Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RADIO-IMAGISTICE
Proiecţie Proiecţie
transversală ortogradă
IMAGISTICA CU RAZE X
- metode -
Radiografia
Radioscopia
Tomografia plană
Computer tomografia
IMAGISTICA CU RAZE X
- radiografia -
Standard
imaginea obţinută este analogică;
suportul utilizat pentru imagine – filmul radiologic
(efect ionizant şi fotochimic al radiatiei X) ;
acesta este plasat într-o casetă între două ecrane
intensificatoare, care, stimulate de fotonii X conţinuţi de
fasciculul emergent, emit o lumină fluorescentă ce
impresionează filmul radiologic; acesta este apoi
developat obţinându-se imaginea radiologică a corpului
radiografiat;
IMAGISTICA CU RAZE X
- radiografia -
Digitală
Imaginea obţinută este digitală prin conversia unei
imagini analogice;
suportul pentru imagine este o placă fotostimulabilă;
imaginea analogică astfel obţinută este “citită” cu un
fascicul laser şi numerizată de computer prin
suprapunerea cu o matrice de n linii şi m coloane (obişnuit
512x512 sau 1024x1024), calitatea imaginii digitale astfel
realizate depinzând de matricea utilizată;
IMAGISTICA CU RAZE X
- radiografia -
Direct digitală
Imaginea obţinută este digitală;
Suportul pentru imagine este o placă cu diode
fotosensibile acoperite de un material
scintilator, incluse într-o peliculă fină de silicon,
fiecare din acestea fiind răspunzătoare pentru
un pixel din imaginea afişată pe monitorul
computerului (direct digital radiography – dDR);
imaginea radiologică digitală este afişată pe monitorul
computerului; aceasta poate fi salvată pe HDD.
IMAGISTICA CU RAZE X
- radiografia -
Echipamentele de fluoroscopie
configuraţii diferite, în funcţie de
aplicaţiile clinice dorite;
configuraţia componentelor, de la
tubul radiogen până la monitorul
TV, este în general similară (v.
schema);
echipamentele digitale au în locul
unui simplu monitor TV, un
computer care stochează şi
afişează imaginea digitală pe unul
sau mai multe monitoare;
IMAGISTICA CU RAZE X
- fluoroscopia -
1933 2000
IMAGISTICA CU RAZE X
ANGIOGRAF
ANGIOGRAF BI-PLAN
FLUORO-MOBIL(s.operatie)
FLUORO CLASICA
IMAGISTICA CU RAZE X
- fluoroscopia – aplicaţii clinice -
Examenul dinamic simplu (fără substanţe de contrast) al toracelui,
abdomenului.
Studiile cu contrast ale tubului digestiv:
Tranzitul baritat eso-gastro-duodenal;
Enterocliza;
Clisma baritată.
Proceduri de radiologie intervenţională:
Diagnostice:
Angiografia; DSA – angiografia cu substracţie digitală
CPT – colangiografia percutană transhepatică.
Terapeutice:
CHEAT – chemoembolizarea arterială terapeutică
Drenajele biliare, externe sau interne.
SUBSTANŢE DE CONTRAST ÎN RADIO-IMAGISTICĂ
Radiologia convenţională
Pozitive
suspensie de sulfat de bariu
substanţe de contrast iodate
Pentru examenul organelor cavitare – Gastrografin
Pentru uz intravenos/intrarterial – hidrosolubile, ionice şi
non-ionice utilizate la U.I.V., angiografie
Negative – dioxid de carbon, aer
Mixt (combinaţii de contrast pozitiv şi negativ)
studiile cu dublu contrast ale tubului digestiv (aer + sulfat de Ba)
Flebografie
VCS
IMAGISTICA CU RAZE X
- tomografia plană -
Tomografia plană
Prima metodă de obţinere a unor
imagini secţionale, prin deplasarea
sincronă în sensuri opuse a tubului
şi casetei cu film, permite ca
structurile din regiunea de interes
să se proiecteze în acelaşi loc pe
film, în timp ce structurile supra- şi
subiacente se proiectează în arii
diferite, astfel că nu determină imagine
pe film,
Marea problemă a explorării convenționale
radiologice a fost si va rămîne obținerea unei
imagini bidimensionale pentru o regiune anatomică
tridimensională.
Tomografia plană a imbunătățit examinarea in
secțiune doar pentru planul paralel cu planul coronal
si sagital.
IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia -
Computer tomografia (CT) este o tehnică imagistică care
generează imagini secţionale în plan axial prin baleierea unui
fascicul de raze X în jurul corpului de examinat;
CT se bazează pe determinarea coeficienţilor de atenuare
liniară în ţesuturi a unui fascicul de raze X ce străbate
corpul, imaginea CT este o “hartă” a distribuţiei densităţilor
tisulare în volumul secţiunii examinate;
Un fascicul colimat (îngust) de raze X străbate corpul pacientului iar
intensitatea fasciculului emergent este măsurată de către o coroană
de detectori, dispuşi diametral opus faţă de tubul de raze X;
pentru o poziţie dată a tubului radiogen valoarea măsurată a
intensităţii fasciculului emergent se numeşte proiecţie;
imaginea obiectului din fascicul este RECONSTRUITĂ de computer
prin analiza matematică a multiplelor sale proiecţii.
Tomografia: cuvantul grecesc "tomos“="felie" sau "sectiune" si
graphia= "scriere".
Computerul tomograf a fost inventat de doi cercetatori in mod
independent: inginerul britanic Godfrey Hounsfield, Laboratoarele
EMI din Anglia si Allan Cormack, fizician nascut in Africa de Sud
de la Universitatea Tufts, Massachusetts care au primit premiul
Nobel in 1979.
-masurarea atenuarii unui fascicul de raze X ce traverseaza
un corp si calculul coeficientului sau de atenuare, deci a
densitatii sale radiologice,
-reconstructia imaginii unui obiect plecind de la proiectiile sale
diferite, practic realizind o reproducere bidimensionala a realitatii
tridimensionale.
IMAGISTICA CU RAZE X
Computer tomografia
Generaţia V:
nu există elemente mecanice în mişcare;
utilizează un tun electronic care generează un
fascicul de electroni ce este focalizat şi se deplasează
rapid de-a lungul unui arc de 210 pe un inel-ţintă de
tungsten;
fasciculul de raze X astfel produs traversează corpul
pacientului ajungând pe coroana de detectori;
multiple coroane de detectori permit achiziţia
simultană a multi-slice/multi-detector CT).
Imaginile, multiple secţiuni se obţin în 50-100 ms;
CT spirală.
Are loc o scanare continuă a unui volum din corpul pacientului în timpul
deplasării mesei;
se scade timpul de examinare;
nu mai există secţiuni “pierdute” datorită respiraţiei inegale a pacientului de la
o secţiune la alta;
se pot realiza reconstrucţii de calitate în diverse planuri ale spaţiului, etc;
IMAGISTICA CU RAZE X
CT
MAGNET
BOBINE RF RECEPTOARE
Intensitatea semnalului RM – contrastul imaginii –
depinde de:
densitatea de protoni
timpul de relaxare T1 a ţesuturilor (specific)
timpul de relaxare T2
Fluxul afectează contrastul imaginii – baza angiografiei
RM;
Administrarea de agenţi de contrast, creşte contrastul
prin scurtarea T1;
substantele de contrast paramagnetice sunt chelati pe
baza de gadolinium.
Spre deosebire de CTcare foloseşte radiaţii ionizante,
IRM foloseşte un câmp magnetic puternic pentru a alinia
magnetizarea nucleară a atomilor de hidrogen din apa pe care o
conţine corpul uman.
Undele de radiofrecvenţă sunt folosite pentru a modifica sistematic
aceasta magnetizare, provocând nucleii de hidrogen să producă un
câmp magnetic rotativ care este detectat de catre "receiver coil" a
sistemului IRM Acest semnal poate fi modulat prin câmpuri magnetice
adiţionale pentru a aduna informaţia necesară pentru a reconstrui
imagini ale corpului uman.
Un cid
piezoelectrice prezente în sondă.
in
da ent
Există multiple tipuri de sonde pentru
ă
at
re da
ecografie în funcţie de aplicaţie.
ct
ă
Un
fle
Undele ultrasonore propagate în
ţesuturi sunt atenuate şi reflectate Mediul
A
de diferitele tipuri de ţesuturi şi de Interfaţa
interfeţele dintre acestea. acustică
Unda isă
trans tată)
(refra
Semnalele generate de undele
m
reflectate sunt utilizate şi interpretate
c
pentru a obţine imaginea precum şi
informaţiile Doppler.
Mediul B
ULTRASONOGRAFIA
- proprietăţile US -
Propagarea ultrasunetelor
Viteza de propagare a
undelor ultrasonore depinde • piele 1700
de tipul de ţesut; • muşchi 1580
Majoritatea ţesuturilor din • ficat 1600
organism au viteze de
• sânge 1570
propagare apropiate;
Media ţesuturilor 1540 m/sec
Aerul şi osul au însă viteze
total diferite de propagare a
US, ceea ce face ca • Apă 1480
propagarea să fi afectată • Aer 330
dramatic scăzând calitatea
• Os
imaginii; 3500
Cu cât frecvenţa undelor US este mai mare cu atât
scade adâncimea de penetrare a US dar creşte
rezoluţia spaţială, şi invers;
Rezoluţia este determinată în principal de frecvenţa US
produse de sondă precum şi de calitatea echipamentului
(hardware, software);
Lungimea de undă este invers proporţională cu
frecvenţa; o sondă de 10 MHz emite US cu o lungime de
undă de 3x mai mică decât o sondă de 3,5 MHz,
teoretic, are o rezoluţie spaţială de 3x mai mare;
US sunt caracterizate şi de amplitudine (puterea
semnalului), de care depinde amplitudinea semnalului
reflectat.
ULTRASONOGRAFIA
- afişarea informaţiei US -
MOD A: curbe grafice exprimând pe orizontală
profunzimea şi pe verticală amplitudinea undelor
reflectate (perimată);
MOD TM (time motion): mod A + mişcarea în timp - pe
orizontală – dinamică; permite înregistrarea în dinamică a
mişcărilor cavităţilor cardiace;
MOD B (brightness=strălucire): afişarea în nuanţe
(tonuri) de gri, bidimensională, a unor secţiuni anatomice
corespunzatoare zonei anatomice scanate; afisarea în
timp real permite şi analiza miscărilor în timp (cord, fetus
în uter etc);
Mod DOPPLER: calculare de fluxuri, debite (cord,vase)
cu afişare grafică (doppler spectral) sau
- cod de culoare (doppler color).
ULTRASONOGRAFIA
- semiologie US mod B -
NEGRU = ZONĂ TRANSONICĂ – lichide (vas, vezica,
chist);
ALB= ZONĂ REFLECTOGENĂ - gaz, calcul, interfaţă;
TONURI DE GRI = organe parenchimatoase, procese
patologice etc; traduc grade diferite de reflexie/absorbţie a
US în ţesuturi;
INTERFAŢA = limita de separaţie între medii diferite ca
impedanţă acustică (pereţi vasculari, cavităţi, etc) =
REFLECTOGENĂ;
VID SONIC = ABSENŢA SEMNALULUI (posterior de zone
cu maximum de reflexie; ex după calculi, gaze, oase)
ULTRASONOGRAFIA
- aplicaţii -