EXAMENUL ECOGRAFIC AL SPLINEI

La caine,splina apare ca fiind o structura omogena de aspect triunghiular,situate

caudo-ventral de stomac sau ficat,dar cranio-lateral de rinichiul stang.
Splina poseda 2 fete-o fata parietala si o fata viscerala si doua extremitati-una dorsala
si una ventrala.Evaluarea obiectiva a marimii splinei,prin palpatie ex.radiologic sau ecografic
este destul de dificila.Dintre toate aceste examene,cea mai abordabila si mai usor de
executat,este ECOGRAFIA.
Ecografic,splina se examineaza sub unghiul ultimelor doua coaste,sau prin spatiul
intercostal stang 11-12(capul splinei),in timp ce extremitatea ventrala(corpul si coada),se
examineaza pe peretele stang al abdomenului.
Pentru examinarea parenchimului splenic,se recomanda,folosirea unei sonde cu o
frecventa de 7,5 MHz la caine si de 10 MHz la pisica.
Arhitectura ecografica a splinei,este constituita dintr-o textura fina,cu ecogenitate de
nivel mediu-inalt,superioara ficatului si cortexului renal.
Splina,se recomanda a se examina,cel putin sub doua incidente:longitudinal si
transversal.In mod obijnuit,splina,se foloseste ca si ”fereastra acustica” pentru examinarea
rinichiului stang.Cand splina este marita,ea poate depasi planul median al
abdomenului,putandu-se oborda,chiar inaintea vezicii urinare.
Vena splenica poate fi identificata,sub forma unei structuri anecogene,care intra in
splina in portiunea sa mediana,putand fi urmarita,pana la nivelul bifurcarii acesteia
in vena porta.
Artera splenica nu se poate detecta,decat folosind tehnica DOPLER.
 Diagnosticul ecografic in afectiunile splinei

In patologia veterinara,afectiunile splenice,au o importanta deosebita fiind intalnite

destul de frecvent,in multe entitati morbide.
Indicatiile majore,pentru investigarea ecografica a
splinei,sunt:splenomegalia,prezenta ascitei sau a hemoperitoneului.

Indicatiile ecografiei splenice:

Exam.ecografic -Splenomegalie
se impune in: -Hipertensiune portala
-Drenajul abceselor splenice
-Biopsie pt.exam citologic
-Hemoragie interna
-Ascita
-Post-traumatism
-Limfom
-Hematom
-Abcese

Examenul ecografic,permite aprecierea in mod subiectiv a

conturului,topografiei,omogenitatii structurale a ecostructurii si ecodensitatii organului.
In functie de tipul leziunii,ce intereseaza parenchimul splenic,acestea se clasifica in:
-modificari DIFUZE;
-modificari LOCALIZATE –unice
-multiple
La caine,mai frecvent apar splenomegaliile generalizate,in schimb,la pisica sunt
intalnite mai rar,post-traumatic sau de tip infiltrativ(limfosarcoame).
 Tipuri ecografice de afectiuni splenice

Leziuni Afectiunea splenica

DIFUZA -Torsiunea
-Congestie active
-Congestie pasiva
-Tumori infiltrative(limfom)
-Anemii hemolitice
-Splenite
-Parazitoze endoglobulare
-Boli mediate imun(anemii)
LOCALIZATA -Chisturi
-Hematoame
-Necroze
-Abcese
-Tumori
-Hiperplazie nodulara

Leziunile difuze ale splinei

Marirea in volum a splinei(splenomegalia),face parte din categoria modificarilor

difuze,putand fi definita ca o crestere in volum nespecifica a parenchimului splenic,intalnita
intr-un numar mare de stari patologice.
Aceste afectiuni difuze,intereseaza atat dimensiunea,cat si ecostructura splinei.
Din punct de vedere ecografic,splenomegalia este insotita de congestie
evidenta,ectazie vasculara,usor evidentiabila in hilul organului.
Torsiunea splinei-este destul de evidenta la caine si apare datorita mobilitatii axului
mezenteric,ce permite realizarea unei miscari de rotatie.
Ecografic,aspectul este hipoecogen,intalnindu-se lacune anecogene si linii
hiperecogene la nivelul parenchimului.Torsiunea splinei poate fi insotita de tromboze
vasculare intraparenchimale sau la nivelul hilului.De asemenea se poate identifica,prezenta de
lichid ascitic in proximitatea splinei.
Congestia pasiva-intalnita in cazul hipertensiunii portale,in insuficienta cardiaca
dreapta,in toxicoze etc.Din punct de vedere ecografic,se manifesta sub forma unei
splenomegalii difuze(leucemie,limfom)si este greu de apreciat,impunandu-se un examen
clinic minutios,completat de examene paraclinice suplimentare(punctie biopsica).
 In splenomegaliile difuze amintite,ecostructura ramane perfect omogena,fara
modificari tisulare specifice.
Bolile infectioase sistemice,pot determina splenomegalie cu ecogenitate normala sau
hipoecogenitate.
Tumorile splenice difuze(infiltratiile limfocitare,mastocitare sau leucemice),pot
reduce ecogenitatea splinei;aparent,parenchimul are o imagine ecografica normala.
Limfomul sau mastocitoza,pot produce modificari focale sau multifocale,hipoecogene
la nivel splenic.
Limfosarcomul-este asociat cu splenomegalia,fara alterarea ecogenitatii si
ecostructurii splenice.

Leziunile focale ale splinei

Focalizarea leziunilor splenice,este mai rara decat a celor hepatice.Evidentierea lor

ecografica este usoara,dar in general,au o specificitate redusa.
Leziunile focale de la nivel splenic,pot fi unice sau multiple,pot fi
hipo-,izo-,hiperecogene ori heterogene.Dintre acestea,mai importante
sunt:hematoamele,chisturile,abcesele,infarctele,tumorile primare sau secundare.
Hematoamele splenice-cel mai des,au o localizare subcapsulara si pot fi:spontane ori
traumatice.
De obicei,hematoamele de la acest nivel,sunt insotite de modificari de
contur.Ecogenitatea este variabila,fiind dependenta de stadialitatea hematoamelor.
Astfel,initial au un aspect hiperecogen,dar ulterior se constata insule
anecogene,confundandu-se cu aspectul ecografic al chisturilor.
Chisturile splenice-rar intalnite la animale,se prezinta sub forma unor formatiuni
lichide,cu aspect anecogen.Din punct de vedere ecografic,sunt frecvent intalnite,fenomenele
de “intarire posterioara”.
Abcesele-sunt secundare si apar,consecutiv infectiilor si a emboliilor splenice.
Ecografic,se prezinta sub forma unor leziuni hipoecogene,slab delimitate.Prezenta
unor arii hiperecogene,cu localizare fixa,pledeaza pentru necroza partiala a continutului
abcedat.
Infarctele splenice-sunt consecutive septicemiei sau emboliei septice,cu origine
endocardica.Caracteristic pentru acest gen de leziune,este polimorfismul ecografic,la inceput
hipoecogen iar apoi hiperecogen.
Tumorile-Limfosarcoamele-focare hipoecogenice.
-Hemangioamele-hipo sau anecogene.
 EXAMENUL ECOGRAFIC AL APARATULUI URINAR

In ceea ce priveste aparatul urinar,ecografia acestuia se situeaza pe primul loc,din

punct de vedere al importantei ecografice,deoarece rinichii si vezica,se preteaza in mod
deosebit.
Rinichiul drept -se localizeaza in spatiul T12-L1,iar cel stang -in spatiul L1-L2(caine).
La pisica,rinichii au ca repere spatiile anatomice L1-L4,rinichiul drept fiind situat mai
cranial,decat cel stang.
Pentru vizualizarea rinichilor,a venei,a aortei renale si a uterului proximal,se
recomanda folosirea unei sonde cu o frecventa mai mare.
Examinarea in detaliu a rinichilor,presupune realizarea a 3 incidente-longitudinala
-transversala
-sagitala
Folosirea ca si organ de referinta,a ficatului si\sau splinei,in aprecierea ecogenitatii
diferitelor structuri renale,este necesara in stabilirea unui diagnostic cert.In ordine
crescanda,diferitele componente structurale pot fi ierarhizate astfel:
Medulara renala<Corticala renala<Ficat<Splina
Vezica urinara,este un organ,care se preteaza foarte bine la examenul ecografic,pentru
ca urina anecogena,este un produs de contrast natural.

Diagnosticul ecografic in bolile aparatului urinar

Pentru aprecierea,cuantificarea si incadrarea modificarilor ap.urinar,in contextual

clinic si paraclinic,se impune completarea datelor,prin apelarea la imagistica
moderna(urografie,ecografie,etc.).
In cazul examenului ecografic,la nivelul rinichiului se urmaresc:-forma rinichiului;
-ecostructura si
ecogenitatea
renala;
-pozitia rinichilor;
-marimea rinichilor.
Ecogenitatea renala,se compara cu cea a ficatului\splinei si poate fi hipo,hiper sau
anecogena.
Afectiunile renale sunt clasificate in: -afectiuni circulatorii;
-afectiuni inflamatorii;
-afectiuni degenerative;
-afectiuni tumorale.
 Leziunile renale,din punct de vedere ecografic,mai pot fi categorisite in:
1.PARENCHIMATOASE –difuze -cu demarcatie corticomedulara;
-fara demarcatie corticomedulara.
-focale -chisturile,abcesele,hematoamele.
2.SINUSALE –pielectazia;
-hidronefroza;
-pielonefrita;
-nefrolitiaza.
3.PERIRENALE –pseudochisturile;
-ascita.
4.VASCULARE –ocluziile arteriale si venoase

Diagnosticul ecografic in bolile vezicii urinare

Vezica urinara,se examineaza cu usurinta cand este destinsa,satisfacator putandu-se

examina modificarile parietale(inflamatii,tumori,hematoame,rupturi,urolitiaza,coaguli de
sange,bule de gaz)si dimensiunile geometrice,prin formatiunile adiacente.
Cistitele acute,pot fi evidentiate chiar si fara modificari in ceea ce priveste grosimea
peretelui parietal,in schimb cistita cronica,evolueaza invariabil cu modificari la nivelul
peretelui parietal(ingrosari evidente:1-2mm sau mai mult),peretele vezical devenind
hiperecogen localizat sau avand un aspect infiltrativ.
Continutul vezical,poate fi evident modificat din punct de vedere al
ecogenitatii,devenind neomogen,incluzand detritusuri celulare(celule parietale in
racheta,leucocite,eritrocite,coaguli de sange,”nisip urinar”etc).
Sedimentul vezical(hiperecogen),poate fi mobilizat,prin modificarea pozitiei
animalului,ocupand intodeauna o pozitie decliva.

Litiaza vezicala

Prezenta calculilor la nivelul vezicii urinare,se evidentiaza cu o deosebita

usurinta,datorita ecostructurii si implicit,datorita aspectului lor ecografic characteristic
Calculii pot fi unici sau multiplii,cu dimensiuni si forme variate.O caracteristica
importanta,din punct de vedere ecografic,este faptul ca la acesti calculi,se constata fenomenul
de “umbrire posterioara” si “conul de umbra”.
 Afectiunile ureterale

In mod normal,ureterele nu pot fi identificate ecografic,datorita topografiei lor si

datorita diametrului redus.Diagnosticul ecografic al afectiunilor ureterale,se rezuma doar la
situatiile in care acestea apar dilatate,cu peretii modificati sau in cazul calculilor
ureterali.Calculii ureterali pot fi localizati la orice nivel(de la pelvisul renal la trigonul
vezical).
Din punct de vedere ecografic,ureterul apare sub forma unei structuri
liniare(tubulare),anecogene sau de forma literei Y.
Calculii obstruanti de la nivel ureteral,au origine renala si pot fi identificati
ecografic,prin prezenta unui focar hiperecogen(cu con de umbra)la nivel ureteral,insotit de
hidronefroza.

Tumorile vezicii urinare

Mult mai dese la caine in raport cu pisica,in special la female.La pisica,se

inregistreaza o incidenta mai mare a acestora,la masculi.
Tumori benigne-papiloame
Tumori maligne-tumori epiteliale:adenocarcinoamele
-tumori mezemchimale:spinosarcoamele
Ele se diferentiaza foarte greu,doar prin examen ecografic.
Tumorile vezicale au o ecostructura heterogena,cu tendinta de progresare
intralumenala,cu o localizare bine definite si cu ingrosarea evidenta si brusca a peretelui
vezical.