Lucrare Licenta Geotehnica (Sprijiniri Cu Ancoraje)

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII CIVILE INDUSTRIALE ȘI AGRICOLE
Lucrare de licență
Cuprins:
1 Date generale.....................................................................................................................4
2 Descrierea obiectivului......................................................................................................4
2.1 Condiții ale amplasamentului........................................................................................4
2.2 Investigații geotehnice...................................................................................................6
2.3 Stratificația terenului......................................................................................................7
3 Sisteme de sprijinire a excavațiilor....................................................................................8
3.1 Pereți îngropați...............................................................................................................8
3.1.1 Pereți îngropați din panouri...........................................................................................8
3.2 Sisteme de rezemare a pereţilor de susţinere...............................................................12
3.2.1 Soluția cu șpraițuri.......................................................................................................13
3.2.2 Susțineri prin ancoraje în teren....................................................................................14
4 Metode utilizate în calculul pereților de susținere...........................................................15
4.1 Metode care considerã echlibrul limită........................................................................15
4.2 Metode care iau în considerare interacţiunea teren – structură....................................16
4.2.1 Ipoteza comportării elastice a terenului. Mediul elastic discret şi mediul continuu....16
4.2.2 Metoda elementelor finite şi a diferenţelor infinite.....................................................16
5 Calculul utilizând metoda elementului finit.....................................................................16
5.1 Etape de rezolvare a unei probleme cu ajutorul metodei elementelor finite................17
5.2 Formularea problemelor...............................................................................................18
5.3 Modele constitutive utilizate........................................................................................22
5.3.1 Modelul plastic Mohr-Coulomb..................................................................................22
5.3.2 Modelul plastic Hardening Soil...................................................................................24
6 Soluția de proiectare........................................................................................................26
6.1 Etape de execuție.........................................................................................................27
6.2 Calculul secțiunilor reprezentative..............................................................................30
6.2.1 Calculul secțiunii A-A.................................................................................................30
6.2.2 Calculul secțiunii B-B..................................................................................................30
6.2.3 Calculul secțiunii C-C..................................................................................................30
6.2.4 Stări limită ultime........................................................................................................31
6.2.5 Valori caracteristice.....................................................................................................31
6.2.6 Valori de calcul............................................................................................................31
6.2.7 Abordări de calcul........................................................................................................32
6.3 Calculul etapizat în cazul secțiunii A-A......................................................................34
6.3.1 Consolidare..................................................................................................................34
6.3.2 Excavație 1...................................................................................................................35
6.3.3 Ancoraj 1......................................................................................................................36
6.3.4 Excavație 2...................................................................................................................37
Absolvent: Coordonator: Pag. 1

Camelia Georgiana RADU Șef lucr. Dr. Ing. Daniel Marcel MANOLI
6.3.5 Ancoraj 2......................................................................................................................38

6.3.6 Excavație 3 (finală)......................................................................................................39
6.3.7 Excavație accidentală...................................................................................................40
6.3.8 Radier...........................................................................................................................41
6.3.9 Planșeu S2....................................................................................................................42
6.3.10 Planșeu S1....................................................................................................................43
6.3.11 Dinamic +0.5...............................................................................................................44
6.3.12 Dinamic – 0.5...............................................................................................................45
6.4 Calculul etapizat in cazul secțiunii B-B.......................................................................46
6.4.1 Consolidare..................................................................................................................46
6.4.2 Excavație 1...................................................................................................................46
6.4.3 Excavație 2...................................................................................................................47
6.4.4 Realizare bermă...........................................................................................................47
6.4.5 Montare șpraiț..............................................................................................................48
6.4.6 Excavare bermă............................................................................................................48
6.4.8 Radier...........................................................................................................................49
6.4.9 Demontare șpraiț..........................................................................................................50
6.4.10 Planșeu S2....................................................................................................................50
6.4.11 Planșeu S1....................................................................................................................51
6.4.12 Dinamic +....................................................................................................................51
6.4.13 Dinamic -.....................................................................................................................51
6.5 Calculul etapizat in cazul secțiunii C-C.......................................................................52
6.5.1 Consolidare..................................................................................................................52
6.5.2 Excavație 1...................................................................................................................52
6.5.3 Ancoraj.........................................................................................................................53
6.5.4 Excavație finală............................................................................................................53
6.5.6 Radier...........................................................................................................................54
6.5.7 Planșeu S2....................................................................................................................55
6.5.8 Planșeu S1....................................................................................................................55
6.5.9 Dinamic +....................................................................................................................56
6.5.10 Dinamic -.....................................................................................................................56
7 Dimensinarea elementelor structurii de sprijin................................................................57
7.1 Armarea longitudinală a panourilor de perete.............................................................57
7.1.1 Exemplu de calcul pentru Secțiunea A-A - panou P64................................................57
7.1.2 Exemplu de calcul pentru Secțiunea B-B - panou P41................................................61
7.1.3 Exemplu de calcul pentru Secțiunea C - C - panou P98..............................................65
7.2 Armarea transversală a panourilor de perete...............................................................68
7.2.1 Secțiunea A-A..............................................................................................................68
7.2.2 Secțiunea B-B..............................................................................................................69
7.2.3 Secțiunea C-C..............................................................................................................69
7.3 Calculul armăturii în grinda de coronament................................................................70
7.3.1 Calculul armăturii longitudinale..................................................................................70

7.3.2 Calculul armăturii transversale....................................................................................72

7.4 Dimensionarea Contrafişei...........................................................................................73
7.5 Dimensionarea Ancorajelor – într-un masiv de pământ coeziv...................................75
8 Concluzii..........................................................................................................................80
Bibliografie..............................................................................................................................81

1 DATE GENERALE
Se vizează construirea unei parcări subterane în Craiova, între strada Calea București, strada
Romul și clădirea Teatrului Național Marin Sorescu, pe un teren de suprafață totală de cca.
12660m².
Fig. 1-1 Amplasarea structurii și poziția vecinătaților acesteia
2 DESCRIEREA OBIECTIVULUI
Urmează a se realiza un subsol, dezvoltat pe două niveluri subterane, care va avea principala
funcțiune de parcare.
Suprateran, zona își va păstra funcțiunile pe care le are în prezent (parc). Înălțimile
subsolurilor vor fi de 3,35m iar adâncimea excavației incintei va fi cuprinsă între 7,20 și
9,80m față de cota superioară a grinzii de coronament.
În vecinătatea amplasamentului, în partea de S, SE la o distanță de cca. 17m față de incinta

parcajului se găsește clădirea Teatrului Național cu un regim de înălțime 2S+P+2E. În paretea
de SV a amplasamentului precum și în partea de S există la distanțe de cca. 18m, respectiv
cca. 20m blocuri de locuințe.
2.1 Condiții ale amplasamentului

Din punct de vedere seismic, amplasamentul imobilului are următoarele caracteristici:
a) Conform P100-1/2013, se redă reprezentarea acțiunii seismice pentru proiectare prin

hazardul seismic și valoarea perioadei de colț; Hazardul seismic este descris de
valoarea maximă a accelerației terenului pe amplasament, calculată pentru intervalul
mediu de recurență de 225 ani, corespunzător stării limite ultime:ag=0,2g . Valoarea
perioadei de colț a spectrului de răspuns pentru zona amplasamentului este Tc=1,0s.

Fig. 2-2 Zonarea seismica conform P100-1/2013
b) Conform Legii 575-2001, amplasamentul analizat se încadrează în macrozona de

intensitate seismică ”8₂”.Această valoare reprezintă o intensitate cu valoarea de 8 pe
scara MSK, având o perioadă medie de revenire de 100 ani.
Fig. 2-3 Planul de amenajare a teritoriului național - secțiunea a Va - zone de risc natural.
Conform Legii 575/2001
Conform [ CITATION STA \l 1048 ], adâncimea maximă de îngheț în zona amplasamentului

este de 70-80cm.

Fig. 2-4 Zonarea dupa adâncimea de îngheț
2.2 Investigații geotehnice

Studiul geotehnic a fost efectuat în luna noiembrie 2011 de cătr SC Agisfor SRL.
Au fost efectuate următoarele lucrări de investigare geotehnică a terenului:
 Trei foraje cu o adâncime de 30m.
 Încercări de penetrare dinamică standard în cele trei foraje[ CITATION SRE \l 1048 ].
 Două încercări de penetrare statică cu con (CPT) până la adâncimi de 9,65-23,33m [
CITATION SRE1 \l 1048 ].
 Două încercări de penetrare dinamică cu con până la adâncimi de 24,6-24,8m
[ CITATION SRE2 \l 1048 ].
 Trei probe de apă subterană recoltate din cele trei foraje pentru determinarea
agresivitații chimice față de betoane și metale.

2.3 Stratificația terenului
Pe baza informațiilor obținute în urma forajelor efectuate, corelate cu rezultatele încercărilor de penetrare dinamică standard, a celor de penetrare
statică, a celor de penetrare dinamică cu con și a încercărilor de laborator, rezultă următoarea stratificație a terenului:
Tabel 1
Adancime E50,ref Eoed,ref Eur,ref c γ unsat γ sat
Strat Observatii Ip (%) Plasticitate Ic Consistenta Compresibilitate ϕ (⁰)
(m) (kPa) (kPa) (kPa) [kPa] (kN/m3) (kN/m3)
umplutura heterogena din prafuri nisipoase cenusii- stare de la afanata la

0 1,4 - - - - 7000 7000 21000 - 12 20 17 18
negricioase, cu resturi de materiale de constructii foarte indesata
argile prafoase nisipoase cafenii, nisipuri argiloase
stare de la afanata la consistent-
1,4 14,8 prafoase cafenii-galbui, prafuri nisipoase galbene- 6,70÷23,30 redusa-medie 0,50÷1,15 15000 15000 45000 medie-mare 30 30 19 20
indesare medie tare
cenusii
stare de indesare
14,8 18 pietris cu bolovanis si nisip galben-cenusiu - - - - 25000 25000 75000 redusa 39 1 21 22
medie-mare
argile, argile prafoase nisipoase cenusii-negricioase, stare de indesare de la de la redusa la consistent- de la medie la
18 30 5,70÷61,40 0,50÷0,94 20000 20000 60000 17 50 20 21
prafuri nisipoase cenusii medie la indesata foarte mare vartoasa foarte mare
Nivelul hidrostatic stabilizat al apei subterane a fost găsit în forjele efectuate la adâncimile de 8,10-10,10m.
Cota ±0,00 coincide cu cota 97,70 RMN.

3 SISTEME DE SPRIJINIRE A EXCAVAȚIILOR
Lucrările de susținere reprezintă construcții a căror principală solicitare este dată de împingerea
pământului. Obiectul lucrării de susținere îl constituie sprijinirea unui mal în teren natural, a
unei umpluturi de pământ sau a pereților unei excavații subterane.
După destinație lucrările de susținere pot fi grupate în:

- lucrări cu caracter temporar
- lucrări cu caracter definitiv.
3.1 Pereți îngropați
Pereții îngropați sunt lucrări de susținere realizate pe conturul viitoarei incinte sub protecția
cărora se realizează excavațiile adânci. Uneori, pereții îngropați pot servi și ca fundații de
adâncime sau pereți perimetrali, în acest caz având un caracter definitiv.
În funcție de alcătuirea constructivă, pereții îngropați se clasifică în:

 pereți din panouri
 pereți din piloți forați.
3.1.1 Pereți îngropați din panouri
Pereţi mulaţi
Acești pereti pot fi executați din beton monolit ( pereți mulați) sau din elemente prefabricate.
Pereții mulați sunt realizați prin turnarea în teren a betonului, după ce în prealabil a fost
realizată prin forare, sub protecția noroiului bentonitic, o tranșee de dimensiuni stabilite prin
proiectare, în care s-a introdus carcasa de armătură.
Panourile sunt armate cu carcase de armătură iar legătura dintre panouri trebuie tratată astfel
încât să asigure continuitatea peretelui din punct de vedere al rezistenței şi etanşării.
Etapele de execuție:
1. Executarea grinzilor
de ghidaj
2. Excavarea panourilor
3. Coborârea carcasei de
armătură
4. Betonarea panourilor
Fig. 3-5 Etapele de execuție

Fig. 3-6 Geometria unui panou de perete mulat
1.Grinzile de ghidaj
Au rol de ghidare a uneltelor de săpat, protejarea la partea de sus a pereților tranșeei și
susținere temporară a carcasei de armătură.
2.Excavarea panourilor
Instalatia KELLY
Caracteristic tuturor instalațiilor de tip KELLY este utilizarea unei prăjini grele la capătul
careia se află o benă (cupă-graifar) actionată hidraulic.
Bena este alcătuită din două jumatați identice („fălci”) a căror închidere și deschidere este
comandată hidraulic prin intermediul a două verine (prese hidraulice), iar ridicarea si coborarea
se fac prin două cabluri legate de benă și de prajină.
Graifarul, cu falcile deschise, este lăsat să cadă de la înaltime de 1...3m și se înfige în pământul
de la baza tranșeei. Fălcile se închid, iar bena plină cu pământ se scoate din tranșee și se
descarcă.
Procedura se reia până la atingerea adâncimii finale de forare.
3.Armarea panoului (coborarea carcasei (carcaselor) de armatură)

Carcasa de armatură este alcatuită din bare longitudinale, transversale, etrieri și bare inclinate
de rigidizare. În funcție de dimensiunile panoului, armarea se face cu una sau două carcase.
Carcasa se introduce în tranșee, sub noroiul bentonitic și este menținută suspendată pe grinzile
de ghidaj.

4.Betonarea panourilor
Betonarea panourilor se face cu metoda pâlniei fixe sau „CONTRACTOR”, care se folosește la
betonarea sub noroi bentonitic.
Se utilizează un tub metalic din tronsoane care se îmbină la lungimea necesară.
La partea inferioară tubul este închis cu un capac mobil care împiedică pătrunderea noroiului în
tub.
La partea superioară a tubului se află o pâlnie (recipient metalic) în care se asigură nivelul
constant al betonului în timpul betonării.Tubul de betonare este coborât până la baza tranșeei,
se umple complet cu beton și se deschide capacul de la bază.Betonul iese din tub și o anumită
cantitate de beton se amescteca cu noroiul – betonul „contaminat” are o densitate mai mică și
se ridică la suprafată pe masură ce betonul umple tranșeea. După terminarea betonării, betonul
contaminat este spart.
În cazul panourilor cu lungimea mai mare de 5m, betonarea se face cu 2 pâlnii de betonare.
Fig. 3-7 Betonarea peretelui
Riscuri

Trebuie semnalat riscul executării unei etanșări necorespunzătoare a rosturilor, având drept
consecință o impermeabilitate deficitară a peretelui și antrenarea pământului din spate.
Pereții mulați reprezintă o soluție care implică numeroase surse de risc (hazarduri), între care:
 Utilizarea unui noroi de foraj cu caracteristici nefavorabile prin preparare sau cu
caracteristici depreciate prin acțiunea de spălare de către apa subterană în mișcare, ceea
ce poate produce prăbușirea pereților tranșeei;
 Viteza de scurgere prea mare a apei subterane care poate antrena particulele fine din
betonul proaspăt turnat, creând astfel zone neetanșe;
 Neasigurarea unei diferențe suficiente între nivelul noroiului în tranșee și nivelul apei
subterane, cu consecințe nefavorabile asupra stabilității pereților tranșeei;
 Neasigurarea unui flux neîntrerupt al fazelor de execuție (săparea panoului, lansarea
carcasei de armătură și a tuburilor de rost, betonarea, extragerea tuburilor de rost) și
nerespectarea intervalelor de timp, minime și maxime, admise între faze, cu consecințe
negative asupra capacității peretelui de a reține apa, atât în cuprinsul panourilor cât și la
rosturi;
 Utilizarea de panouri prea lungi, ceea ce reduce numărul de rosturi, dar face să crească
în mare măsură riscul unei betonări necorespunzătoare, cu formarea de incluziuni de
noroi în masa betonului, prin care se pot produce scurgeri importante de apă, mai ales
sub presiuni hidrostatice mari (la un nivel ridicat al apei subterane asociat cu o
excavație foarte adâncă) de asemenea, scade gradul de siguranță al excavației executată
lângă un calcan;
 O densitate prea mare a barelor ( deci bare prea apropiate) în carcasa de armătură, cu
consecințe defavorabile asupra calității betonului, îndeosebi asupra impermeabilității
acestuia;
 Modul de realizare a rosturilor verticale dintre panouri, precum și a rosturilor orizontale
între perete și radier;
 Nerespectarea toleranțelor prescrise privind verticalitatea panoului;
 Folosirea unui echipament de excavare necorespunzător și neadecvat condițiilor de
teren etc.
Între sursele de risc enumerate, cele care pot avea drept consecință surparea pereților
excavației trebuie avute cu precădere în vedere atunci când în imediata vecinătate a
peretelui mulat se află construcții. În acest caz se recomandă limitarea lungimii unui panou
la dimensiunea cupei de excavare, iar trecerea la execuția unei noi tranșei se va face numai
după betonarea celei precedente.
Pereţi din elemente prefabricate
Pereţii ingropaţi din panouri prefabricate sunt realizaţi prin lansarea în tranşeea excavată a unor
elemente prefabricate prevăzute cu margini profilate care să asigure îmbinarea între acestea. În
figura 3-4 sunt prezentate două exemple de realizare a pereţilor din prefabricate.

Fig. 3-8 Pereți din panouri prefabricate
Legătura fermă între perete și teren, precum şi etanşarea peretelui sunt asigurate prin întărirea
noroiului de foraj autoîntăritor, care este utilizat în astfel de cazuri ( noroi bentonitic în care se
introduce şi o cantitate de ciment şi un aditiv întârzietor de priză ).
Reţeta noroiului autoîntăritor se determină prin încercări şi trebuie să corespundă cerinţelor

specifice ale lucrării, printre care:
 Densitatea, vâscozitatea şi celelalte caracteristici ale noroiului se aleg astfel încât sa
permită excavarea panoului în timpul prevăzut pentru această operație;
 Aditivul trebuie să asigure declanşarea prizei după introducerea prefabricatelor în
tranşee;
 Creșterea rezistenţei în timp trebuie sa fie destul de rapidă, astfel încât la realizarea
excavaţiei protejată de perete, mortarul să asigure legătura dintre prefabricate si teren.
În prezenta lucrare s-a optat pentru soluţia cu pereţi mulaţi.

Pereții mulați vor avea o grosime de 0,80m și o lugime variabilă a fișei, cuprinsă între
14,50m și 24,50m, pentru a se asigura o încastrare corespunzătoare în teren.
3.2 Sisteme de rezemare a pereţilor de susţinere

 Soluţia cu şpraiţuri
 Soluţia cu ancoraje
În cazul excavațiilor adânci, se va studia necesitatea utilizării unui sistem de susținere a

pereților îngropați pe măsura excavării, care se poate face în interior sau prin ancorare.

3.2.1 Soluția cu șpraițuri
În figura 3-5 se prezintă în plan și în secțiuni verticale diferite moduri de realizare a unor
susțineri prin șprăițuire, care se dezvoltă în interiorul incintei excavate.
La contactul cu peretele excavației, șpraițurile trebuie împănate astfel încât să fie exclusă
deplasarea spre incintă a peretelui sprijinit. Susținerea cu ajutorul şpraiţurilor a excavațiilor
verticale adânci în zone urbane reprezintă o soluție indicată, deoarece implică mai puține
riscuri.
Fig. 3-9 Susținerea în interiorul incintei excavate prin șpraițuri: a) dispunerea în plan a
spijinirilor; b) secțiuni prin incintă cu sprijiniri interioare
1 – filate 5 – pilot
2 – șpraițuri orizontale sau înclinate 6 – bloc de preluare a împingerii
3 – popi 7 – radier
4 – reazem
Rezemarea peretelui de susţinere pe măsura realizării excavaţiei reprezintă o alternativă care

permite reducerea adâncimii de încastrare a peretelui, precum şi limitarea deplasărilor
orizontale ale acestuia.
În cazul prezentat, peretele va fi rezemat în interiorul excavaţiei. Şpraiţurile sunt elemente

metalice (profile H, secţiuni rectangulare sau tubulare rotunde) având rolul de a prelua
eforturile din împingerea pământului asupra peretelui. Funcţia acestui sistem de rezemare, de
regulă provizoriu, este de a asigura stabilitatea pereţilor de susţinere până în momentul în care
este construită structura definitivă. După ce întreaga excavaţie a fost realizată, începe de jos în
sus construirea structurii, şpraiţurile fiind îndepărtate pe măsură ce structura avansează.

Dezavantajul major al acestui sistem de rezemare îl reprezintă aglomerarea excavaţiei, ceea ce
complică atât lucrările de excavare, care trebuie realizate printre şi pe sub şpraiţuri, cât şi
lucrările ulterioare de construire a infrastructurii clădirii.
În cazul unor deschideri mari ale excavaţiei, şpraiţurile pot fi transformate în contrafişe care
asigură rezemarea peretelui prin sprijinirea de fundul excavaţiei.
Şpraiţurile pot fi folosite mai ales în cazul în care alte sisteme de rezemare (de tipul
ancorajelor) nu sunt indicate (terenuri slabe, prezenţa unor construcţii în vecinătate, etc).
În prezenta lucrare, la partea de N se va realiza un sistem de șpraițuri înclinate care vor rezema
la partea superioară în pereții mulați, iar la partea inferioară în radier. Pe colțul dinspre NE
(unde deschiderea incintei este de 15,10m) se dispune un sistem de șpraițuri orizontale, care
vor rezema în grinzile de coronament ale pereților mulați.
3.2.2 Susțineri prin ancoraje în teren
Ancorajele în teren reprezintă elemente structurale capabile să transmită forțele de întindere

care le sunt aplicate la un strat portant de pământ sau de rocă prin intermediul unui bulb.
Fig. 3-10 Ancoraje în teren pentru pereții unei incinte
Alegerea sistemului de susținere prin ancoraje în teren depinde de numeroși parametri, între
care:
 Adâncimea de excavare
 Caracterul definitiv sau permanent al ancorei
 Necesitatea efectuării în timp a unor intervenții la sistemul de ancoraj
 Regimul apei subterane în momentul executării ancorajelor și ulterior, în faza de
excavare
 Natura terenului
 Comportarea în timp a terenului
 Deplasările maxime admisibile ale peretelui
 Sensibilitatea construcțiilor învecinate la deformațiile terenului induse de excavația
adâncă
 Programul de execuție a lucrării subterane

 Agresivitatea apei subterane
 Aplasarea utilităților existente
 Poziția fundațiilor și subsolurilor clădirilor învecinate
 Existența autorizațiilor legale de a se executa ancoraje în teren în afara limitelor
proprietății
 Detensionarea ancorajelor provizorii
 Eventuala obligație de a scoate ancorajele de sub construcțiile învecinate, la cererea
proprietarilor acestora
Astfel, soluția cu ancoraje în teren pentru susținerea pereților vericali la excavații adânci în
zone urbane, implică numeroase surse de risc.
Consecințele acestor surse de risc sunt cu deosebire defavorabile în situațiile în care se

suprapun factori cum sunt nivelul ridicat al apei subterane, influiența variației nivelului acestei
ape, prezența unor straturi de pământuri ușor antrenabile de apa în mișcare, adâncimea mare de
excavare, curgerea lentă a terenului (argile), lungimea mare a ancorajelor, clădiri și utilități în
apropiere.
Nu se recomandă folosirea ancorajelor în cazul în care nivelul hidrostatic se află deasupra

punctuluide pornire al forajului, atunci când acest nivel nu poate fi coborât sau când nu se
dispune de o tehnologie adecvată care să permită prevenirea curgerii apei, cu antrenarea
particulelor de pământ. De asemenea, nu se recomandă folosirea unor tiranți cu durată lungă de
folosință în cazul terenurilor deformabile (argile). Va fi considerată adecvată acea tehnologie
care a fost găsită corespunzătoare în toate fazele de execuție a ancorajului (forare,
armare,injectare), pe baza unor încercări in situ.
În zona celor mai mari înălțimi ale elevației din această lucrare (în partea de S) se vor realiza
ancoraje temporare, dispuse la un interax de 2,00m, pe unul sau două rânduri, pretensionate cu
o forță de 100kN. Ancorajele au lungimi de 23 și 19m și sunt dispuse înclinat față de orizontală
cu 15, 17 și 19⁰.
4 METODE UTILIZATE ÎN CALCULUL PEREȚILOR DE SUSȚINERE
4.1 Metode care considerã echlibrul limită
Metodele de echilibru limită sunt bazate pe condiţiile corespunzătoare momentului cedării,

când întreaga rezistenţă de forfecare a pământului este mobilizată în jurul peretelui îngropat.
Calculele la starea de echilibru limită sunt bazate pe considerarea unei distribuţii simple, liniare
a eforturilor laterale. Metoda este utilizatã pe scară mai largă şi oferă rezultate acceptabile şi
poate fi utilizată pentru anumite forme structurale (de exemplu pereţi în consolă), dar este mai
puţin indicată pentru alte forme structurale, de exemplu pereţi rezemaţi pe mai multe niveluri.
Datorită faptului că metodele de echilibru limită sunt bazate pe rezistenţa la forfecare a
terenului, aceasta nu oferă indicaţii în ceea ce priveşte deplasarea peretelui. De asemenea,
aplicarea de coeficienţi de siguranţă la valorile presiunilor terenului, poate conduce la
supradimensionarea structurii. La proiectarea pereţilor îngropaţi se va da prioritate unor metode
care pot lua ȋn considerare interacţiunea dintre perete şi teren.

4.2 Metode care iau în considerare interacţiunea teren – structură
4.2.1 Ipoteza comportării elastice a terenului. Mediul elastic discret şi mediul continuu
Într-o analiză simplă de interacţiune teren – structură peretele îngropat este modelat printr-o
grindă, iar terenul printr-un mediu elastic discret, alcătuit dintr-o serie de resorturi orizontale
( modelul Winkler ), sau printr-un mediu elastic continuu. Rigiditatea terenului este
caracterizată prin rigidităţile resorturilor sau prin rigiditatea mediului elastic continuu.
Rigidităţii resorturilor i se poate asocia o lege de creştere cu adâncimea sau se pot impune
limitări inferioare sau superioare ale forţelor în resorturi care să corespundă atingerii valorilor
de împingere activă sau rezistenţă pasivă ale terenului.
Metodele bazate pe ambele modele pot fi utilizate pentru calculul deplasărilor peretelui, al
momentelor încovoietoare în perete şi al forţelor în reazemele peretelui(ancoraje sau şpraiţuri),
dar nu pot furniza deplasările terenului în jurul peretelui.
Șpraiţurile şi ancorajele sunt modelate, în general, prin resorturi sau forţe, apãrând dificultăţi ȋn
estimarea condiţiilor reale de rezemare.
4.2.2 Metoda elementelor finite şi a diferenţelor infinite
Calcule mult mai complexe de interacţiune teren – structură sunt cele care permit modelarea
peretelui, a terenului, precum şi a etapelor de execuţie prin metoda elementelor finite( MEF ),
sau metoda diferenţelor finite( MDF ). Prin aceste metode este posibilã modelarea unor factori
precum:
 Comportamentul complex al terenului
 Etapele de execuţie a lucrãrilor de susţinere
 Detaliile de rezemare a peretelui
 Efectele date de consolidarea peretelui
 Efectele date de prezenţa apei subterane etc.
Se pot face estimări privind deplasările terenului şi ale peretelui, mărimea eforturilor în perete
şi a forţelor în reazemele peretelui. Pentru a obţine însă rezultate apropiate de realitate este
necesară in prealabil o „calibrare” a modelului utilizat prin compararea rezultatelor calculului
cu măsurători realizate pe structuri de susţinere asemănătoare.
Metoda elementelor finite (MEF) şi metoda diferenţelor finite (MDF), sunt considerate că oferă
soluţii „teoretic complete”. Aplicarea acestor metode impune ca proiectantul să aibã experienţă
atât în utilizarea unui program de calcul care se bazează pe una din aceste metode cât şi în
modelarea unor astfel de lucrări.
5 CALCULUL UTILIZÂND METODA ELEMENTULUI FINIT
Metoda elementului finit a fost folosită la rezolvarea celor mai complexe probleme din
domeniul structurilor elastice continue, de la construcţiile civile, industriale sau baraje până la
construcţiile de nave maritime, respectiv cosmice.

Fenomenele fizice de acest fel sunt descrise din punct de vedere matematic de ecuaţii
diferenţiale, prin a căror integrare, în condiţii la limită date, se obţine o soluţie exactă a
problemei. Această cale analitică are dezavantajul că este aplicabilă numai în cazul
problemelor relativ simple. Problemele care intervin în activitatea practică sunt de cele mai
multe ori complexe în ce priveşte alcătuirea fizică şi geometrică a pieselor, condiţiile de
încărcare, condiţiile la limită etc., astfel încât integrarea ecuaţiilor diferenţiale este dificilă sau
chiar imposibilă.
În metoda elementului finit se utilizează, ca punct de plecare, un model integral al fenomenului

studiat. El se aplică separat pentru o serie de mici regiuni ale unei structuri continue obţinute
prin procedeul discretizării, denumite elemente finite, legate între ele în puncte numite noduri.
Aceste elemente finite trebuie astfel concepute încât ansamblul lor să reconstituie cât mai fidel
posibil structura reală analizată. În principiu, aceste legături trebuie astfel concepute încât să
permită o convergenţă numerică către soluţia exactă, atunci când structura este discretizată în
elemente finite cu dimensiuni din ce în ce mai reduse.
5.1 Etape de rezolvare a unei probleme cu ajutorul metodei elementelor finite
 Etapa 1. Împărţirea domeniului de analiză în elemente finite
În această etapă analistul alege tipul sau tipurile de elemente finite adecvate problemei de
rezolvat, apoi împarte structura în elemente finite. Această operaţie, care se numeşte şi
discretizare, poate fi făcută cu ajutorul calculatorului. Tipul de element finit este definit de mai
multe caracteristici, cum sunt numărul de dimensiuni (uni-, bi-, tridimensional), numărul de
noduri ale elementului, funcţiile de aproximare asociate şi altele. Alegerea tipului de element
finit are mare importanţă pentru necesarul de memorie internă, pentru efortul de calcul impus
calculatorului şi pentru calitatea rezultatelor.
Punctul de plecare pentru construcţia matematică a diferitelor metode de elemente finite îl

constituie respectarea următoarelor principii:
o utilizarea unei aproximări bazată pe folosirea de elemente mai simple, pentru care
avem la dispoziţie o soluţie
o sporirea exactităţii calculului prin rafinarea discretizării
 Etapa 2. Constituirea ecuaţiilor elementelor finite (ecuaţiile elementale)
Comportatea materialului sau mediului în cuprinsul unui element finit este descrisă de ecuaţiile
elementelor finite denumite şi ecuaţii elementare. Acestea alcătuiesc un sistem de ecuaţii al
elementului.
Ecuaţiile elementale pot fi deduse direct, pe cale variaţională, prin metoda reziduală sau a
reziduurilor (Galerkin) sau prin metoda bilanţului energetic.
 Etapa 3. Asamblarea ecuaţiilor elementale în sistemul de ecuaţii al structurii

Comportarea întregii structuri este modelată prin asamblarea sistemelor de ecuaţii ale
elementelor finite în sistemul de ecuaţii al structurii, ceea ce din punct de vedere fizic înseamnă
că echilibrul structurii este condiţionat de echilibrul elementelor finite. Prin asamblare se
impune ca, în nodurile comune elementelor, funcţia sau funcţiile necunoscute să aibă aceeaşi
valoare.
 Etapa 4. Implementarea condiţiilor la limită şi rezolvarea sistemului de ecuaţii al

structurii
Sistemul de ecuaţii obţinut în urma implementării condiţiilor la limită corespunzătoare

problemei concrete este rezolvat printr-unul din procedeele obişnuite, de exemplu prin
eliminarea Gauss sau prin descompunerea Choleski, obţinându-se valorile funcţiilor în noduri.
Etapa 5. Efectuarea de calcule suplimentare pentru determinarea necunoscutelor

secundare
În unele probleme, după aflarea necunoscutelor primare, analiza se încheie. Acesta este de
obicei cazul problemelor de conducţie termică, în care necunoscutele primare sunt temperaturi
nodale. În alte probleme însă, cunoaşterea numai a necunoscutelor primare nu este suficientă,
analiza trebuind să continuie cu determinarea necunoscutelor secundare sau de ordinul doi.
Acestea sunt derivate de ordin superior ale necunoscutelor primare. Astfel, de exemplu, în
problemele mecanice de elasticitate, necunoscutele primare sunt deplasările nodale. Cu ajutorul
lor, în această etapă, se determină necunoscutele secundare care sunt deformaţiile specifice şi
tensiunile. Şi în cazul problemelor termice analiza poate continua cu determinarea
necunoscutelor secundare care sunt intensităţile fluxurilor termice (gradienţi termici).
5.2 Formularea problemelor
O structură de rezistenţă se află în starea plană de deformaţie, în cazul în care când deformaţiile
care apar sub acţiunea încărcărilor exterioare sunt paralele cu un acelaşi plan sau dacă
deplasările după o anumită direcţie sunt împiedicate să se producă.
Considerăm un element de rezistenţă prismatic aşezat între două platouri rigide solicitat lateral
pe ambele feţe după direcţia axei y la presiunea py şi –py.

Fig. 5-11 Element de rezistenţă prismatic aşezat între două platouri rigide
Întrucât deformaţiile sunt împiedicate după direcţia axei z, elementul de rezistenţă se

află într-o stare plană de deformaţie. În aceste condiţii starea de deformaţie a corpului este
definită de funcţiile:
u=f 1 ( x , y );ν=f 2 (x , y ); w=0
Corpuri aflate în starea plană de deformaţie apar în cazul corpurilor lungi solicitate la
sarcini aplicate pe contur, în plane normale pe axa corpului, sau plane paralele cu axa corpului.
În aceste cazuri, un element de volum situat la distanţă suficient de mare de capetele corpului,
se află în stare plană de deformaţie, întrucât deplasările de-a lungul structurii sunt împiedicate
de elementele învecinate. Din această categorie fac parte rolele lungi, bolţurile cilindrice,
plăcile lungi, zidurile de sprijin, tunelele, galeriile subterane, canalele subterane, terenul de
fundaţie în cazul fundaţiilor liniare ale zidurilor.
Fig. 5-12 Tipuri clasice de problemă de deformaţii plane
Admiţând pentru aceste cazuri că axa z este axa după care sunt împiedicate
deplasările, w=0, rezultă:

δW
ε z= =0 ; γ xz =0 ; γ yz =0 (5.1)
δz
iar rezolvarea problemei presupune cunoaşterea următoarelor funcţii necunoscute:
ε x =f 1 ( x, y) ; ε y=f 2 (x , y ) ; γ xy =f 3 ( x , y ) (5.2)
Remarcăm că deşi starea de deformaţie este plană, starea de tensiune este spaţială. Conform
legii lui Hooke în spaţiu, se poate scrie:
1
ε z= [σ −ν (σ x +σ y )]=0 ⇒σ z =ν (σ x +σ y )≠0 (5.3)
E z
În acest caz grupul ecuaţiilor fundamentale ale teoriei elasticităţii se simplifică foarte mult.
Vom obţine:
2
1−ν ν
εx= (σ x − σ ) (5.4)
E 1−ν y
2
1−ν ν
ε y= (σ y− σ ) (5.5)
E 1−ν x
Cu notaţiile:
E1 =
E ν
ν1= (5.6)
1−ν 2 ; 1−ν
Astfel relațiile de mai sus devin:
1
{
ε x= (σ x −ν1 σ y ) ¿ ¿¿¿
E1
(5.7)
De asemenea conform legii generalizate a lui Hooke se poate scrie:

2(1+ν )
γ xy =Gτ xy = τ xy (5.8)
E
Dacă se ține cont de identitatea

2( 1+ ν 1 ) 2( 1+ν )
= (5.9)
E E
În consecință relația scrisă anterior devine:

2(1+ ν 1 )
γ xy = τ xy (5.10)
E1
Relațiile (5.7) și (5.10) reprezintă legea lui Hooke pentru starea plană de deformație. Matriceal
legea lui Hooke este:

1 −ν 1 0
[ 1
{ ε }=¿ {ε x ¿ }{ ε y ¿ }¿{}= −ν 1 1 0
E1
0 0 2(1+ν1 ) ]
⋅¿ { σ x ¿ }{σ y ¿ } ¿{}
(5.11)
Putem concluziona că pentru starea plană de deformaţie în elaborarea ecuaţiilor

elementale se folosesc acelaşi relaţii ca în cazul stării plane de tensiune. Evident acest lucru
devine posibil prin înlocuirea modului de elasticitate longitudinal E şi a coeficientului de
contracţie transversală cu valorile E1 şi ν1 date de relaţiile (5.6). În cazul stării plane de
deformaţie în toate cazurile grosimea elementului finit este egală cu unitatea.
Matricea [B] de interpolare a deformaţiilor specifice pe element, în cazul cumulării gradelor de

libertate va fi:
δN i δN j δN k
[ ]
0 0 0
δx δx δx
δN i δN j δN k
[ B ]= 0 0 0 (5.12)
δy δx δx
δN i δN i δN j δN j δN k δN k
δy δx δy δx δy δx
De asemenea vom avea:

{ σ } =[ D 1 ]⋅{ ε } (5.13)
Unde:
1 ν1 0
E1
[ D1] = 1−ν 2
1
[ ]
ν1 1
0 0
0
1−ν 1
2
(5.14)
Matricea de rigiditate a elementului finit raportat la sistemul de axe propriu, în ipoteza

cumulării gradelor de libertate şi în ipoteza acceptării unor polinoame de interpolare de gradul
1 va fi:
bi 0 ai
[ ][
0 ai bi 1 ν1 0
ν
T 1 E1 b
[ K e ] =∫ [ B ] ⋅[ D1 ]⋅[ B ]⋅dV = 4⋅S⋅1−ν 2⋅ 0j
1
bk
0
0
aj
0
ak
a j ν1
bj
ak
bk
⋅
0
1
0
0
1−ν 1
2
][bi
⋅0
ai
0
ai
bi
bj
0
aj
0
aj
bj
bk
0
ak
0
ak
bk ] (5.15)

5.3 Modele constitutive utilizate
5.3.1 Modelul plastic Mohr-Coulomb
Pentru a realiza un comportament care să genereze şi deformaţii remanente, în cadrul

calculului, trebuie luat în considerare un model plastic, care să confere asemenea posibilităţi
materialului. În acest sens, de bază pentru ingineria geotehnică, a fost ales modelul Mohr-
Coulomb.
Această lege de material reprezintă un model matematic de curgere, respectiv cedare, ce

poate să descrie răspunsul materialelor atât la eforturi unitare de forfecare, cât şi la cele
normale. Acesta se bazează pe utilizarea stării de eforturi dintr-un punct, adică, din punct de
vedere grafic, utilizarea cercului lui Mohr.
Forma generală a criteriului de cedare este:
τ =σ⋅tan(φ )+c (5.16)

unde:  este efortul deviator,  efortul normal,  – unghiul de frecare internă al materialului şi
c – coeziunea acestuia, poate fi supusă legii eforturilor efective, devenind de forma:
τ =σ '⋅tan(φ )+c '
(5.17)
Se poate observa că această lege de material furnizează o legătură liniară între efortul
normal aplicat probei şi cel deviator la care se va forfeca. Această liniaritate reprezintă o
aproximare a unui comportament hiperbolic, care nu afectează îngrijorător calitatea calculelor.
(efort unitar tangential)
(efort unitar normal)

s
Fig. 5-13 Modelul de cedare/curgere Mohr-Coulomb
În plus, în cazul pământurilor, dacă este cunoscută presiunea apei din pori – u, apoi
scăzută din efortul sferic aplicat, vor rezulta parametrii „nedrenaţi” ai probei – σ ' şi c’.
Plan deviator
Fig. 5-14 Secţiuni în planul deviator ale principalelor modele plastice:

Absolvent:
Mohr-Coulomb, Coordonator:
Tresca, Rankine, Drucker-Prager Pag. 22
Comparativ, criteriul de cedare Mohr-Coulomb reprezintă o generalizare a criteriului
Tresca. Deşi pentru ambele modele de cedare valoarea maximă a deviatorului este considerată
limita stării posibile pentru materialul respectiv, el ajungând la rupere, Tresca o consideră ca
valoare constantă în timp, pe când Mohr-Coulomb – dependentă de efortul normal. Astfel, dacă
vom considera că φ = 0°, cazul forfecării pure, vom obţine o „reducere” a criteriului Mohr-
Coulomb la Tresca, cu o secţiune în plan deviator perfect hexagonală. Dacă, în schimb, vom
considera φ = 90°, modelul va deveni unul de tip Rankine, cu cedare la întindere şi o
secţiune în planul deviator de forma triunghiulară (Fig.14)

5.3.2 Modelul plastic Hardening Soil
La baza formulării modelului constitutiv Hardening Soil stă relaţia de formă hiperbolică
dintre deformaţia specifică verticală – ax, şi efortul deviator – q sau . În acest sens putem
scrie relaţiile:
1 q
−ε ax = ∙
Ei q (5.18)
1−
qa
unde qa – valoarea asimtotică a efortului deviator, iar Ei, modulul iniţial de deformaţie iniţială:
2∙ E50
Ei = (5.19)
2−R f
Considerând E50 modulul de deformaţie obţinut ca efort de confinare în timpul încărcării

primare:
c ∙ cos ( φ )−σ '3 ∙ sin ( φ )
E50=E 50
( )
c ∙ cos ( φ ) + pref ∙sin ( φ )
(5.20)
efort deviator efort deviator
dreapta de cedare dreapta de cedare
deformatie specifica axiala deformatie specifica axiala
Fig. 5-15 Comparaţie între modelele elasto-plastice Mohr-Coulomb (stânga) şi Hardening Soil
(dreapta): moduli de deformaţie liniară utilizaţi
Tabel 2 Parametrii utilizaţi de modelul Hardening Soil

Simbol
Denumire parametru Unitate de măsură
parametru
Coeziune c kPa
Unghi de frecare internă  °
Unghi de dilatanţă  °
Modul secant (triaxial) E50ref kPa
Modul tangent (edometru) Eoedref kPa
Modul descărcare/încărcare (triaxial) Eurref kPa
Puterea funcţiei de efort-rigiditate m -

Pe lângă posibilitatea de a furniza, prin intermediul „cap-ului”, a deformaţiilor plastice
volumice cauzate de eforturi de compresiune, ceea ce conduce la estimarea corectă a umflărilor
din excavaţie, principalul motiv al considerării acestui model în cazul modelării excavaţiilor îl
reprezintă descrierea variaţiei modulilor elastici funcţie de efortul aplicat.
Fig. 5-16 Forma spaţială a modelului Hardening Soil, în sistem de coordonate 3
Astfel, faţă de cazul elasto-plastic Mohr-Coulomb, modelul Hardening Soil poate

modela fenomene precum îndesarea structurii pământurilor, interdependenţa rigiditate la
eforturile aplicate şi starea de eforturi existentă, curgerea plastică şi dilatanţa. Aspectul crucial
al acestui model, care îl face pretabil calculului excavaţiilor adânci, este descreşterea rapidă a
modulilor şi implicit a rigidităţii, odată cu creşterea mărimii deformaţiilor.

6 SOLUȚIA DE PROIECTARE
A fost dimensionată o soluție constructivă formată din pereți mulați cu grosime de 800mm.
Această soluție este divizată în tronsoane (panouri) de lățime variabilă, cu valori cuprinse între
2.70 și 5.40m. Adâncimea acestor pereți este de asemenea variabilă, urmărind pătrunderea în
stratul inferior coeziv pe o adâncime de 2.00m. Zona armată necesară este de 25.00m în partea
sud, sud-estică și sud-vestică a perimetrului, pe când în zona nordică vor fi folosite carcase de
armătură cu o lungime de 20.00m.
Soluția panourilor de perete mulat cu grosime de 800mm a fost adoptată în vederea preluării
încărcărilor mari aduse de vecinătăți sau de imposibilitatea realizării unor taluzuri la partea
superioară, sau în vederea rigidizării structurii de sprijin, împiedicând extinderea unor
deformații cu risc de a afecta structurile învecinate.
Fig. 6-17 Plan situație

5.4 Etape de execuție
Etapele de lucru pentru secțiunea caracteristică A-A ale soluției sunt:
Etapa 1
 Excavația pentru realizarea platformei de lucru pentru execuția pereților mulați;
 Realizarea platformei de lucru (30cm de pietriș) la cota 103,00;
 Execuția grinzilor de ghidaj pentru realizarea pereților mulați;
 Execuția pereților mulați;
 Spargerea betonului contaminat al panourilor de perete mulat;
 Realizarea grinzii de coronament;
Etapa 2
 Excavație până la cota +101,05 (≈50cm sub cota de realizare a ancorajelor superioare);
 Execuția ancorajelor superioare și pretensionarea acestora cu 100kN;
Etapa 3
 Excavație până la cota +97,40 (≈70cm sub cota de realizare a ancorajelor inferioare);
 Execuția ancorajelor inferioare și pretensionarea acestora cu 100kN;
Etapa 4
 Excavație până la cota finală;
 Execuția puțurilor de epuizment și scăderea nivelului apei subterane în interiorul
incintei astfel încât acesta să fie menținut la aproximativ 1,00m sub nivelul fundului
excavației;
Etapa 5
 Execuția parțială a radierului;
Etapa 6
 Execuția elementelor structurale verticale în subsolul S2 și a planșeului peste S2;
 Execuția elementelor structurale verticale în S1 și a planșeului peste S1;
Etapa 7
 Detensionarea ancorajelor la cota +98,10m;

Etapele de lucru pentru secțiunea caracteristică B-B ale soluției sunt:
Etapa 1
Etapa 2
 Excavație până la cota +101,05;
Etapa 3
 Excavație până la cota +97,40;
Etapa 4
 Excavație cu bermă până la cota finală;
excavației;
Etapa 5
 Montarea șpraițurilor metalice;
 Excavarea bermei;
 Completarea excavației radierului;
Etapa 6

Etapele de lucru pentru secțiunea caracteristică C-C ale soluției sunt:
Etapa 1
Etapa 2
 Excavație până la cota +97,55 (≈50cm sub cota de realizare a ancorajelor superioare);
 Execuția ancorajelor superioare și pretensionarea acestora cu 100kN;
Etapa 3
 Excavație până la cota finală;
excavației;
Etapa 4
Etapa 5
Etapa 6

5.5 Calculul secțiunilor reprezentative
În vederea determinării stării de eforturi și deformații atât ale masivului de pământ, cât și ale
structurii de sprijin, au fost realizate calcule bidimensionale utilizând metoda elementului finit,
în 3 secțiuni representative, folosind programul de calcul PLAXIS.
5.5.1 Calculul secțiunii A-A

Caracteristicile acestei secțiuni sunt:
- Grosime perete: 800mm;
- Suprasarcină considerată: 80kPa (108kPa);
- Sprijinire cu ancoraje;
5.5.2 Calculul secțiunii B-B

- Suprasarcină considerată: 13kPa (15kPa);
- Sprijinire cu contrafișe;
5.5.3 Calculul secțiunii C-C

- Lungime armată perete: 50.00m (67,5kPa);
- Sprijinire cu ancoraje;
Proiectarea excavației adânci s-a realizat respectând prevederile NP 124:2010 „Normativ

privind proiectarea geotehnică a lucrărilor de susținere” și NP 120-06 „Normativ privind
cerințele de proiectare și execuție a excavațiilor adânci în zone urbane”. Prevederile
normativelor menționate se aplică în concordanță cu SR EN 1997-1:2004 Eurocod7:
Proiectarea geotehnică Partea 1 Reguli generale. Prin urmare, au fost luate in considerare trei
sitații de proiectare considerate reprezentative pentru prezenta lucrare de diplomă:
- Sitația normală de proiectare;
- Situația accidentală de proiectare: excavarea accidentală suplimentară de 0,5m;
- Situația seismică de proiectare.

5.5.4 Stări limită ultime
Trebuie să se verifice faptul că nu sunt depățite următoarele stări limită:

 EQU – atunci când există pierderea echilibrului structurii sau terenului, în care
rezistențele materialelor nu aduc o contribuție importantă la asigurarea rezistenței;
 STR – atunci când apare cedarea internă sau deformația excesivă a structurii, în care
rezistența materialelor contribuie semnificativ la asigurarea rezistenței;
 GEO – atunci când apare cedarea sau deformația excesivă a terenului, în care
rezistența pământurilor contribuie în mod semnificativ la asigurarea rezistenței;
 UPL – atunci când există pierderea echilibrului structurii sau terenului provocată de
subpresiunea apei (presiunea arhimedică), sau de alte acțiuni verticale;
 HYD – atunci când apare cedarea hidraulică a terenului, eroziunea internă și
eroziunea regresivă în teren, sub efectul gradienților hidraulici;
5.5.5 Valori caracteristice

La proiectarea prin calcul intervin valori caracteristice pentru:
o Acțiuni - Fk
o Proprietățile pământurilor (parametrii geotehnici) - Xd
o Date geometrice
5.5.6 Valori de calcul

Valorile de calcul se determina astfel:
- pentru acțiuni: Fd=γF*Y*Fk
- pentru parametrii geotehnici: Xd=Xk/γM
- pentru datele geometrice: nu este indicat să se introducă un coeficient suplimentar de
siguranță deoarece coeficienții pentru acțiuni și materiale (γF și γM) țin seama de variații
minore ale datelor geometrice;
Se folosesc coeficienți parțiali definiți în anexa A, SR EN 1997-1:2004, pentru situațiile de

proiectare persistente și tranzitorii.

5.5.7 Abordări de calcul
Abordarea de calcul 1
Trebuie să se verifice faptul că nu se atinge nicio stare limită de rupere sau de
deformație excesivă sub niciuna din următoarele două grupări ale unor seturi de
coeficienți parțiali:
- Gruparea 1: A1+ M1 + R1
- Gruparea 2: A2+ M2 + R1
, unde + înseamnă ”grupat cu”;
deformație excesivă sub următoara grupare între seturile de coeficienți parțiali:
- Gruparea : A1+ M1 + R2
 Întrucât anexa națională nu recomandă utilizarea în proiectarea geotehnică
din țara noastră a Abordării de calcul 2, nu este cazul să se detalieze această
abordare.
deformație excesivă sub următoara grupare între seturile de coeficienți parțiali:
- Gruparea : (A1* sau A2*)+ M2 + R3
 În cazul acestei abordări, ținând cont de faptul că se vor considera
coeficienții A2 pentru acțiunile geotehnice, iar coloana R3 a coeficienților
rezistențelor este identică cu cea a coeficienților R1, se poate concluziona că
este identică cu gruparea 2 a abordării de calcul 1.
Tabel 3 Coeficienți parțiali
Coeficienți parțiali pentru verificarea stărilor limită pentru structuri (STR) și geotehnice (GEO)
Acțiuni Materiale
Parametrii Simbol
A1 A2 M1 M2
Nefavorabile 1,35 1,00

Acțiuni permanente
(G)
gG
Favorabile 1,00 1,00
Nefavorabile 1,50 1,30

Acțiuni variabile (Q) gQ
Favorabile 0,00 0,00
Unghi de frecare interna g ϕ' 1,00 1,25
Coeziune efectiva(drenata) g c' 1,00 1,25
Coeziune nedrenata g qu 1,00 1,40
Rezistenta la compresiune cu 1,00 1,40

gu
deformare laterala libera 1,00 1,40
Greutate volumica gg 1,00 1,00

Tabel 4 Valori caracteristice considerate în calcul
VALORI CARACTERISTICE
Numar strat I II III IV
argile prafoase argile, argile prafoase

Denumire strat umplutura pietris cu bolovanis
nisipoase nisipoase
γunsat (kN/m3) 17 19 21 20
γsat (kN/m3) 18 20 22 21
E50,ref (kPa) 7000 15000 25000 20000
Eoed,ref (kPa) 7000 15000 25000 20000
Eur,ref (kPa) 21000 45000 75000 60000
c [kPa] 20 30 1 50
ϕ (⁰) 12 30 39 17
k0 0,792 0,5 0,371 0,708
Tabel 5 Valori de calcul – Abordare 1 Grupare 1

VALORI DE CALCUL ABORDAREA 1 - GRUPAREA 1

nisipoase nisipoase
γunsat (kN/m3) 17 19 21 20
γsat (kN/m3) 18 20 22 21
E50,ref (kPa) 7000 15000 25000 20000
Eoed,ref (kPa) 7000 15000 25000 20000
Eur,ref (kPa) 21000 45000 75000 60000
c [kPa] 20 30 1 50
ϕ (⁰) 12 30 39 17
k0 0,792 0,5 0,371 0,708
Tabel 6 valori de calcul – Abordare 1 Grupare 2

VALORI DE CALCUL ABORDAREA 1 - GRUPAREA 2

nisipoase nisipoase
γunsat (kN/m3) 17 19 21 20
γsat (kN/m3) 18 20 22 21
E50,ref (kPa) 7000 15000 25000 20000
Eoed,ref (kPa) 7000 15000 25000 20000
Eur,ref (kPa) 21000 45000 75000 60000
c [kPa] 16 24 0,8 40
ϕ (⁰) 9,6 24 31,2 13,6
k0 0,792 0,5 0,371 0,708

5.6 Calculul etapizat în cazul secțiunii A-A
5.6.1 Consolidare
 Grupare 1
Fig. 6-19 Diagrama de forță

Fig. 6-18 Deplasări orizontale Fig. 6-20 Diagrama de moment
tăietoare a elementului de
(Δx=42,55mm) incovoitor a elementului de
sprijin(V= -29.64KN/m)
sprijin(Mmax=94,94 KNm/m)
 Grupare 2
Fig. 6-22 Diagrama de forță Fig. 6-23 Diagrama de moment

Fig. 6-21 Deplasări orizontale tăietoare a elementului de incovoitor a elementului de
(Δx=62,85mm) sprijin(V= -32,84KN/m) sprijin(Mmax=107,42 KNm/m)

5.6.2 Excavație 1
 Grupare 1

Fig. 6-24 Deplasări orizontale tăietoare a elementului de Fig. 6-26 Diagrama de moment
(Δx=43,49mm) sprijin(V= -58,85KN/m) incovoitor a elementului de
sprijin(Mmax= -108,34 KNm/m)
 Grupare 2

sprijin(Mmax= -136,56KNm/m)

5.6.3 Ancoraj 1
 Grupare 1

sprijin(Mmax= 110,06 KNm/m)
 Grupare 2


5.6.4 Excavație 2
 Grupare 1
Fig. 6-36 Deplasări orizontale Fig. 6-37 Diagrama de forță Fig. 6-38 Diagrama de moment
(Δx=47,40mm) tăietoare a elementului de incovoitor a elementului de
sprijin(V= -99,43KN/m) sprijin(Mmax= 141,64 KNm/m)
 Grupare 2


5.6.5 Ancoraj 2
 Grupare 1

 Grupare 2


5.6.6 Excavație 3 (finală)
 Grupare 1

sprijin(Mmax= 384,70KNm/m)
 Grupare 2


5.6.7 Excavație accidentală
 Grupare 1

 Grupare 2


5.6.8 Radier
 Grupare 1

 Grupare 2


5.6.9 Planșeu S2
 Grupare 1

 Grupare 2


5.6.10 Planșeu S1
 Grupare 1

 Grupare 2


5.6.11 Dinamic +0.5
 Grupare 1

 Grupare 2


5.6.12 Dinamic – 0.5
 Grupare 1

 Grupare 2

(Δx=152,91mm) sprijin(V= 208,23KN/m) incovoitor a elementului de
S-a constatat că eforturile maxime au fost înregistrate pentru toate secțiunile în Gruparea 2. Astfel,
se vor prezenta în continuare doar acestea.

5.7 Calculul etapizat in cazul secțiunii B-B
5.7.1 Consolidare
Fig. 6- 92 Diagrama de
Fig. 6-90 Deplasări orizontale Fig. 6-91 Diagrama de forță moment încovoitor a
(Δx=14,71mm) tăietoare a elementului de elementului de sprijin
sprijin(V=52,67KN/m) (Mmax= -112,95KNm/m)
5.7.2 Excavație 1
Fig. 6- 94 Diagrama de forță

Fig. 6- 95 Diagrama de moment
Fig. 6-93 Deplasări orizontale tăietoare a elementului de
încovoitor a elementului de
(Δx=18,54mm) sprijin(V=54,53KN/m)
sprijin( Mmax=-120,39KNm/m)

5.7.3 Excavație 2
Fig. 6-96 Deplasări Fig. 6- 97 Diagrama de forță Fig. 6- 98 Diagrama de moment

orizontale (Δx=14,90mm) tăietoare a elementului de încovoitor a elementului de
sprijin(V=55,78KN/m) sprijin(Mmax= -126,95KNm/m)
5.7.4 Realizare bermă
Fig. 6-99 Deplasări Fig. 6- 100 Diagrama de forță Fig. 6- 101 Diagrama de moment
orizontalei(Δx=- tăietoare a elementului de încovoitor a elementului de
12,02mm) sprijin(V=64,28KN/m) sprijin( Mmax=-140,25 KNm/m)

5.7.5 Montare șpraiț
Fig. 6-102 Deplasări orizontale Fig. 6-103 Diagrama de forță Fig. 6-104 Diagrama de
(Δx= -12,05mm) tăietoare a elementului de moment încovoitor a
sprijin(V=65,08KN/m) elementului de
sprijin( Mmax=-
141,16KNm/m)
5.7.6 Excavare bermă
Fig. 6-105 Deplasări orizontale Fig. 6- 106 Diagrama de forță Fig. 6-107 Diagrama de
sprijin( Mmax=-
296,43KNm/m)

Fig. 6- 109 Diagrama de forță Fig. 6-110 Diagrama de

Fig. 6-108 Deplasări orizontale tăietoare a elementului de moment încovoitor a
(Δx= -14,43mm) sprijin(V=129,17KN/m) elementului de
sprijin( Mmax=-
341,84KNm/m)
5.7.8 Radier

Fig. 6-111 Deplasări orizontale moment încovoitor a
tăietoare a elementului de
(Δx= -13,24mm) elementului de
sprijin(V=117,98KN/m)
sprijin( Mmax=-
297,52KNm/m)

5.7.9 Demontare șpraiț
Fig. 6-116 Diagrama de forță Fig. 6- 117 Diagrama de

Fig. 6-114 Fig. 6-115 Deplasări tăietoare a elementului de moment încovoitor a
orizontale (Δx= -23,66mm) sprijin(V=181,58KN/m) elementului de
sprijin( Mmax=345,03KNm/m
)
5.7.10 Planșeu S2
Fig. 6-119 Diagrama de forță Fig. 6- 120 Diagrama de

(Δx= -23,78mm) sprijin(V=174,46KN/m) elementului de
sprijin( Mmax=342,60KNm/m
)

5.7.11 Planșeu S1
Fig. 6-122 Diagrama de forță Fig. 6-123 Diagrama de

Fig. 6-121 Deplasări orizontale
tăietoare a elementului de moment încovoitor a
(Δx= -23,78mm)
sprijin( Mmax=342,60KNm/m)
5.7.12 Dinamic +
Fig. 6-124 Deplasări orizontale Fig. 6- 125 Diagrama de forță Fig. 6- 126 Diagrama de
sprijin(V= -195,91KN/m) elementului de sprijin( Mmax=
-513,74KNm/m)
5.7.13 Dinamic -

(Δx= 10,95mm) sprijin(V=115,01KN/m) elementului de sprijin
(Mmax=-173,06KNm/m)

5.8 Calculul etapizat in cazul secțiunii C-C
5.8.1 Consolidare
Fig. 6-131 Diagrama de

Fig. 6-130 Deplasări Fig. 6-132 Diagrama de
forță tăietoare a
(Δx=25,34mm) moment încovoitor a
elementului de sprijin(V=
elementului de sprijin
-21,86KN)
( Mmax=64,35 KNm)
5.8.2 Excavație 1
Fig. 6-133 Deplasări Fig. 6-134 Diagrama de forță Fig. 6-135 Diagrama de
orizontale tăietoare a elementului de moment încovoitor a
(Δx=26,19mm) sprijin(V= -48,19KN) elementului de
sprijin( Mmax= -81,40 KNm)

5.8.3 Ancoraj
Fig. 6-137 Diagrama de Fig. 6-138 Diagrama de

Fig. 6-136Deplasări orizontale forță tăietoare a moment încovoitor a
(Δx=26,90mm) elementului de sprijin(V= elementului de sprijin( Mmax=
-59,79KN) 88,41 KNm)
5.8.4 Excavație finală
Fig. 6-140 Diagrama de Fig. 6-141 Diagrama de

Fig. 6-139 Deplasări orizontale forță tăietoare a elementului moment încovoitor a
(Δx=42,63mm) de sprijin(V= -111,93KN) elementului de sprijin
( Mmax=140,49 KNm)

Fig. 6-143 Diagrama de forță Fig. 6-144 Diagrama

tăietoare a elementului de de moment încovoitor
Fig. 6-142 Deplasări orizontale
sprijin(V= -124,68KN) a elementului de
(Δx=48,29mm)
sprijin (Mmax=
-205,47 KNm)
5.8.6 Radier

tăietoare a elementului de de moment încovoitor
Fig. 6-145 Deplasări orizontale sprijin(V= -111,90KN)
(Δx=42,63mm) a elementului de
sprijin
(Mmax=140,51 KNm)

5.8.7 Planșeu S2

Fig. 6-148 Deplasări orizontale tăietoare a elementului de de moment încovoitor
(Δx=42,63mm) sprijin(V= -111,88KN) a elementului de
sprijin
( Mmax=140,52 KNm)
5.8.8 Planșeu S1

sprijin
( Mmax=140,52 KNm)

5.8.9 Dinamic +

sprijin
( Mmax=145,20 KNm)
5.8.10 Dinamic -

sprijin (Mmax=
-177,06 KNm)

6 DIMENSINAREA ELEMENTELOR STRUCTURII DE SPRIJIN
6.1 Armarea longitudinală a panourilor de perete

Valorile de calcul ale eforturilor au fost obținute pe baza diagramelor înfășurătoare ale
momentelor, obţinute în cadrul calculului etapizat.
Se va face dimensionarea pentru toate cele 3 secțiuni.
6.1.1 Exemplu de calcul pentru Secțiunea A-A - panou P64
Tabel 7 Momentul încovoietor maxim pentru secțiunea A-A
Fig. 7-160 Diagrama înfășurătoare

de moment încovoietor pentru
secțiunea A-A

Tabel 8 Armarea longitudinală a panoului în secțiunea A - A
Dimensionare
Caracteristici ale secţiunii Materiale Eforturi Calcule Verificarea armării propuse
armături
proc mom nec ef
Observaţii
b h c Beton Oţel Mk Med pmin d fcd fyd A a,nec A a,nec Aa n1 F 1 n2 F 2 Aa p ef MRk
(cm) (cm) (cm) (clasa) (marca) [kNm/m] [kNm] (%) (cm) (N/mm2) (N/mm2 ) (cm2 ) (cm2 ) 2 2
(cm ) (-) (mm) (-) (mm) (cm ) (%) (kNm) (kNm/m)
Exterior (masiv)
a b
270 80 7,5 C25/30 BSt 500 S 509,793 1376 0,20% 71,5 16,7 435,0 38,6 45,7 45,7 12 20 5 14 45,4 0,24% 1370,3 507,5 DA - Dimensionare bună!
Interior (excavatie)
a b
270 80 7,5 C25/30 BSt 500 S 439,275 1186,04 0,20% 71,3 16,7 435,0 38,5 39,3 39,3 12 20 5 12 43,4 0,23% 1311,1 485,6 DA - Dimensionare bună!
Armătura propusă o verific în programul RESPONSE.

Fig. 7-161 Verificare 1392kNm > 1370,3kNm

Fig. 7-162v Verificare 1337kNm > 1311,1kNm

6.1.2 Exemplu de calcul pentru Secțiunea B-B - panou P41
Tabel 9 Momentul încovoietor maxim pentru secțiunea B-B
N V M N V M
[kN/m] [kN/m] [kNm/m] [kN/m] [kN/m] [kNm/m]
consolidare max 0,69293 52,66872 47,17292 min -171,841 -51,2792 -112,953
excavatie 1 0,846592 54,52851 31,0089 -144,165 -46,0819 -120,387
excavatie 2 0,556494 55,7788 60,02045 -56,4172 -41,4702 -126,948
berma 0,259536 64,28093 86,29538 -84,8602 -36,8369 -140,25
sprait 0,242523 65,08159 75,99633 -83,517 -33,2059 -141,158
excavatie berma 44,59646 118,2428 53,91353 -178,426 -105,542 -296,433
excavatie accidentala 49,2608 129,1692 58,29342 -197,498 -114,703 -341,84
radier 44,84273 117,9805 54,16243 -178,289 -105,96 -297,517
demontare 0,530598 181,5827 345,029 -257,391 -74,0506 -105,09
planseu s2 0,31548 174,4624 342,6018 -254,139 -74,0298 -105,027
planseu s1 0,314412 174,4615 342,6001 -254,135 -74,03 -105,027
dinamic + 96,03151 119,9106 4,185221 20,27858 115,0135 147,9412
dinamic - -129,533 -195,911 -513,74 -189,053 -67,9022 -173,065
Fig. 7-163 Diagrama
înfășurătoare de moment
încovoietor pentru secțiunea B-
B

Tabel 10 Armarea longitudinală a panoului în secțiunea B - B
Caracteristici ale Dimensionare Verificarea armării

Materiale Eforturi Calcule
secţiunii armături propuse
proc mom nec ef Observaţii
b h c Beton Oţel Mk M ed p min d fcd fyd A a,nec A a,nec Aa n1 F 1 n2 F 2 Aa p ef M Rk
2 2 2 2 2 2
(cm) (cm) (cm) (clasa) (marca) [kNm/m] [kNm] (%) (cm) (N/mm ) (N/mm ) (cm ) (cm ) (cm ) (-) (mm) (-) (mm) (cm ) (%) (kNm) (kNm/m)
Exterior (masiv)
a b
a b



6.1.3 Exemplu de calcul pentru Secțiunea C - C - panou P98
Tabel 11 Momentul încovoietor maxim

pentru secțiunea C - C
N V M N V M
[kN/m] [kN/m] [kNm/m] [kN/m] [kN/m] [kNm/m]
consolidare MAX 0,044168 13,95999 64,34577 MIN -206,027 -21,8559 -19,5191
excavatie 1 -0,00358 29,1281 80,60689 -87,644 -48,1949 -81,4014
ancoraj -0,00057 36,57725 88,4118 -104,056 -59,7939 -48,6061
excavatie finala -0,01749 85,16379 140,4912 -255,297 -111,927 -138,958
excavatie accidentala 1,124737 74,88664 134,7679 -277,381 -124,677 -205,466
radier -0,0174 85,16639 140,5148 -255,293 -111,897 -138,921
planseu s2 -0,0174 85,16398 140,519 -255,289 -111,884 -138,933
planseu s1 -0,0174 85,16381 140,5196 -255,289 -111,883 -138,936
dinamic + -0,01731 82,36138 145,201 -253,019 -100,713 -123,675
dinamic - -0,01941 95,00881 155,1957 -265,083 -119,438 -177,057
Fig. 7-166 Diagrama

înfășurătoare de moment
încovoietor pentru secțiunea C -
C

Tabel 12 Armarea longitudinală a panoului în secțiunea C – C
Caracteristici ale Dimensionare

Materiale Eforturi Calcule Verificarea armării propuse
secţiunii armături
proc mom nec ef
Observaţii
b h c Beton Oţel Mk Med p min d fcd fyd A a,nec A a,nec Aa n1 F1 n2 F2 Aa p ef MRk
2 2 2 2 2
(cm) (cm) (cm) (clasa) (marca) [kNm/m] [kNm] (%) (cm) (N/mm ) (N/mm ) (cm ) (cm ) (cm ) (-) (mm) (-) (mm) (cm2 ) (%) (kNm) (kNm/m)
Exterior (masiv)
a b
a b


6.2 Armarea transversală a panourilor de perete
Valorile de calcul ale eforturilor au fost obținute pe baza diagramelor înfășurătoare de

forţă tăietoare, obţinute în cadrul calculului etapizat.
Se va face dimensionarea pentru toate cele 3 secțiuni.
6.2.1 Secțiunea A-A
Tabel 13 Armarea transversală a

panoului în secțiunea A - A
b
V rds = × A sw × f ywd
s
b= 800,00 [mm]
s= 200,00 [mm]
Asw= 452,39 [mmp]
Vrds – valoarea de proiectare a
forţei taietoare preluată de armătura
fywd= 345,00 [N\mmp] PC52
transversală
b – lăţimea secţiunii
s – pasul etrierilor
Ved= 423,7 [KN] Asw – aria de armatura
Fywd – limita de curgere pentru oţel
Ved < Vrds
p= 0,28 % > Pmin= 0,2 %

V ED <V rds
A sw
p= ×100 ≤ P min
b×s

6.2.2 Secțiunea B-B
Tabel 14 Armarea transversală a panoului în secțiunea B - B

Armare transversala sectiune B - B
latimea sectiunii b= 800,00 [mm]

pasul etrierilor s= 200,00 [mm]
aria de armatura Asw= 452,39 [mmp] ∅12
limita de curgere fywd= 345,00 [N\mmp] PC52
val de proiectare a
fT preluata de Vrd,s= 624,30 [KN]
armatura
Ved= 219,68 [KN]
Ved < Vrds
p= 0,28 % > Pmin= 0,2 %
6.2.3 Secțiunea C-C
Tabel 15 Armarea transversală a panoului în secțiunea C - C

Armare transversala sectiune B - B
latimea sectiunii b= 800,00 [mm]

pasul etrierilor s= 200,00 [mm]
aria de armatura Asw= 452,39 [mmp] ∅12
limita de curgere otel fywd= 345,00 [N\mmp] PC52
val de proiectare a fT
preluata de armatura Vrd,s= 624,30 [KN]
transversala
Ved= 423,7 [KN]
Ved < Vrds
p= 0,28 % > Pmin= 0,2 %

6.3 Calculul armăturii în grinda de coronament
Grinda de coronament în secțiunea A-A este realizată din acelaşi beton ca şi pereţii şi
are dimensiunile secţiunii transversale de 100 × 80 cm.
Această grindă lucrează în mod perpendicular faţă de cazul unei grinzi normale din
interiorul unei suprastructuri, fiind solicitată la moment încovoietor care acţionează în plan
orizontal, aceasta având rol de a asigura conlucrarea pereţilor incintei.
Grinda de coronament a fost modelată în programul ETABS ca o grindă continuă
încarcată uniform distribuit.
6.3.1 Calculul armăturii longitudinale
6.3.1.1 Secțiunea 800 x 1000 (mm)

Presupun x ≤ 2as
x- înălțimea zonei comprimate
Propun as = 75 mm
Med = As × fyd × hs
As – aria de armătură longitudinală

hs – brațul de pârghie
hs = hgrindă – 2as = 800 – 150 = 650 mm
Beam Loc
B1 0 -497,22 0
B1 1 -287,22 392,218 p%=
B1 2 -77,22 574,436
B1 3 132,78 546,654 AS p x b x d 0.13 x 1000 x 725 2
→ AS= = =942,5 mm
B1
B1
4
5
342,78
552,78
308,872
-138,911
b∗d 100 100
B1 6 762,78 -796,693
B2 0 -670,86 -796,693
B2 1 -460,86 -230,837 M min =A S x fyd x hs x 10−6=¿942,5 x 435 x 650 x 10−6 =
B2 2 -250,86 125,019
B2 3 -40,86 270,875 266,4 KNm
B2 4 169,14 206,732
B2 5 379,14 -67,412
B2 6 589,14 -551,556 Med – valoarea de proiectare a momentului încovoietor
B3
B3
0
1
-589,14
-379,14
-551,556
-67,412
obținut din calculul elastic
B3 2 -169,14 206,732 Med = 796,693 kNm
B3
B3
3
4
40,86
250,86
270,875
125,019
M Ed > M min →armez la M Ed
B3 5 460,86 -230,837
B3 6 670,86 -796,693
B4 0 -762,78 -796,693 M Ed 402.8 ×106
B4 1 -552,78 -138,911 As = = = 1929.12 mm2
B4 2 -342,78 308,872 fyd × hs 435 × 480
B4 3 -132,78 546,654
B4 4 77,22 574,436
B4 5 287,22 392,218 Aleg 8 ø 22 oțel BSt 500S cu As = 3041,06 mm2
B4 6 497,22 0
Grinda de coronament va fi armată simetric.

Fig. 7-168 Forța axială din contrafișă
Fig. 7-169 Diagrama de momente

6.3.2 Calculul armăturii transversale
Verificarea armăturii întinse pentru secțiunea 800x 1000
Ved ≤ Vrds
Ved - valoare de proiectare a fortei taietore obtinuta din calcul elastic
Ved = 762,78 kN
ctgθ V Rds∗S
Vrds = Ash × fyd ×z → A sh=
S f yd x z x ctgθ
z – brațul de parghie
z = 0,9 × d
d = 725 mm
z = 0,9 × 725 = 652,5 mm
d – înălțimea utilă a secțiunii
Aleg θ = 22,5°
La limită egal Ved = Vrds = 762,78 KN
Propun S=200 mm
V Ed ∙ S 762,78 ∙10 3 ∙ 200 2
A sh= = =311,74 mm
f yd ∙ z ∙ ctgθ 300∙ 652,5 ∙ ctg 22,5
Propun etrieri ø 12 cu 4 brațe oțel PC 52

Ash = 452,39mm2
ctgθ ctg 22.5
Vrds = Ash ∙ fyd ∙z = 452,39∙ 300∙ 652,5 ∙ =¿1106,96 KN
S 200
Ved ¿ Vrds
A sw
p= ×100 ≤ P min
b×s
452,39
p= × 100=0,22% ¿ 0,1 %
1000 ×200

6.4 Dimensionarea Contrafişei
Calculul contrafişelor se efectuează la compresiune cu flambaj pentru o încărcare axială N,

care reprezintă volumul diagramei de presiuni aferentă unei contrafişe. În cazul acestui
proiect, se va considera în vederea dimensionării, contrafişa cea mai solicitată, avându-se în
vedere că acestea sunt de secţiune constantă.
Caracteristicile contrafişei:
Sectiune circulara 400x8mm
Proprietati:
Diametru:
Grosime:
Moment de inerție:
Aria:
Raza de girație:
Modulul de rezistență:
N
Modul de elasticitate: E  210000
2
mm
N
Rezistența oțelului: fy  235
2
mm
Coeficienți partiali:
Se va considera şpraiţul cel mai solicitat, şi anume unul din zona centrală.
 pk – forţa din contrafişă, pe metru liniar, în regim dinamic, conform Plaxis
kN
pk =236,3
m
 NEd – forţa axială din contrafișă, determinată pe lungimea aferentă
N Ed= pk ∙ l af =236,3 ∙6=1417,8 kN
Se vor face următoarele verificări:
1. Verificare de stabilitate generală

N Ed MS
+ ≤1
N Rd M Rd
Ms – momentul încovoietor din greutatea proprie a contrafişei, calculat cu relaţia:
q ∙ l 2s
M s=
12
q – greutatea proprie a contrafişei în kN/m, calculată cu relaţia:
kN
q= A s ∙ γ otel =98,52 ∙10−4 ∙78.5=0,773
m
2
0,773 ∙ 13,00
M s= =10,89 kNm
12
W ∙f −3
M Rd = s yd = 946,583 ∙235 ∙ 10 = 222,44 kNm
Ɣ M0 1
A s ∙ f yd
N Rd= = 2644,2 kN
Ɣ M0
N Ed MS
+ = 0,536 + 0,04= 0,576 ≤1
N Rd M Rd
Verificarea este satisfăcută
2. Verificarea la flambaj:
3
NRk  As fy  2.315 10 kN
MRk  Ws fy  222.447kN  m
Fie : Lb = 13m
Lcr = Lb/0,7 = 9m
Lcr - lungime de flambaj (consider bara încastrat-articulată)
Lcr 
 1  93.9  93.9    64.925  barat   0.691
is 1
 0.5 1     barat  0.2   barat

2
(curba de flambaj C) 1  0.859
1
   0.73
 
 1  1 2
  barat
2
 

  1.0  1
 LT  0.520
NEd MEd MEd

 kyy   kyz   0.99
NRk MRk MRk
   LT 
 M1
 M1  M1
Verificarea este satisfăcută
Sudura:

fy 3
NRd   As   1.69  10 kN
 M1
Ntotal  max 1.3NEd NRd  1.843 10 kN

3
Propun
b  Dext  0.4m
fu
fywd 
3  w  M2
N
fu  360
2
mm
6.5 Dimensionarea Ancorajelor – într-un masiv de pământ coeziv

Caracteristicile geotehnice ale masivului de pământ:
 unghi frecare interioara (valoare caracteristica): Φ=30
 coeziune (valoare caracteristica): c=30 kPa

Solicitările asupra ancorajului:
incarcari (valori caracteristice): EG=200kN (încărcare permanenta)
EQ=0kN (încărcare temporara)
-
Notă: Încărcările asupra ancorajelor provin dintr-un calcul prealabil al unei lucrări de
susținere sau al unui alt tip de structură ancorată în teren.
Calculul ancorajelor conform SR EN 1997-1 şi SR EN 1997-1:2004/NB:2007:

1. Combinația 1: A1 “+” M1 “+” R1
2. Combinația 2: A2 “+” M1 “+” R4
1. Combinația 1: A1+M1+R1 (STR, GEO):

A1 γG=1.35
γQ=1.5 (Tabel A.3,SR EN 1997-1 ≡ Tabel 16 Coeficienți parțiali)
M1 γΦ=1 (Tabel A.4, SR EN 1997-1 ≡ Tabel 17 Coeficienți parțiali)
R1 γat=1.1 (Tabel A.12 RO, SR EN 1997-1/NB – ancoraje temporare)
Diametrul forajului pentru ancoraj (propunere): D=150mm

Diametrul nominal al armaturii (propunere): da=4mm
Propun un toron: 7armaturi ϕ 4mm - secțiune nominală toron:
Forța de rupere minima toron(conform EN 10138): Frmin =147150 N

Forța de curgere minima toron: Fcmin =122630 N
Rezistenta normata a armaturii pretensionate:
Condiția generală de verificare a ancorajului în teren:

Pd < Rad
Pd – valoarea de calcul a solicitării în ancoraj;
Rad – valoarea de calcul a rezistenței la smulgere a ancorajului (poate fi determinată pe baza
încercărilor pe teren sau prin calcul).
Notă: Pentru exemplul considerat valoarea lui Rad este determinată prin calcul (cu
respectarea prevederilor normativului NP 114-2004).
Verificarea în funcție de armătura ancorajului (SR EN 1997-1, NP 114-2004):
 Pentru solicitările corespunzătoare SLU: Pd < Rad1
unde:
Pd = γG⋅EG + γQ⋅EQ Rad1 = m ftk⋅At⋅1/γa
ftk - rezistenta caracteristică la întindere a armăturii = Rpn/1.15

m - coeficient al condițiilor de lucru, dat în tabel (NP 114-2004) = 0,9

At - aria transversală a armăturii ancorajului - At = 439.825⋅mm2
n = 5 (număr de toroane propus)
γa = γat = 1.1
Pd = 270⋅kN
Rad1 = 436.146⋅kN
270kN < 436.146kN (verificare îndeplinită)
 Pentru solicitările corespunzătoare SLE: PdSLE < Rad2

unde:
PdSLE = EG + EQ Rad2 = At⋅(σpk − ξ⋅Σki)
σpk - efortul unitar de blocare;

ki - suma pierderilor de tensiune in ancoraj; Σki := σpk⋅n·7/100
ξ - coeficient al pierderii de tensiune, dat in tabel (NP 114-2004) =0,8
σpkadm =0,75·Rpn , σpkadm = σpk, σpk = 1,06·103 N/mm2 (NP 114-2004,TBP - ancoraje temporare)
At = 439.825⋅mm2
PdSLE = 270⋅kN
Rad2 = 335.8⋅kN
1.2. Verificarea în funcție de bulbul ancorajului (SR EN 1997-1, NP 114-2004)
Pd < Rad3 (pentru solicitările corespunzătoare SLU)
Pd = γ G⋅EG + γ Q⋅EQ
Rad3 =k2⋅m2⋅N2S⋅1/γa
k2 - coeficient de siguranță egal cu 0.7;

m2 - coeficient de siguranță egal cu 0.8 pentru ancoraje temporare (NP 114-2004)
N2S := π ⋅Def⋅za⋅fin
Def - diametrul mediu efectiv al bulbului format prin injectare; Def := 2.5⋅D
za - lungimea zonei de ancorare; za := 8m (lungime propusa)
fin - rezistenta normata pe suprafața laterala a zonei de ancorare (NP114-2004) = 70 kN/m2
Pd = 270⋅kN
Rad3 = 335.86⋅kN

2. Combinația 2: A2+M1+R4 (STR, GEO):
A2 γG=1.0
γQ=1.3 (Tabel A.3,SR EN 1997-1 ≡ Tabel 18 Coeficienți parțiali)
M1 γΦ=1 (Tabel A.4, SR EN 1997-1 ≡ Tabel 19 Coeficienți parțiali)
R4 γat=1.1 (Tabel A.12 RO, SR EN 1997-1/NB – ancoraje temporare)
Diametrul forajului pentru ancoraj (propunere): D=150mm

Diametrul nominal al armaturii (propunere): da=4mm
Propun un toron: 7armaturi ϕ 4mm - secțiune nominală toron:
Forța de rupere minima toron(conform EN 10138): Frmin =147150 N

Forța de curgere minima toron: Fcmin =122630 N
Rezistenta normata a armaturii pretensionate:
Condiția generală de verificare a ancorajului în teren:

Pd < Rad
Pd – valoarea de calcul a solicitării în ancoraj;
Rad – valoarea de calcul a rezistenței la smulgere a ancorajului (poate fi determinată pe baza
încercărilor pe teren sau prin calcul).
Notă: Pentru exemplul considerat valoarea lui Rad este determinată prin calcul (cu
respectarea prevederilor normativului NP 114-2004).
Verificarea în funcție de armătura ancorajului (SR EN 1997-1, NP 114-2004):
 Pentru solicitările corespunzătoare SLU: Pd < Rad1
unde:
Pd = γG⋅EG + γQ⋅EQ Rad1 = m ftk⋅At⋅1/γa
ftk - rezistenta caracteristică la întindere a armăturii = Rpn/1.15

m - coeficient al condițiilor de lucru, dat în tabel (NP 114-2004) = 0,9
At - aria transversală a armăturii ancorajului - At = 439.825⋅mm2
n = 5 (număr de toroane propus)
γa = γat = 1.1
Pd = 200⋅kN
Rad1 = 436.146⋅kN

 Pentru solicitările corespunzătoare SLE: PdSLE < Rad2
unde:
PdSLE = EG + EQ Rad2 = At⋅(σpk − ξ⋅Σki)
σpk - efortul unitar de blocare;

ki - suma pierderilor de tensiune in ancoraj; Σki := σpk⋅n·7/100
ξ - coeficient al pierderii de tensiune, dat in tabel (NP 114-2004) =0,8
σpkadm =0,75·Rpn , σpkadm = σpk, σpk = 1,06·103 N/mm2 (NP 114-2004,TBP - ancoraje temporare)
At = 439.825⋅mm2
PdSLE = 200⋅kN
Rad2 = 335.8⋅kN
1.2. Verificarea în funcție de bulbul ancorajului (SR EN 1997-1, NP 114-2004)
Pd < Rad3 (pentru solicitările corespunzătoare SLU)
Pd = γ G⋅EG + γ Q⋅EQ
Rad3 =k2⋅m2⋅N2S⋅1/γa
k2 - coeficient de siguranță egal cu 0.7;

m2 - coeficient de siguranță egal cu 0.8 pentru ancoraje temporare (NP 114-2004)
N2S := π ⋅Def⋅za⋅fin
Def - diametrul mediu efectiv al bulbului format prin injectare; Def := 2.5⋅D
za - lungimea zonei de ancorare; za := 8m (lungime propusa)
fin - rezistenta normata pe suprafața laterala a zonei de ancorare (NP114-2004) = 70 kN/m2
Pd = 200⋅kN
Rad3 = 335.86⋅kN
REZULTATE
Parametri Încărcări Încărcări Diametru Diametru Nr. armături / Număr Lungim

geotehnici permanente temporare foraj armătură toron toroane e
Coeficienți parțiali bulb
φ c (kPa) EG (kN) EQ (kN) A1 M1 R1 D (mm) d (mm) buc. buc. za (m)
30 30 200 0 1.35; 1.5 1 1.1 150 4 7 5 8
A2 M1 R4
1; 1.3 1 1.1 150 4 7 5 8
7 CONCLUZII
Lucrarea de față și-a propus atingerea următoarelor obiective:

 Determinarea stării de eforturi și deformații, atât în masivul de pământ, cât și în
elementele structurale ale incintei (pereți mulați);
 Dimensionarea elementelor unei incinte de pereți mulați;

BIBLIOGRAFIE
1. ”Normativ privind cerinţele de proiectare şi execuţie a excavaţiilor adânci

în zone urbane”, indicativ NP 120-06
2. „Normativ privind proiectarea geotehnica a lucrărilor de susținere”,
indicativ NP 124-2010
3. SR EN 1997-1 „Eurocod 7 Proiectarea geotehnică”
4. „Decoding Eurocod 7”
5. STAS 3300/85 „Teren de fundare. Principii generale de calcul”
6. NP 074/2002 „Normativ privind documentaţiile geotehnice pentru
construcţii. Întocmirea şi verificarea documentaţiilor geotehnice pentru
construcţii”
7. P100-1/2013 „Cod de proiectare seismică. Partea I: Prevederi de
proiectare pentru clădiri”
8. SR EN 1538-2000 „Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Pereți
mulați”.
9. ”Indrumator pentru proiectul de geotehnica si fundatii”, Sanda Manea,
Ion Antonescu, Lorreta Comeaga, Laurentiu Jianu, UTCB, 1998
10. ”Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea elementelor de beton armat”,
Radu Agent, Dan Dumitrescu, Tudor Postelnicu, Editura Tehnica,
Bucuresti, 1992
11. STAS 6054/77 „Teren de fundare. Adâncimi maxime de îngheţ”
12. SR EN 1993-1-1/2006 „ Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oțel”
13. „Normativ privind proiectarea geotehnică a ancorajelor în teren”,
indicativ NP 114-2013
14. Ghid pentru aplicarea standardelor SR EN 1997-1/2004 + SR EN
1997/2004/NB/2007 Proiectarea geotehnică: Partea 1 – Reguli generale și
SR EN 1997-2/2007 + SR EN 1997-1/2007/NB 2009 Proiectarea
geotehnică: Partea 2 – Investigarea și încercarea terenului.


Limbă

Lucrare Licenta Geotehnica (Sprijiniri Cu Ancoraje)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Lucrare Licenta Geotehnica (Sprijiniri Cu Ancoraje)

Încărcat de

Drepturi de autor:

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII CIVILE INDUSTRIALE ȘI AGRICOLE

Absolvent: Coordonator: Pag. 1

6.3.5 Ancoraj 2......................................................................................................................38

Absolvent: Coordonator: Pag. 2

7.3.2 Calculul armăturii transversale....................................................................................72

Absolvent: Coordonator: Pag. 3

Fig. 1-1 Amplasarea structurii și poziția vecinătaților acesteia

În vecinătatea amplasamentului, în partea de S, SE la o distanță de cca. 17m față de incinta

2.1 Condiții ale amplasamentului

a) Conform P100-1/2013, se redă reprezentarea acțiunii seismice pentru proiectare prin

Absolvent: Coordonator: Pag. 4

Fig. 2-2 Zonarea seismica conform P100-1/2013

b) Conform Legii 575-2001, amplasamentul analizat se încadrează în macrozona de

Conform [ CITATION STA \l 1048 ], adâncimea maximă de îngheț în zona amplasamentului

Absolvent: Coordonator: Pag. 5

Fig. 2-4 Zonarea dupa adâncimea de îngheț

2.2 Investigații geotehnice

Absolvent: Coordonator: Pag. 6

umplutura heterogena din prafuri nisipoase cenusii- stare de la afanata la

Absolvent: Coordonator: Pag. 7

După destinație lucrările de susținere pot fi grupate în:

3.1 Pereți îngropați

În funcție de alcătuirea constructivă, pereții îngropați se clasifică în:

3.1.1 Pereți îngropați din panouri

Fig. 3-5 Etapele de execuție

Absolvent: Coordonator: Pag. 8

3.Armarea panoului (coborarea carcasei (carcaselor) de armatură)

Absolvent: Coordonator: Pag. 9

Fig. 3-7 Betonarea peretelui

Absolvent: Coordonator: Pag. 10

Pereţi din elemente prefabricate

Absolvent: Coordonator: Pag. 11

Reţeta noroiului autoîntăritor se determină prin încercări şi trebuie să corespundă cerinţelor

În prezenta lucrare s-a optat pentru soluţia cu pereţi mulaţi.

3.2 Sisteme de rezemare a pereţilor de susţinere

În cazul excavațiilor adânci, se va studia necesitatea utilizării unui sistem de susținere a

Absolvent: Coordonator: Pag. 12

Rezemarea peretelui de susţinere pe măsura realizării excavaţiei reprezintă o alternativă care

În cazul prezentat, peretele va fi rezemat în interiorul excavaţiei. Şpraiţurile sunt elemente

Absolvent: Coordonator: Pag. 13

Ancorajele în teren reprezintă elemente structurale capabile să transmită forțele de întindere

Fig. 3-10 Ancoraje în teren pentru pereții unei incinte

Absolvent: Coordonator: Pag. 14

Consecințele acestor surse de risc sunt cu deosebire defavorabile în situațiile în care se

Nu se recomandă folosirea ancorajelor în cazul în care nivelul hidrostatic se află deasupra

4 METODE UTILIZATE ÎN CALCULUL PEREȚILOR DE SUSȚINERE

4.1 Metode care considerã echlibrul limită

Metodele de echilibru limită sunt bazate pe condiţiile corespunzătoare momentului cedării,

Absolvent: Coordonator: Pag. 15

5 CALCULUL UTILIZÂND METODA ELEMENTULUI FINIT

Absolvent: Coordonator: Pag. 16

În metoda elementului finit se utilizează, ca punct de plecare, un model integral al fenomenului

5.1 Etape de rezolvare a unei probleme cu ajutorul metodei elementelor finite

 Etapa 1. Împărţirea domeniului de analiză în elemente finite

Punctul de plecare pentru construcţia matematică a diferitelor metode de elemente finite îl

 Etapa 2. Constituirea ecuaţiilor elementelor finite (ecuaţiile elementale)

 Etapa 3. Asamblarea ecuaţiilor elementale în sistemul de ecuaţii al structurii

Absolvent: Coordonator: Pag. 17

 Etapa 4. Implementarea condiţiilor la limită şi rezolvarea sistemului de ecuaţii al

Sistemul de ecuaţii obţinut în urma implementării condiţiilor la limită corespunzătoare

Etapa 5. Efectuarea de calcule suplimentare pentru determinarea necunoscutelor

5.2 Formularea problemelor

Absolvent: Coordonator: Pag. 18

Întrucât deformaţiile sunt împiedicate după direcţia axei z, elementul de rezistenţă se

u=f 1 ( x , y );ν=f 2 (x , y ); w=0