eforturile laterale (σ2=σ3) sunt nule.
Dimensiunile probei sunt similare cu cele folosite în compresiunea triaxială,
proba fiind încărcată axial de o forța de compresiune până când are loc
cedarea.
Dat fiind faptul că proba are deformațiile laterale libera, testul mai porta
denumirea de Test de compresiune cu deformații laterale libere.

Efortul axial (efortul de compresiune)

este efortul principal major, iar celelalte
eforturi principale sunt 0.
5.3 Încercarea de compresiune monoaxială

Testul poate fi efectuat doar pe materiale coezive, atât în stare naturală, cât și
în stare remodelată. Încercarea nu poate fi efectuată în cazul materialelor
necoezive datorită lipsei unei presiuni laterale care ar ține particulele în
echilibru.
Testul este similar cu încercarea de tip UU, în ceea ce privește viteza de
aplicare a forței, aceasta fiind una rapidă.
5.3 Încercarea de compresiune monoaxială

Cercurile lui Mohr pentru încercarea de compresiune monoaxială sunt prezentate

în Fig. 1, observând faptul că efortul lateral σ3 = 0.

Relații pentru determinarea parametrilor de rezistență la forfecare:

P h A0
1 = = A=

A h0 1−
100

𝜑𝑢 = 2𝛼 − 90∘
1 − sin 𝜑
𝑐𝑢 = ⋅ 𝜎1
2 cos 𝜑
 În urma unei încercări de compresiune
monoaxială pe o probă având
d=4 cm și h=8cm,
s-au obținut următoarele rezultate:

𝛼 = 62° 𝑃 = 20 𝑑𝑎𝑁 𝐴 = 𝐴0
Sa se determine parametri rezistentei la forfecare.