Dimensioanarea unei instalaţii de transport pneumatic al fluidelor

bifazice gaz-solid.

Transportul pneumatic al granulelor şi materialului pulverulent este des

utilizat datorită avantajelor tehnico-economice faţă de sistemul clasic mecanizat.
În practică se întâlnesc frecvent două cazuri de curgere a curenţilor bifazici:
- curgerea curenţilor bifazici lichid-solid;
- curgerea curenţilor bifazici gaz-solid.

Clasificarea instalaţiilor de transport pneumatic.

Instalaţiile de transport pneumatic se pot clasifica după mai multe criterii care
iau în considerare fie modul de lucru, fie cel de formare al amestecului.
După modul în care se face antrenarea particulelor solide instalaţiile de
pneumotransport se clasifică în:
- instalaţii la care transportul se face prin antrenarea separată a
particulelor solide în curentul de gaze, chiar dacă există ciocniri între
particule;
- instalaţii de transport la care materialul este adus în stare de
fluidizare prin difuzia unui curent de gaze în spaţiul dintre particule;
în acest caz gazul are rolul de a elimina frecarea dintre granule.
După mărimea presiunii din conducta de transport pneumatic instalaţiile se
clasifică în:
- instalaţii cu depresiune racordate la un exhaustor;
- instalaţii cu suprapresiune racordate la un compresor sau suflantă.
Tipuri mai des utilizate de instalaţii transport pneumatic:
- instalaţii cu depresiune, la care încărcarea conductei se realizează
cu ajutorul unei pâlnii simple; utilizată în transportul materialelor
fibroase;
- instalaţii cu suprapresiune, încărcarea materialului se face cu
ajutorul unui ejector, transportul materialelor pulverulente;
- instalaţia de transport pneumatic cu sorb, la aceste instalaţii se
obţin concentraţii mai mari ale amestecului de material solid cu aer
şi se evită formarea prafului, dispozitivul de alimentare prin sorb
permite introducerea în instalaţia de transport pneumatic a
materialelor sub formă granulară sau pulverulentă;

1
 - instalaţia de transport pneumatic prin refulare, alimentarea se
realizează cu o pompă cu şurub, folosit în exclusivitate la transportul
materialelor pulverulente;
- rigola pneumatică, transportul se realizează prin curgerea pa un
plan înclinat a materialului fluidizat, se realizează transportul
materialelor măcinate fin şi uscate;
- instalaţia de transport a materialului fluidizat pe verticală, permite
transportul a  100 t/h material pulverulent la o înălţime de 60 m,
este un sistem modern deosebit de economic;
- instalaţia de transport pneumatic cu capsule cilindrice (poşta
pneumatică).

Tematica proiectului, propune studiul unor parametrii de operare cu scopul

înţelegerii dimensionării operaţiei şi instalaţiei de transport pneumatic.
Transportul pneumatic are la bază mişcarea materialelor solide (granulare,
pulverulente), sub acţiunea unei forţe motrice (gaz (aer)), prin conducte (transport
bifazic gaz-solid). Principiul are la bază curgerea diferenţială a celor două faze
prin crearea unei diferențe de presiune între capetele unei conducte. Iniţial sunt
analizate, fizica fenomenului (principiul transportului (viteze, tipuri de curgere,
pierderi de presiune)), tipurile şi principiul de funcţionare al principalelor sisteme:
1. presiune joasă, medie sau înaltă; 2. dispozitive de alimentare, de deplasare a
aerului și filtrare. În continuare sunt studiate efectul naturii şi debitului în greutate
al materialului solid asupra vitezei de deplasare (principalul parametru determinat
de valoarea vitezei minime de transport a aerului pentru materialul studiat),
lungimea şi caracterul traseului, cuantificarea pierderilor de presiune, care în final
vor determina puterea instalată pentru buna funcţionare a instalaţiei. Studiul oferă
înţelegerea modului de transport al fazelor de densităţi diferite, raporturilor dintre
materialul solid şi gaz în timpul deplasării, influenţa presiunii raportată la distanţă
şi mecanismele de curgere. Acestea ajută în luarea deciziilor corecte în alegerea
sistemului de transport pneumatic pentru un anumit material.

2
 Tema aplicației. Să se calculeze o instalaţie de transport pneumatic (cu
sorb), pentru ................., de la siloz la punctul de recepţie dintr-o moară în cazul
traseului orizontal şi vertical indicat în figura de mai jos.

L1-2 cot

QGS Alimentare
solid
3
1 2

L3-4
4

Qg
sorb

Schema de principiu pentru dimensionarea energetică a instalaţiei de transport cu sorb

Date iniţiale:
- debitul în greutate al materialului solid transportat:
QGS = ................. [N/h],
- lungimea tronsoanelor L1-2 = 15 m şi L3-4 = 44 m,
- diametrul conductei, D = ........ mm = ................... m,
- diametrul particulei, d = ........ mm = .............. m,
- masa particulei, m = 3,806 · 10-5 kg,
- viteza optimă a gazului (aerului) la transportul pneumatic, vg
= 20 ÷ 30 m/s,
- acceleraţia gravitaţională, g = 9,81 m/s2,
- greutatea specifică a gazului la presiunea atmosferică, g = 12,9
N/m3.

3
Tabelul 1. Constante ale materialului
Constanta Valori
K0 - constanta de înfundare 3,1  10-5
K’0 – constanta de transport 1,8  10-5
CR – coeficient de rezistenţă 0,42
*z – constanta vitezei de regim 0,0024
s – greutatea specifică a solidului 12753 N/m3
d – diametrul particulei ....................mm
m – masa particulei .............. 10-5 kg
f – coeficient de frecare în curbă 0,30

1) Stabilirea parametrilor de transport

- Calculul concentraţiei de transport:

2
 v g2 
C = k 0  Fr = k 0  
2  [-]
 gD
 

unde: C - concentraţiei de transport [ - ],

k0 – constanta de înfundare, k0 = 3,1 · 10-5,
vg – viteza optimă de curgere a aerului, [m/s],
g – acceleraţia gravitaţională, [m/s2],
D – diametrul conductei, [m].

- Calculul debitului de gaz, Qg:

   D2 
Qg =    v g [m3/s]
 4 
unde: vg – viteza optimă de curgere a aerului, [m/s],
D – diametrul conductei, [m].

- Calculul în greutate al gazului, QGg:

QGg = g · Qg · 3600 [N/h]

unde: g – greutatea specifică a gazului la presiunea atmosferică, g =

12,9 [N/h]

4
 - Calculul debitului în greutate al solidului, Q Gs:

QGs = QGg · C [N/h]

Valoarea calculată a debitului în greutate al solidului trebuie să fie superior

cifrei impuse, funcţie de valoarea vitezei de curgere a aerului, v g.

- Calculul vitezei de regim a particulei solide în sorb, v s:

2
 v g − vs   z v s2 
  −  − =0
 v   2 gD
 p   

vg – viteza de regim a aerului,

vs – vitezei de regim a particulei solide în sorb,
vp – viteza de plutire a particulei,

4 g d s − g
vp =   [m/s]
3 CR g

unde: d – diametrul particulei solide, [m],

CR – coeficient de rezistenţă, CR = 0,42,
s – greutatea specifică a solidului, s = .............. [N/m3],
g – greutatea specifică a gazului la presiune atmosferică, g =
12,9 [N/m3]
g – acceleraţia gravitaţională
z – constanta vitezei de regim, z = 0,0024  0,0032 [-],
vp
 - coeficient de proporţionalitate,  = [-]
vg
D – diametrul conductei, [m],
g – acceleraţia gravitaţională, [m/s2].

Condiţie vs  vg; din cele două soluţii ale ecuaţiei de gradul al-II-lea se va
alege valoarea vs mai mică dar apropiată vitezei optime de curgere a aerului (vg).

- Determinarea timpului de accelerare a particulei pe prima porţiune

dreaptă, ta:

5
 Definiţie: timpul de accelerare al particulei solide reprezintă intervalul de timp
în care particula solidă sub acţiunea curentului de fluid porneşte din repaus şi
atinge valoarea vitezei de regim cu o eroare de 5%.

vs
1−
1 v s
t a = −  ln = [s]
 vs
1− 
v s

unde: vs - viteza de regim a particulei solide după atingerea timpului

vs
ta; pentru calcule practice raportul = 0,95 ,
v s
1−  '
 - este dat de relaţia:  = [ - ],
1+  '
,  - coeficient a cărui valoare este dată de relaţia:

 v   g  CR d 2
 = vg   [-]
m g 4

v  m  g
 = [-]
d 2
g   CR
4

unde: v – coeficient de impact, este dat de relaţia:

z 2 g
v = +
D v s2

m – masa particulei de grâu, [kg],

CR – coeficient de rezistenţă, CR = 0,42,
D – diametrul conductei, [m],
d – diametrul bobului de grâu, [m],
g– greutatea specifică a aerului la presiunea atmosferică, g =
12,9 [N/m3],
g – acceleraţia gravitaţională.
z – constanta vitezei de regim, z = 0,0024  0,0032.

- Determinarea lungimii porţiunii de accelerare a particulei solide, L a

[m]:

6
   −1 1 −   e − t 
a

La = ta  vs 1 +  ln  [m]

    ta 1−  

unde: ta – timpul de accelerare.

2) Calculul pierderilor de presiune la curgerea fluidului bifazic gaz-

solid

2.1) Calculul pierderilor de presiune pe tronsonul 1 – 2

-Pierderea de presiune în sorb și pe prima porțiune orizontală:

1 QGS  (vs − vsi )

pa = si   vg   g +
2
[N/m2]
2 g   D2
3600  g 
4

7
unde: si – coeficientul de impact în sorb, = 2;
g - greutatea specifică a aerului la presiune atmosferică, g = 12,9
[N/m3];
vsi – viteza de regim iniţială a particulei solide, vsi = 0 [m/s].

- Pierderea de presiune în sorb:

p1 +pa = pat [N/m2]

unde: p1 – pierderea de presiune în sorb;

pat – presiunea atmosferică, = 1,013  105 N/m2;

pa - pierderea de presiune în sorb şi pe prima porţiune orizontală;

- Pierderea aparentă de presiune pentru aerul curat pe prima porţiune

dreaptă, L1-2:
2
L1− 2 vg
p1-2 = g aer     [N/m2]
D 2 g

unde: g aer – greutatea specifică a aerului curat, = 1 [N/m3];

 - coeficient adimensional funcţie de regimul de curgere caracterizat

prin nr. lui Reynolds şi rugozitatea relativă a conductei,  = 0,023.

- Pierderea de presiune reală la curgerea aerului curat prin tronsonul 1-2 se

calculează cu relaţia:

p1-2 = p1 - p1 − 2  p1  p1− 2
2
[N/m2]

unde: p1 – presiunea în sorb.

- Calculul pierderilor de presiune la curgerea fluidului bifazic pe tronsoane

rectilinii (tronsonul 1 – 2).

8
 În transportul pneumatic al materialelor solide dispersate într-un gaz la
stabilirea relaţiilor pentru calculul pierderilor de presiune, trebuie avut în
considerare efectele combinate ale interacţiunilor: particule solide – conducta de
transport; granule transportate – mediul de dispersie; ciocnirile dintre particulele
solide. Acestea conduc la consumuri de energie, din energia fluidului purtător,

9
ceea ce determină majoritatea pierderilor de presiune faţă de cele
corespunzătoare fluidului omogen purtător.

- Pierderea de presiune la transportul amestecului bifazic gaz – particule

solide se determină cu relaţia:

(p1)1-2 = p1-2  (1 + K1  C) [N/m2]

unde: K1 – coeficient experimental având valoare practică, este dat de relaţia:

s
K1 = 1,3  K’ 1 = 1,3  în care s este dat de relaţia:


2
2
v v v
s = s1   z + , unde: Fr1 = g1 şi  = p
vg1 vs1
 Fr1 gD vg1
vg1

K’1 - coeficient experimental având valoare obţinută în laborator;

C - concentraţia de transport.

- Pierderea de presiune în punctul 2 (la capătul tronsonului 1 – 2):

p2 = p1 – (p1)1-2 [N/m2]

- Determinarea greutăţii specifice şi a vitezei gazului în punctul 2 (g2, vg2) se

face cu relaţia:
p2
g2 = g1  [N/m3],
p1

p2
vg2 = vg1  [m/s]
p1

- Calculul vitezei de regim a particulei solide în punctul 2:

2
 v g 2 − vs 2 
 −  z  v s 2 −  = 0 , unde  = p
 2
v
- 
 v  gD 2 vg 2
 p 

- condiţie: vs2  vg2.

10
 2.2) Pierderea de presiune la transportul amestecului în zona cotului, zona 2
– 3.

- Pierderea de presiune la transportul aerului curat prin cot:

vg 2   g 2
2

p2-3 =   [N/m2]
2g

unde:  = 0,50.

- Pierderea de presiune la transportul amestecului bifazic în zona cotului

(în ipoteza că, K1C = K1]:

(p1)2-3 = p2-3  (1 + K1C  C) [N/m2]

- Viteza particulei solide la ieşirea din cot se calculează cu formula:

vS3 = vS2  e-f [m/s]


unde:  = , unghiul curbei în radiani.
2

- Pierderea de presiune la reaccelerarea particulei solide se

determină cu relaţia:
QGs (vS 2 − vS 3 )
(p2)2-3 = [N/m2]
D 2
3600  g 
4

- Presiunea în punctul 3:

p3 = p2 - (p2)2-3 [N/m2]

- Calculul greutăţii specifice şi a vitezei gazului în punctul 3:

11
 p3
g3 =  g  [N/m3],
2
p2

p2
vg3 = vg  [m/s]
2
p3

2.3) Pierderea de presiune la deplasarea amestecului bifazic pe tronsonul

3-4:

- Pierderea de presiune aparentă pentru aerul curat:

v 2 g 3  L3− 4
p3-4 =  g    3
2 g  D

- Pierderea de presiune reală la curgerea aerului curat prin tronsonul

3-4 se calculează cu relaţia:

p3− 4 = p3 − p 2 3 − 2  p3  p3− 4 [N/m2]

- Pierderea de presiune la deplasarea amestecului bifazic gaz – solid

se determină cu relaţia:

(p1)3-4 = p3-4  (1 + K1  C) [N/m2]

3) Pierderea totală de presiune:

ptot = pa + (p1)1-2 + (p1)2-3 + (p2)2-3 + (p1)3-4 [N/m2]

4) Puterea utilajului (ventilator sau suflantă):

ptot
g  Qg 

P= [kW]


unde:  - randamentul mecanic al utilajului, = 0,7;

 - greutatea specifică a apei, = 10330,49 [N/m3].

12