Metode radiologice de examinare

Autor: Scutaru Sandra

S2105
 1.Rdadiologie . Definitie
• Radiologia este o ramură a medicinei care se ocupă
cu utilizarea imaginilor medicale, cum ar fi
radiografiile și imagistica prin rezonanță magnetică
(IRM), pentru a diagnostica și monitoriza afecțiuni
medicale și pentru a ghida procedurile medicale.
• Aceste imagini permit medicilor să vizualizeze
structurile interne ale corpului fă ră a fi nevoie de
intervenții chirurgicale invazive.
• Radiologia este esențială în diagnosticarea și
tratamentul multor boli și afecțiuni, precum fracturi
osoase, tumori, infecții și probleme cardiace.
2
 2.Natura radiațiilor Rontgen
• Radiatiile Rö ntgen, denumite și raze X, sunt un tip de
radiații electromagnetice cu lungimea de unda intre
0,01-100 A (angstrom).
• Ele au o natură similară cu lumina vizibilă sau
radiațiile ultraviolete, dar au o energie mai mare și o
frecvență mai mare în spectrul electromagnetic
• Puterea de penetrare a razelor X este invers
proportionala cu lungimea de unda . Cu câ t lungimea
de unda a razelor este mai mica (sau frecventa mai
mare) cu atâ t puterea de penetrare a acestora este
mai mare .
3
• Radiatiile Rö ntgen sunt invizibile ochiului uman, dar au
capacitatea de a penetra țesuturile moi și de a fi absorbite în
diferite moduri de că tre materialele cu densită ți diferite.
Această proprietate le face valoroase în imagistica medicală ,
în care pot fi utilizate pentru a obține imagini detaliate ale
oaselor și țesuturilor moi ale corpului uman.

• Razele X pot fi produse câ nd un fascicul de electroni in

miscare foarte rapida este frâ nat brusc, de obicei la lovirea
unei ținte metalice, iar energia cinetica a electronilor este
transformata in unde electromagnetice cu frecvențe ale
undelor suficient de inalte pentru a atinge spectrul razelor X.4
 3.Construcția si principiul de lucru a
tubului radiologic
• Tubul radiologic, cunoscut și sub denumirea de tub de raze X,
este componenta esențială a echipamentului de radiografie și
tomografie computerizată (CT). Acesta funcționează pe baza
principiului radiațiilor X și utilizează un tub special pentru a
genera radiații Rö ntgen (raze X). Iată o descriere a construcției și
principiului de lucru al tubului radiologic:

5
• Construcția tubului radiologic:
1. Catod: Partea din tub radiologic care conține un filament de
wolfram încă lzit ,pentru a emite electroni. Electrozii aplică o tensiune
în acest loc, care face ca electronii să fie emiși din filament.
2. Anod: Partea opusă a tubului care constă dintr-o placă metalică de
tungsten. Aici electronii emiși de la catod sunt direcționați spre anod.
3. Fereastră de ieșire: Este o mică deschidere în anod prin care
radiațiile X generate ies din tub și sunt direcționate spre pacient.

6
 Principiul de lucru:
• 1. Electronii sunt emiși de că tre filamentul încă lzit din catod atunci câ nd
este aplicată o tensiune adecvată . Acești electroni sunt accelerați printr-o
diferență de potențial (tensiune) între catod și anod.
• 2. Electronii accelerați trec prin fereastră de ieșire a anodului și se ciocnesc
cu atomii de tungsten din anod. Acest lucru încetinește electronii și
generează radiații X
• 3. Radiațiile X generate ies prin fereastră și sunt direcționate spre pacientul
aflat în fața tubului radiologic.
• 4. Pe mă sură ce radiațiile X trec prin corpul pacientului, ele sunt absorbite în
diferite grade de țesuturi, în funcție de densitatea acestora. Zonele mai
dense, precum oasele, absorb mai multe radiații, iar zonele mai puțin dense,
precum țesuturile moi, absorb mai puține radiații.
• 5. Radiațiile X care trec prin corpul pacientului ajung pe un detector de
imagine, care le convertește în semnale electronice. Aceste semnale sunt
apoi prelucrate pentru a crea imagini radiografice detaliate ale structurilor
interne ale corpului.
7
 4. Proprietă țile razelor X
• 1. Penetrare: Razele X au capacitatea de a penetra țesuturile
moi și de a trece prin materiale cu densită ți variate.
• 2. Absorbție diferențială: Datorită capacită ții lor de a fi
absorbite diferit în funcție de densitate , razele X pot fi folosite
pentru a crea imagini contrastante ale structurilor interne ale
corpului uman. Acest lucru este fundamental în imagistica
medicală .
• 3. Generare controlată: Razele X pot fi generate și controlate la
cerere folosind tuburi radiologice, astfel încâ t să se obțină doze
precise pentru fiecare aplicație
• 4. Tranzitare în linie dreaptă: Razele X că lă toresc în linie
dreaptă de la sursa lor la detectori sau la subiectul de studiu.
Această proprietate permite obținerea de imagini precise și
detaliate 8
 5.Proprietă țile imaginii radiologice
• 1. Contrast: se referă la diferența de luminozitate sau intensitate a imaginilor
dintre diferitele structuri din corpul pacientului. Un contrast adecvat este esențial
pentru a evidenția și distinge detaliile anatomice.
• 2. Rezoluție spațială: Rezoluția spațială se referă la capacitatea imaginii de a
reproduce detaliile fine ale structurilor. O rezoluție mai mare înseamnă că se pot
vedea mai multe detalii mici.
• 3. Rezoluție temporală: În imagistica dinamica, precum fluoroscopia sau
tomografia computerizată în timp real, rezoluția temporală se referă la
capacitatea de a detecta și înregistra schimbă rile în timp real ale țesuturilor sau
structurilor în mișcare
• 4. Dimensiuni și măsurători precise: Imaginile radiologice sunt adesea utilizate
pentru a efectua mă sură tori precise ale dimensiunilor și a poziției anumitor
structuri sau leziuni
• 5. Absorbție a substanțelor de contrast: Substanțele de contrast pot fi
administrate pacientului pentru a spori vizualizarea anumitor organe sau vase de
sâ nge, crescâ nd absorbția radiațiilor X în acele zone și îmbună tă țind contrastul.
9
 6. Radiografia
• Radiografia este o tehnică
de imagistică medicală care
utilizează radiații X pentru
a obține imagini detaliate
ale structurilor interne ale
corpului uman.
• Această tehnică se bazează
pe capacitatea diferită de
absorbție a radiațiilor X de
că tre diverse țesuturi și
materiale. Pentru
diagnosticarea si evaluarea
unor afecțiuni.
10
 7.Formarea imaginii radiografice
• Emiterea radiațiilor X într-un mod controlat
• Trecerea radiațiilor X prin subiect , fiind direcționată în zona
interesată .
• Absorbția radiațiilor X: țesuturile mai dense, cum ar fi oasele, absorb
mai multe radiații X și apar mai albe pe imagine.
• Detectarea radiațiilor X: Radiațiile X care trec prin subiect ajung la un
detector de imagine. Acesta poate fi un film radiografic tradițional sau
un detector digital care convertește radiațiile X în semnale electronice.
• Formarea imaginii: Imaginile radiografice sunt rezultatul procesă rii
semnalelor electronice de la detector. Pentru radiografiile tradiționale,
filmul radiografic este expus și dezvoltat chimic pentru a forma
imaginea finală . În cazul detectorilor digitali, semnalele electronice
sunt convertite într-o imagine digitală care poate fi vizualizată pe un
ecran de computer sau pe o imprimantă .
11
 8.Legile formarii imaginei radiografice
• 1.Legea atenuării radiațiilor X: Această lege afirmă că radiațiile X sunt atenuate
pe mă sură ce trec prin materiale. Cantitatea de atenuare depinde de densitatea și
compoziția materialului. Materialele mai dense, cum ar fi oasele, atenuează mai mult
radiațiile X și apar mai albe pe imagine.
• 2. Principiul contrastului: Pentru a obține o imagine radiografică cu detalii clare,
este important să existe diferențe semnificative de densitate între structurile de interes.
3.Principiul rezoluției spațiale: Rezoluția spațială se referă la capacitatea imaginii
de a reda detaliile fine ale structurilor. O rezoluție mai mare înseamnă că se pot vedea
mai multe detalii mici. Aceasta depinde de factori precum focalizarea corectă a tubului
radiologic și distanța optimă între subiect și detector.
• 4.Legile geometricilor: Acest set de legi se aplică poziționă rii corecte a tubului
radiologic, a subiectului și a detectorului pentru a obține cea mai bună imagine. Aceste
legi includ legile focaliză rii, care se referă la modul în care imaginea este influențată de
poziția tubului și de unghiul de incidență , și legile distanței inverse, care indică cum se
schimbă intensitatea radiațiilor X în funcție de distanța dintre tub și detector.
• 5. Utilizarea substanțelor de contrast: Substanțele de contrast, cum ar fi iodul sau
bariul, pot fi administrate pacientului pentru a evidenția anumite organe sau vase de
sâ nge, îmbună tă țind astfel contrastul în imagine
12
 9. Criteriile calitații imaginii radiografice
1. Claritatea detaliilor: Imaginea trebuie să fie clară și să ofere detalii bine
definite ale structurilor. Claritatea este esențială pentru a distinge între
diferite țesuturi și pentru a identifica eventualele leziuni sau anomalii.
2. Contrastul: Un contrast adecvat este necesar pentru a evidenția
structurile de interes. Diferențele semnificative de densitate între
țesuturi sau materiale trebuie să fie vizibile în imagine
3. Rezoluția spațială: Rezoluția spațială se referă la capacitatea imaginii
de a reda detaliile fine ale structurilor
4. Corectitudinea geometrică: Imaginea trebuie să fie corectă din punct
de vedere geometric. Aceasta înseamnă că structurile trebuie să fie
reprezentate în poziția lor corectă și fă ră distorsiuni sau deformă ri.
5. Absența artefactelor: Artefactele sunt anomalii sau distorsiuni nedorite
în imagine care pot apărea din diverse motive, cum ar fi mișcarea
pacientului sau a echipamentului.

13
 10.Metodele radiologiei speciale
• Angiografia: Această metodă implică injectarea unui agent de contrast în vasele de
sâ nge și efectuarea unei serii de radiografii pentru a vizualiza sistemul vascular in
anevrisme sau stenozele arteriale.
• Tomografia computerizată (CT) cu substanță de contrast: În această tehnică , se
utilizează substanță de contrast pentru a evidenția anumite structuri Acest lucru
permite diagnosticarea unor afecțiuni precum tumorile
• Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) cu substanță de contrast: Similar cu
CT-ul, IRM-ul poate utiliza substanțe de contrast pentru a evidenția anumite țesuturi
sau organe în imagini, precum creierul sau articulațiile. Această tehnică este utilă
pentru evaluarea detaliată a țesuturilor moi și a anumitor afecțiuni neurologice
• Fluoroscopia: Fluoroscopia este o tehnică radiologică în timp real care utilizează
radiații X pentru a vizualiza mișcarea organelor interne, cum ar fi inima sau tubul
digestiv.
• Radiografia dentară: Aceasta este o tehnică de radiografie utilizată pentru a evalua
structurile dentare și orale. Include radiografia panoramică pentru a obține o
imagine de ansamblu a dinților și a maxilarelor, precum și radiografiile periapicale
pentru a vizualiza detalii specifice ale dinților și ale țesuturilor din jurul lor.
14
Imagistica prin Tomografie
rezonanta magnetica computerizata

15
Angiografia Tomografie computerizata

fluoroscopia

16
Radiografie dentara
Radiografie periapicala

Radiografie panoramica

17
 11.Substantele de contrast . Clasificare
• Substanțe de contrast iodate:
Substanțele de contrast pe bază de iod sunt utilizate în
special în angiografie , administrate oral sau intravenos.
Substanțe de contrast bariate:
Substanțele de contrast pe bază de bariu sunt utilizate în
special în imagistica tractului digestiv, cum ar fi
fluoroscopia , administrate oral sau rectal
Substanțe de contrast pe bază de gadoliniu:
Substanțele de contrast pe bază de gadoliniu sunt utilizate
în imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a
evidenția țesuturile moi, administrata intravenos
18
 12.Reactiile adverse la substantele de contrast

• Reacții alergice ușoare:

Prurit (mâ ncă rime)
Urticarie (erupții cutanate)
Rinită (nas înfundat)
Strănuturi
Senzație de corp stră in în gâ t
Reacții moderate:
Cefalee (dureri de cap)
Grețuri sau vă rsă turi
Ameteli
Febra ușoară
Reacții severe (rar întâlnite):
-Ș oc anafilactic: o reacție alergică , caracterizată prin dificultă ți de respirație, scă dere
semnificativă a tensiunii arteriale și umflarea feței sau a limbii.
-Reacții cutanate severe: eritem (roșeață extinsă a pielii), edem (umflarea excesivă ), sau
erupții cutanate generalizate.
-Dificultă ți respiratorii severe: inclusiv bronhospasm (constricția bronhiilor), care poate duce
la dificultă ți grave în respirație. 19