UNIVERSITATEA

POLITEHNICA
BUCURESTI

Facultatea :

PROIECT
TEHNOLOGIA
MATERIALELOR
STUDENT:
Data :

Facultatea

Bucsa
extensibila

INDRUMATOR :

student:
Grupa:
Anul :

CUPRINS
1.

Enuntul temei de casa

1.1 comanda serial care a genrat tema
1.2 tema de necessitate

2. Analiza rolului functional al piesei

2.1 Functii elementare
2.2 Determinarea proprietatilor de material necesare executiei piesei

3. Caiet de sarcina
3.1 Stabilirea sistemului de notare
3.2 Ierarhizarea proprietatilor

4. Alegerea materialului obtim

5. Stabilirea tipurilor semifabricatului
6. Prezentarea pe scurt a

variante de procedee tehnologice

7. Analiza tehnologica si alegerea variantei obtime

8. Bibliografie

1.

ENUNTUL TEMEI DE CASA

1.1 COMANDA SERIAL CARE A GENRAT TEMA

Sa se proecteze procesul tehnologic obtim de realizare a piesei SUPAPA

DE ADMISIE,in conditiile de productie industrial , seria de fabricatie fiind Q=
10.000 buc/an
1.2 TEMA DE NECESITATE
Desenul de executie cu conditile tehnice impuse se prezinta in figura de
mai jos:

Poate fii considerata ca fiind unitatea de baza a unui produs, iar obtinerea
pieselor finite-scopul direct al majoritatilor proceselor tehnologice aplicate in
constructia de masini si aparate.
Orice piesa poate fii caracterizata prin trei elemente:
- compozitie
- structura
- forma
Compozitia piesei este corespunzatoare de fapt compozitiei materialului
piesei care precede in general structura si forma. Ea se poate realize in doua
moduri:
- prin schimbare in stare fizica, incluzand starea lichida;
- fara schimbare de stare fizica;
Structura piesei trebiue sa asigure proprietatile impuse, fie de procesul de
prelucrare, fie de conditia de exploatare.
Ea poate fii deci:
- o structura de prelucrare, care sa confere materialului o prelucrabilitate
obtima;
5

- o structura de utilizare, care sa confere materialului proprietatile obtime

cerute de functionarea pieselor.
In practica la multe categorii de materiale metalice este posibil sa semodifice
structura prin tratamente termice, astfel la inceput ia sa fie o structura de
prelucrare si apoi o structura de utilizare.
Forma piesei este un elemet complex si include: configuratie intinderea si
pozitia reciproca a suprafetelor care delimiteaza piesa, dimensiunile si precizia
dimensionala, gradul de netezire al suprafetelor.
Forma piesei se poate obtine:
- prin schimbarea starii fizice a materialului piesei
- prin schimbarea starii chimice simultan cu obtinerea compozitiei
- prin redistribuirea materilului
- prin aglomerarea de pulberi
- prin indepartarea de material
- prin adaugare de material

2 ANALIZA ROLULUI FUNCTIONAL AL PIESEI

2.1

FUNCTII ELEMENTARE

Cunoasterea rolului functional este prima etapa in proiectarea oricarui

process tehnologic de realizare a piesei respective, deoarece se face in primul rand
o proiectare functionala care trebuie sa se coreleze cu proiectarea tehnologica a
piesei.
Rolul functional al piesei este dat de rolul functional al fiecarei suprafete in
parte ce delimiteaza piesa in spatiu de aceea, in primul rand se stabileste rolul
functional al fiecarei suprafete folosind metoda de analiza monofunctionala a
suprafetelor, ce presupune parcurgerea unor etape.
Turnabilitatea este proprietatea tehnologica globala, care reflecta
comportarea materialelor in raport cu procedeele tehnologice din grupa turnarii.
Turnabilitatea materialelor este o marime relativa, apreciata comparative pe tipuri
de materiale. Ea este exprimata prin calificative: - foarte buna
buna
satisfacatoare
6

slaba
necorespunzatoare
Turnabilitatea materialelor metalice depinde implicit de proprietatile
fizico- chimice care influenteaza turnarea materialului. Ea poate poate fii
inbunatatita prin alegerea juodicioasa a procedeului de turnare si a parametrilor
procedeului tehnologic de turnare ( calitatea formei de turnare, regimul de lucru
etc).
Proprietatile fizice care influenteaza turnarea materialelor sunt:
fuzibilitatea
fluiditatea
contractia
segregarea
absortia gazelor
Fuzibilitatea este proprietatea materialelor de a trece in stare topita.
Cantitativ, ea este exprimata prin temperature de topire, specifica fiecarui material
in parte. Aceasta proprietate intereseaza in cazul turnari la cald.
Dupa cum se poate remarca, fluiditatea unui aliaj poate fii inbunatatita prin
adaptarea corespunzatoare a elementelor variabile ale procesului de turnare
( natura materialului, forma de turnare si tehnologia de lucru ).
Conatractia este proprietatea materialelor metalice de asi modifica volumul
in timpul solicitarii ( majoritatea materialelor au o densitate mai mare in stare
solida decat in stare lichida ). Datorita cintractiei, in piesele turnate se pot forma
goluri de contractie, numite retasuri. O alta consecinta a contractiei este aparitia
tensiunilor interne la piesele cu sectiuni variabile, care duc la deformare sau la
fisurarea piesei.
Segregarea este separarea constituentilor unui amestec eterogen, astfel
incat distributia acestora nu mai este uniforma; ea se manifesta prin
neomogenizarea aliajului la solidificare, in diferite zone ale piesei turnate, putand
sa apara segregatii zonale ( macrosegregatii ) si segregatii dendritice
( microsegregatii ).
Tendinta mai mare de segregare au aliajele care sunt constituite din
componenti cu densitati cu mult diferite. Pentru preantampinarea aparitiei
segregatiei se pot folosii procedee speciale de turnare, racier rapida in intervalul
de solidificare, urmata de o racier lenta, pentru eliminarea tensiunilor interne, sau
de aplicarea unui tratament termic de recoacere de omogenizare;
Absortia gazelor exprima proprietatea topiturilor de a dizolva gaze. Gradul
de absortie creste o data cu marirea fluiditatii aliajului. Gazelle inglobate in
topitura, daca nu sunt eliminate la timp, pot produce la solidificare goluri in
materialul piesei, numite sufluri.
In proprietatea de turnare si defectele piesei turnate exista o stransa
legatura, de aceea pentru prevenirea aparitiei defectelor trebuie avut in vedere, in
primul rand, inbunatatirea acestor proprietati, adica a turnabilitati materialului
( aceasta se poate realiza printr-o alegere judicioasa a procedeului si a
tehnologiei de turnare )
7

Proprietatile fizice cele mai importante ale materialelor in stare lichida, de

care depinde calitatea produsului de turnare, sunt vascozitatea si tensiunea
superficiala.
Vascozitatea este frecarea dintre straturile interioare ale unui lichid care se
deplaseaza cu viteze diferite. Este proprietatea fizica determinate pentru vitaza de
curgere a topirii si, implicit defineste capacitatea materialului de a umple toate
volumele cavitatii formei de turnare( nansamble procese sau favorizate din valori
mici ale vascozitati). Vascozitatea influenteaza si caracterul curgerii ( laminar sau
tulburent ) materialul lichid in interiorul formei de turnare.
Pentru o umplere usoara a cavitati este preferat regimul turbulent, dar cu
turbulenta excesiva poate cauza determinarea peretilor formei ( la formele turnate
sau la celelalte, cand se folosesc retele de turnare temporare ) si implicit generarea
de incluziuni in piesa.
Vascozitatea determina gradul de mobilitate al particulelor din topitura
(astfel, ea variaza in functie de compozitia chimica a topituri, de exemplu, aliajele
eutectice au vascozitate minima datorita unei mobilitati mai ridicate a particulelor
elementare) si de temperature ( vascozitatea scade cu cresterea temperaturii topirii
). O alta posibilitate de scdere a vascozitati materialelor de turnare este cresterea
presiunii la care se desfasoara procesul tehnologic ( turnarea cu suprapresiune ).
Tensiunea superficiala exprima comportarea unui lichid la interfata cu un
alt mediu, luand in considerare energia superficiala. Datorita acesteia, topirile tind
sa asi micsoreze suprafata libera, corespunzator unei energii minime. De aceasta
proprietate fizica
depind procesele de elaborare si de turnare ale materilelor, precum si
fenomenele de coagulare , segregatie si de absortie a gazelor.
Tensiunea superficiala ofera posibilitatea separarii materialului piesei in
raport cu materialului formei de turnare ( fara ca materialul piesei sa patrunda in
pori materialului formei), precum si modul de umplere a cavitatii formei .
Pentru valorile ridicate ale tensiunii superficiale se obtine o separatie
buna, dar cu un grad redus de umplere a formei ( de exemplu in cazul turnarii la
presiune jore unde , pentru a se preantampina acest fenomen , se poate recurge,
dupa caz , fie la proectarea corespunzatoare a formei piesei si a retelei de turnare ,
si/sau alegerea judicioasa a procedeului de turnare, cu sau fara suprapresiune).
Proiectarea formei piesei turnate trebuie sa tina seama de marimea tensiuni
superficiale a materialelor aflate in stare lichida sau lichido- vascoasa astfel incat
sa se realizeze umplerea completa a cavitati formei ( din aceasta cauza exista
prescriptii ce limiteaza grosimea limita a peretelui piesei , precum si diametrul
minim al retelei de turnare ). De tensiunea superficiala depinde si rugozitatea
suprafetei piesei turnate
Rolul functional este elemental de plecare in orice proiect al oricarei
piese.Rolul functional al piesei in ansamblu este dat de rolul functional al
fiecarei suprafete in parte .
Pentru a determina rolul functional al fiecarei suprafete in parte va trebui
sa folosim METODA DE ANLIZA MACROFUNCTIONALA a suprafetei
care presupune parcurgerea urmatoarelor etape :
8

1)
Descompunerea piesei in suprafete cele mai simple care o
delimiteaza in spatiu (plane, cilindrice, conice , elicoidale evolveidale cicloidale
etc)
2)
Notarea tuturor suprafetelor ce delimiteaza piesa in spatiu ,
pornind de la o axa sau suprafata de dimensionare maxime intr-o anumita
ordine (sensul trigonometric ascendant etc)
3)
Analiza fiecarei suprafete in parte din urmatoarele puncte de
vedere :
I) forma geometrica
II) dimensiunile de gabarit
III) precizia dimensionala
IV ) precizia de forma
V) precizia de pozitie
VI) gradul de netezire
Stabilirea tipului de suprafata si al rolului functional posibil tinand cont
ca exista :
- suprafete de asamblare ;
- suprafete functionale ;
- suprafete tehnologice ;
- suprafete auxiliare;
Stabilirea rolului functional al piesei facnd analiza sintactica si colectiva
pentru fiecare tip de suprafete luate in ansamblu.
In urma aceste analize se poate deduce rolul fiecarei suprafete in parte
tinand cont ca pot exista:
1) suprafete de ansamblu aceste suprafete se caracterizeaza printr-o
anumita forma geometrica si anume :
- evolveidala
- elicodal
- tronconica
- etc
Oalta caracteristica este prescriptii referitoare la:
a) precizia de forma
b) precizia dimensionala ridicata
c) proprietati referitoare la precizia de pozitie
d) rugozitate mica
e) eventualele proprietati cerute expres
f) o anumita configiuratie geonetrica
g) eventualele prescriptii referitoare la anumite proprietati
2) suprafete functionale se caracterizeaza:
- prin precizioa dimensionala ridicata (depinde de rolul
functional al ansamblului din care face parte );
- prescriptii privind precizia de forma ,
- prescriptii privind precizia de pozitie ,
9

10

- eventualele proprietati referitoare la precizia suprafetei in

comparative cu alte suprafete
- proprietatile functionale
- eventualele proprietati referitoare la configuratia geometrica
3 ) suprafete tehnologice sunt acele suprafete necesare prelucrari
corespunzatoare suprafetelor de ansamblu si functionale , de regula aceste a sunt
la sfarsitul unei suprafete de asamblare sau functionale
Aceste proprietati se caracterizeaza printr-o anumita forma specifica cum
ar fii spre exemplu degajarile , canalele de pana si altele , au precizie
dimensionala neprecizata sau altfel spus au o cota libera , prescriptii referitoare
la pozitie , rugozitate cea generala si care este trecuta dedesubtul desenului
Suprafetele tehnologice sunt plasate de regula la inceputul sau sfarsitul
unor suprafete de asamblare dacand posibila realizarea acestora .
4) suprafete auxiliare acestea fac legatura intre suprafetele tehnologice ,
se caracterizeaza printr-o precizie dimensionala neprecizata adica sunt date cu o
cota libera , nu au precizie de forma , nu au precizie de pozitie si au rugozitatea
generala.
Cunoscand aceste elemante referitoare la tipurile de suprafete ce
delimiteaza o piesa in spatiu se poate stabili rolul functional al unei piese fara a
cunoaste ansamblul din care face parte piesa sau se poate proiecta o piesa care sa
indeplineasca un anumut rol functional impus .
Metoda folosita pentru stabilirea rolului functional posibil sau pentru
proectarea unei piese cere sa indeplineasca un anumit rol functional imps poarta
numele de metoda de anliza mirfofunctionala a suprafetelor .
4)se intocmeste un graf cu suprafetele caracteristice
Cu informatiile din acest graf se poate stabili tipul si rolul fiecarei
suprafete ce delimiteaza piesa in spatiu .
5) In ultimul capitol al acestui prime parti vom stabili rolul functional al
piesei tinand cont de rolul functional al fiecarei suprafete in palte luate in
corelatia dintre ele
6) Stabilirea rolului functional al piesei se face in urma analizei de
corelare a diferitelor tipuri de suprafete obtinute in graful suprafete caracteristice
studiind pentru suprafetele ce delimiteaza piesa in spatiu caracteristicile
corespuncatoare tipului de suprafete (de asamblare , functionale , tehnologice si
auxiliare )
In urma analizei de corelatie a diferitelor tipuri de suprafete continute in
graful suprafete caracteristice sa stabilit rolul functional al piesei noastre.
Avand aceste informatii primare se pot deduce procedeele tehnologice
posibile de realizare a fiecarei suprafete in parte , pentru a se poaecta apoi
procedeul tehnologic obtim de realizare a piesei ca un totunitar
Cand se cunoaste ansamblul din care face parte piesa si deci se cunoaste
rolul functional al piesei se face doar analiza rolului functional si implicit
acestuia asupra conditiilor tehnologice de generare (configuratia geometrica ,
precizia dimensionala, precizia de forma, precizia de pozitie si gradul de netezire
) pentru fiecare suprafata ce delimiteaza piesa in spatiu
10

11

Inpartim piesa in suptafete simple:

Piesa SUPAPA DE ADMISIE este alcatuita din 10 suprafete in cele ce

urmeaza vom alcatui un graf al suprafetelor caracteristice care cuprinde orce
suprafata avand fiecare precicata dimenciunile , preciziile , rugozitatea , dar si
procedeul prin care se executa.
Nr
car

Supraf
nr

Forma
Geometrica
A
suprafetei

S1

plana

Dimensi
uni
De
Gabarit

caracteristici
Precizia
dimen
sional
a

Precizie
De
forma

41

11

Precizie
De
pozitie

rugozitate

Duritate

12.5

Functie
De
material

Rolul
Suprafetei

Proce obs
-dee

functi
onala

T,DA

12
S2
2

41
S3

10

Functie
De
material

De
asam
blare

TDA

-------

0.8

Functie
De
material

functi
onala

T,DA

0.5

10

Functie
De
material

Functi
-onala

T,DA

0.2

10

Functie
De
material

Functi
-onala

T,DA

0.8

Functie
De
material

tehnol
ogica

T,DA

10

Functie
De
material

De
asamb
lare

1.5

Functie
De
material

De
asam
blare

TDA

10

Functie
De
material

functi
onala

10

Functie
De
material

De
asam
blare

cilindrica

Tronconica

+-0.2

120x1.3
S4

toroidala

R18
S5

toroidala

R3
S6

cilindrica

6
S7

toroidala

------0.2

R3
S8

cilindrica

6
S9

Tronconica

-------------

0.6x45
S10

10

plana
6

+-0.2

cili
ndr
ica

Stabilirea rolului functionalposibil al piesei facand analiza sintetica si

corectiva a fiecarui tip de suprafata luate in ansamblul delimitarii piesei in spatiu
.

3 CAIETUL DE PRACTICA
3.1 STABILIREA SISTEMULUI DE NOTARE
In functie de proprietatile materialelor le acordam note de la 1la 3 dupa
cum urmeaza :
1-----pentru SLAB
2----- pentru BUN
3----- pentru FOARTE BUN
In tabelul de mai jos sunt prezentate proprietatile :
- functionale
12

13

- tehnologice
- economice
Nr.
crt.
0
1

Proprietatea

Conductibilitate termica Cr
in [cal/cm*s* C]

Rezistenta la coroziune. Rc
viteza de coroziune
in[mm/an]

Duritatea. HB,
in [HB]

Modulul de elasticitate. E
in [daN/cm2]

Rezistenta la curgere a
materialului Rp 0,2
In [N/mm2]

Rezistenta la rupere. Rm ,
in [daN/mm2]

Rezistenta la oboseala. 1
In [N/m2]

Alungirea relativa At
[%]

10

Reziliena KCU 30/2

in [J/cm2]

11

Rezistena la fluaj
in [N/mm2]

12

Proprietile tehnologice
(turnabilitatea
,deformabilitatea ,
uzinabilitatea , sudabilitatea ,
clibilitatea)
Preul de cost , PC
in [lei/kg]

13

1
Densitatea materialului.
in [Kg/dm3]

Game de
variate
2
< 5,0
5,010,0
>10
<0,2
0,20,4
>0,4
<0,02
0.020,05
>0,05
<90
90160
>160
<10 6
10 62,0*10 6
>2,0*10 6
<700
7001500
>1500
<35,0
35,060,0
>60,0
<300
3001000
>1000
<20%
20%40%
>40%
<50
50100
>100
<100
100300
>300
Satisfctoare

Not
a
3
1
2
3
1
2
3
3
2
1
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1

Bun

Foarte bun

<500
5001000
>1000

3
2
1

13

Obs.
4

Se ine cont i
de temperatura
Notarea se face
cu calificative

14

Dimensiunea este caracteristica geometrica liniara exprimata printr-un

numar care determina marimea unei piese, precizia unei suprafete fta de
alta,pozitia unei fete fata de alta etc.
DIMENSIUNEA NOMINALA N este dimensiunea teoretica ce apare la
proiectare rezultand din calcul, cercetare si experimentare si corespunde exact
dimensiuni indicate pe desen . Dimensiunea nominala este valoarea de referinta
in caracterizarea unei anumite dimensiuni.
DIMENSIUNEA EFECTIVA E este dimensiunea obtinuta prin
prelucrare si cunoscuta prin masurare. Daca dimensiunea nominala are o singura
valoare, dimensiunea efectiva este, in mod obiectiv, variabila de la piesa la pies.
pentru a fii utilizata in scopul propus, piesa nu poate avea orice dimensiune. Pe
baza considerentelor functionale dimensiunea efectiva trebuie sa fie cuprinsa
intre doua dimensiuni limita: dimensiunea limita maxima Lmax si dimensiunea
limita minima Lmin.
Avand in vedere marea importanta a abaterilor dimansionale si dezvoltarea
cooperarii internationale pe plan tehnic, in tara noastra sa adoptat sistemul ISO de
toleranta si ajutaje

ALEGEREA MATERIALULUI
OPTIM

Calitatea materialelor folosite la realizarea unei piese sau a unei maisini,

utilaj sau aparat, impreuna cu conceptia de proectare si tehnologia de fabricatie,
determina nivelul performantelor tehnico economice pe care piesa le poate atinge.
De aceea in prezent se constata pe plan mondial o sporire continua a
preocuparilor pentru o utilizare cat mai rationala a materialelor, avand ca obiectiv
principal cresterea eficientei si competitivitati masinilor, utilajelor si aparatelor.
O alegere optima a unui material, pentru anumite destinatii, este o problema
deosebit de complexa ce trebuie rezolvata de proectant , in principiu aceasat
inseamna alegerea acelui material care indeplineste cerintele minime de rezistenta
si duritate ale piesei in conditiile unui pret de cost minim si a unei fiabilitati
sporite.
Tendinta de a alege materialele superioare cerintelor minime de rezista si
duritate ale piesei este inadecvata din punct de vedere economic si nu contribuie
la cresterea performantei tehnice ale produsului este deosebit de important nu
numai in stabilirea conceptiei de baza a proiectarii procesului tehnologic, ci si in
determinarea cat mia corecta a cerintelor minime impuse materialului si alegerea
acestuia in consecinta.
Avand in vedere diversitatea forte mare de piese si produse si respectiv de
materialele din care acestea pot fii confectionate este practic aproape imposibil de
14

15

a stabili o metoda general valabila si riguros stintifica, care sa permita obtimizarea

alegerii materialului.
De obicei, se mizeaza pe experienta proiectantului si pentru o alegere rapida
a materialului se pleaca de la cateva date referitoare la: solicitarile din timpul
exploatarii , conditiile de exploatare casa din care face parte piesa si conditiile de
executie.
Abordarea problemei in acest mod este neeconomica deoarece nu valorifica
corespunzator toate caracteristicile materialului.De aceea in continuare vom
prezenta o metoda de alegere a materialului abtim numit metoda de analiza a
valorilor obtime.
Aceasta metoda are la baza valorificarea la maximum a intregului ansamblu
de proprietati functionale tehnologice si economice ale materialului in conditiile
concrete de realizare a piesei proiectate. Metoda, usor aplicata in conditiile actuale
ale dezvoltari metodelor de calcul rapid si al existentei de softuri specializate,
presupune executarea urmatoarelor etape:
1) stabilirea rolului functional al piesei, a tehnologicitatii constructiei si a
conditiilor economice de functionare ale acesteia: se rezolva, asa cum dupa cum
s-a vazut in paragrafele anterioare folosind metoda de analiza morfofunctionala a
suprafetelor.
2) determinarea si stabilirea factorului analitic al problemei alegeri
materialului obtim: se face luand in considerare intregul ansamblu de proprietati
functionale, proprietati functionale, proprietati tehnologice si proprietati
economice
3) descompunerea factorilor analitici in elemente primare: se face tinand cont
de conditiile rezultate din etapele 1 si 2 luanduse in considerare cel putin
proprietatile: conductibilitatea termica, temperatura de topire , temratura de
vaporizare, densitatea, rezistenta la coroziune, refractalitatea, elasticitatea,
rigiditatea, plasticitatea, fragilitatea, fluajul, tenacitatea, rezistenta la rupere,
rezistenta la curgere, rezistenta la oboseala, conductibilitatea electrica,
permeabilitatea magnetica, diamagnetismul paramagnetismul, opacitatea ,
absortia, rezistenta la patrundere a radiatiilor, etc.
Tori factori primari sunt prezentati intr-un gref materiale- proprietati, de
forma celui pzezentat in tabelul din pagina alaturata
4) aprecierea cantitativa a factorilor analitici: se face folosind un anumit
sistem de notare, in functie de valorile fiecarei proprietati K acordanduise o nota
"t"
5) stabilirea ponderi fiecarui factor primar se face tinand cont de datele
rezultate din etapele 1 si 3 acordand fiecarei proprietati K o pondere "dk"
Stabilirea ponderi importantei factorilor este o problema deosebit de dificila,
rezolvareai ei presupunand inbinarea mai multor cunostinte de specialitate precum
si rezolvarea corecta a etapei 1;
6) alegerea solutiei obtime la momentul dat
7) analiza solutiilor din punc de vedere al utilitati lor si stabilirea conditiilor
de inlocuire economica a unui material cu alt material: se face in situatia in care,
la un moment dat, materialul obtim rezultat la etapa 6 nu se afla la dispozitia
15

16

executantului, sau in situatia in care nu se doreste proiectarea unui material, care

sa indeplineasca conditiile rezultate la etapele 1....5.
Pentru aceasta se intocmeste si se optimizeaza o functie obiectiv care tine
cont cel putin de unele date generale de pornire.
Folosind analiza morfofunctionala a suprafetelor sa determinat rolul
functional al fiecarei suprafte in parte si al piesei, dupa care s-au ales ca factori
analitici cateva din proprietatile functionale, cateva din proprietatile tehnologice si
doar pretul de cost din proprietatile economic e
Tinand cont de rolul functional si tehnologicitatea constructiei s-a folosit, de
exemplu, sistemul de notare de la 1 la 3 in functie de valoarea proprietati.
Dupa ce sa facut alegerea cantitativa a factorilor se procedeaza la stabilirea
ponderii importantei factorilor. Fiecare material luat in considerare are K
proprietati Pk incluse in cele "m" proprietati analitice.
Fiecare proprietati are o pondere "dk"ce exprima importanta ei in raport cu
celelalte proprietati tinand cont de rolul functional si tipul fiecarei suprafete ce
delimiteaza piesa in spatiu.
In concluzie se poate spune ca pentru realizarea unui produs nou sau pentru
inbunatatirea unui produs deja existent trebuie ales un material obtim care tre buie
sa tina cont de toti factori analitici existenti si toate restrictiile impuse:
proprietatile materialului, asigurarea functionalitati si durabilitati in exploatare,
costul materialelor prime si al tehnologiilor de prelucrare, disponabilitatea si chiar
impactul asupra mediului inconjurator si mediul social.
Metoda de analiza a valorilor obtime se poate aplica cu succes si mare
precizie si in cazul pieselor cu destinatie precisa cand graful materiale- proprietati
se intocmeste numai pentru materialele din clasa respectiva sau corespondente.
Fontele sunt clasificate in doua mari categorii:
- fonte brute sau fonte de prima fuziune sau fonte pentru turnatorie;
- fonte de a doua fuziune sau fonte turnate in piese.
Fontele de prima fuziune se clasifica dupa compozitia chimica in fonte brute
nealiate si fonte brute aliate iar dupa structura in fonte albe si fonte cenusii. In
fontele albe, carbonul se afla numai sub forma de ferita sau cementita si de aceea,
in spartura, aceste fonte prezinta o culoare alb- sidefie. In fontele cenusii,
carbonul se afla in stare libera sub forma de lamele de grafit si de aceea, in
spartura, aceste fonte prezinta culoare cenusi.
Conform standardelir in vigoare fontele de prima fuziune si simbolurile lor
sunt urmatoarele:
- fonte obisnuite pentru turnatorie
- fonte speciale pentru turnatorie
- fonte pentru afinare
- fonte oglinda
- fonte silicioase
- fonte silicioase oglinda

16

17

In cazul fontelor pentru turnatorie, ale fontelor speciale pentru turnatorie si

ale fontelor pentru afinare dupa cifra de ordine din standard poate urma un grup
de trei cifre care indica in ordine:
- prima cifra - continutul mediu de Mn in %
- a doua cifra - continutul mediu in Pin zinc de %
- a treia cifra - continutul mediu de S in sutimi de %
- fonte cenusii cu grafit lamelar se caracterizeaza prin proprietati mecanice
bune duritate medie turnabilitate foarte buna si aschiabilitate relativ buna
- fonte maleabile - se caracterizeaza prin proprietati mecanice foarte bune ,
turnabilitate buna si aschiabilitate relativ buna; in simbol litera "a" , "n " sau "p "
indica structura obtinuta in urma tratamentului termic de maleabilizare aplicat
fontei albe din care se obtin: daca grafitul se separa pe un fond de ferita, fonta se
numeste inima neagra (n), daca se separa pe un fond de perlita fonta se numeste
perlitica (p) sau (a) inima alba ( cifrele indica rezistenta minima la rupere la
tractiune in MPa);
- fonta cu grafit nodular - aceste fonte se obtin prin tratamentul de modificare
cu Mg care conduce la separarea grafitului sub forma de noduli si se
caracterizeaza prin rezistenta mecanica foarte buna
- fonte refractare, se caracterizeaza printr-o refractaritate inalta, iar
elementele de aliare din compozitie pot afect atat turnabilitatea cat si
aschiabilitatea
- fonte antifrictiune - se obtin prin aliere sau microaliere si in functie de
structura lor pot fii cenusii, cu grafit nodular sau maleabile; au foarte bune
proprietati antifrictiune si de rezistenta al uzura.
- fonte pentru masini unelte se caracterizeaza printr-o structura fina si
caracteristici mecanice bune au o buna capacitate de amortizare a vibratiilor, prin
tratament termic.
Criteriile de clasificare ale otelurilor sunt multiple. Astfel, conform
diagreamei Fe-C otelurile sunt:
- hipoeutectoide
- eutectoide
- hipereutectoide
Din punct de vedere al compozitiei chimice otelurile pot fii:
- nealiate sunt otelurile carbon care contin in cantitati mici in afara de Fe si C
o serie de elemente insotitoare.
- aliate care contin in afara elementelor obisnuite si elemente de aliere
introduse cu scopul de a i8nbunatati unele dintre proprietatile materialului.
Din punct de vedere al continutului de Si otelurile pot fi:
- oteluri carbon necalmate
- oteluri carbon semicalnate
- oteluri carbon calmate
Toate otelurile aliate sunt calmate. Prezenta silicatrului in compozitia unui
otel in calitati specifice calmarii, da certitudinea dezocsidari fierului.
17

18

Din istoria tehnologica (natura si succesiunea operatiilor tehnologice suferite)

otelurile pot fi:
- deformate plastic
- turnate
Dupa domeniul de utilizare otelurile pot fi :
- pentru constructia de masini
- cu destinatie generala neprecizata
- cu destinatie generala precizata
- cu destinatie speciala
- pentru scule
Sunt definite de o suma de relatii de interdependenta intre materiale si piata
de desfacere si utilizare. Prezinta importanta deosebita in orice proces tehnologic
de transformare si exploatare deoarece ele fac legatura intre proprietatile
tehnologice si proprietatile functionale, legatura foarte greu de exprimat printr-o
functie obiectiv.
Sunt rezultatul interactiuni dintre materiale si campul magnetic. Toate
corpurile sunt magnetic active, adica interactioneaza cu campurile magnetice
exterioare fiind atrase sau respinse de acesta. Magnetismul corpurilor este cauzat
de miscarea sarcinilor electrice ale particulelor elementare, care determina aparitia
unor momente magnetice. Dupa valorile posibile ale momentului magnetic
atomic, corpurile se impart in:
- diamgnetice- caracterizate prin succeptivitate magneticanegativa si foarte
mica dependenta magnetizatiei volumice M in functie de campul magnetic H
- paramagnetic - caracterizate prin cucceptivitate foarte mica dar pozitiva
Magnetostrictiunea este proprietatea unui material da a-si schimba forma si
dimensiunile in procesul de magnetizare si invers.
Termostrictiunea este capacitatea unui material de asi modifica forma si
dimensiunile ca urmare a magnetizarii spontane, cand temperatura scade sub
temperatura Curie.
Caracteristicile esentiale ale unui material magnetic:
- saturatia magnetica
- magnetizatia remanenta
- campul coercitiv
- permeabilitatea initiala
Din punct punct de vedere magnetic, materialele magnetice se clasifica in
urmatoarele categorii:
- materiale magnetice moi, caracterizate prin ciclul histerezis ingust, camp
coercitiv mic, permeativitate magnetica mare, saturatie magnetica mare,
rezistivitate electrica relativ mare.
Se utilizeaza cxa miezuri de transformare si bobine, relee, rotoare si statoare
la masinile electrice, electromagneti piese polare etc
- materiale magnetice dure, caracterizate prin ciclul histerezis lat, camp
coercitiv si inductie remanenta mare, energie magnetica in interfier mare , se
utilizeaza ca magneti permanenti
18

19

- materiale cu proprietati magnetice speciale, cum sunt materialele cu

permeabilitate constanta cand variaza campul aplicat, materialele
termocompensatoare, la care permeabilitatea magnetica variaza brusc cu
temperatura, materialele cu magnetostrictiune mare, magnetodielectrici,
semiconductoare magnetice etc ;
- materialele magnetice cu prprietati macanice relativ mari, cum sunt otelurile
si fontele utilizate ca elemente de rezistenta mecanica in diferite circuite
magnetice
Sunt definite de suma de relatii dintre proprietatile magnetice si cele
feromagnetice ce apar in interactiunea cu diferitele metode tehnologice de
transformare la cald sau la rece a cestora.
Proprietatile tahnologice sunt rezultatul imbinari si corelari mai multor
proprietati functionale, pentru ca la randul lor o parte din proprietatile functionale
sa fie modificate de proprietatile tehnologice, prin intermediul metodei
tehnologice sau procesului tehnologic de transformare.
Oricare material se poate transforma pana la atingerea formei
corespunzatoare rolului functional dorit prin mai multe procedee tehnologice de
transformare.
Astfel, proprietatile tehnologice sunt cele care impun in majoritatea cazurilor
procedeul tehnologic obtim de transformare a acestuia, existand o stransa
interdependenta procedee tehnologice de prelucrare - proprietati tehnologice.
Principalele proprietati tehnologice sunt: - turnabilitatea
- deformabilitatea
- uzinabilitatea
- sudabilitatea
- calibilitatea
Sunt rezultatul dintre interactiunile dintre materialele si fenomenele
electrice din mediul inconjurator. Prezinta importanta tehnologica conductivitatea
electrica si rezistivitatea.
Se defineste fiabilitatea ca fiind ansamblul calitatilor unui sistem tehnic ce
determina capacitatea acestuia de a fii utilizat un timpcat mai indelungat in scopul
in care a fost construit; marime ce caracterizeaza siguranta in functionarea unui
sistem tehnic; marime a probabilkitati de functionare a sistem tehnic in
conformitate cu normele prescrise.
Teoria fiabilitati este teoria care se ocupa cu studiul masurilor generale ce
trebuiesc avute in vedere la proiectare, incercare, fabricare, receptia si exploatarea
sistemelor tehnologice pentru a se asigura eficienta maxima a utilizari lor.
Fiabilitatea se calculeaza in functie de inprobabilitatea aparitiei avariei,
fiind o marime ce caracterizeaza siguranta in functionare a produsului. Fiabilitatea
este o notiune diferita de calitatea produsului, ea reprezentand calitatea unui
produscare determina capacitatea castuia de a fii utilizat un timp cat mai
indelungat in scopul in care a fost construit.
Pentru o fiabilitate deosebita apare notiunea de redondanta, care inseamna
crearea de sisteme auxiliare compatibile ca preia functia in cazul de avarie, pentru
a mentine sistemul in stare de functionare un anumit timp.
19

20

Redondanta sistemului este cea care deosebeste intre ele produsele de

acelasi fel.
In concluzie, se poate spune ca nici o tehnologie nu poate realiza de la
inceput un obtimum pentru un factor de eficienta. Este deci necesara o ierarhizare
a criteriilor de optimizare. Astfel, in industria constructiilor de masini, foarte
sensibila la cerintele de diversificare a productiei, nu este totdeauna posibil si
toate criteriile de optimizare. De aceea, intr-o ordine logica se acorda prioritatea
calitatii produsului, functionalitatii lui si protectiei mediului si operatorului. In a
doua etapa intervine criteriul productivitatii, urmarind eliminarea punctelor
strangulate pe fluxul tehnologic, pentru ca in a treia etapa sa se concentreze toate
eforturile pentru reducerea costului de productie, a consumirilor de materiale si de
energie.
Bine conceputa si aplicata, etapizarea optimizarii asigura eficienta maxima
a productiei, atat la nivelul producatorului de tehnica noua cat si la nivelul intregii
economi.
Nivelul maxim al eficientei pentru pentru care a fost proectata o tehnologie
la timpul "t " aceasta se realizeaza la un alt timp
Conductivitatea electrica - este capacitatea unui material de a permite
transferul de sarcina electrica si energie in stare solida sau lichida. Potrivit teoriei
cinematice clasice a electronilor liberi, conductivitatea electrica a materialelor este
determinata de gradul de electroni.
In lipsa unui camp electric , electroni care formeaza gazul executa miscari
teoretice dezordonate cu viteze orientate absolut la intamplare, astfel incat nu
exista o directie perfecta de deplasare a electronilor, curentul transportat fiind deci
nul.
La aplicarea unui camp electric electronii gazului de electroni capata o
miscare suplimentara in directia campului electric. Ca rezultat al miscari
suplimentare apare deci un flux de electroni in directia campului, adica un curent
electric a carui intensitate "i " este calculata cu o relatie.
Turnabilitatea este proprietatea tehnologica globala, care reflecta
comportarea materialelor in raport cu procedeele tehnologice din grupa turnarii.
Turnabilitatea materialelor este o marime relativa, apreciata comparative pe tipuri
de materiale. Ea este exprimata prin calificative: - foarte buna
- buna
- satisfacatoare
- slaba
- necorespunzatoare
Turnabilitatea materialelor metalice depinde implicit de proprietatile
fizico- chimice care influenteaza turnarea materialului. Ea poate poate fii
inbunatatita prin alegerea juodicioasa a procedeului de turnare si a parametrilor
procedeului tehnologic de turnare ( calitatea formei de turnare, regimul de lucru
etc).
Proprietatile fizice care influenteaza turnarea materialelor sunt:
- fuzibilitatea
20

21

- fluiditatea
- contractia
- segregarea
- absortia gazelor
Fuzibilitatea este proprietatea materialelor de a trece in stare topita.
Cantitativ, ea este exprimata prin temperature de topire, specifica fiecarui material
in parte. Aceasta proprietate intereseaza in cazul turnari la cald.
Dupa cum se poate remarca, fluiditatea unui aliaj poate fii inbunatatita
prin adaptarea corespunzatoare a elementelor variabile ale procesului de turnare
( natura materialului, forma de turnare si tehnologia de lucru ).
Conatractia este proprietatea materialelor metalice de asi modifica
volumul in timpul solicitarii ( majoritatea materialelor au o densitate mai mare in
stare solida decat in stare lichida ). Datorita cintractiei, in piesele turnate se pot
forma goluri de contractie, numite retasuri. O alta consecinta a contractiei este
aparitia tensiunilor interne la piesele cu sectiuni variabile, care duc la deformare
sau la fisurarea piesei.
Deformabilitatea este proprietatea materialelor si aliajelor de a capata
deformatii permanente, fara a se rupe, sub actiunea unor forte exterioare.
Se apreciaza prin calificative. Este influentata direct de proprietatile fizice de
proprietatile macanice de proprietatile chimice si de proprietatile magnetice in
cazul procedeelor de magnetodeformare sunt:
- forjabilitatea - capacitatea unor materiale sau aliaje de a prezenta rezistenta
redusa la deformarea sub actiunea unor forte de presare sau lovire si de a curge
usor liber sau limitat cavitational;
- maleabilitatea - capacitatea unor materiale da a putea fi transformate in
table sub actiunea unor forte exterioare de deformare;
- ductibilitatea - capacitatea unui material de a putea fii transformat in fire
sub actiunea unor forte exterioare.
Deformabilitatea este cu cat mai buna cu cat eforturile necesare schimbarii
formei sunt mai mici./
Segregarea este separarea constituentilor unui amestec eterogen, astfel
incat distributia acestora nu mai este uniforma; ea se manifesta prin
neomogenizarea aliajului la solidificare, in diferite zone ale piesei turnate, putand
sa apara segregatii zonale ( macrosegregatii ) si segregatii dendritice
( microsegregatii ).
Tendinta mai mare de segregare au aliajele care sunt constituite din
componenti cu densitati cu mult diferite. Pentru preantampinarea aparitiei
segregatiei se pot folosii procedee speciale de turnare, racier rapida in intervalul
de solidificare, urmata de o racier lenta, pentru eliminarea tensiunilor interne, sau
de aplicarea unui tratament termic de recoacere de omogenizare;
Absortia gazelor exprima proprietatea topiturilor de a dizolva gaze.
Gradul de absortie creste o data cu marirea fluiditatii aliajului. Gazelle inglobate
in topitura, daca nu sunt eliminate la timp, pot produce la solidificare goluri in
materialul piesei, numite sufluri.
21

22

In proprietatea de turnare si defectele piesei turnate exista o stransa

legatura, de aceea pentru prevenirea aparitiei defectelor trebuie avut in vedere, in
primul rand, inbunatatirea acestor proprietati, adica a turnabilitati materialului
( aceasta se poate realiza printr-o alegere judicioasa a procedeului si a
tehnologiei de turnare )
Sudabilitate este proprietatea unui material de a se inmbina nedemontabil cu
alte materiale prin formarea unor legaturi atomice intre atomi marginali ai
suprafetelor de inbinat si anumite conditii de temperatura si presiun.
Sudabilitatea este o caracteristica deosebit de complexa a unui material ea
depinzand mai mult sau mai purtin de toate proprietatile functionale ale
materialului de baza si ale materialului de adaos, de procedeul de sudare aplicat si
tehnologia de sudare si de configuratia geometrica si dimensionala a ansamblului
sudat.
Turnabilitate este proprietatea unui material de a capata in urma solidificari
configuratia geometrica si dimensiunile cavitati in care se introduce in stare
lichida.
Aceasta proprietate se apreciaza cu ajutorul calificativelor( forte buna , buna ,
satisfacatoare, nesatisfacatoare, rea , etc )
Din multitudinea de proprietati func tionale ale materialelor si aliajelor, unele
influenteaza direct turnabilitatea si anume: - fuzibilitatea
- constructia la solidificare
- tensiunea superficiala
- tendinta de segregare
- permeativitatea la gaz
Uzinabilitatea este proprietatea unui material de asi modifica forma sub prin
indepartare de particule sau microparticule materiale.
Uzinabilitatea este cu cat mai buna cu cat eforturile necesare desprinderi
particulei sau microparticulelor sunt mai mici. Uzinabilitatea este buna la
majoritatea materialelor si aliajelor, ea depinzand foarte diferit de proprietatile
functionale.Toate proprietatile functionale au o influenta deosebita asupra
uzinabilitati, existand si procedee tehnologice cu dependenta limitata, specifica
naturi materialului si metodelor tehnologice de transformare. Stabilirea ponderii
importantei fiecarui factor primar se face analizand fiecare proprietate k
acordandu-I o pondere dk tinand cont de rezultatele obtinute in etapele de mai
sus.
La stabilirea ponderii trebuie indeplinita conditia
m

dk = 0,1
k=1

in care m reprezinta numarul de factori primari .

Stabilirea ponderi importantei factoriloreste o problema deosebit de
dificila , rezolvarea ei presupunand inbinarea mai multor cunostinte de
specialitate , precum si rezolvatrea corecta a punctualui 1;
De regula pentru orice piesa cea mai mare importanta o prezinta rezistenta
la coroziune , deci valoarea cea mai mare a ponderi se ia pentru pentru d4
22

23

Se ia apoi in ordine proprietatea mecanica de rezistenta la solicitare cea

mai purernica d5 si la aceeasi valoare se ia ponderea pretului de cost d16
Urmeaza apoi ponderile proprietatilor tehnologice care se iau egale
deoarece este foarte importanta posibilitatea obrinerii piesei prin oricare din
procedeele tehnologice clasice.
Alegerea solutiei obtime la momentul dat se face intocmind un graf
materiale proprietati si punand conditia ca :
m

dk tk = maxim.
k=1

Analiza solutiilor din punct de vedere al utilitatilor si stabilirea ponderilor

de inlocuire economica a unui material cu alt material se face in situatia in care
la momentul dat , materialul obrim rezultat in etapa anterioara nu se afla la
dispozitie
Optimizarea alegerii materialului se bazeaz pe experiena proiectantului
i pentru o alegere rapid a materialului se pleac de la cteva date referitoare
la : solicitrile din timpul exploatrii , condiiile de exploatare , clasa din care
face parte piesa i condiiile de execuie .

N
R
Cr
t.

Material

PROPRIETI
FIZICE
Densit
ate
[kg/d
m3]

Conductibil
itateatermic
a

FUNCIONALE

CHIMIC
E
Rezisten
ta la
coroziun
e
[mm/an]

PROPRIETI TEHNOLOGICE

MECANICE
Duritate
[HB]

Reziste
nta la
rupere
[daN/m
m2]

23

(e106)
[daN/m
m2]

Turnabili
tate

Deformabi
litate

Uzinabilit
atea

Propriet
i
economi
ce
Cost
[lei/kg]

24
v

n
1
1

C
al.

Cal.

Cal.

12

1
3

14

15

16

17

18

19

20

2
1

10

1.

OL37

7.
3

0.2

<0.
5

12
0

45

1.
7

FB

400

2.

OL50

7.
3

0.2

<0.
5

16
4

58

2.
1

FB

450

3.

OLC45

7.
7

0.2

<0.
5

18
7

54

2.
1

F
B

FB

475

4.

OT40

7.
4

0.2

<0.
5

11
0

40

2.
1

F
B

FB

400

5.

OT60

7.
4

0.2

<0.
5

16
9

60

2.
1

F
B

FB

425

6.

Dural

2.
8

0.25

<0.
1

50

30

0.
74

F
B

FB

FB

500

7.

CuZn15

8.
8

0.3

<0.
5

60

64

1.
2

F
B

FB

100
0

8.

Fgn7002

7.
3

0.01

<0.
5

28
0

70

1.
6

F
B

FB

300

9.

CuSu10

8.
8

0.25

>0.
5

12
0

60

1.
5

F
B

FB

900

10
.

41MoCr
11

7.
5

0.2

<0.
1

21
7

95

2.
1

F
B

750

11
.

12Cr130

7.
5

0.3

<0.
2

18
7

60

2.
1

130
0

12
.

Fc300

7.
3

0.14

<0.
5

26
0

40

1.
3

F
B

FB

350

13
.

AtSi5Cu

2.
6

0.20

<0.
1

90

20

0.
8

F
B

625

14
.

Fm300P

7.
3

0.14

>0.
5

25
0

65

1.
6

F
B

FB

390

15
.

CuZn39
Pb2

8.
4

0.2

<0.
3

65

30

1.
2

F
B

FB

120
0

16
.

15Cr08

7.
9

0.22

<0.
05

17
4

79.
5

2.
2

F
B

FB

100
0

17
.

18MuCr
10

8.
0

0.19

<0.
05

20
7

88.
8

1.
9

F
B

FB

FB

210
0

24

2
2
2
.
1
5
2
.
2
5
2
.
4
5
2
.
1
2
.
3
2
.
3
5
2
.
0
5
2
.
2
1
.
8
5
2
.
1
5
2
.
0
5
1
.
8
5
1
.
9
5
2
.
0
5
1
.
7
5
2
.
3
2
.
4

25
18
.

20MoNi
35

6.
5

<0.
05

0.20

19
.

40Cr10

7.
2

0.10

20
.

OLC20

7.
4

0.2

21
.

Fcx200

7.
1

22
.

Fcx250

7.
1

23
.

Fcx300

24
.

200
0

2
.
4
5

150
0

FB

500

FB

200

FB

200

F
B

FB

200

F
B

FB

210

1.
9

F
B

FB

300

1.
9

F
B

FB

310

23
0

2.
1

F
B

FB

310

11
5

2.
1

F
B

FB

310

26
0

12
0

2.
1

F
B

FB

310

28
0

18
0

2.
1

F
B

FB

320

20
8

11
7

1.
8

<0.
05

21
7

98

<0.
5

19
0

0.01

<0.
5

19
5

0.01

>0.
5

30
0

7.
2

0.01

>0.
5

Fcx350

7.
1

0.02

<0.
1

25
.

Fcx100

7.
4

0.01

26
.

Fc150

7.
3

0.01

27
.

Fc150

7.
1

28
.

Fc250

7.
2

29
.

Fc300

30
.

Fc350

Ponderea dk

F
B

FB

FB

1.
4

F
B

FB

2.
2

F
B

74.
5

0.
9

F
B

88

1.
05

F
B

38
0

98

1.
2

38
5

11
3

1.
3

<0.
1

15
0

76

<0.
1

15
0

15

0.02

<0.
1

17
0

0.01

<0.
1

24
0

7.
2

0.01

<0.
1

7.
2

0.03

<0.
1

.d1=0,05

.
d2=0,0
5

.d3=0,1

.d4=0,15

.
d5=0,1
5

.
d6=0
,1

.d7=0,05

.d8=0,15

.d9=0,1

Din tabelul de mai sus rezulta ca materialul obtim ales este OL 45 avand
proprietatile cela mai bune si un prt destul de plauzibil.

PREZENTAREA PE SCURT A DOUA VARIANTE

DE PROCEDEE TEHNOLOGICE

25

2
.
3
2
.
3
5
2
.
2
2
.
2
2
.
2
2
.
1
2
.
2
2
.
3
5
2
.
3
2
.
3
5
2
.
3
5

.d10=0,1

26

Cea mai simpla forma de turnare se realizeaza din amestec de formare si

se utilizeaza pentru o unica utilizare ( forma temporara ). Obtinerea unei piese
prin turnare se poate face:- plecand de la o piesa reala, pe baza mulajului
- plecand de la o piesa virtual, pe baza desenului de executie
Obtinerea piesei dupa mulaj se apli ca in cazul productiei de unicate, in
cazul pieselor cu configuratie complexa ( inclusive in tehnologia dentara ) in cazul
realizarii pieselor de schimb sic and nu se dispune de un atelier de modelare
specializat.
In acest caz piesele sau semifabricatele turnate se obtin prin solidificarea
materialului ( aflat in stare lichida sau lichido-vascoasa ), cu care au fost umplute
cavitatile formei de turnare. Umplerea cavitati formei se poate face prin curgerea
libera ( la presiune admosferica ), sub actiunea fortei gravitationale ( in cazul
pieselor cu pereti grosi cu configuratie simpla din materiale cu tarnabilitate buna
si foarte buna ); sub actiunea si a altor forte, precum forta centrifuga; sau cu
suprapresiune ( pentru piesele cu pereti subtiri si configuratie complexa din
materiale cu turnabilitate buna sau satisfacatoare ).
Piesele realizate copiaza configuratia formei de turnare. Ceea ce se obtine
prin solidificarea materialului in interiorul formei de turnare este, pe de o parte
piesa iar pe se alta parte, modelul retelei de turnare si al maselotelor materializate
la umplerea formei.
Aceasta ultima parte se detaseaza si se recupereaza prin retopire:
- completa cand sunt utilizate forme temporare sau
semipermanente, la care racirea se face lent ;
- partiala pana la formarea unei cruste exterioare portante ( la
utilizarea formelor permanente, cand racirea se face rapid); extragerea
pieselor din forma se face astfel mai devreme cand se folosesc formele
permanente, pentru a se preantampina aparitia retasurilor.
Forma de turnare este scula speciala pentru turnare. Ea contine sau asigura
:
- la interior - cavitatea in care se gaseste piesa
- miezurile
- cavitatea in care se sprijina miezurile; numite marci;
- cavitatea prin care se alimenteaza cavitatea de turnare
cu material
lichid care alcatuieste reteaua de turnare si
maselotele;
- canalele de evacuare a gazelor;
- la exterior partea de sustinere
- partea de centrare
- partea de pozitionare
- partea de inchidere / deschidere a formei
Procesul tehnoilogic este partea complete a procesului de productie in
decursul caruia se efectueaza logic si treptat modificarile si transformarile
materialelor necesare obtineri produsului.
26

27

In cadrul proceselor tehnologice, material prima, cu proprietati neadecvate

utilizari directe, este supusa unui sir lung de transformari fizico chimice in
vederea obtineri unui produs cu proprietati si functiii bine stabilite, conform cu o
anumita utilitate sociala.
Transformarile fizico chimice utilizate au loc tata in procesele tehnologice
de executie, care se executa asupra resurselor tehnologice de fabricatie ce se
exercita la inceput asupra materialelor brute si au ca rezultat obtinetea produselor.
In functie de scopul urmarit, procesele tehnologice utilizate in constructia de
masini si aparate pot conduce la:
- modificarea proprietatilor fizico chimice si fizico mecanice ale
materilelor
- modificarea formei, dimensiunilor, pozitiei reciproce si calitatii
suprafetelor semifabricatului si pieselor.
Se pot deosebi astfel, urmatoarele categorii de procese tehnologice:
- de prelucrare, prin care materilelel prime asi modifica treptat starea,
compozitia, forma, dimensiunile, rugozitatea si pozitia reciproca a
suprafetelor.
Procesul tehnologic de prelucrare poate fii:
- de elaborare se efectueaza pentru a se extrage materialele sau aliajele
brute sau de puritate inalta
- de semifabricare si prelucare dimensionala se efectueaza pentru
obtinerea de semifabricate sau piese, prin modificarea formei,
dimensiunilor, preciziei reciproce, si calitati suprafetelor
- de tratament se efectueaza pentru modificarea proprietatilor fizico
chimice si fizice mecanice ale unui material, fie in intreaga masa, fie
numai in structurile de suprafata;
- de asamblare prin care piesele sunt grupate ordonat in subansamble si
apoi in ansamble; de regula reprezentand produsele finite.
- De control - prin care se determmina precizia geometrica si alitatea
semifabricatelor, pieselor si respective a produselor in coformitate cu
documentatia tehnologica;
- De reparare si reconditionare - prin care pieselor sau subansamblelor
care s-au degradat in timp, ca urmare a solicitarilor din timpul
functionarii, li se restabilesc caracterisgticile tehnologice;
Elementul de baza al fiecarui process tehnologic al constituie operatia
tehnologica definbita ca fiind o activitate ordonata si limitata in timp, efectuata de
catre un muncitor sau o echipa de muncitori fara intrerupere, la un singur loc de
munca, cu unelte si utilaje necesare, asupra unui asau mai multor materiale sau
obiecte, in scopul modificari proprietatilor fizico chimice, formei, dimensiunilor,
netezimi si aspectului suprafetelor.
Operatiile la randul lor se subdivid in faze, care sunt deci parti ale operatiei si
care se realizeaza intro singura asezare si pozitie a piesei de prelucrat, cu acelesi
unelte4 de lucru si cu acelasi ritma de lucru.
In timpul fazelor de lucru operatorul executa trecri si manuiri.
Prin urmare, orice process tehnologic are o structura generala complicate.
27

28

Turnarea ca metoda tehnologica este una din cele mai vechi metode de
obtinere a pieselor prin punere in forma, dezvoltate de om. turnarea intervine
totdeauna ca metoda tehnologica distincta la materialele care sunt elaborate in
stare lichida sau vascoasa.
Inpreuna cu prelucrarile prin matritare si cu cele de formare prin sintetizare
sunt utilizate in mod nemijlocit la realizarea formei pieselor spre deosebire de alte
prelucrari, unde forma rezultata prin mijlocire unor procedee tehnologice
preliminarii distincte.

DEDERE MARITA 1

28

29

VEDERE MARITA 2

VEDERE MARITA 3

29

30

Formele permanente sunt confectionate din materiale durabile, care

permit utilizarea formei la mai multe turnari consecutive, fara reconditionarea ei
dupa fiecare turnare.
Ele pot fi confectionate din materiale refractare ceramice sau metalice.
Cel mai des utilizate sunt materialele metalice: fonta cenusie, otelurile
carbon si cele aliate, aliaje de cupru si de aluminiu.
Fonta cenusie este materialul cel mai curent utilizat pentru
confectionarea formelor permanente. In forme din fonta perlitica se toarna piesele
mici, iar cele mari, de pana la o tona, in forme din fonta feritica. Formele din fonta
cenusie se realizeaza prin turnare in forme temporare, urmata de finisarea
suprafetelor active.
Fontele confectionate din otel se utilizeaza pentru turnarea pieselor mari,
de peste o tona. Se pot realize atat forme complicate, masive cat si
formepermeabile din sarma sau din lamele ( formele permeabile au o durabilitate
mai redusa decat cele masive, dar sunt mai ieftine si mai usor de realizat).
Alieje de alumuniu siliciu se folosesc la realizarea formelor pentru
turnarea aliajelor usor fuzibile si a fontelor.
Molibdemul 98% se utilizeaza la realizarea miezurilor permanente, avand
o durabilitate de 10 ori mai mare decat a otelurilor aliate
Grafitul se utilizeaza la confectionarea formelor pentru turnarea
centrifugala. Aceste forme sunt mai ieftine decat cele metalice,. Au o
30

31

conductivitate termica apropiata de cea a fontei cenusii si rezista la circa 5 000 de

utilizari.
Posibilitatea realizarii formei permanente reduce considerabil durata
consumata cu pregatirea formei de turnare ( pana la 60% din timpul alocat
realizarii unei piese prin turnare in forme temporare il poate constitui formarea
manuala ), de aceea creste corespunzator productivitatea muncii.
Alte aliaje oferite de turnarea in forme permanente sunt:
1) permit reducerea adaosurilor de prelucrare si a greutatii piesei
turnate, prin obtinerea unor precizii dimensionale ridicate si a unor
suprafete de buna calitate;
2) permite reducerea adaosurilor tehnologice, precum si a
maselor si racitorilor exteriori sau interiori, prin cresterea vitezei de racire a
piesei prin posibilitatea de a se reduce grosimea minima a peretilor piesei.
In scopul utilizarii rationale a procedeelor de turnare in formemetalice,
trebuie avut in vedere urmatoarele:
a) concepria constructive a formei sa fie cat mai simpla si
robusta, astfel incat aceasta sa aiba o fiabilitate ridicata la un prt de
executie redus;
b) volumul pieselor prevazute a se turna sa fie sufficient de mare
pentru a se amortize rapid costul formei;
c) adaptrarea justa a procesului tehnologic de turnare, tinand cont
de vitezele mari de racire ale pieselor;
d) folosirea oportunitatilor de a se mecaniza si automatiza
complet procesul de fabricatie a pieselor turnate, incluzand operatia de
asamblare a formei de transfer de transfer a formelor, de turnare, de
extragere a piesei si altele.
La turnarea in forme metalice trebuiesc rezolvate problemele legate de:
lipsa de compresibilitate a formei de turnare si a miezurilor;
evacuarea usoara a gazelor din cavitatea formei;
mentinerea temperaturi la interfata topitura-peretele formei sub
limita temperaturii de topire a materialului formei;
evitarea reactiilor chimice din tre topitura si materialul formei;
evitarea aderentelor topituri pe pereti formei ;
extragerea usoara si rapida a piesei din forma si a miezurilor
din piesa.
Dupa dinamica procesului de turnare si solidificare a pieselor turnate in
forme permanente se poate face urmatoarea clasificare a procedeelor de turnare in
forme permanente:
turnarea libera ( sub actiunea fortei gravitationale la presiune
admosferica ):
a) turnarea in cochila
b) turnarea in cristalizor ( semicontinua sau continua );
c) turnarea prin retopire sub strat de zgura;
turnarea sub actiunea unor forte suplimentare:
1) cu suprapresiune
31

32

la presiune joaca
la presiune inalta

Formele de turnare permanente sunt mult mai scumpe decat cele

temporare deoarece ele sunt confectionate din materiale durabile , greu de
prelucrat si sunt capabile sa permita reutilizarea formei .
Procesele de execuie a pieselor prin turnare se remarca prin urmtoarele
avantaje:
- permit realizarea de piese cu configuraii diverse, in clasele de precizie
6..16, cu suprafee de rugozitate Ra=1,6...200 m;
- permit realizarea de piese cu proprieti diferite in seciune (unimaterial,
polimaterial);
- creeaz posibilitatea obinerii de adaosuri de prelucrare minime ( fata de
forjarea libera, sau prelucrrile prin achiere);
- creeaz posibilitatea de automatizare complexa a procesului tehnologic,
fapt ce permite repetabilitatea preciziei si a caracteristicilor mecanice, la toate
loturile de piese de acelai tip;
- permit obinerea unei structuri uniforme a materialului piesei, fapt ce i
confer acesteia o rezisten multidirecional.
In general, compactitatea, structura si rezistenta mecanica a pieselor turnate
sunt inferioare pieselor similare realizate prin deformare plastica (deoarece
acestea poseda o rezistenta unidirecional, dup direcii prefereniale).
Dintre dezavantajele procedeelor de realizare a pieselor prin turnare se pot
enumera:
- consum mare de manopera, ndeosebi la turnarea in forme temporare;
- costuri ridicate pentru materialele auxiliare;
- consum mare de energie pentru elaborarea si meninerea materialelor in
stare lichida la temperatura de turnare;
- necesit msuri eficiente contra polurii mediului si pentru
mbuntirea condiiilor de munc.
Se pot prelucra prin turnare materiale metalice si nemetalice , in producie
de serie sau de unicate.
De menionat c , prin turnare se pot realiza att piese/semifabricate dintrun material unic, sau din cel puin doua materiale ( acoperiri prin turnare statica
sau centrifugala, utilizarea turnrii cu inserii, obinerea prin turnare a
materialelor compozite etc.).
Tendina actual este de a eficientiza procesele de producie prin
reducerea adaosurilor de prelucrare si a operaiilor de prelucrare dimensionala
ulterioare.
Din acest motiv, procedeele de punere in forma, ntre care i turnarea,
capt o atenie deosebit, cunoscnd un grad mai ridicat de perfeciune i
inovare fa de alte procedee.
32

33

In funcie de domeniul de aplicare al procesului de turnare ( tehnologii

mecanice, metalurgice, de mecanica fina, de tehnica dentara, de prelucrri de
industria chimica, de construcii etc.), pot exista denumiri specifice, care sunt
sinonime.
Forma de turnare este scula specifica procesului tehnologic de turnare care
conine cavitatea de turnare reeaua de turnare si canalele de evacuare a gazelor.
Cu ajutorul ei se realizeaz configuraia ,gabaritul si calitatea suprafeei
piesei.
Formarea este denumirea generica a operaiilor prin care se realizeaz
forma de turnare; acest termen se refera numai la realizarea formelor temporare
i semitemporare, confecionate din amestecuri de formare. Formele permanente
, de tipul matrielor si al cochilelor se realizeaz prin turnare sau forjare, urmate
de prelucrri mecanice, tratamente termice i de suprafa.
Extragerea piesei denumete operaia de scoatere a piesei solidificate din
forma de turnare.
Miezul este o parte distincta a formei de turnare, cu ajutorul cruia se
obin golurile interioare ale piese turnate.
Miezurile pot fi permanente(la turnare in matrie sau cochile) sau
temporare ( la turnarea in cochile sau in forme temporare).Formarea miezurilor
se fa ce cu ajutorul cutiilor de miez.
Modelul de turnatorie este o macheta tridimensionala care reproduce
aproape identic piesa, mrit corespunztor in funcie de caracteristica de
contracie ala solidificare a materialului piesei si servete in operaiile de
formare.
Mulajul este un model intermediar (negativul formei piesei reale);
servete la realizarea modelului de turnatorie(pozitivul formei piesei).
Reeaua de turnare este partea tehnologica a cavitaii formei de turnare,
care conine plnia d turnare, totalitatea canalelor de conducere a materialului
lichid spre cavitatea piesei, precum si maselotele.
Pentru formarea reelei de turnare se realizeaz modele corespunztoare.
Turnabilitatea este proprietatea tehnologica a unui material ce definete
capacitatea acestuia de a capt dup solidificare configuraia geometrica si
dimensiunile unei forme geometrice in care se introduce in stare lichida sau
lichido-vscoas.
Este o proprietate tehnologica complexa, care determina posibilitile
unui material de a fi prelucrat prin turnare; ea este influenat de mrimi fizice
precum: fuzibilitatea, fluiditatea, contracia de solidificare etc.
Turnarea este denumirea generica a unor grupe de procese tehnologice de
realizare a pieselor semifabricat i/sau finite .
Desenul piesei semifabricat sa realizat cu piesa in pozitie de turnare .
Acest tip de cochila se foloseste in primul rand , pentru piesele turnate
mici (cu greutate maxim de 30 de kg) , de obicei fara miezuri executate din
amestecuri de miez .
Aceste cochile pot fii executate cu una sau mai multe cavitati
Sa optat pentru o cochila cu doua cavitati de turnare .
33

34

Desenul piesei brut turnate :

se face pornind de la desenul piesei finite, pe care se adaug:
-Ap - adaosuri de prelucrare, pe toate suprafeele a cror
precizii dimensionale i rugoziti nu pot rezulta direct din turnare;
la stabilirea adaosului de prelucrare este necesar sa se tina sema in mod
obligatoriu de incadrarea semifabricatelor in clase de precizie conform tabelului
piesa noastar se incadreaza in clasa a-III-a de precizie .
marimea adaosului de prelucrare de pinde de :
- caliatea spurafetei piesei finite
- calitatea suprafetei semifabricatului initial
-compozitia chimica a materialului etc
avand in vedere ca materialul din care se realizeaza piesa este un otel
conform tabelului de mai jos adaosurile de prelucrare pentru suprafetele aceste
piese sunt : 3,5 mm (sus )si 3 mm (jos)
-At - adaosuri tehnologice, pentru toate suprafeele a cror
configuraie sau poziie nu poate fi obinuit direct prin turnare sau n vederea
simplificrii formei tehnologice a piesei;
-A - adaosuri de nclinare, care faciliteaz scoaterea modelului
din form i a piesei din form. Valoarea adaosurilor de nclinare depinde de
poziia planului de separaie, in general trebuie sa fie cat mai mic unghilu de
inclinare (pentru suprafetele exterioare dela 1 3 grade iar pentru suprafetele
interioare de la 2 5 grade )
La interior inclinarile trebuiesc sa fie mai mari decat la exterior , pentru a
preanampina efectul contractiei piesei .
Sa ales pentru suprafetele exterioare un unghi de 1 grad iar pentru cele
interioare de 2 grade.
-Rc - adaosuri sub forma razelor de racordare constructive, n
scopul de a evita apariia defectelor de tipul fisurilor i crpturilor;
PROIECTAREA SI CONSTRUCTIA COCHILEI
Cochila reproduce forma si configutaria piesei turnate , la dimensiunile
majorate corespunzator cu valoarea contractiei liniare a materialului turnat .
Modificarea volumului si implicit a dimensiunilor , care are loc la
incalzirea sau racirea aloajului metallic , nu poare fii evitata ea avand ca urmare
a proprietatilor fizice specifice fiecarui aliaj .
Materialul din care se face cochila este in general din calitate superioara
pentru ca sa reziste la actiunea coroziva a letalului turnat si la temperaturele
ridicate ale acestuia .
ntocmirea desenului modelului se face pornind de la desenul piesei
brut turnate inndu-se seama de valorile adaosurilor de contracie i de numrul
i forma mrcilor;
34

35

ntocmirea desenului cutiilor de miez se face innd cont de

configuraia interiorului piesei brut turnate care indic numrul i forma
miezurilor.
Rentabilitatea formarri pieselor in forme metalice nu pot fii asigurate
decat in cazul in care atinge duritatea minima a formelor metalice intocmirea
desenului cavitatii de turnare se face pornind de la desenul piesei brut turnate
tinandu-se sema de valorile adaosurilor de contractie.
O grosime mare a peretelui duce la acumularea mare de caldura in partea
interioara a formei , cauzand aparirtia tensiunilor termice si fisurarea formei ,
iar grosimea prea mica a peretelui duce la deformarea si oxidarea acestuia.
Piesele se aseaza vertical iar alimentarea cavitati generatoare a piesei se
face in sifon .
Evacuarea gazelor din cavitatea formei metalice se face prin rasuflatori , a
caror amplasare este similara celor folositi la formele temporare .
Rasuflatori se executa de forma tronconica cu baza in planul de separatie ,
avand sectiunea ovala , pentru a usura extragerea din forma .
Dimensiunile rasuflatorilor se face punanad conditia ca viteza de evacuare
a gazelor sa fie superioara vitezei de umplere a cavitatii formei de turnare .
Constructia cochilei trebuie sa asigure inchiderea sigura si etansa .
Cochila in acest caz sa realizat din doua semicochile articulate cu
balamale si incuietoare

35

36

36

37

PREINCALZIREA FORMEI TEMPORARE

La turnare diferitele aliaje in forme metalice , prin cadere libera , acestea
din urma trebuiesc preincalzire la temperature corespunzatoare aliajului turnat .
37

38

La turnari repetate formele metalice ajung la temperature de regim

corespunzator marimii pieselor si aliajului din care acesta se toarna
PROTECTIA SUPRAFETELOR DE LUCRU ALE COCHILEI
Foarte important pentru calitatae pieselor turnate in forme metalice cat si
pentru viata acestora , este acoperirea suprafetei active a formei metalice cu
paste de protectie si vopsele reflactare
Cea mai uzuala vopsea de protectie se compune din : o parte silicat de
sodium si doua parti de caolin colloidal , in suficienta apa pentru a permite aca
vobseaua sa fie sprituita

ELABORAREA ALIAJULUI , TRANSPORTUL SI ALIMENTAREA

COCHILEI
Topirea materialului necesar in vederea turnarii pieselor se realizeaza in
ateliere de topitorie .aici se desfasoara mai multe operatii tehnologice de baza si
anume:
alcatuirea incarcari metalice necesare cuptorului de topire
topirea metalului sau aliajului si prelucrarea lui din punct de
vedere metallurgic
mentinerea lui in stare lichida
turnarea

EXTRAGEREA PIESEI DIN COCHILA

Ca urmare a solidificarii pieselor in formele de turnare , dupa perioada de
mentinere precizata mai sus se trece la extragerea acesteia din cochila
Rezulta piesa brut turnata cu urme ale retelei
INDEPARTAREA RETELEI DE TURNARE
Curatirea piselor turnate se face in scopul indepartari retelei de turnare si
maselotelor , a bavurilor si a altor proeminente aparute pe piesa , in mod
nedorit , in procesul de turnare , precum si stratului de arsura format eventual in
procesul de tratament termic
Operatia de curatire poate fi manuala sau mecanizata , dupa specificul
pieselor turnate , caracterul procesului tehnologic si gradul de mecanizare al
turnarii
38

39

Supapa de admisie dupa turnare si inlaturarea relelei de turnare si a bavuri:

39

40

Un alt procedeu de semifabricare este deformarea plastica .

Semifabricatul pentru piesa SUPAPA DE ADMISIE poate fii obtinutr
printr-un procedeu de deformare plastica deoarece reprezinta majoritatea
conditiilor impuse de tehnologia pieselor semifabricat forjate sau matritate cum
ar fii :
-

- planul de separatie este planul de simetrie al piesei asigurandu-se

astfel o curgere plastica usoara a materialului in vederea obtineri
pisei fara defecte de umplere
adaosurile de prelucrare si razele de racordare sunt muchii
exterioare
pierderile de material indepartat sa fie cat mai mici
forma constructive a piesei semifabricat rezultata permite
obtinerea gradului maxim de apreciere al piesei finite
Alegerea modului de obtinere al piselor prin forjare libera sau prin
matritare , este conditionat de programa de productie
Matritarea prezinta cateva dezavantaje dintre care cele mai importante
sunt;
greutatea limita a piesellor care pot fii matritate
costul ridicat al matritelor
Astfel in cazul unicatelor sau seriilor mici se allege forjarea libera , iar in
cazul semifabricatelor mijlocii sau mari se allege matritarea , putandu-se astfel
amortize cheltuielile cuu executia matritei
De asemenea la alegera modelului de executie a piesei un rol important il
are si marimea piesei .
40

41

Prin matritare , configuratia semifabricatului obtinut are forma geometrica

destul de aproape de cea a piesei finite , adaosurile de prlucrare sunt destul de
mici , in comparative cu cele de la forjare libera.
Ca si la turnare sunt anumite orificii la aceasta piesa care nu pot fii
obtinute direct prin matritare si vor fi obtinute ulterior prin aschiere Martritarea
se poate realize pe matrita inchisa sau deschisa ce se caracterizeaza prin
formarea unei bavuri .
Avantajele matritari deschise constau in faptul ca pot obtine piese cu
configuratii mai complexe si nu necesita semifabricate cu un volum sau
dimensiuni riguros execte.
Acest lucru este posibil datorita canalului de bavuara ce poate prelua
surplusul de material. In schimb matritarea deschisa duce la o pierdere de
material datorita bavuri cat si datorita adaosului tehnologic necesar inclinari
peretilor matritei , la manopera in plus pentru debavurarea si la schimbarea
directiei fibrajului in piesa obrinuta .
De asemenea forta necesara matritari , datorita deformari si a bavuri , este
mai mare in cazul matritari deschise dacat in cazul celei inchise
Luand in calcul toate aceste aspecte si tinand cont de configuratia
geometrica a piesei SUPAPA DE ADMISIE este recomandat ca procedeul de
matritare , matritarea deschisa sau matritarea pe masini de forjat orizontale.

Piesa realizata prin matritare:

41

42

VEDERE MARITA 1

42

43

VEDERE MARITA 2

VEDERE MARITA 3

43

44

Avantajele metodei de prelucare a materialelor prin deformare

sunt:inbunatatirea proprietatilor din cauza structurii mai omogene seu mai dense
care rezulta in urma acestor prelucrari :
consumul minim de materiale
precizia mare de prelucare mai ales la rece
reducerea duratei prelucrarii ulterioare prin aschiere
proprietati de obtinere a unor forme complexe cu un numar minim
de operatii si manopera simpla ;
posibilitatea de obtinere a unor forme complexe cu un nukar
minim de operatii si manopera simpla
marirea productivitatii munci.
Necesitatea aplicarii unor forte mari pentru deformare , face ca
investiitiile initiale sa fie mari , ceea ce poate fii considerat un dezavantaj al
acestei metode
Procedeul de deformare plastica acceplabil pentru piesa studiata este
matritarea.
Pentru obtinerea piesei semifabricat semicupla printr-un procedeu de
deformare plastica , sa obtat pentru obtinerea prin matritare , deoarece procedeul
se aplica la prelucarea pieselor mici cu configuratie simpla si complexa in
productie de serie si masa , conditii care sunt indeplinite de piesa SEMICUPLA

44

45

Tehnologia matritarii pentru obtinerea piesei semifabricat printr-un

procedeu de matritare trebuiesc parcurse urmatoarele etape :
1)
stabilirea rolului functional al piesei se foloseste analiza
morfofunctionala a suprafetelor dar pentru ca am facuto pentru
realizarea piesei prin turnare la acest capitol nu o vom mai
reface
2)
alegerea materialului obtim pentru confectionarea pisei se
face folosind analiza mofofunctionala a suprafetelor
3)
intocmirea desenului piesei brut matritate desenul pisei
matritate se intocmeste pe baza desenului pisei finite la care se
prevad adaosurii de prelucrare , adaosuri tehnologice , adaosuri
de inclinare si raze de racordare
Valorile adaosurilor totale si abaterile limita la semifabricatele matritate
la cald , din oteluri carbon sau oteluri aliate cu masa de maxim 400 de kg /bucata
si cu lubgime maxima de 2500 mm , executate pe ciocane , prese si cu masini de
forjare sunt reglementate de STAS 7670-80.
In functie de modul de executie se stabilesc doua clase de adaosuri de
prelucrare si abaterii limita restranse si clasa a 2-a , adaosurile de prelucrare , si
abterile limita normale .
Piesele matritate pe masini de forjat orizontal se incadreaza in clasa a
doua .
Deformarea plastic este metode de prelucrare prin care n scopul
obinerii unor semifabricate sau piese finite se realizeaz deformarea permanent
a materialelor n stare solid (la cald sau la rece ) fr fisurare macroscopic.
Metoda prezint urmtoarele avantaje: se obin proprieti mecanice
mbuntite datorit unei structuri mai omogene i mai dense, rezultat dup
prelucrare, consum minim de material, precizie mare de prelucrare mai ales la
rece, posibiliti de obinere i manoper simpl.
Ca dezavantaje ale metodei se amintesc:
- investiii iniial mari ,
- necesitatea unor fore mari de deformare.
Metoda i gsete o larg ntrebuinare n industria constructoare de
maini.
Se apreciaz ca peste 60% din piesele ntrebuinate n diferite ramuri de
producie sunt prelucrate prin deformare plastic.

DEFORMAREA PLASTIC LA RECE

La prelucrarea metalelor prin deformare plastic la rece au loc modificri
importante ale proprietilor mecanice, fizice i chimice ale acestora.
n ceea ce privete proprietile mecanice s-a constatat c indicatorii de
plasticitate (lungirea specific , contracia specific, reziliena ) scad cu
creterea gradului de deformare n timp ce indicatorii de rezisten (limita de
45

46

proporionalitate, limita de elasticitate, limita de curgere c, rezistena la rupere

r, duritatea) cresc cu creterea gradului de deformare.
Proprietile fizice sunt influenate n sensul urmtor:
- conductibilitatea electric,
- inducia remanent,
- inducia de saturare scad,
- rezistena electric, cmpul coercitiv cresc cu creterea gradului de
deformare.
Sunt influenate i proprietile chimice constatndu-se o micorare a
rezistenei anticorozive a materialelor metalice, odat cu creterea gradului de
deformare.
Ansamblul fenomenelor legate de modificarea proprietilor mecanice,
fizice i chimice ale metalelor n procesul de deformare plastic la rece poart
numele de ntrire (ecruisare).
Fenomenul ntririi este explicat diferit de diveri autori. Se afirm c
ntrirea creeaz o stare de tensiune care ngreuiaz procesul deformrii plastice.
n lumina teoriei dislocaiilor ntrirea este considerat drept creterea
frnrii micrii dislocaiilor odat cu creterea gradului de deformare.
La metalele impure (tehnice ) principalele obstacole n calea micrii
dislocaiilor sunt prezena atomilor strini de ptrundere care plasate n planele
cristalografice ale metalului de baz produc o strmbare a reelei cristaline i
deci apariia unui cmp de tensiune local.
Aceste obstacole fac ca energia necesar pentru deplasarea unei linii de
dislocare s nu aib o valoare constant i s nu depind de natura defectelor din
reea i n special de dispersia impuritilor.
Gradul de ntrire este invers proporional cu gradul de dispersie.
Coeficientul de ntrire se exprim cu relaia:
=d/d n care este temperatura la care are loc deformarea si este
lunecarea la forfecare.
Practic, se constat o scdere a coeficientului de ntrire cu creterea
temperaturii. Interpretnd formula rezult c la o anumit cretere a temperaturii
corespunde o cretere mai pronunat a lunecrilor.

DEFORMAREA PLASTIC LA CALD

Starea de ntrire, caracterizat n principal printr-o rezisten i o duritate
mrit, plasticitate micorat, conductibilitate termic sczut i o cantitate mai
mare de energie nmagazinat, constituie o stare la care mrire gradului de
deformare este greoaie sau imposibil.
Pentru a mpiedica apariia timpurie a acestei stri i pentru a uura
procesul de deformare plastic se procedeaz la nclzirea materialelor.
Mecanismul de deformare la cald este acelai cu cel de deformare la rece, adic
prin alunecare i maclare
46

47

Revenirea. Prin nclzire mobilitatea atomilor din reea crete,

constatndu-se i o mrire a fenomenului de difuziune determinat de
deplasrile n reea ale vacanelor i atomilor interstiiali, stare care duca n final
la dispariia tensiunilor interne. nlturarea deformrii reelei i deci mrirea
plasticitii materialului fr a se produce nici o modificare a microstructurii
poart numele de revenire i se produce de obicei pentru o temperatur r
cuprins ntre limitele 0,2 t i 0,4 t , t fiind temperatura de topire a
materialului metalic.
n aceast stare conductibilitatea electric este redus la valoarea iniial.
Recristalizarea. Este procesul de baz care se produce la nclzirea
materialelor metalice ecruisate.
El are loc n stare solid i const n reorganizarea reelei deformate i
apariia unor noi centre de cristalizare. Prin recristalizare se elimin complet
tensiunile interne, constatndu-se o micorare a duritii i rezistenei la
deformare i o mrire a plasticitii.
n cadrul acestui proces se intensific fenomenul de difuziune al atomilor
n volumul cristalelor, ceea ce contribuie la egalizarea chimic a grunilor
neomogeni i nlturarea microfisurilor ce apar n timpul deformrii.
Recristalizarea are influen asupra reelei cristaline ct i asupra formei i
dimensiunilor grunilor.
Dimensiunile grunilor obinui n urma recristalizrii depind n principal
de: temperatura la care are loc recristalizarea, mrimea gradului de deformare,
durata de meninere la temperatura la care are loc recristalizarea, mrime iniial
a grunilor i viteza de deformare.
Despre gradul de deformare se poate aprecia c cu ct acesta este mai
mare i grunii obinui mai mici, cu att structura este mai puin stabil i are
tendina mai pronunat de a trec ntr-o stare mai stabil. Rezult c un grad
mare de deformare uureaz procesul de recristalizare iar temperatura la care are
loc recristalizarea este mai mic.
Cu creterea vitezei de deformare temperatura la care are loc
recristalizarea crete. Se presupune c influena vitezei de deformare asupra
recristalizrii se datoreaz efectului termic ce apare n timpul deformrii.
Influena temperaturii asupra rezistenei la deformare i a plasticitii
Creterea temperaturii provoac o schimbare esenial a caracteristicilor
de rezisten ale metalelor i aliajelor. Scderea pronunat a rezistenei la
deformare odat cu creterea temperaturii se explic astfel:
La temperaturi mari crete amplitudinea oscilaiilor atomilor datorit
creterii energiei lor poteniale. Atomii trec astfel mai uor dintr-o poziie de
echilibru n alta.
La temperaturi mari rezistena la deformare a substanei intercristaline
scade mult datorit proprietilor vscoase ale acesteia, iar deplasarea i
orientarea grunilor devine mai uoar astfel nct deformarea se poate face la
eforturi mai mici.
MATRIAREA PE PRESE
47

48

Se folosesc aceleai prese ca i n cazul forjrii libere:

matriarea pe prese cu excentric. n raport cu ciocanele de matriat presele
cu manivel sau excentric prezint urmtoarele avantaje: la fiecare curs se
realizeaz o faz de matriare, permind obinerea unor productiviti mai
ridicate, crete precizia de matriare ntruct presele sunt prevzute cu coloane
de ghidare, sunt necesare fundaii mai mici dect la ciocane; condiiile de lucru
sunt mai bune; manopera simpl; posibiliti de mecanizare si automatizare
mari.
Dezavantaje: costul ridicat al pieselor; limitarea numrului de piese;
necesit o pregtire mai ngrijit a semifabricatelor (nclzire fr oxidare,
curire de oxizi etc.);
Matriarea pe prese hidraulice se preteaz pentru piese foarte mari sau
pentru piese cu plasticitate redus.
Matriarea pe prese cu friciune. Presele cu friciune sunt utilaje de
matriare cu caracteristici intermediare ntre ciocane si prese cu manivel.
Particulariti: fora de deformare se aplic sub form de oc, cursa
patinei presei nu este fix ceea ce permite mrirea gamei de piese ce se pot
matria; fazele de matriare pot fi realizate prin una sau mai multe lovituri.
Folosirea lor se recomand n cadrul pieselor mici, de configuraie simpl
n producia de serie mic i mijlocie.
Azi se nlocuiete tot mai mult sistemul de antrenare prin friciune
prin sistemul de antrenare hidraulic.
matriarea pe maini orizontale, permite matriarea din semifabricate
simple a pieselor simple sau goale de configuraie simpl sau complex la care
partea deformat este scurt i de seciune mult mai mare dect a
semifabricatului iniial.
Tehnologia matririi
Cuprinde urmtoarele operaii de baz:
Debitarea semifabricatelor (prin achiere sau deformare plastic)
nclzirea semifabricatelor la temperatura optim de deformare
Matriarea propriu-zis dintr-o singur operaie sau din mai multe operaii
n funcie de mrimea i complexitatea piesei
Operaii complementare: debavurarea,tratamente termice (recoacere sau
normalizare), curire (mecanic sau chimic), ndreptare, calibrare,etc.
Control tehnic de calitate
Principii de proiectare a pieselor matriate
Reuita matririi depinde de proiectarea corect a piesei pentru matriat.
Pentru aceasta este bine s se respecte urmtoarele principii de proiectare:
48

49

ntocmirea desenului piesei matriate. La ntocmirea acestuia se ine

seama de funcionalitatea piesei, iar execuia se face pe baza piesei finite
(prelucrat mecanic dac este cazul), urmrindu-se apropierea maxim a
geometriei i dimensiunilor fa de piesa finit n vederea reducerii consumului
de metal si volumului de munc.
Execuia cuprinde urmtoarele faze:
Alegerea planului de separaie: se face n funcie de nchiderea matriei i
corespunde urmtoarelor cerine: scoaterea uoar a piesei din matri, umplerea
complet a locaului matriei, repartizarea simetric a piesei n cele dou
semimatrie
Stabilirea adaosurilor de prelucrare pentru calitatea suprafeei i a
toleranelor de dimensiuni
Stabilirea nclinrilor de matriare. Suprafeele laterale ale pieselor
matriate, paralele cu direcia de matriare, se execut nclinat pentru a se asigura
umplerea mai uoar a cavitii i o extragere mai bun a piesei din cavitate.
nclinrile exterioare se aleg cu circa 3040% mai mici dect cele
interioare. Valorile nclinrilor se aleg din tabele.
Stabilirea razelor de racordare necesare pentru umplerea corespunztoare
a cavitaii matriei, evitarea crpturilor n zona muchiilor ascuite i micorarea
solicitrilor mecanice
Aplicarea amprentelor n locul n care piesa prezint constructiv guri.
ntruct ele nu pot fi complet ptrunse, n locul lor se realizeaz adncituri
Adnciturile sunt separate ntre ele printr-o bavur interioar sau timpan
Eliminarea lor se face dup matriare prin operaia de debavurare.
ALEGEREA SEMIFABRICATULUI INITIAL
Se face functie de configuratia geometrica a piesei matritate
Pentru piesa SUPAPA DE ADMISIE sa ales un semifabricat de sectiune
circulara .
Alegera semifabricatului initial se face in functie de configuratia
geometrica si dimensiunile de gabarit ale piesei forjate , astfel:
-lingouri, pentru piesele cu masa si dimensiuni mari
-prelaminatele , pentru piesele de dimensiuni si mase mijlocii;
-bare cu profile simple, pentru piesele de dimensiuni si mase mici;
Ca semifabricate initiale pentru forjarea libera se folosesc lingourile turnate
, pentru piesele de dimensiuni mari , barele sau placile turnate continuuupentru
piesele de dimensiuni medii, sau semifabricate laminate pentru piesele de
dimensiuni mici.
Alegerea semifabricatului initial se face functie de configuratia
geometrica a piesei ce se va obtine prin forjare
49

50

Variaia rezistenei la deformare n funcie de temperatur are loc

dup o curb logaritmic alura ei depinznd de transformrile de faz ca au
loc n aliajul considerat.
Legea variaiei caracteristicilor de rezisten r, c, HB n funcie de
temperatur este dat de relaia
dp/p=d
n care p este caracteristica de rezisten considerat, este
temperatura corespunztoare iar este coeficient de material.
Plasticitatea mic la temperaturi mici se explic prin mobilitatea
mic a atomilor, prezena strii de ntrire i dispariia cu vitez mic a
microfisurilor ce apar n timpul deformrii.
Micorarea plasticitii la temperaturi mari este provocat de topirea
substanei intercristaline care favorizeaz creterea grunilor. La aliajele
care sufer transformri de faz se observ un minim de plasticitate la
temperatura la care se produce transformarea.
Maximum de plasticitate se observ n domeniul de temperatur n
care are loc recristalizarea complet i pn la temperatura apropiat de
punctul de topire a substanei intercristaline.

SCULE PENTRU DEFORMAREA LA MATRIARE

MATRIA este scula folosit la reconfigurarea unui semifabricat
prin deformare plastic astfel nct s se obin o pies de o anumit form
si mrime. Matria propriu-zis se confecioneaz din dou pari numite
semimatrie (separate ntre ele printr-un plan numit plan de separaie).
Cavitatea care red forma piesei dorite poate fi practicat ntr-o
singur semimatri (la matriele simple) sau in amndou semimatriele
(la matriele duble).
Dup modul de deformare al materialelor matriele pot fi
nchise sau deschise. La matriele nchise cantitatea de material necesar
pentru deformare trebuie s fie calculat exact ceea ce ngreuneaz i
scumpete procesul de fabricaie. La matriele deschise canalul de bavur
permite scurgerea surplusului de material si tot odat umplerea complet a
cavitaii matriei.
Dup numrul de caviti pentru deformare matriele pot
fi: cu o singur cavitate sau cu mai multe caviti. La matriele cu mai
multe caviti semifabricatul este supus mai nti unei operaii de

50

51

preforjare, urmeaz operaiile de matriare, eboare si matriarea de

finisare.
O matri cu mai multe caviti cuprinde: cavitatea de
pregtire (preforjare), n care materialul este supus unor operaii de
ntindere, rulare, formare,etc.; caviti de matriare propriu-zis, n care au
loc operaiile de matriare, de eboare si matriarea de finisare (final);
caviti de separare pentru clete si pentru tiere; canalul de bavur.
Canalul de bavur practicat n planul de separare al cavitilor
matriei are rolul de preluare a surplusului de material.
Dimensiunile canalului de bavur pentru matriare se aleg din tabele
STAS.
Amplasarea cavitilor in matri. Dac matria are o singura cavitate
aceasta se aeaz n centrul matriei, care coincide cu axa mainii. Dac
matria are mai multe caviti atunci cavitile de pregtire se aeaz la
marginea matriei pentru uurarea curirii de oxizi, iar celelalte se dispun
n interiorul matriei n ordinea desfurrii operaiilor de matriare.
6 ANALIZA TEHNICO-ECONOMIC A DOU PROCEDEE
TEHNOLOGICE DE

OBINERE A PIESEI

AlegerEa variantei optime de proces tehnologic de obtinere a piesei

semifabricat se face luand in considerare principiul eficientei si principalii
indicatori de eficienta .
Oricare tehnologie trebuie s realizeze maximum de eficien pentru
care a fost proiectat n momentul aplicrii ei. Piesa trebuie realizat :
- mai repede ;
- mai bine ;
- mai ieftin ;
- la momentul oportun.
Factorii care influeneaz eficiena procedeului tehnologic sunt :
- costul;
- productivitatea;
- fiabilitatea;
- consumul de energie;
- consumul de material;
In industrie la nivel de sectie , cortul C este dat de relatia:
C = CM +Cm + CR +CS
Unde C -sunt cheltuielile cu materialele folosite
51

52

Cm - sunt cheltuielile cu manopera

CR - sunt celtuieli de rerie (utilaje , cladiri , salariile personalului
auxiliar)
CS - cheltuieli de stocare
Deoarece cheltuielile de regie sunt greu de determinat , acestea se
calculeaza cu o cota parte cu cheltuielile cu manopera .
Calculul pretului semifabricatului turnat in forma temporata
a) cheltuieli cu materiale 1443000 u.m
b) cheltuieli cu manopera 550000 u.m
c) CAS ..62000 u.m
d) FASS 81000 u.m
e) Contributie invatamant ..700 u.m
f) Regia sectiei .2845450 u.m
g) CPS 25400 u.m
h) CFSS .. 81200 u.m
i) Rebut (5%) .2554113 u.m
j) Cost sectie . 5899250 u.m
k) Regie societate 8584899 u.m
l) Beneficiu 2986869 u .m
m) Prt SDV-uri// piesa 450000 u.m
n) PRET:87988431 um
O astfel de varianta de analiza a costului nu se verifica deoarece ascunde
Se poate efectua o alta analiza a costului care sa include si
cheltuielile cu pregatirea fabricatiei folosind relatia :
Cl = F +n*V[u.m/lot de produs]
Unde : Cl - este costul unui lot pe piesa
F cheltuieli fixe (cu utileje , cu SDV , cu masini )
V cheltuieli variabile (salarii si materiale)
n numarul de nucati pe lot
Costul pe produs se poate determina cu ajutorul relatiei de mai jos:
Cp =F/n + V [u.m/buc]
Utilizam acesta metoda , costul unui lot este de 10000 de bucati in varianta
turnata va fi :
Cl = 4632862000 u.m
Costul pe piesa este :
52

53

Cp =516431 u.m

CALCULUL PRETULUI SEMIFABRICATULUI

OBTINUT PRIN FORJARE LIBERA :
cheltuieli cu materiale 2743500 u.m
cheltuieli cu manopera 1540000 u.m
CAS ..354995 u.m
FASS 110500 u.m
Contributie invatamant ..32000 u.m
Regia sectiei .5537000 u.m
CPS 77800 u.m
CFSS .. 46800 u.m
Rebut (5%) .244113 u.m
Cost sectie . 1000995 u.m
Regie societate 1550149 u.m
Beneficiu 3255343 u .m
Prt SDV-uri// piesa 1054000 u.m
PRET: 165006478 u.m
SUCCESIUNEA LOGICA A TUTUROR
OPERATIILOR NECESARE OBTINERI
PIESEI SEMIFABRICAT PRIN
PROCEDEUL TEHNOLOGIC
OPTIM
Procesul tehnologic obtimde obtinere a semifabricatului a rezultat
turnarea in forma temporara din amestec de formare obisnuit .
Procedeul ethnic de obtinere prin turnare in forme temporare a piesei
noastea cuprinde urmatoarele atape :
INTOCMIREA DESENULUI PIESEI BRUT TURNTE
In vedera intocmiri desenului piesei brut turnate au fost parcurse
urmatoarele etape :
53

54

1) stabilirea metodei de formare

2) stabilirea pozitiei de turnare
3) stabilirea planului de separatie
4) stabilirea adaosului de prelucrare
5) stabilirea adaosurilor tehnologice
6) stabilirea adaosurilor de inclinare
7) stabilirea racordarilor constructive
INTOCMIREA DESENULUI MODELULUI
Constructia modelului se face pornind de la desenul piesei brut
turnate , care se completeaza cu adaosurile de contractie si cu marcile pentru
sustinerea miezurilor , dca piesa prezinta goluri interioare .
In cazul nostrum nu am avut nevoie .
Pentru arboreal studiat , modelul rezultata este realizat din doua
semimkodele , asamblate de-a lungul planului de separatie .
Cele doua semimodele , confectionate din lemn , sunt centre unul in raport
cu altul cu ajutorul stifturilir de centrare prevazute in semimodelulu superior
si a gaurilor de centrare effectuate in semimodelul interior

54