Îndrumător de laborator geotehnică

Determinarea limitelor de plasticitate

DETERMINAREA LIMITELOR DE PLASTICITATE

Consistenţa pământurilor coezive variază în funcţie de conţinutul în

apă, între limite foarte largi, de la starea de curgătoare până la starea
vârtoasă şi tare. Stările de consistenţă sunt caracterizate prin limitele de
consistenţă şi anume: limita inferioară de plasticitate sau limita de
frământare Wp şi limita superioară de plasticitate sau limita de curgere WL .

Fig.11 Variaţia
volumului rocilor
argiloase în funcţie de
conţinutul în apă

Limitele au caracter convenţional, însă sunt în aşa fel stabilite ca să

corespundă anumitor schimbări calitative a proprietăţilor pământurilor
considerate.
Umiditatea la limita de curgere, sporită cu o valoare foarte mică,
transformă pământul aflat în stare vârtoasă într-o stare curgătoare şi-l face
necorespunzător ca teren de fundare.
La umiditatea corespunzătoare limitei de frământare pământul nu mai
conţine apă liberă, devine practic impermeabil, iar deformabilitatea sa creşte
considerabil, chiar la un spor mic al umidităţii peste limita de frământare.
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea limitelor de plasticitate

Determinarea limitei inferioare de plasticitate

În laborator pentru determinarea limitei inferioare de plasticitate sau a
limitei de frământare se folosesc două metode:
• metoda cilindrilor de pământ
• metoda mediilor absorbante
Metoda cilindrilor de pământ
Metoda constă în determinarea umidităţii minime la care un pământ
poate fi modelat sub formă de cilindri.
Aparatură
- placă de sticlă sau marmură
- răzătoare
- cuțite de laborator, spatule
- capsule numerotate și tarate
Pregătirea probelor
Pentru pregătirea probelor în vederea efectuării determinării,
seprocedează astfel:
- materialul de analizat, aproximativ 100 g, se trece prin
răzătoare, și se frământă pentru a fi omogenizat. Se adaugă apă numai dacă
materialul este prea uscat, pentru a se putea face o pastă consistentă.
Mod de lucru
Din pământul astfel pregătit , se ia o cantitate care se rulează cu
palma, pe o placă de sticlă sau marmură, până când se obține un cilindru cu
diametrul de 3-4 mm și o lungime de 30-50 mm.
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea limitelor de plasticitate

Dacă la această grosime, suprafața cilindrului nu este fisurată,

operația se repetă, pe aceeași pastă, care se rulează până când, prin pierdere
de apă, începe să se fisureze și să se separe în bucăți.
Se fac trei determinări a câte 7 cilindrii din aceeași probă.
Se pun cei 7 cilindrii obținuți în fiecare determinare în câte o capsulă,
numerotată și tarată, se cântărește apoi fiecare capsulă cu cilindrii, după care
se pun în etuvă la uscat. După uscare și răcire în exicator, se cântăresc din
nou, fiecare dintre capsule și i se determină umiditatea, umiditate ce
reprezintă limita inferioară de plasticitate.
Valoarea finală a limitei inferioare de plasticitate Wp, se obține
făcând media aritmetică a celor trei determinări efectuate pe aceeași probă.
Toate datele din timpul desfășurării analizei se trec într-un formular
de laborator.
Metoda mediilor absorbante
Metoda constă în determinarea umidităţii minime unei paste de pământ,
prin comprimarea acesteia între medii filtrante absorbante, până în
momentul în care la apăsarea cu degetul acea pastă crapă.
Aparatură
- inel metalic cu diametrul de 50 mm și înălțimea de 2 mm
- presă pentru determinarea plasticității între medii absorbante
- hârtie de filtru
- răzătoare
- capsule numerotate și tarate
- sticlă de ceas
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea limitelor de plasticitate

Mod de lucru
Din pământul pregătit ca la metoda cilindrilor de pământ se execută cu
ajutorul unor inele metalice, trei discuri de pastă, având diametrul de 50 mm
şi grosimea de 2 mm. Fiecare disc de pastă este aşezat între 20 de hârtii de
filtru, iar pachetul astfel format se aşează în dispozitivul de presare la o forţă
de 12,749 KN (aceasta corespunde unei presiuni de 6,42 N/mm2 asupra
probei), timp de 30 minute. Se scot apoi discurile de pământ, se pun pe
sticla de ceas şi se apasă cu degetul, iar dacă discurile crapă, înseamnă că
timpul de eliminare a apei a fost suficient şi se determină umiditatea prin
metoda cunoscută, umiditate care reprezintă limita inferioară de plasticitate.
Dacă discurile nu crapă se continuă operaţia de presare până ce, la apăsare
cu degetul, se produce crăparea acestora. Pentru fiecare probă de pământ se
vor face trei determinări paralele de câte trei discuri iar limita inferioară de
plasticitate WP va fi media aritmetică a rezultatelor obţinute.
Toate datele din timpul efectuării analizei se trec în formularul de lucru
în laborator.

Determinarea limitei superioare de plasticitate

Limita superioară de plasticitate sau limita de curgere WL se determină
în laborator prin mai multe metode:
• metoda cu cupa Casagrande
• metoda printr-un singur punct
• metoda cu conul lui Vasiliev
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea limitelor de plasticitate

Metoda cu cupa Casagrande

Metoda constă în determinarea

umidităţii la care o fantă făcută în
pasta de pământ din cupa aparatului
Casagrande, se închide pe o
lungime de 12 mm, după 25 de
căderi ale cupei de la o înălţime de
10 mm. Fig.12 Cupa assagrande

Aparatură
- aparat Casagrand pentru determinarea limitei superioare de
plasticitate, constituit din: postament, cupă metalică cu greutatea de
aproximativ 200 g, numărător, manivelă (care ridică cupa la înălțimea de la
10 mm, față de postament, după care o lasă să cadă liber pe acesta)
- etuvă termoreglabilă
- spatulă pentru trasat fanta
- sticlă de ceas, capsule numerotate și tarate
Pregătirea probei
Din proba de analizat, o cantitate de aproximativ 200 g se trece prin
răzătoare, se adaugă apă şi se omogenizează prin amestecare prelungită până
se obţine o pastă plastic moale.
Mod de lucru
Se umple aproximativ 2/3 din cupa aparatului Cassagrande cu pasta
omogenizată, se nivelează suprafaţa acesteia cu un cuţit, se așează pe
postament şi apoi se trasează la mijlocul cupei, cu spatula pentru trasat
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea limitelor de plasticitate

fanta, o tăietură adâncă până la fundul cupei. Se învârteşte manivela lăsând

cupa să cadă pe postamentul aparatului la intervale de timp regulate (aprox.
120 căderi / minut), operaţia repetându-se până când fanta se închide pe o
lungime de 12 mm.
Se determină umiditatea pastei de pământ din jurul fantei, obţinându-se
astfel primul punct, coresunzătoare unui număr mai mare de 25 de lovituri,
şi se notează într-un formular. În aceiaşi pastă se adaugă succesiv mici
cantităţi de apă, de fiecare dată se fac aceleaşi determinări, inclusiv
umiditatea până când se obţin încă două sau trei puncte cu umidități
diferite, care corespund astfel, un punct desupra numărului de 25 lovituri,
unul în jurul numărului de 25 lovituri, iar altul sub 25 de lovituri.
Limita de curgere WL% se determină făcând interpolarea grafică într-
un sistem de coordonate punând umiditatea pe axa verticală şi numărul de
lovituri „ n ” pe axa orizontală, prin unirea punctelor determinate cu ajutorul
unei drepte.
Ştiind că variaţia între „n” şi „W” este lineară se obţine limita de
curgere sau limita superioară de plasticitate în dreptul lui n = 25 de lovituri.
Pentru fiecare probă de pământ se vor face cel puţin două încercări, iar
rezultatul va fi media aritmetică a determinărilor.
Metoda printr-un singur punct
Această metodă se bazează pe metoda cu cupa Casagrande şi constă în
determinarea unei singure umidităţi corespunzătoare unui număr de căderi N
ale cupei. Limita superioară de plasticitate WL se obţine prin adăugarea la
unitatea obţinută o corecţie K corespunzătoare numărului de căderi N:
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea limitelor de plasticitate

WL = WN + K (K variază cu numărul de căderi ale cupei conform

tabelului de mai jos)
N K N K N K
20 -1,4 30 +1,2 40 +3,1
21 -1,1 31 +1,4 41 +3,2
22 -0,8 32 +1,6 42 +3,4
23 -0,5 33 +1,8 43 +3,5
24 -0,3 34 +2,0 44 +3,7
25 0,0 35 +2,2 45 +3,8
26 +0,2 36 +2,4 46 +4,0
27 +0,5 37 +2,5 47 +4,1
28 +0,8 38 +2,7 48 +4,2
29 +1,0 39 +2,9 49 +4,4
50 +4,5

O altă posibilitate de determinare a limitei de curgere constă în

0 . 121
 N 
aplicarea formulei lui Moraldi: WL = W ⋅ 
 25 
Metoda cu conul lui Vasiliev
Metoda constă în determinarea umidităţii unei paste de pământ, în care
un con, având vârful pe suprafaţa pastei, lăsat liber pătrunde în pastă 10 mm.
Aparatură
- dispozitiv compus din:
o con gradat pe suprafața laterală
o suport
o pahar
- etuvă termoreglabilă
- cuțit de laborator
- capsule numerotate și tarate
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea limitelor de plasticitate

o Conul este confecţionat din

material inoxidabil, cu un reper marcat pe
suprafaţa laterală şi un unghi la vârf de 30º.
Conul este prevăzut cu un dispozitiv de
echilibrare compus din două greutăţi, legate
printr-o sârmă groasă, masa totală a acestui
dispozitiv fiind de 76 g.
Fig.13 Conul lui Vasiliev
Mod de lucru
Din proba de pământ pentru analizat se ia o cantitate de aproximativ
200 g, se trece prin răzătoare, se adaugă apă dacă este cazul şi se
omogenizează până se obţine o pastă plastic moale. Se umple un pahar cu
pasta de pământ, având grijă să nu se formeze goluri, se nivelează cu un
cuţit şi se aşează pe suportul aparatului. Se aduce conul cu vârful la
suprafaţa pastei, se lasă să cadă liber în pastă şi se citeşte pătrunderea pe
suprafaţa laterală a conului.
În aceeaşi pastă se adaugă succesiv o cantitate mică de apă, se
omogenizează, se umple paharul, se lasă conul să cadă se citeşte
pătrunderea.
Pentru fiecare probă de pământ analizat, se vor face trei încercări pe
paste cu umidităţi diferite şi se citesc pătrunderile conului la fiecare
încercare.
Rezultatele obţinute se trec într-un grafic astfel, în ordonată
pătrunderile conului iar în abscisă umidităţile corespunzătoare obţinându-se
în felul acesta trei puncte prin care se trasează o dreaptă.
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea limitelor de plasticitate

Limita superioară de plasticitate sau limita de curgere „WL” este

ordonata punctului de pe dreapta obţinută pentru care abscisa S = 10 mm.
Toate datele din timpul efectuării determinări se trec în formularul de
lucru în laborator.
Pe baza rezultatelor obţinute în urma determinărilor de laborator,
pentru limitele de plasticitate ale pământurilor (inferioare şi superioare), se
determină prin calcul indicele de plasticitate IP, indicele de consistenţă IC şi
indicele de lichiditate al pământurilor, cu ajutorul formulelor:

IP = WL-WP ,
WL −W
IC =
IP şi
W − WP
IL = = 1 − IC
IP

După obținerea rezultatelor privind: limita inferioară de plasticitate

(WP), limita superioară de platicitate (WL), indicele de plasticitate (IP),
Indicele de consistență (IC), se emite buletinul de analiză și se face
clasificarea pământului din punct de vedere al plasticității și consistenței.