Lucrare laborator Anatomia si fiziologia omului

Student: Vicol Andrei- Vlad

Grupa: Fizica medicala, Anul 2
Titlul lucrarii: Igiena sistemului reproducator feminin

1. Structura sistemului reproducator feminine

Sistemul genital femel este format din glandele genitale, căile genitale, glandele anexe şi
organele genitale externe.

1.1. Glandele genitale:

1.1.1. Ovarele
Ovarele sunt organe pereche, dispuse în micul bazin, având funcţie mixtă (exocrine si
endocrina) - producere de ovule ca parte a functiei exocrine şi secreţie de hormoni ca parte a
functiei endocrine. Are formă ovală, 3-5 cm lungime, 2,5 cm lăţime şi 8 mm grosime, fiecare
ovar cântărind 6-8 g.
Prezintă două feţe:
- Fata laterala
- Fata mediana care este acoperita de trompa uterine
Prezinta doua margini:
- Marginea anterioara unde se gaseste hilul
- Marginea posterioara
Prezinta doua extremitat:
- Extremitatea mediala de care se prinde ligamentul ovarian
- Extremitatea laterala de care se prinde ligamentul superior al ovarului
Ovarul este acoperit de un epiteliu simplu, sub care se găseşte un invelis conjuctiv care
poarta numele de albuginee. În alcătuirea ovarului se disting două zone:
 - Medulară (stroma ovariană) cuprinzând ţesut conjunctiv, vase de sânge şi limfatice,
nervi, muşchi netezi;
- Corticală, formată din ţesut epitelial care alcătuieşte foliculii ovarieni; aceştia din urmă
se găsesc în diverse stadii de evoluţie

1.2. Căile genitale

1.2.1. Trompele uterine
Trompele uterine se întind de la ovar până la uter, au o lungime de 7-12 cm şi mai multe
porţiuni:
- Infundibul - are formă de pâlnie, cu pereţii prevăzuţi cu franjuri numiţi fimbrii, cu rol în
captarea ovulului expulzat; această porţiune este în dreptul feţei mediale a ovarului;
- Ampula trompei;
- Istmul trompei.

1.2.2. Uterul
Uterul, organ musculos, cavitar şi impar, are formă de pară, cu extremitatea mare
orientată superior; extremitatea inferioară este mai strâmtă, se numeşte col uterin şi se continuă
cu vaginul. În structura lui intră trei tunici: seroasă, musculară (miometru) şi mucoasă
(endometru), care are un epiteliu simplu cilindric şi este bogată în glande.

1.2.3. Vaginul
Vaginul este un conduct musculo-conjunctiv, de 7-9 cm, impar şi dispus median şi are 2
extremităţi. Prin extremitatea inferioară (orificiul vaginal) se deschide în vestibulul vaginal,
spaţiu delimitat de cele două labii mici.

1.3. Glandele anexe

Glandele anexe sunt:
- Glandele uretrale (dispuse în peretele uretrei)
- Glandele parauretrale (se găsesc în apropierea uretrei)
- Glandele vulvovaginale sau Bartholin (dispuse lateral faţă de orificiul vaginal)

1.4. Organele genitale externe

 1.4.1. Vulva
Vulva are forma unei fante, alungită în sens sagital şi mărginită lateral de către două perechi de
repliuri cutanate, labiile mari şi mici. Spaţiul marginit între labiile mici se numeşte vestibul
vaginal unde se găsesc deschiderea orificiului extern al uretrei şi orificiul vaginal, lateral de care
se găsesc deschiderile canalelor glandelor vulvovagivale (Bartholin). În partea anterioară a
vestibulului se găseşte clitorisul, organ erectil.

2. Afectiuni ale aparatului reproducator feminin

2.1. Endometrioza
2.1.1. Definitie
Endometrioza este o boală cronică, benignă, de care suferă circa 10% - 15% din femeile
aflate la vârsta de reproducere. Pentru foarte multe femei această boală reprezintă un factor
major de stres psihic și fizic. În cazul acestei afecțiuni, mucoasa care acoperă cavitatea uterină și
care este eliminată o dată pe lună prin menstruație se extinde și în afara uterului. Aceste celule
endometriale apar cel mai frecvent pe ovare și la nivelul pelvisului, însă se pot manifesta și în
alte părți ale corpului. Din moment ce aceste celule reacționează, la fel ca mucoasa din interiorul
uterului, în perioada menstruației, pot apărea diferite simptome clinice.

2.1.2. Clasificare

În funcție de numărul leziunilor de endometrioză și întinderea aderențelor și țesutului

cicatricial există mai multe stadii:

- Minimă - stadiul 1

- Ușoară - stadiul 2

- Moderată - stadiul 3

- Severă - stadiul 4

Studii recente au arătat că tratamentul chirurgical al endometriozei, indiferent de stadiu, este

mult superior utilizării medicamentelor atunci când comparăm ameliorarea simptomelor de
durere și a rezultatelor de fertilitate.
 2.1.3. Cauze

Cauza endometriozei nu este cunoscuta cu certitudine la momentul intocmirii acestui

document.

2.1.4. Simptome

Principalele simptome ale endometriozei sunt:

- Dureri menstruale intense

- Durere în timpul contactului sexual

- Dureri în timpul urinării și a scaunului

- Dureri cronice la nivelul abdomenului inferior – independent de ciclul menstrual

- Sângerarea menstruală devine din ce în ce mai lungă și mai dureroasă

Simptomatologia dată de endometrioză se caracterizează preponderent prin două mari

acuze: durerea pelvină (dismenoree, durere pelvină ciclică sau dispareunia) și infertilitatea.

2.1.5. Diagnostic

Endometrioza este cea mai frecventă cauză a infertilității, deoarece poate cauza chisturi
ovariene, precum și aderența sau obturația trompelor uterine. Endometrioza este una dintre cele
mai frecvente și, în același timp, una dintre cele mai frecvent nediagnosticate afecțiuni feminine,
instaurate la vârsta reproductivă. După apariția primelor simptome trec, de regulă, mai mulți ani
până când se pune un diagnostic corect pentru această afecțiune și până se se inițiează o terapie
adecvată, personalizată pentru fiecare caz în parte.

De obicei, endometrioza este foarte greu de diagnosticat. De aceea, de la debutul

simptomelor și până la emiterea diagnosticului corect, trec, în medie, 7 ani. Un diagnostic precis
poate fi emis numai prin examinarea histologică a unei probe de țesut. Investigațiile de
imagistică medicală (ecografie, RMN) nu sunt suficiente. Se presupune că o femeie din 10 suferă
de endometrioză.

Ovarele sunt doar o localizare a endometriozei. Cu toate acestea, atunci când ovarele sunt
afectate, fertilitatea este întotdeauna compromisă. Afectarea ovarelor implică întotdeauna
chisturi, care prezintă o imagine ecografică foarte tipică. Scopul oricărei intervenții chirurgicale
este de a elimina aceste chisturi în așa fel încât să se mențină funcția ovariană, confirmată de
testele hormonale ulterioare.
 2.1.6. Tratament

În prezent nu există nici un tratament medical curativ pentru endometrioză. Medicamentele

antiinflamatoare sunt des folosite în tratarea endometriozei pentru a alunga durerea pelvină.

Deoarece endometrioza se alimentează cu hormonii secretați de ovare, cel mai eficient tratament
este suprimarea hormonală a funcției ovariene. Pentru decizia de aplicare a tratamentului
hormonal, vârsta pacientei este decisivă. Terapia hormonală implică administrarea preparatelor
hormonale – de la pastila anticoncepțională până la analogi GnHR.

2.2. Fibromul uterin

2.2.1. Definitie
Fibromul uterin este o tumoră benignă, care afectează aproximativ 70-80% dintre femei
și constă în îngroșarea peretelui uterin. De regulă, este descoperit la controlul ginecologic de
rutină.

2.2.2. Clasificare

Fibromul uterin se poate dezvolta în zone diferite ale uterului, din interiorul cavității
uterine până la peretele uterin, exteriorul uterului, în zona ligamentelor care susțin uterul și în
apropierea colului uterin. În funcție de locația sa, fibromul uterin poate fi de mai multe tipuri:

- Fibromul submucos - se dezvoltă în cavitatea interioară a uterului, iar simptomele

includ sângerări abundente în timpul menstruației, un risc mai mare de infertilitate și dificultăți
în menținerea sarcinii;

- Fibromul intramural - se află pe grosimea pereților uterului și este cea mai răspândită
formă. Se manifestă prin presiune abdominală și durere pelvină, sângerări abundente în timpul
menstruației, probleme urinare sau digestive, dureri de spate și un risc mai mare de infertilitate și
avort;

- Fibromul subseros - se dezvoltă pe exteriorul uterului și poate crea probleme urinare sau
ale rectului. Dacă fibromul subseros este legat de uter printr-un cordon vascularizat, poartă
numele de fibrom subseros pediculat. Atunci când acest cordon se răsucește, poate provoca
dureri abdominale severe;

- Fibromul intraligamentar (cervical) - apare foarte rar și se dezvoltă în zona ligamentelor

care susțin uterul sau la nivelul colului uterin.
 2.2.3. Cauze

Nu se știe cu certitudine cauza apariției fibromului uterin, însă specialistii cred că are
legătură cu următorii factori:

- Schimbările genetice care duc la anomalii la nivelul mușchilor uterini;

-Hormonii - cei doi hormoni feminini, estrogenul și progesteronul, care pregătesc pereții
uterini pentru sarcină în fiecare lună, pot crește riscul de apariție a fibromului uterin. Mai mult,
fibromul conține mai mulți receptori de estrogen și progesteron decât pereții uterini normali. Ca
o urmare a reducerii producției hormonale după menopauză, se reduc riscul de apariție a
fibromului, precum și dimensiunile sale (atunci când apare);

- Alți factori de creștere - anumiți compuși care susțin sănătatea, așa cum este, de exemplu,
insulina, pot reprezenta un factor în dezvoltarea fibromului uterin;

- Matricea extracelulară - este cea care permite aderența dintre celule similar mortarului
dintre cărămizi. Acest material este mai dens în cazul persoanelor cu fibrom uterin;

- Ereditatea - dacă mama sau sora are fibrom uterin, există un risc mai mare să dezvolți și tu
această afecțiune;

- Alți factori - obezitatea, menstruația la o vârstă fragedă (mai puțin de 10 ani), deficitul de
vitamina D, o dietă bogată în carne roșie și redusă în legume, fructe și lactate, consumul de
alcool, în special, de bere.

2.2.4. Simptome

Fibromul uterin se dezvoltă pornind de la o celulă stem din pereții musculari ai uterului.
Diviziunea repetată a celulei creează, la un moment dat, o masă fermă cu aspect cauciucat.
Creșterile se pot forma mai repede sau mai încet, pot avea dimensiuni diferite sau, din contră, pot
păstra aceeași mărime. Unele fibroame trec prin faze de creștere, după care își reduc dimensiunea
de la sine. Ca dimensiuni, pot varia între câțiva microni și 20-30 cm.

Printre simptomele fibromului uterin se află:

- Sângerarea - pot exista menstre mai lungi, abundente sau sângerări continue. În timp,
această sângerare poate duce la deficit de fier și, ulterior, la anemie. Apariția spontană a
sângerării poate duce la anemie acută;

- Senzația de presiune pelvină - apare mai ales în cazul fibroamelor de mari dimensiuni. În
special, fibroamele care se dezvoltă spre abdomen (în sus) pot crea disconfort;

- Senzația de balonare sau constipatie;

 - Durerea pelvină - în cazul fibroamelor de dimensiuni moderate, 3-4 cm, pot apărea dureri
abdominale spontane sau în urma contactului sexual, mai ales dacă fibromul se află în partea
inferioară a uterului. Pentru fibroamele de dimensiuni mai mari, durerea poate fi intensă;

- Senzația de a merge la toaletă - apare pe fondul presiunii exercitate de fibromul uterin

asupra vezicii urinare;

- Durerile de spate sau lombare.

2.2.5. Diagnostic

Stabilirea diagnosticului de fibrom uterin este pus pe baza examenului ginecologic, a

istoricului simptomelor și ciclului menstrual și a investigațiilor recomandate de medicul
specialist.

Uneori, simptomele sunt absente, astfel că fibromul este descoperit în timpul unui control de
rutină. Doctorul poate observa anumite anomalii ale formei uterului și îți poate indica o serie de
analize:

- Ecografia - folosește unde pentru a forma o imagine a uterului. Testul este folosit pentru a
confirma prezența fibromului uterin și pentru a vedea dimensiunile fibroamelor. Pentru această
analiză, doctorul mișcă un aparat peste abdomen sau introduce un dispozitiv minuscul în vagin;

- Teste de sânge - dacă există anomalii ale menstrelor, doctorul poate recomanda o serie de
teste pentru analiza compoziției sângelui. Un număr redus al globulelor roșii confirmă prezența
anemiei. Este posibil să fie nevoie și de alte teste de sânge, pentru a exclude existența unor
afecțiuni ale sângelui sau a unor probleme tiroidiene;

- RMN - testele imagistice oferă mai multe detalii privind poziția și mărimea fibromului. Un
astfel de test este indicat mai ales femeilor care au uterul de dimensiuni mari sau se apropie de
menopauză;

- Histerosonografie - constă în folosirea unei soluții saline pentru a extinde cavitatea uterină.
Acest lucru permite doctorului să aibă o imagine detaliată asupra fibromului submucos și
pereților uterului. Este recomandat mai ales în cazul femeilor care doresc să rămână gravide sau
au menstre abundente;

- Histerosalpingografie - se folosește o soluție specială pentru a „aprinde” uterul și tubii

falopieni pentru analizele imagistice. Este recomandată dacă există un risc mai mare de
infertilitate. De asemenea, testul poate fi folosit pentru a determina dacă tubii falopieni sunt
deschiși sau blocați, așa cum se poate întâmpla în cazul fibromului submucos;

- Histeroscopie - implică introducerea unui telescop minuscul și iluminat prin colul uterin
până la uter. Ulterior, doctorul injectează o soluție salină, pentru a extinde cavitatea uterină.
Acest lucru îi permite să examineze pereții uterului și deschiderea tubilor falopieni;
 2.2.6. Tratament

Există mai multe opțiuni de tratament, în funcție de tipul de fibrom uterin și de simptome.
Pentru femeile care nu au simptome sau au unele ușoare, așteptarea poate fi cea mai bună soluție.
În general, dacă nu apar simptome, fibromul se retrage de la sine. Dacă intervine durerea, este
indicat să mergi la un consult ginecologic.

Tratamentul medicamentos este utilizat atunci cand apare durerea, balonarea și alte
simptome specifice fibromului. Acestea nu elimină fibromul, dar îi poate reduce dimensiunile și
calmează simptomele. Pe lista medicamentelor recomandate în fibromul uterin se află:

- Hormoni agoniști de gonadotropină - aceste medicamente blochează producția de estrogen

și progesteron și pun organismul într-o falsă menopauză. Menstruația încetează, fibromul își
reduce dimensiunea, iar anemia se ameliorează. Printre medicamentele de acest tip se află
leuprolidul, goserelinul sau triptorelinul. Sunt recomandate pe termen scurt, cel mult 3-6 luni,
deoarece pot cauza probleme osoase. Principalul efect secundar este transpirația excesivă;

- Sterilet cu eliberare de progesteron - ajută la reducerea sângerării excesive. Nu reduce

dimensiunile fibromul și nu le elimină. Folosirea sa previne sarcina;

- Acid tranexamic - este un medicament non-hormonal, care este recomandat pentru a calma
menstrele abundente și se ia doar în acele zile;

- Contraceptive orale - ajută la reducerea menstrelor abundente, dar nu reduc dimensiunile

fibromului uterin;

- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, naproxen etc.) - sunt eficiente în

reducerea durerii, dar nu au efect asupra menstrelor abundente sau dimensiunii fibromului;

- Vitamine și fier - mai ales dacă ai menstre abundente și anemie.

Unele proceduri medicale pot distruge fibromul uterin fără a-l îndepărta prin chirurgie.
Printre aceste proceduri se află următoarele:

- Embolizarea arterială uterină - doctorul injectează o serie de agenți embolici în arterele care
ajung la uter. Astfel, sângele nu mai ajunge la fibrom, iar acesta își reduce dimensiunile și moare.
Pot apărea complicații dacă fluxul de sânge spre ovare sau alte organe din apropiere este
compromis;

- Ablație prin radiofrecvență - în timpul acestei proceduri, se folosește radiofrecvența, pentru

a distruge fibromul uterin și a reduce dimensiunile vaselor de sânge care ajung la acesta. Pentru
această intervenție, doctorul realizează două incizii de mici dimensiuni în abdomen și introduce
un instrument prevăzut cu o cameră video, laparoscop, pentru a vedea fibromul. După localizare,
se introduc mai multe ace minuscule în fibrom, care îl încălzesc la temperaturi ridicate. Astfel,
fibromul își schimbă textura, trecând de la aspectul cauciucat specific la moliciunea unor jeleuri.
În următoarele 3-12 luni, fibromul își reduce dimensiunile, iar simptomele se îmbunătățesc.
Recuperarea este destul de rapidă. Poți reveni la activitățile obișnuite în 5-7 zile de la intervenție;

- Miomectomie robotică sau laparoscopică - dacă există mai puține fibroame, se poate folosi
o intervenție de acest tip. Miomectomia constă în introducerea unor instrumente subțiri, printre
care și unul prevăzut cu o cameră video, prin abdomen, pentru a îndepărta fibromul. Dacă este
vorba de fibroame de mari dimensiuni, acestea se pot înlătura prin realizarea unor incizii care le
„sparg” în bucăți mai mici. Doctorul vizualizează interiorul uterului pe un monitor. Intervenția
robotizată permite observarea uterului în format 3D și oferă mai multă precizie;

- Miomectomie histeroscopică - este recomandată dacă fibromul este submucos. Îndepărtarea

fibromului se realizează prin introducerea unor instrumente prin vagin și colul uterin până la
uter;

- Ablație endometrială - constă în introducerea unui instrument special în uter, care va încălzi
cu microunde sau energie electrică mucoasa uterină, pentru a distruge o parte din aceasta. Este
recomandată pentru a calma menstrele abundente.

Realizarea unei intervenții chirurgicale este recomandată mai ales atunci când alte opțiuni de
tratament nu au dat rezultate. Dintre opțiunile disponibile, există miomectomia abdominală și
histerectomia.

- Miomectomia abdominală - este de preferat dacă există mai multe fibroame, iar acestea sunt
de mari dimensiuni. Intervenția presupune realizarea unor incizii în abdomen și îndepărtarea
fibroamelor. Pot rămâne cicatrici, iar operația poate crește riscul de infertilitate;

- Histerectomia - constă în îndepărtarea uterului și este singura modalitate permanentă de a

scăpa de fibromul uterin. Dacă apelezi la histerectomie, nu vei mai putea avea copii.

2.3. Sindromul ovarelor polichistice

2.3.1. Definitie
Reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de infertilitate, care afectează 5-10 %
dintre femei şi se manifestă prin prezenţa a numeroase chisturi de diferite dimensiuni de-a lungul
marginii exterioare a fiecărui ovar (asemănător unui şirag de mărgele). Aceste chisturi sunt de
fapt nişte saci mici care conţin ovule imature (foliculi).
 2.3.2. Cauze

Cauza exacta a sindromul ovarelor polichistice nu este cunoscuta. Factorii care contribuie la
aparitia acestui sindrom sunt:

- Insulina in exces. Insulina este hormonul produs la nivelul pancreasului, care permite
celulelor sa foloseasca zaharurile, principala sursa de energie a organismului. La pacientele cu
SOP celulele devin rezistente la actiunea insulinei, ceea ce determina organismul sa produca mai
multa insulina. Excesul de insulina poate creste productia de androgeni.

- Inflamatia cronica. Cercetarile arata ca femeile cu POS prezinta o inflamatie cronica

care stimuleaza productia de androgeni de care ovare si favorizeaza aparitia problemelor cardiace
si circulatorii.

- Ereditatea. Cercetarile sugereaza ca anumite gene pot fi asociate cu SOP.

- Excesul de androgeni. Ovarele produc niveluri anormal de mari de hormoni androgeni care
blocheaza ovulatiile si dau hirsutism si acnee.

2.3.3. Simptome
Simptomele femeilor care sufera de SOP sunt:

- Ovulaţie neregulată: ciclul menstrual mai mare de 35 de zile, uneori chiar absenţa acestuia
(amenoree)

- Dezechilibrul balanţei hormonale, prin producerea excesivă de hormoni androgeni –

testosteron. Nivelul crescut de hormoni androgeni poate determina acnee şi pilozitate facială sau
corporală excesivă (hirsutism).

- Creştere în greutate

- Căderea părului (alopecie de tip masculin)

2.3.4. Diagnostic

Pentru diagnosticarea femeilor cu SOP se efectueaza urmatoarele analize: testosteron,

Testosteron liber, Androstendion, Androstendion glucuronid, SHBG, DHEA-S, Indice HOMA.

De asemenea, pentru a exclude alte cauze ale dereglării funcţiei ovariene se pot efectua analize
medicale suplimentare: TSH, LH, FSH, proclatina, 17 alfa hidroxiprogesteron.
 2.3.5. Tratament

Pentru a regla ciclul menstrual se recomanda

- Pilule contraceptive combinate (care contin un estrogen si un progestativ). Pilulele  pot

corecta sangerarile anormale, reducand riscul de cancer de endometru. De asemenea scad
productia de androgeni, ameliorand pilozitatea excesiva si acneea. In locul pilulelor, poti folosi
un inel vaginal care contine  tot un estrogen si un progestativ.

- Pilule care contin progesteron sintetic (progestativ). Administrarea de progestativ timp de

10-14 zile o data la una-doua luni poate regla menstrele si te poate proteja de cancerul
endometrial. Terapia cu progestativ nu imbunatateste nivelurile de androgeni si nu previne
sarcina. Pilula contraceptiva cu progestativ sau un sterilet cu eliberare intrauterina de progestativ
sunt variante mai bune daca nu iti doresti o sarcina.

Pentru a stimula ovulatia se recomanda:

- Clomifen. Acest medicament oral antiestrogenic este administrat 5 zile/luna in prima parte a
ciclului menstrual.

- Letrozol. Acest tratament pentru cancerul mamar poate fi folosit in doze mici pentru
stimularea ovariana, intr-un mod similar clomifenului.

- Metformin. Acest medicament oral prescris pentru diabetul de tip 2 imbunatateste rezistenta
la insulina si scade nivelurile acesteia. Daca nu ramai insarcinata folosind clomifen, medicul
poate recomanda adaugarea metforminului. Daca ai prediabet, metformin poate incetini progresia
catre diabetul de tip 2 si poate contribui la scaderea in greutate.

- Gonadotropine. Aceste medicamente hormonale sunt administrate prin injectare

subcutanata.

Pentru a reduce pilozitatea excesiva se recomanda:

- Pilule contraceptive. Aceste pilule reduc productia de androgeni care provoaca pilozitatea
excesiva.

- Spironolactona. Acest medicament poate fi asociat pilulelor contraceptive pentru a le

potenta efectele antiandrogenice. Spironolactona nu este recomandata daca esti insarcinata sau
planifici o sarcina deoarece poate provoca defecte congenitale la fat.

- Electroliza. Un ac mic este introdus in fiecare folicul de par. Acul emite un impuls de
curent electric care deterioreaza si, in final, distruge foliculul. De obicei sunt necesare mai multe
sedinte de tratament.
 2.4. Vaginita bacteriana
2.4.1. Definitie
Este o afecțiune care apare în momentul în care se creează un dezechilibru microbian la nivel
vaginal.

2.4.2. Modalitati de transmitere

Modul exact de transmitere nu este cunoscut. Infecția apare de obicei la femei active din
punct de vedere sexual și se asociază cu dezechilibrul dintre bacteriile „bune” și „rele” care se
regăsesc în mod normal în vagin. Un partener sexual nou, multipli parteneri sexuali sau
spălăturile vaginale poate determina acest dezechilibru și pot astfel crește riscul de dezvolta
vaginita bacteriană.

2.4.3. Simptome

Majoritatea femeilor pot să nu dezvolte semne sau simptome, insa cele mai des intalnite
simptome sunt:

- Scurgere gri sau albicioasă

- Durere, mâncărime

- Miros puternic de pește în special după contactul sexual

- Durere la urinare

2.4.4. Diagnosticare

Daca se observa shimbari in scurgere, miros de peste, mancarime, usturime sau disconfort
vaginal ar trebui consultat medical ginecolog.

2.4.5. Tratament

In jur de 30% din infectii trec de la sine, datorita mecanismului de aparare. Dar insa, daca
simptomele nu dispar in cateva zile, un tratament adecvat este necesar, in special in timpul
sarcinii. Cel mai intalnit tratament cu antibiotic include: Metronidazol* – tablete sau gel vaginal,
Clindamicina** – tablete, crema vaginala sau supozitoare vaginale, Tinidazol – tablete.
3. Igiena intima

Igiena intima are reguli speciale, care difera putin de regulile generale de igiena. Pentru eficienta,
igiena intima trebuie efectuata o data pe zi, sau de doua ori pe zi in perioadele menstruale si trebuie
facuta cu grija, doar in zonele vaginale externe, cu ajutorul unui sapun cu PH neutru. In plus, este
important ca lenjeria intima sa fie din bumbac si sa asigure ventilarea si transpiratia zonei intime.

Cele mai multe sapunuri si geluri de dus sunt facute sa asigure valoarea pH-ului natural al pielii,
care este de 5,5. Cu toate acestea, valoarea normala a pH-ului unui vagin sanatos variaza de la 3,8 la
4,5. Daca se foloseste un sapun obisnuit, sunt toate sansele ca flora vaginala sa fie afectata si sa
permita inmultirea bacteriilor daunatoare.

Partile intime trebuie spalate cel putin o data pe zi cu apa calda. Se recomanda spalarea
vaginului dupa fiecare golire a intestinului (defecare) pentru a preveni transmiterea bacteriilor in
vagin. In perioada menstruala se recomanda efectuarea igienei de doua ori pe zi.

Dupa mersul la toaleta, zona intima trebuie stearsa din fata in spate pentru a se evita
raspandirea de bacterii daunatoare de la anus la vagin. Acestea pot provoca vaginoze bacteriene
sau infectii urinare.

Lenjeria de corp din bumbac permite pielii sa respire. Spre deosebire de bumbac, materialele
sintetice impiedica circulatia aerului, sporesc umiditatea din zona intima si creeaza un mediu ideal
pentru cresterea bacteriilor daunatoare.

4. Bibliografie
Suportul de curs
https://bioclinica.ro/pentru-pacienti/afectiuni-genitale
https://www.angelini.ro/wps/wcm/connect/ro/Home/
Therapeutic+areas/Ginecologie/Patologie/Igiena+intima/
https://anatomie.romedic.ro/
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale
https://www.multi-gyn.ro/