Cuprins

1.Capitolul I Amestecuri de formare, forme de turnare temporara. Rezistenta la compresiune

1.1.Consideratii generale

1.2.Caz concret

2.Capitolul II Consideratii teoretice privind experimentul factorial

2.1.Definirea experimentului factorial

2.2.Etapele experimentului

3. Capitolul III Analiza si interpretarea rezultatelor

3.1.Construirea programului (matricea program, explicatii)

3.2.Tabelul cu rezultate

3.3.Calculul coeficientului de regresie

3.4.Construirea histogramei

3.5.Verificarea adecvantei modelului

4.Capitolul IV Concluzii

Bibleografie
 Capitolul I
AMESTECURI DE FORMARE, FORME DE TURNARE TEMPORARA.

REZISTENTA LA COMPRESIUNE

1.1.Consideratii generale

Amestecul de formare este materialul granular folosit la materializarea formelor

temporare, fiind compus din nisip cuaros, argil i ap in cazul amestecului de formare obinuit.
Acesta, are rolul de a mentine metalul in forma de turnare pana la solidificare, dupa ce se extrage
modelul.Poate fi natural sau sintetic, in general nisip, lianti si materiale auxiliare.
Amestecurile naturale contin nisip brut cu liant natural, iar cele sintetice, nisipuri de turnatorie,
lianti si materiale auxiliare care au fost supuse in prealabil unor operatii de preparare.
Reeaua de turnare este ansamblul de canale prin care materialul topit ptrunde n
cavitatea de turnare.Pentru formarea reelei de turnare se utilizeaz modele corespunztoare.
Rsuflatorile denumesc ansamblul de canale special executate n forma ed turnare prin
care se asigur eliminarea aerului i a gazelor rezultate la turnare .
Modelul este elementul folosit la formare, avnd configuraie i dimensiuni apropiate de
cele ale piesei turnate.El se execut din una,dou,(semimodele) sau mai multe pri,n funcie de
configuraia geometric a piesei.
Miezul este o parte distinct a formei de turnare, cu ajutorul cruia se obine configuraia
interioar a pieselor turnate.
Turnabilitatea este o mrime relativ, apreciat comparativ, pe tipuri de materiale.Se
exprim prin calificative:foarte bun, bun, satisfctoare, slab, necorespunztoare.Proprietile
fizice care influieneaz turnabilitatea sunt: fuzibilitatea,fluiditatea, tensiunea superficial,
contracia la solidificare etc.
Fuzibilitatea este proprietatea metalelor i aliajelor de a trece n stare topit printr-un
aport minim de cldur din exterior.Cantitativ, fuzibilitatea este exprimat prin temperatura de
topire, specificat fiecrui material n parte.Din acest punct de vedere se deosebesc materiale
greu fuzibile(Ttop>1000C) ca W,V,Ti,Co i uor fuzibile(Ttop<1000 C) ca Al,Pb,Sn.
Tensiunea superficial este fora care se manifest tangenial la suprafaa lichidelor
datorndu-se interaciunii dintre atomii de la suprafaa lichidului i cei din interiorul lui.
Turnarea este procedeul tehnologic de realizare a pieselor prin introducerea unui
material metalic n stare lichid ntr-o cavitate special executat.Prin solidificarea topiturii
rezult piesa tunat care reproduce configuraia i dimensiunile cavitii.
 Forma de turnare este un element sau un ansamblu de elemente ce cuprind o cavitate,
obtinuta cu ajutorul modelului, in care, prin turnarea materialului metalic lichid, se obtine dupa
solidificarea acestuia piesa turnata.
Dimensiunile modelului vor trebui sa fie mai mari ca ale piesei finite cu valoare
procentuala a contractiei metalului din momentul umplerii formei pana la temperatura ambianta.
Valorile contractiei liniare:
Fonta cenusie 1%
Fonta maleabila 1,50%
Otel 1,82,5%
Bronz 1,25%
Forma temporar reprezint forma de turnare ce se execut din amestec de formare
obinuit(nisip i argil) sau special (nisip i liant special) i care este folosit la o singur turnare,
distrugndu-se pentru extragerea piesei turnate.
Forma semipermanent este forma de turnare ce se execut din ciment, ipsos, amot,
i care este folosit la cteva turnri dup uoare reparaii intermediare.
Suprafaa de separaie-suprafaa, de obicei, plan, care separ semiformele.
Formarea-operaia tehnologic manual sau mecanizat ce const n realizarea formei de
turnare.

Fig.1 Forma de turnare

 1.2.Caz concret

Incercarea de compresiune monoaxiala

Incercarea la compresiune monoaxiala se utilizeaza pentru determinarea rezistentei la
forfecare a pamanturilor argiloase, cu exceptia celor neomogenizate (prezentand concretiuni,
separatiuni nisipoase etc.). Incercarea se efectueaza, de regula, pe epruvete netulburate. Cand se
aplica epruvetelor de material tulburat, daca acestea au practic porozitate si umiditate cu cele
naturale, incercarea poate servi la stabilirea sensitivitatii pamantului.

Fig.2 Stanta pentru prepararea probei supuse la compresiune

monoaxiala

Incercarea la compresiune monoaxiala se poate efectua in doua variante:

cu viteza de deformare axiala constanta impusa si masurarea eforturilor unitare normale

care rezulta;
cu eforturi unitare normale impuse si masurarea deformatiilor axiale care rezulta.
Se prefera prima varianta.
Metoda consta in aplicarea in mod continuu asupra epruvetei de pamant a unei incercari
axiale, uniform crescatoare, pentru a se stabili:

rezistenta la compresiune monoaxiala

deformatia axiala specifica, corespunzatoare atingerii rezistentei la compresiune
monoaxiala
 Fig.3.Aparat pentru compresiune monoaxiala: 1 micrometru comparator; 2 proba de pamant

Din materialul care urmeaza a fi supus incercarii se extrage o epruveta cu stanta metalica
prevazuta cu cutit si guler si unsa in prealabil cu ulei sau vaselina. Dupa indepartarea cutitului si
a gulerului se niveleaza cele doua baze si se scoate epruveta din stanta, indepartandu-se cele
doua bucati ale stantei prin alunecare pe directia generatoarei.
Diametrul epruvetelor cilindrice este de minimum 35 mm, iar inaltimea de minimum 70
mm. Pentru pamanturile care se preteaza la luarea de epruvete cilindrice (de exemplu marne), se
pot fasona epruvete prismatice cu baza patrata, avand latura bazei cuprinsa intre 40 si 100 mm,
pastrandu-se un raport egal cu aproximativ 2 intre inaltime si latura bazei.
In vederea aplicarii incarcarii axiale se pot folosi diferitele tipuri de aparate, cu viteza de
incarcare impusa. Aparatul trebuie sa permita o deformatie specifica de cel putin 20%.
Sensibilitatea trebuie sa fie de minimum 102 N/mm2 pentru eforturi si de 0.01 mm pentru
deformatii.
Un tip de aparat pentru incarcarea la compresiune monoaxiala frecvent intalnit in
laboratoarele geotehnice este aratat in figura 3.
In lipsa acestuia poate fi utilizat si aparatul triaxial.
 In cadrul experimentului nostru am folosit 2 tipuri de nisipuri: nisip cu granulatie mica si
nisip cu granulatie mare, respectiv cel cu granulatie fina a avut umiditate 8%, respectiv 10%.
Acelasi lucru a fost valabil si pentru nisipul cu granulatie mare.

Primul pas in elaborarea experimentului a fost de a lua din fiecare cutie de nisip o proba.

Am avut la dispozitie 4 cutii de nisip si anume:

cutia nr 1: nisip granulatie mica, umiditate 8%

cutia nr 2: nisip granulatie mica, umiditate 10%
cutia nr 3: nisip granulatie mare , umiditate 8%
cutia nr 4: nisip granulatie mica, umiditate 10%

Fig.4 Tava cu nisip

 Pasul 2,se ia o proba din cutie si se masoara pe un cantar electronic.

Fig.5 Cantar electronic

Pasul 3, dupa ce proba a fost cantarita se aseaza in aparat si primeste 2 sau 6 lovituri.
Fiecare proba de nisip va primi atat 2 lovituri, cat si 6 lovituri.

Fig.6Soneta
 Pasul 4, dupa ce piesa a fos presata aceasta se ia si se aseaza la aparatul de forfecare unde
se va efectua testul.

Fig. 7 Aparatul de forefecare

Pe linia gradata a aparatului se va putea citi rezistenta la forfecare.

 Capitolul II

CONSIDERATII TEORETICE PRIVIND EXPERIMENTUL FACTORIAL

2.1.Definirea experimentului factorial

Experimentul factorial este un experiment in care se iau in calcul doi sau mai multi
factori cu valori posibile pe mai multe nivele care urmeaza a fi combinate si analizate.
Acest tip de experiment permite celui care observa sa analizeze efectul fiecarui factor in
parte si intre factori.In majoritatea cazurilor pentru fiecare factor de obicei se iau doua valori una
superioara si una inferioara.

2.2.Etapele realizarii experimentului

1.Dimensionarea expedimentului

Pentru problema de dimensionare a experimentul trebuie stabilit numrul minim de

experimente necesare. Stabilirea acestui numr se realizeaza cu formula :

N = pk

n cazul nostru,

k=3 factori de influen } N= 8 experiente

p=2 numrul de nivele pe care iau valori variabilele

2.Alegerea factorilor de influen i a valorilor lor

n aceast etap,se stabileste nivelul de baz a fiecrui factor i intervalul lor de variaie
(pe baza nivelelor inferioare i superioare a fiecruia), innd seama de restriciile de natur
tehnic i de condiiile concrete disponibile.
 3.Construirea matricei program

Matricea se construieste din valori codificate +1/-1, inndu-se cont de anumite restricii.
Numrul de valori de pe o treapt trebuie s fie egal cu numrul de valori de pe cealalt treapt;
Alternarea semnelor +/- se face dup o logic bine determinat cel mai usor fiind construit de
matricea 2k-1.
X0 este variabil fictiv care trebuie introdus pentru a universaliza, astfel nct formula
de calcul a coeficienilor de regresie s fie universal valabil i intotdeuna sa aiba valoarea
+1,factorii care sunt luati in discutie sunt X1,X2 si X3. Pentru a verifica corectitudini matricei se
ataeaz fiecrei linii din experiment o simbolizare dup cum urmeaz:
dac toi factorii sunt pe nivelul inferior (-1), atunci linia respectiv o simbolizm
cu (1);
dac cel puin un factor este pe nivelul superior (+1), atunci i se ataeaz literele
mici ale alfabetului , corespunztoare numrului de ordine al factorului.
In unele situatii se poate intampla sa nu se foloseasca toate valorile experimentului,ci se
folosesc doar o parte din ele si se numeste fractional.
Daca experimental necesita un volum prea mare de munca (multi parametric) sau nu se
pot regla la valorile maxime experimental ramas se numeste fractional.

4.Efectuarea propriu-zisa a experimentului pentru fiecare caz in parte (linie)

Se efectueaza mai multe replici si se fac calculele necesare.

5. Calcularea valorilor

Calcularea valorilor individuale a mediilor a dispersiilor si se face verificarea

omogenitatii dispersiilor cu ajutorul unui criteriu (criteriu de normalitate).

6.Calcularea coeficientului de regresie aintervalului de incredere precumsi a

pragului de semnificatie.

Daca in urma calculelor coeficientului factorului xi este pozitiv rezulta ca factorul are o
influenta direct proportional (daca el creste creste si functia studiata).Daca coeficientul factorului
este negative rezulta ca factorul are o influenta invers proportional, negativa si rezulta un polinon
liniar.

7. Calculul functiei Qexpstudiate

Se calculeaza diferenta procentelor intre Qexp si Qcalc
Dand valori se obtine functia de raspuns care se compara cu valoare din table.
 Capitolul III

ANALIZA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Pentru problema de dimensionare a experimentul trebuie stabilit numrul minim de

experimente necesare. Stabilirea acestui numr se realizeaza cu formula :

N = pk
unde :

N - numarul de experimente
k numarul de factori luati in considerare
p - numrul de nivele pe care iau valori fiecare factor

Stabilirea volumului minim de experimente necesare

k=3 factori de influen

p=2 numrul de nivele pe care iau valori variabilele

Rezulta deci:

N= 23= 8

N=8 (experimente)

ALEGEREA FACTORILOR DE INFLUEN I A VALORILOR LOR

n aceast etap,se stabileste nivelul de baz a fiecrui factor i intervalul lor de variaie
(pe baza nivelelor inferioare i superioare a fiecruia), innd seama de restriciile de natur
tehnic i de condiiile concrete disponibile.
 3.1 Construirea matricei program

Matricea se construieste din valori codificate +1/-1, inndu-se cont de anumite

restricii.Numrul de valori de pe o treapt trebuie s fie egal cu numrul de valori de pe cealalt
treapt.
Alternarea semnelor +/- se face dup o logic bine determinat cel mai usor fiind
construit de matricea 2k-1.
X0 este variabil fictiv care trebuie introdus pentru a universaliza, astfel nct formula
de calcul a coeficienilor de regresie s fie universal valabil i intotdeuna sa aiba valoarea
+1,factorii care sunt luati in discutie sunt X1,X2 si X3.
Pentru a verifica corectitudini matricei se ataeaz fiecrei linii din experiment o
simbolizare dup cum urmeaz:

Tab.1 Matricea program a experimentului

Nr. Crt. X0 X1 X2 X3 Y
1 +1 -1 +1 +1 Y1
2 +1 -1 +1 -1 Y2
3 +1 -1 -1 +1 Y3
4 +1 -1 -1 -1 Y4
5 +1 +1 +1 +1 Y5
6 +1 +1 +1 -1 Y6
7 +1 +1 -1 +1 Y7
8 +1 +1 -1 -1 Y8

EFECTUAREA MSURTORILOR I REALIZAREA MATRICEI CU VALORI

REALE

Factorii care sunt luati in discutie in acest proiect sunt :

X1 Gradul de indesare [nr. de lovituri]

X2 Umiditatea [%]
X3 Granulatia [mm] (M = 0.32 [mm]) (m = 0.16 [mm])
Y Rezistenta la compresiune [kPa]
 3.2 Tabelul cu rezultate

Tabelul 2 .Matricea cu valori reale

Nr. Crt. x1 x2 x3 y
1 2 10 M 33
2 2 10 m 30
3 2 8 M 32
4 2 8 m 26
5 6 10 M 64
6 6 10 m 60
7 6 8 M 56
8 6 8 m 52

Tabelul 3.Matricea program a experimentului

Nr. Crt. x0 x1 x2 x3 y
1 +1 -1 +1 +1 33
2 +1 -1 +1 -1 30
3 +1 -1 -1 +1 32
4 +1 -1 -1 -1 26
5 +1 +1 +1 +1 64
6 +1 +1 +1 -1 60
7 +1 +1 -1 +1 56
8 +1 +1 -1 -1 52

Tabelul 4.Tabelul cu rezultate

Nr.Crt. x0 x1 x2 x3 y ys yl ys yl
1 +1 -1 +1 +1 33 35 33 6.06 0
2 +1 -1 +1 -1 30 30.75 30 2.50 0
3 +1 -1 -1 +1 32 29.75 32 7.03 0
4 +1 -1 -1 -1 26 25.50 26 1.92 0
5 +1 +1 +1 +1 64 62.75 64 1.95 0
6 +1 +1 +1 -1 60 58.50 60 2.50 0
7 +1 +1 -1 +1 56 57.50 56 2.67 0
8 +1 +1 -1 -1 52 53.25 52 2.40 0
 3.3 Calculul coeficientilor de regresie

Calculul coeficienilor factorilor de influen se realizeaz prin dou modele.

Modelul matematic ce urmeaz a fi aplicat n prima faz, ca urmare a prelucrrii
rezultatelor msurrilor este de forma:

A.Modelul scurt

YS = b0+b1x1+b2x2+b3x3

Coeficienii variabilelor se calculeaza astfel:

b0 = 33+30+32+26+64+60+56+52) = 44.125

b1 = -33-30-32-26+64+60+56+52) = 13.875

b2 = 33+30-32-26+64+60-56-52) = 2.625

b3 = 33-30+32-26+64-60+56-52) = 2.125

ys1 = 44.125-13.875+2.625+2.125 = 35

ys2 = 44.125-13.875+2.625-2.125 = 30.75

ys3 = 44.125-13.875-2.625+2.125 = 29.75

ys4 = 44.125-13.875-2.625-2.125 = 25.50

ys5 = 44.125+13.875+2.625+2.125 = 62.75

ys6 = 44.125+13.875+2.625-2.125 = 58.50

ys7 = 44.125+13.875-2.625+2.125 = 57.50

ys8 = 44.125+13.875-2.625-2.125 = 53.25

 B.Modelul lung

Pentru a vedea interaciunea dintre factori i efectul acesteia asupra funciei obiectiv,
modelului matematic ce urmeaz a fi aplicat n a doua faz, ca urmare a prelucrrii rezultatelor
msurrilor este de forma:

Yl = YS+b12x1x2+b13x1x2+b23x2x3+b123x1x2x3

Coeficienii variabilelor se calculeaza astfel:

b12= = 1.375

b13= = - 0.125

b23= = - 0.375

b123= = 0.375

yl1 = 30- 1.375-0.375+0.125-0.375 = 33

yl2 = 30.75- 1.375+0.375-0.125+0.375 = 30

yl3 = 29.75+1.375+0.375+0.125+0.375 = 32

yl4 = 25.50+1.375-0.375-0.125-0.375 = 26

yl5 = 62.75+1.375-0.375-0.125+0.375 = 64

yl6 = 58.50+1.375+0.375+0.125-0.375 = 60

yl7 = 57.50- 1.375+0.375-0.125-0.375 = 56

yl8 = 53.25- 1.375-0.375+0.125+0.375 = 52

 C.Verificarea rezultatelor cu ajutorul modelelor matematice obinute

ABATEREA I ADECVAN COEFICIENTLUI YS

Pentru a controla concordana ntre funcia obiectiv obinut experimental i valorile

estimate cu ajutorul celor dou modele matematice identificate, pentru verificare am calculat
cele 8 linii din matricea experimentului.

Asi=100-ysi

= 6.06 => As1=100-ys1=93.94

= 2.50 => As2=100-ys2=97.50

= 7.03 => As3=100-ys3=92.96

= 1.92 => As4=100-ys4=98.08

= 1.95 => As5=100-ys5=98.05

= 2.50 => As6=100-ys6=97.50

= 2.67 => As7=100-ys7=97.33

= 2.40 => As8=100-ys8=97.60

 EROARE I ADECVAN ALE COEFICIENTLUI Yl

Ali=100-yli

= 0 => Al1=100-yl1 = 100

= 0 => Al2=100-yl2 = 100

= 0 => Al3=100-yl3 = 100

= 0 => Al4=100-yl4 = 100

= 0 => Al5=100-yl5 = 100

= 0 => Al6=100-yl6 = 100

= 0 => Al7=100-yl7 = 100

= 0 => Al8=100-yl8 = 100

Tabelul 5.Tabelul cu rezultate finale

Nr.Crt. x0 x1 x2 x3 y ys yl ys yl As[%] Al[%]

1 +1 -1 +1 +1 33 35 33 6.06 0 93.94 100
2 +1 -1 +1 -1 30 30.75 30 2.50 0 97.50 100
3 +1 -1 -1 +1 32 29.75 32 7.03 0 92.97 100
4 +1 -1 -1 -1 26 25.50 26 1.92 0 98.08 100
5 +1 +1 +1 +1 64 62.75 64 1.95 0 98.05 100
6 +1 +1 +1 -1 60 58.50 60 2.50 0 97.50 100
7 +1 +1 -1 +1 56 57.50 56 2.67 0 97.33 100
8 +1 +1 -1 -1 52 53.25 52 2.40 0 97.60 100
 Reprezentarea grafica a rezultatelor

44,125

13,875

2,625 2,125 1,375

0,375

b0 b1 b2 b3 b12 b13 b23 b123

-0,125 -0,375

Coeficienti de regresie negativi b13 si b23

 Adecvanta Ys
99
98
97
96
95
94 As
93
92
91
90
1 2 3 4 5 6 7 8

Rezistenta la Compresiune
70

60

50
Rezistenta [kPa]

40
y
ys
30
yl

20

10

0
1 2 3 4 5 6 7 8
 Capitolul IV

Concluzii

In urma experimentului realizat se poate observa faptul ca cel mai important factor este
X1 si anume Gradul de Indesare ( numarul de lovituri) .
Gradul de Indesare se caracterizeaz prin ndesarea pmnturilor granulare (nisip i
pietri) n funcie de indicele porilor i de indicii porilor corespunztori greutii volumice
minimale i greutii volumice maximale.

Al doilea factor de importanta este X2 si anume Umiditatea, (w); reprezint raportul

dintre masa apei din porii unei probe de pamant si masa uscat a acesteia.
Rezultatul se exprima n procente, conform urmtoarei relatii de calcul:

w = (mw/md)*100

Al treilea factor de importanta este X3 si anume Granulatia

Granulozitatea (distribuia granulometric) reprezint repartiia procentual dup mrimi,
a granulelor (particulelor) componente ale fazei solide a pmnturilor.
Se reprezint sub forma unei curbe granulometrice, pe care se definesc diametre
procentuale reprezentnd dimensiunea particulelor corespunztoare procentului respective pe
curba granulometric.

Al patrulea factor de importanta este o corelare intre factorul X1 si X2 si anume Gradul

de Indesare si Umiditatea.

Factorii X2 Umiditatea si X3- Granulatia in urma calculelor au valori apropiate spre

deosebire de factorul X1 - Gradul de Indesare care are o valoare de aproximativ 5 ori mai mare.

Se poate observa faptul c, valorile obinute cu ajutorul primului model (modelul scurt)se
apropie n proporie de peste 98% de valorile msurate.
Atunci cnd complexitatea modelului matematic crete (modelul lung) se observ ca
rezultatul coincide in proportie de 100% cu valoarea masurata pe toate cele 8 linii calculate.
 Bibliografie

1. http://mmut.mec.upt.ro/mvasile/Lab1_p.pdf
2. http://www.qreferat.com/referate/mecanica/Turnarea-in-forme-nepermanente617.php
3. https://en.wikipedia.org/wiki/Factorial_experiment
4. Suport de curs Proiectarea Experimentelor UPT;Sef lucr.dr.ing. Gabriel MALAIMARE
5. http://www.sim.tuiasi.ro/wp-content/uploads/DiaconescuG.Barbu-Tehnologia-turnarii-
lucrari-practice.pdf
6. http://www.sim.tuiasi.ro/wp-content/uploads/DiaconescuG.Barbu-Tehnologia-turnarii-
lucrari-practice.pdf