1.

Producerea radiatiei X (caracteristica și de franare)

- în cazul radiatiei X caracteristice există trei pași:

# 1. un electron trece printr-un atom

# 2. electronul se ciocnește cu unul dintre electronii atomului și îl îndepărtează de pe

nivelul său energetic (atomul a fost ionizat sau a pierdut un electron); atomul ajunge
într-o situație care trebuie corectată; electronii implicați se îndepărtează de atom și
cel mai probabil, vor ajunge pe nivelele energetice ale altor atomi.

# 3. un electron de pe un nivel energetic exterior se va poziționa în locul celui

eliminat; în timpul acestui proces se emite un foton de radiație X.

- In cazul radiației de frânare electronul, care este încărcat negativ, trece foarte aproape de
nucleul încărcat pozitiv, iar atracția dintre ele încetinește viteza electronului. Atunci când apare
această „frânare”, energia pierdută este transformată într-un foton de radiație X și în căldură. Acesta
apare imediat ce electronul a trece de nucleu.

2. Caracteristicile fizice ale radiatiei X

- Caracteristicile fizice ale radiatiei X sunt:

a) Fotonii de radiație X penetrează.

b) Radiația X este o formă de radiație electromagnetică
c) Radiația X este polienergetică
d) Radiația X poate fi atenuată

e) Unghiul traiectoriei. Acest lucru se referă la modul în care apare radiația X în tubul
generator. Electronii pătrund sub suprafața țintei, iar interacțiunea lor are loc, de
obicei, la aproximativ 0,5 mm adâncime. Radiația X sunt produsă este emisă în toate
direcțiile, dar numai cele care au o anumită direcție vor ieși din tubul generator,
restul fiind absorbite de învelișul protector.

f) Viteza radiației X este aceeași cu viteza luminii, indiferent de vitezele electronilor

care participă la producerea ei.
g) Radiația X are capacitate de ionizare.
h) Radiațiile X pot provoca fluorescența anumitor tipuri de fosfor.
i) Radiațiile X nu pot fi focalizate.

j) Când radiațiile X interacționează cu filmul provoacă modificări electro-chimice în

structura acestuia, astfel încât atunci când filmul este developat în substanțe chimice
va afișa tonuri de gri sau „densitate radiografică”.

k) Radiațiile X au capacitatea de a modifica chimic materia.

 l) Când radiațiile X interacționează cu materia, ele vor fi absorbite sau împrăștiate /
deflectate.

m) Radiațiile X fac parte din spectrul electromagnetic: au lungimea de undă și frecvență.

Cu cât lungimea de undă este mai mică, cu atât energia și frecvența sunt mai mari.
Cu cât lungimea de undă este mai mare, cu atât radiațiile sunt mai puțin penetrante.

3. Elementele componente ale tubului generator de radiații X cu anod rotativ (schema și

denumiri)
- tub generator de radiații X cu anod rotativ

R – rotor
T – tinta
S – stator
E – tub generator radiatiei X
H – cupola radiologica
O – ulei de racire
B – burduf
W - filtru

4. Ce este colimatorul?

- Colimatorul este un dispozitiv care „ordonează” un fascicul, adică filtrează un flux de

radiații astfel încât permite trecerea doar a celor radiații care au o anumită direcție
 5. Ce sunt doza absorbita și doza echivalenta?

- Doza absorbita energia medie împărțită materiei pe unitate de masă prin radiații ionizante
și se măsoară în grey (Gy), iar doza echivalenta reprezintă efectele stocastice (aleatorii) asupra
sănătății, ale unor niveluri scăzute de radiații care ionizează corpul uman și se măsoară în sievert
(Sv).

6. Ce este radiografia?

- Radiografia este o tehnică de imagistică care utilizează radiații X pentru a vizualiza

structura internă a unui obiect. Pentru a crea imaginea, un fascicul de radiații X este produs de un
generator de radiații X și este proiectat spre obiect. O anumită cantitate de radiații X este absorbită
de obiect, depinzând de densitatea sa. Radiațiile X care trec prin obiect sunt înregistrate în spatele
obiectului de către un detector (fie un film fotografic sau un detector digital).

7. Proprietatile imaginii radiografice

- proprietățile imaginii radiografice sunt:

- atenuarea
- densitatea
- contrastul
- mărirea geometrică
- claritatea geometrică
- distorsionarea geometrică
- împrăștierea

8. Ce este atenuarea în producerea imaginii radiologice?

- Atunci când se face o expunere, radiația X care iese din tub se numește fascicul
primar. Când fasciculul primar trece prin corp, o parte din radiație este absorbită într-un proces
cunoscut sub numele de atenuare. Țesuturile mai dense are o rată mai mare de atenuare decât cele
mai puțin dense. Ce rămâne din fascicul primar după atenuare este cunoscut ca fascicul remanent.
Fasciculul remanent este responsabil pentru expunerea receptorului de imagine.

9. Ce este densitatea imaginii radiologice?

- densitatea radiografică reprezintă cantitatea de întunecare a imaginii. Densitatea este

o unitate logaritmică care descrie raportul dintre lumina care impresionează filmul și lumina care
este transmisă prin film. O densitate radiografică mai mare reprezintă o peliculă cu zone mai opace,
iar o densitate mai redusă o peliculă cu zone mai transparente ale filmului. În radiografiile digitale,
densitatea poate fi înțeleasă ca luminozitate. Aceasta depinde de programul de calculator și de
monitorul pe care este vizionată imaginea.
 10. Ce este contrastul imaginii radiologice?

- contrastul este definit ca diferența în densitatea radiografică între porțiunile adiacente

ale imaginii. Intervalul de la alb la negru în radiografia finală. Contrast ridicat înseamnă că pe
radiografie nu există prea multe tonuri de gri (există mai puține tonuri de gri între alb și negru).
Contrastul scăzut înseamnă că pe radiografie sunt mai multe tonuri de gri (există multe tonuri de gri
între alb și negru). În general, un contrast ridicat este necesar pentru diagnosticul la nivel osos
(extremități, torace etc.). Atunci când este urmărit țesut moale (de exemplu, abdomenul sau pieptul),
este de preferat un contrast mai scăzut pentru a demonstra cu exactitate toate tonurile de țesut moale
din aceste zone.
- Contrastul este determinat de puterea de penetrare a fasciculului de radiații X și de
compoziția țesutului radiografiat.

11. Ce este marirea geometrica în producerea imaginii radiologice? (explicații și desene)

- mărire geometrică – Mărirea geometrică rezultă din faptul că detectorul este situat la
o distanță mai mare de sursa de radiații X decât de obiect.
― SDD / SID = DSD – distanța dintre sursa și detectorul de radiații X (sau imagine)
― SOD = DSO – distanța de la sursa de radiații X la obiectul radiografiat
― ERMF = FMRE – factorul de mărire radiografică estimat (mărirea)
 M = ERMF = DSD/DSO
― ODD / OID = DOD – distanța de la obiectul radiografiat la detectorul de radiații
X (sau imagine)
 DSD ≈ DSO + DOD
DSD – distanta sursa-detector
DSO – distanta sursa-obiect
FMRE – factor de marire radiologica estimat
DOD – distanta obiect - detector

12. Ce este claritatea geometrica în producerea imaginii radiologice? (explicații și desene)

- Claritatea geometrică este influențată de faptul că generatorul de radiații X nu

creează radiații X dintr-un singur punct, ci dintr-o zonă, care poartă numele de pată focală.
Neclaritatea geometrică crește proporțional cu dimensiunile petei focale, precum și cu factorul de
mărire radiografic estimat (ERMF).

― În radiografia proiectată pe detectorul din spatele obiectului radiografiat apare o

umbră generată de radiația X. O imagine foarte clară poate fi obținută cu ajutorul unui generator
punctiform (imposibil de obținut). O sursă reală, mică, generează radiații de pe toată suprafața sa
(tridimensional, nu bidimensional ca pe tablă) creând tot atâtea imagini câte puncte are sursa. Toate
aceste imagini se suprapun, rezultatul final fiind o imagine mai mult sau mai puțin clară. O sursă cu
dimensiuni mai mari, va produce o imagine mai puțin clară. De asemenea claritatea se micșorează și
cu creșterea DOD (în tehnicile de mărire geometrică sursele de dimensiuni mari sunt inutile). Dacă
DOD scade (detectorul este lipit de obiect), claritatea crește semnificativ. În acest caz sursele de
dimensiuni mari sunt utile deoarece se produc timpi de expunere mici, reducându-se neclaritatea
datorată mișcărilor organelor.
 13. Ce este distorsionarea geometrica în producerea imaginii radiologice?

- Organele sunt situate la distanțe relative diferite față de detector, în funcție de

direcția din care apare radiația X. De exemplu, radiografiile toracice sunt efectuate, de preferat, cu
expunere din spate (posteroanterior). În cazul în care pacientul nu poate sta în picioare, radiografia
se efectuează cu pacientul pus pe masa de pacient cu fața în sus și cu radiația X generată din fața sa
(de sus) (anteroposterior). Mărirea geometrică va cauza, de exemplu, ca inima să apară mai mare
decât este în realitate, deoarece este mai departe de detector.

14. Ce este împrăștierea în producerea imaginii radiologice? (explicații și desene)

- când radiația X penetrează un pacient se crează un efect de împrăștiere a sa care are

drept rezultat un efect de ceață suprapus peste imagina radiologică (nu există zone doar negre sau
doar albe). Acest efect poate fi corectat prin utilizarea unei grile. Aceasta este formată din benzi
înguste de plumb intercalate cu benzi radiotransparente. (desen pe tablă) Grila este așezată cu aceste
benzi spre pata focală, astfel încât radiația provenită de la ea trece nealterată, dar radiația provenită
din pacient este împiedicată. Pentru ca benzile să nu apară în imaginea radiografică, grila este
mișcată (oscilează) în timpul expunerii.

- Dacă grila este aliniată corect și corelată cu DSD specificată, rezultă imagini de bună
calitate. Dacă este descentrată, o parte a imaginii primește o cantitate mai mică de radiații
(important pentru imaginile de format mare). Dacă nu este realizată DSD specificată, pe imagine
apar umbre radiologice datorate grilei.
 - Densitatea benzilor de plumb (factorul grilei) influențează calitatea imaginii: un
factor mare permite o mai bună eliminare a radiației împrăștiate, dar provoacă și o absorbție
datorată grilei mai mare.

d,h???
15. Particularitatile radiografiei dentare panoramice

- apar imagini ale mai multor planuri ce sunt compuse într-o imaginea panoramică,
focalizată pe maxilă și mandibulă (structurile adiacente sunt neclare)

- echipamentul constă dintr-un braț orizontal rotativ care conține o sursă de radiații X
și un mecanism de mișcare pentru detector aranjate la extremitățile opuse. Capul pacientului se află
între generator și film. Se folosește un fascicul cu formă de lamă, vertical. Înălțimea sa acoperă
mandibula și maxilarul. Brațul se mișcă și mișcarea lui poate fi descrisă ca o rotire în jurul unui
centru instant care se schimbă pe o traiectorie dedicată (soluțiile constructive variază în funcție de
producător – trebuie menținută o distanță egală față de fiecare dinte)

- se utilizează din ce în ce mai puțin filme. Majoritatea senzorilor digitali convertesc

radiația X în radiație vizibilă care este preluată de un senzor de imagine CCD sau CMOS

- nu toate imaginile individuale suprapuse au aceeași mărire deoarece au puncte de

focalizare diferite. Imaginea panoramică dentară suferă de distorsiuni importante deoarece mărirea
verticală și mărirea orizontală variază diferit de-a lungul imaginii. Ele sunt determinate de poziția
relativă a elementului înregistrat față de film și generator. Rezultatul este o imagine care arată clar
secțiunea de-a lungul arcului mandibular și estompată în altă parte. De exemplu, regiunea
anatomică cea mai radioopacă, vertebra cervicală (gâtul), apare ca un stâlp vertical și neclar care se
suprapune peste dinții frontali. Traseul pe care elementele anatomice sunt înregistrate bine se
numește cale focală.

16. Calitatea radiatiei în mamografie

- în mamografie se utilizeaza ținte de molibden deoarece caracteristica acestui material

prezinta doua varfuri la 18 keV și la 20 keV, putand troduce o radiație mai intensa, cu energia dorita

- radiațiile cu energie ridicată penetreaza tesuturile glandulare chiar și la intensitati mici,

rezultand un contrast mic; de aceea ele trebuie să fie filtrate

- se utilizează un filtru cu caracteristica selectiva: absoarbe puternic radiațiile cu energie

mica, vatamatoare, este transparent pentru radiațiile folosite în diagnosticare și este opac pentru
radiatiile cu energie mare

17. Geometria fasciculului de radiatie X în mamografie (explicații și desene)

- în mamografie se utilizeaza tuburi generatoare de radiație X cu anod rotativ

- datele referitoare la dimensiunea puctului focal și a intensitatii radiatiei fac referire la
raza centrala
- punctele focale date de razele a caror direcție se îndreaptă spre catod au dimensiuni
mai mari, iar radiația o intensitate mai mare
- punctele focale date de razele a caror direcție se îndreparteaza de catod au
dimensiuni mai mici, iar radiația o intensitate mai mica
- în mod uzual filtrul este pozitionat perpendicular pe raza centrala, rezultand o
creștere a absorbtiei radiațiilor de pe directii oblice (au de parcurs o grosime mai mare de material)
- pentru compensare filtrele sunt pozitionate oblic, astfel încât raza centrala va avea de
parcurs un strat de material mai gros, uniformizand într-o anumita măsura gradientul de intensitate
- prin colimare sunt ecranate razele cu intensitati mari, raza centrala devenind raza de
intensitate maxima
- diferența de intensitate care rămâne este folosită pentru optimizarea procesului
directionand razele de intensitate mai mare către zonele mai dense (cele mai apropiate de tors) –
catodul înspre pacient
18. Tehnica directa folosită pentru afisarea imaginii radiografice (explicații și desene)

- filmul radiologic
- este format dintr-o baza (de obicei din poliester) și din emulsia sensibila la
radiatie
- radiatia este atenuata diferit de diferite tesuturi rezultand o imagine
radiologica latenta (invizibila) care va apare în urma developarii și va fi făcută
permanenta în urma fixarii (similar cu fotografiile)
- aceasta tehnica nu este foarte eficienta, necesitand o cantitate mare de radiații
pentru o imagine corecta
- este folosită foarte rar în unele radiografii dentare și în testarea materialelor
(acolo unde doza de radiații nu reprezintă o problemă)
- intensificatori de imagine
 - exista cristale luminiscente care absorb în mod eficient radiatia și o
convertesc în lumina vizibila
- emulsia este expusa doar la lumina vizibla emisa de intensificatorul de
imagine
- radiatia care penetreaza filmul este utilizata de un al doilea set de emulsie și
intensificator de imagine, marindu-se eficiența
- caseta de film
- în interiorul ei filmul este presat intre intensificatorii de imagine prin mijloace
mecanice (o folie de cauciuc prinsă de capacul casetei)
- partea frontala a casetei este transparenta la radatii
- întreaga caseta este opaca la radiații luminoase vizibile (acestea nu pot intra
în caseta)

19. Tehnica indirecta folosită pentru afisarea imaginii radiografice (explicații și desene)

- se creaza o imagine stralucitoare dar de dimensiuni mici

- aceasta este prelucrata și memorata digital de către un sistem de televiziune
- ecranul de intrare
 într-o prima etapa cristale speciale convertesc radiatia X în lumina vizibila
  în a doua etapa aceasta este convertita la rândul ei în electroni cu ajutorul
unui fotocatod, creandu-se un „film electric” (un electrod încărcat negativ care emite
electroni când este stimulat de fotoni - funcționează în tuburi vidate)
- lentile electronice
 „imaginea de electroni” este focalizata de un sistem de lentile electronice pe
un ecran de ieșire unde este convertita iarăși în lumina vizibila verde
 atât cristalele de conversie cât și lentilele electronice trebuie sa funcționeze în
vid deoarece oxigenul poate distruge cristalele, iar materia poate disturba traiectoria
electronilor
 lentilele electronice sunt, de fapt, niște electrozi circulari care produc campuri
electrice cu ajutorul cărora se pot cotrola mărimea (și deci și marirea) și se poate
minimiza distorsionarea imaginii
- sistemul de televiziune este format din
 lentila sistemului de intensificare a imaginii
 lentila camerei de luat vederi
 senzorul CCD (Charge-coupled device) al camerei
- controlul expunerii
 cu ajutorul unui sistem optic miniatural (oglinda) o mica parte din fasciculul
de lumina este directionat spre un sistem de fotodiode (PDA – photo diode array)
putandu-se controla asttfel intensitatea luminoasa în anumite puncte specificate ale
imaginii
- imaginea de pe monitor
 dacă monitorul nu primește semnal imaginea afisata are culoarea neagră
 pe monitor apar zone iluminate doar în acele puncte în care apare semnal
 astfel ca zonele cu o absorbtie puternica a radiatiei emit un semnal slab sau
absent, deci vor apare în tonuri de gri inchise, spre deosebire de imaginea radiologica
clasica (oasele apar negre)
 dacă este necesar se poate face ușor conversia la imaginea clasica (cu „oasele
albe”)
20. Radiografia digitala

- detectori plati - indirecti

 proces
 cristalele speciale transforma radiatia X în lumina vizibila
 aceasta este detectata de o matrice formata din detectori de imagine și
este transformata într-o sarcina electrică
 o alta matrice de circuite integrate o transforma într-un semnal analog
 un convertor analog-digital transforma imaginea în informație
 informația este memorata
 componenta
 scintilatorul – format din cristale cilindrice pozitionate vertical –
fotonii de radiatie X stimuleaza producerea de fotoni de lumina vizibila în
cristalele care funcționează ca o fibra optica, reducandu-se dispersia
 matricea formata din detectori de imagine – este formata din fotodiode
încărcate electric înainte de expunere; în timpul expunerii dioda devine
conductor și sarcina electrică este descarcata; sarcina electrică reziduala
reprezintă informația despre imagine și este masurata
 circuite integrate pentru realizarea imaginii analogice și a conversiei
în imagine digitala
  convertesc fotonii de radiatie X direct în sarcina electrică, eliminandu-se
imprastierea fotonilor de lumina vizibila convertiti, marind claritatea imaginii
rezultate
 imaginea bruta este compusa din imaginea formata datorită radiatiei X
suprapusa peste o imagine formata de imperfectiunile detectorului
 înainte de afisarea pe monitor imaginea bruta este procesata pentru eliminarea
artefactelor

21. Angiografia

- procedura
- accesul la vasele de sânge este obținut cel mai frecvent prin artera femurală,
când se analizează partea stângă a inimii sau sistemul arterial, sau venele jugulară
ori femurală, când se analizează partea dreaptă a inimii sau sistemul venos
- cu ajutorul unui sistem de fire de ghidare și catetere se adaugă în sânge o
substanţă de contrast
- imaginile rezultate pot fi statice sau în mișcare
- pentru toate structurile, cu excepția inimii, se utilizeaza o tehnică numită DSA
(digital subtraction angiography) în care imaginile au o frecventa de 2 - 3 cadre pe secundă, ceea ce
permite evaluarea curgerii sângelui prin vasele de sânge; cu ajutorul calculatorului structurile
precum oasele și alte organe sun eliminate și sunt vizualizate doar vasele de sânge umplute cu
substanta de contrast (practic se „scade” din imaginea care conține informația cu substanta de
contrast, imaginea fără substanta de contrast)
- vizualizarea inimii se face cu o frecventa de 15 - 30 cadre pe secundă și nu se
folosește DSA deoarece exista mișcare iar acea tehnica nu poate fi aplicata

22. Tomografia computerizata – principiu, pixeli, voxeli

- un generator de radiație X se rotește în jurul unui organism; detectorul de radiație X

este poziționat pe partea opusă a unui cerc fata de acesta
- elementele de imagine (pixeli) sunt afișate în funcție de radiodensitate relativă;
pixelul este afișat în funcție de atenuarea medie a țesutului pe o scară de la + 3071 (cea mai mare
atenuare) la -1024 (cea mai mica atenuare) – scara Hounsfield
- seturile de date au un interval dinamic foarte mare, care trebuie redus pentru afișare
sau imprimare (de exemplu, imaginile creierului sunt limitate la un interval care se extinde de la 0
HU la 80 HU – pixelii cu valori de 0 și mai mici sunt afișati ca negru, pixelii cu valori de de 80 și
mai mult sunt afișati cu alb, iar pixelii cu valori intermediare sunt afisati în tonuri de gri
proporționale cu poziția din interval)
- pixelul este o unitate bidimensională; dacă este inclusă și grosimea sectiunii apare
unitatea cunoscută ca voxel, care este o unitate tridimensională

23. Artefacte în tomografia computerizata

 - artefactele - cauzate de tranziții bruste între materiale cu densitati foarte diferite și
duc la valori care depășesc domeniul în care lucrează electronica de procesare
- linii – apar în jurul materialelor care absorb cel mai bine radiațiile X, cum ar fi
metalul sau osul
- efectul de volum parțial („estomparea” muchiilor) – aparatul nu poate face diferența
între o cantitate mică de material cu densitate mare (de exemplu, os) și o cantitate mai mare de
material cu o densitate mai mică (de exemplu, cartilaj)
- inele – apare imaginea unuia sau mai multor „inele” (cauzate de variațiile
răspunsului din elementele individuale ale unui detector bidimensional, datorită functionarii
defectuoase sau a necalibrare)
- zgomot – sfere de mici dimensiuni (apare când sunt folosite sectiuni subtiri sau când
radiatia X nu este suficient de puternica pentru a penetra structurile)
- artefact de mișcare – apar linii sau estompare datorate miscarii organismului
- artefact moara de vânt – apare când detectorii intersectează planul de reconstrucție
- intarirea fasciculului - „aspect de cupa” (datorat spectrului policromatic al radiatiei X
emisa; fotonii cu o energie mai mare sunt mai puțin atenuați, ducand la subestimarea grosimii
materialului, dacă nu este corectată)

24. Dozimetre – camera de ionizare, masurarea debitului dozei, masurarea dozei, cu

semiconductoare (explicații și desene)

- camere de ionizare
 pentru detectare radiatiei se utilizeaza efectul de ionizare a unui gaz de către
o radiatie cu energie mare (de cele mai multe ori se utilizeaza aer)
 din punct de vedere electric camera de ionizare este un condensator iar gazul
are rolul dielectricului
 un foton de radiatie X ionizeaza mulți atomi din aer aflati pe traiectoria sa
 în interiorul camerei de ionizare acești ioni sunt atrași de către electrozii
corespunzatori datorită diferentei de potenial
 dacă exista o diferența de potențial suficient de mare toți ionii sunt atrași iar
curentul electric rezultat este proportional cu inensitatea radiatiei
- masurarea debitului dozei
 pentru a fi masurat curentul de ionizare trece printr-o rezistenta de masurare
și căderea de tensiune rezultata reprezintă debitul dozei
 pentru a nu compromite masurarea se utilizeaza un transformator cu
impedanta înaltă
 curentul de ionizare este proportional cu intensitatea radiatiei, reprezentata
de debitul dozei
 (camerele de ionizare deschise sunt influentate de conditiile atmosferice și
trebuie să fie calibrate înainte de utilizare)
- masurarea dozei
 pentru masurarea dozei curentul de ionizare este integrat cu ajutorul
unui condensator
 fiecare expunere este inegrata, reprezentând doza acumulată
  înainte de a se începe o noua masuratoare condensatorul trebuie
descarcat
- detectoare cu semiconductoare
 la fel ca și în aer, radiatia ionizanta produce un curent electric în
semiconductoare
 acestea nu sunt afectate de conditiile atmosferice, precum camerele de
ionizare

25. Numaratorul geiger – müller (explicații și desene)

- camera conține doi electrozi între care există o diferență de potențial de câteva sute
de volți
- pereții tubului sunt fie din metal, fie au suprafața lor interioară acoperită cu un
conductor pentru a forma catodul, în timp ce anodul este reprezentat de un fir aflat în centrul
camerei
- când radiațiile ionizante ajung în tub, unele molecule ale gazului sunt ionizate, fie
direct prin radiația incidentă, fie indirect prin intermediul electronilor secundari produși în pereții
tubului. Aceasta creează ioni încărcați pozitiv și electroni, cunoscuți sub numele de perechi de ioni.
Câmpul electric puternic, creat de electrozii tubului, accelerează ionii pozitivi spre catod și
electronii către anod. În apropierea anodului din „regiunea de avalanșă”, electronii capătă suficientă
energie pentru a ioniza moleculele de gaz suplimentare și pentru a crea un număr mare de avalanșe
de electroni care se răspândesc de-a lungul anodului și eficient în întreaga regiune avalanșă. Acesta
este efectul de „multiplicare a gazului”, care conferă tubului caracteristica cheie a faptului că este
capabil să producă un impuls semnificativ de ieșire dintr-un singur eveniment de ionizare
 - Viteza de propagare a avalanșelor este de obicei de 2-4 cm pe microsecundă, astfel
încât, pentru mărimile obișnuite de tuburi, ionizarea completă a gazului în jurul anodului durează
doar câteva microsecunde. Acest puls scurt și intens de curent poate fi măsurat ca un eveniment de
numărare sub forma unui impuls de tensiune masurat pe o rezistență electrică externă. Aceasta poate
fi de ordinul volților, făcând astfel simplificarea procesării electronice.

- Descărcarea se termină prin efectul colectiv al ionilor pozitivi creați de avalanșe.

Acești ioni au o mobilitate mai scăzută decât electronii liberi datorită masei lor superioare și rămân
în zona anodului. Aceasta creează o „sarcina electrică spațială" care contracarează câmpul electric
necesar pentru generarea avalanșelor continue. Pentru o geometrie specifică a tubului și o tensiune
de operare, această finalizare are loc întotdeauna când a fost creat un anumit număr de avalanșe,
deci pulsurile din tub sunt întotdeauna de aceeași mărime, indiferent de energia particulei inițiale. În
consecință, nu există informații despre energia radiațiilor în impulsuri, ceea ce înseamnă că tubul
Geiger-Muller nu poate fi utilizat pentru a genera informații spectrale despre radiația incidentă.

26. Numărătoare cu scintilatie (explicații și desene)

- unele cristale prezinta proprietatea de a emite fotoni atunci când sunt excitate de
radiatia ionizanta
- impulsul de lumina este amplificat prin intermediul unui amplificator
- datorită timpului de reacție extrem de scurt pot fi masurate pulsuri cu frecvente mari
- sunt folosite mai des în medicina nucleară
 - Se compune dintr-un scintilator care generează fotoni ca răspuns la radiațiile
incidente, un tub fotomultiplicator sensibil (PMT) care transformă lumina într-un semnal electric și
electronică pentru a procesa acest semnal.

- Numărul de fotoni emisi de scintilator este proporțional cu cantitatea de energie

depusă de particula ionizantă. Unii dintre acești fotoni cu energie redusă ajung la fotocatodul unui
tub fotomultiplicator atașat. Fotocatodul emite cel mult un electron pentru fiecare foton. Acest grup
de electroni primari este accelerat electrostatic și focalizat de un potențial electric astfel încât aceștia
să lovească primul fotoelectrod al tubului. Impactul unui singur electron asupra fotoelectrodului
eliberează mai multi electroni secundari care, la rândul lor, sunt accelerați pentru a lovi al doilea
fotoelectrod. Fiecare impact cu un fotoelectrod ulterior eliberează în continuare electroni, deci
există un efect de amplificare la fiecare etapă. Semnalul de ieșire rezultat la anod este sub forma
unui impuls măsurabil pentru fiecare grup de fotoni care a ajuns la fotocatod și este prelucrat
electronic. Pulsul transmite informații despre energia radiației incidente pe scintilator. Numărul de
impulsuri pe unitate de timp oferă informații despre intensitatea radiației.

- Scintilatorul trebuie să fie protejat de lumina ambientală, astfel încât fotonii externi
să nu influenteze evenimentele de ionizare cauzate de radiația incidentă.
C5 – animatie

27. Reguli generale pentru lucrul cu echipamente generatoare de radiații X (pentru

ingineri)

- generarea de radiații X este activata doar dacă nu exista alta posibilitate

- generarea radiatiei X se oprește imediat ce nu mai este necesara
- se lucrează de la o distanța cât mai mare fata de raza de radiatie X
- se utilizeaza dispozitive de protecție personala (ecrane, perdele, halate și altele)
- se evita radiatia generata de subiect (persoana, apa pentru testare și altele)
- se colimeaza cât mai mult raza de radiatie X
- nu se lucrează în raza de radiatie X (nu exista nici o justificare pentru aceasta)
- nu se utilizeaza manechine pentru testare (exista dispozitive de testare și calibrare –
evaluarea calitatii imaginii de către radiolog este problema sa)
- se ia în considerare modul în care se lucrează (dacă se lucrează cu spatele la raza de
radiatie X, halatul se îmbraca „gresit”)
- oricum radiatia nu este vizibila, așa ca o unealta eficiența este imaginația și gândirea