METODE

RADIO-IMAGISTICE

1999-2003, Disciplina Radiologie Imagistică Medicală, UMF “Gr. T. Popa” Iaşi

 IMAGISTICA MEDICALĂ

TOTALITATEA METODELOR CARE VIZUALIZEAZA, IN

VIVO, STRUCTURILE CORPULUI OMENESC,
ORGANE ŞI SISTEME - NORMALE SAU PATOLOGICE,
ÎN CORELARE CU FUNCŢIONALITATEA ACESTORA
 METODE RADIO-IMAGISTICE
 METODE “INVAZIVE”: sursă de energie radiaţii
ionizante, potenţial periculoase (funcţie de doză)
 Raze X (Röntgen în 1895)
 Izotopi radioactivi (medicina nucleară)
 METODE “NEINVAZIVE”: - radiaţii neionizante
 Unde de radiofrecvenţă în câmp magnetic – imagistica
prin rezonanţă magnetică (IRM)
 Unde mecanice (ultrasunete) – ecografia
IMAGISTICA MEDICALĂ
 RAZELE X -1895

Wilhelm Konrad RONTGEN

Premiul NOBEL-1905
pentru descoperirea Razelor X
 RAZELE X – 1895, Röntgen
radiaţie electromagnetică cu lungimea
de undă în domeniul 0,1-150 Ǻ (1 Ǻ =
10-10 m);
 În aplicaţiile medicale razele X sunt
produse de tubul radiogen în instalaţii
specializate.

Wilhelm Konrad RONTGEN

Premiul NOBEL-1905
pentru descoperirea Razelor X
IMAGISTICA CU RAZE X

Radiaţia electromagnetică – formă de transport a energiei

caracterizată prin:
Lungimea de undă (λ) – distanţa dintre două unde succesive,
Frecvenţa (f) – numărul de oscilaţii în unitatea de timp; hertz (Hz);
Amplitudinea – intensitatea, caracterizată de înălţimea undei;
viteza c = f x λ (m/s); viteza de deplasare a radiaţiei
electromagnetice este de 3x108 m/s (viteza luminii în vid);
 Producerea razelor X
Electronii furnizaţi de catod prin încălzirea unui filament –
focalizaţi şi acceleraţi către anod prin aplicarea unei diferenţe
de potenţial de ordinul zecilor de kV;
Anodul de Cu (bun conducător de căldură) – pe suprafaţa sa
o pastilă de tungsten (focar), care produce razele X în urma
“bombardamentului” cu electroni;
anodul – rotativ (3600-10000 r/m) – previne deteriorarea
focarului de către fasciculul de electroni;
suprafaţa anodului este înclinată (7-20) – controlează
lărgimea fasciculului generat (netitatea geometrică a imaginii);
suprafaţa focarului: mică (0,3-0,6 mm) sau mare (1-1,2 mm)
Întregul ansamblu e situat într-o incintă vidată care la rândul ei
este plasată într-o cupolă plumbată ce conține un fluid de
răcire.
Tubul radiogen transformă energia electrică în raze
X, cu producerea concomitentă de căldură.
Fasciculul de raze X obţinut este policrom (conţine fotoni
cu energie variabilă) fiind mai departe filtrat (sunt reţinuţi
fotonii cu energie joasă) şi colimat printr-un sistem de
diafragme (fascicul util) pentru a minimiza expunerea la
regiunea de interes.
Căldura este disipată prin intermediul anodului de cupru
şi a fluidului de răcire;
Caracteristicile tubului variază funcţie de destinaţia
acestuia (echipament pentru explorări generale -
radiografie, fluoroscopie; angiografie; mamografie;
computer-tomografie).
 Proprietăţile razelor X
Intensitatea – scade cu pătratul distanţei;
Penetrabilitatea – calitatea radiaţiei; dependentă de lungimea
de undă (funcţie de diferenţa de potenţial aplicată tubului – cu
cât mai mare cu atât raze mai “dure”, lungime de undă mică);
Atenuarea – diminuarea intensităţii radiaţiei ce străbate un corp
material prin absorbţie şi difuziune (împrăştiere);
Absorbţia – cantitatea de radiaţii “sustrasă” radiaţiei incidente:
absorbţia=Z4xλ3xρxd
Efectul de luminiscenţă – emisia unei radiaţii optic vizibile
albastru-verde de către unele materiale când sunt expuse la
raze X (foliile întăritoare, ecranul fluoroscopic);
Efectul fotochimic – utilizat în radiografie.
Efect biologic- iradiere acuta și efect stocastic
 IMAGISTICA CU RAZE X
 Fasciculul de raze X (fascicul incident) – proiectat pe
regiunea anatomică de examinat şi, trecând prin corp, este
absorbit diferenţiat în funcţie de compoziţia chimică a
structurilor (numărul atomic Z al atomilor componenţi),
densitate (ρ), grosime (d) şi distanţa de emisie a fasciculului;

 La ieşirea din pacient, fasciculul de radiaţii (emergent) este

atenuat energetic, neomogenitatea sa exprimând diferenţele
de absorbţie ale organelor/ţesuturilor străbătute;

 Fasciculul emergent întâlneşte apoi suportul (film radiologic,

ecran fluorescent, detectori) care transformă – pe baza
efectelor ionizant şi fotochimic - informaţia latentă transportată
de fotonii X în imagine structurată, utilă. Imaginea obţinută
poate fi analogică (radiografia standard, fluoroscopia clasică)
sau digitală (radiografia şi fluoroscopia digitală, computer-
tomografia), directă (radiografia, fluoroscopia) sau reconstruită
(computer-tomografia).
 Legile formării imaginii radiologice

 Proiecţia conică: fasciculul de raze X fiind conic,

dimensiunile şi forma corpului radiografiat variază în raport
cu:
Legile formării imaginii radiologice

 Sumaţia (şi substracţia)

planurilor: imaginea
radiologică este o imagine
bidimensională a unui corp
tridimensional, fiind în acelaşi
timp o sumaţie a tuturor
straturilor – dacă sunt opace =
sumaţie pozitivă, dacă sunt şi
structuri transparente =
substracţie
 Legile formării imaginii radiologice

 Paralaxa: proiecţiile a două elemente structurale suprapuse,

dar situate la adâncimi diferite în corpul de radiografiat se
suprapun sau sunt vizualizate separat funcţie de înclinarea
fasciculului faţă de planul corpului, obţinută:

Prin rotaţia corpului în fascicul Prin deplasarea sursei de raze X

 Legile formării imaginii radiologice

 Incidenţele tangenţiale: conturul unei imagini este net

atunci când raza incidentă este tangentă la conturul
structurii respective (scizură, tăblie osoasă);

Proiecţie Proiecţie
transversală ortogradă
 IMAGISTICA CU RAZE X
- metode -

Radiografia

Radioscopia

Tomografia plană

Computer tomografia
 IMAGISTICA CU RAZE X
- radiografia -

 Standard
 imaginea obţinută este analogică;
 suportul utilizat pentru imagine – filmul radiologic
(efect ionizant şi fotochimic al radiatiei X) ;
 acesta este plasat într-o casetă între două ecrane
intensificatoare, care, stimulate de fotonii X conţinuţi de
fasciculul emergent, emit o lumină fluorescentă ce
impresionează filmul radiologic; acesta este apoi
developat obţinându-se imaginea radiologică a corpului
radiografiat;
 IMAGISTICA CU RAZE X
- radiografia -

 Digitală
 Imaginea obţinută este digitală prin conversia unei
imagini analogice;
 suportul pentru imagine este o placă fotostimulabilă;
 imaginea analogică astfel obţinută este “citită” cu un
fascicul laser şi numerizată de computer prin
suprapunerea cu o matrice de n linii şi m coloane (obişnuit
512x512 sau 1024x1024), calitatea imaginii digitale astfel
realizate depinzând de matricea utilizată;
 IMAGISTICA CU RAZE X
- radiografia -

 Direct digitală
 Imaginea obţinută este digitală;
 Suportul pentru imagine este o placă cu diode
fotosensibile acoperite de un material scintilator,
incluse într-o peliculă fină de silicon, fiecare din
acestea fiind răspunzătoare pentru un pixel din
imaginea afişată pe monitorul computerului (direct
digital radiography – dDR);
 imaginea radiologică digitală este afişată pe monitorul
computerului; aceasta poate fi salvată pe HDD.
 IMAGISTICA CU RAZE X
- radiografia -

 Aparat roengen clasic  Casete pentru filmele

pentru radiografie radiologice
 IMAGISTICA CU RAZE X
- fluoroscopia -
 Fluoroscopia – examinarea în timp real a structurilor în
mişcare din corp, cu sau fără utilizarea de substanţe de
contrast;
 Vechile echipamente de fluoroscopie furnizau o imagine pe un
ecran fluorescent, imaginea obţinută era analogică, dozele de
expunere mari;
 Echipamentele obișnuite sunt dotate cu amplificatoare de imagine,
dozele de expunere necesare pentru o imagine de calitate sunt mult
mai mici, imaginea obţinută poate fi analogică sau digitală;
 IMAGISTICA CU RAZE X
- fluoroscopia -

 Echipamentele de fluoroscopie
 configuraţii diferite, în funcţie de
aplicaţiile clinice dorite;
 configuraţia componentelor, de la
tubul radiogen până la monitorul
TV, este în general similară (v.
schema);
 echipamentele digitale au în locul
unui simplu monitor TV, un
computer care stochează şi
afişează imaginea digitală pe unul
sau mai multe monitoare;
 IMAGISTICA CU RAZE X
- fluoroscopia -

1933 2000
 IMAGISTICA CU RAZE X

ANGIOGRAF
ANGIOGRAF BI-PLAN

FLUORO-MOBIL(s.operatie)
FLUORO CLASICA
 IMAGISTICA CU RAZE X
- fluoroscopia – aplicaţii clinice -
 Examenul dinamic simplu (fără substanţe de contrast) al toracelui,
abdomenului.
 Studiile cu contrast ale tubului digestiv:
 Tranzitul baritat eso-gastro-duodenal;
 Enterocliza;
 Clisma baritată.
 Proceduri de radiologie intervenţională:
 Diagnostice:
 Angiografia; DSA – angiografia cu substracţie digitală
 CPT – colangiografia percutană transhepatică.
 Terapeutice:
 CHEAT – chemoembolizarea arterială terapeutică
 Drenajele biliare, externe sau interne.
 SUBSTANŢE DE CONTRAST ÎN RADIO-IMAGISTICĂ

Radiologia convenţională
Pozitive
suspensie de sulfat de bariu
substanţe de contrast iodate
Pentru examenul organelor cavitare – Gastrografin
Pentru uz intravenos/intrarterial – hidrosolubile, ionice şi
non-ionice utilizate la U.I.V., angiografie
Negative – dioxid de carbon, aer
Mixt (combinaţii de contrast pozitiv şi negativ)
studiile cu dublu contrast ale tubului digestiv (aer + sulfat de Ba)
Flebografie
VCS
 IMAGISTICA CU RAZE X
- tomografia plană -

Tomografia plană
Prima metodă de obţinere a unor
imagini secţionale, prin deplasarea
sincronă în sensuri opuse a tubului
şi casetei cu film, permite ca
structurile din regiunea de interes
să se proiecteze în acelaşi loc pe
film, în timp ce structurile supra- şi
subiacente se proiectează în arii
diferite, astfel că nu determină
imagine pe film,
Marea problemă a explorării convenționale
radiologice a fost si va rămîne obținerea unei
imagini bidimensionale pentru o regiune anatomică
tridimensională.
Tomografia plană a imbunătățit examinarea in
secțiune doar pentru planul paralel cu planul coronal
si sagital.
 IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia -
 Computer tomografia (CT) este o tehnică imagistică care
generează imagini secţionale în plan axial prin baleierea unui
fascicul de raze X în jurul corpului de examinat;
 CT se bazează pe determinarea coeficienţilor de atenuare
liniară în ţesuturi a unui fascicul de raze X ce străbate
corpul, imaginea CT este o “hartă” a distribuţiei densităţilor
tisulare în volumul secţiunii examinate;
 Un fascicul colimat (îngust) de raze X străbate corpul pacientului iar
intensitatea fasciculului emergent este măsurată de către o coroană
de detectori, dispuşi diametral opus faţă de tubul de raze X;
 pentru o poziţie dată a tubului radiogen valoarea măsurată a
intensităţii fasciculului emergent se numeşte proiecţie;
 imaginea obiectului din fascicul este RECONSTRUITĂ de computer
prin analiza matematică a multiplelor sale proiecţii.
 IMAGISTICA CU RAZE X
Computer tomografia

 Gantry (tunel) – având o deschidere cu un diametru de 54 – 70 cm şi

putându-se înclina cu 15-40, conţine:
 Tubul de raze X
 Detectorii; sistemul de achiziţie a datelor (DAS)
 Circuitele de răcire
 Sistemele de colimare (la ieşirea din tub şi la intrarea în detectori)
 Masa mobilă
 Generatorul de raze X
 Computer (reconstruieşte pe baza datelor furnizate de detectori şi a
software-ului imaginea CT); stochează datele pe HDD;
 Consola cu monitorul TV
 Sistemul de stocare/arhivare a imaginilor (HDD, CD-R/RW, MOD)
Generaţia I :
primul CT (EMI, 1972)
utiliza un fascicul fin (“pencil beam”) TUB Rx
şi un detector care realizau o
mişcare de translaţie în timpul căreia
se obţinea o proiecţie apoi o rotaţie
de un grad şi se achiziţionau datele
unei noi proiecţii;
în total 180 de proiecţii; generarea
unei singure imagini dura 5 minute;

Principiul baleiajului circular=“scanare”

 IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia – aparatura -

 Generaţia V:
 nu există elemente mecanice în mişcare;
 utilizează un tun electronic care generează un
fascicul de electroni ce este focalizat şi se deplasează
rapid de-a lungul unui arc de 210 pe un inel-ţintă de
tungsten;
 fasciculul de raze X astfel produs traversează corpul
pacientului ajungând pe coroana de detectori;
 multiple coroane de detectori permit achiziţia
simultană a multi-slice/multi-detector CT).
 Imaginile, multiple secţiuni se obţin în 50-100 ms;
 CT spirală.
 Are loc o scanare continuă a unui volum din corpul pacientului în timpul
deplasării mesei;
 se scade timpul de examinare;
 nu mai există secţiuni “pierdute” datorită respiraţiei inegale a pacientului de la
o secţiune la alta;
 se pot realiza reconstrucţii de calitate în diverse planuri ale spaţiului, etc;
 IMAGISTICA CU RAZE X
CT

CT este o metodă imagistică secţională;

secţiunile se realizează în plan axial, grosimea de 1-10 mm;
CT a eliminat sumaţia planurilor;
CT lucrează cu noţiunea de densitate, derivată din coeficientul
de atenuare;
Unitatea de măsură a densităţii este denumită= Unitate
Hounsfield (UH);
prin convenţie apa = 0 UH, aerul=1000 UH, osul= +1000 UH.
 IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia –

 Imaginea în CT este o imagine reconstruită de computer

pe baza datelor achiziţionate de detectori; utilizând diverşi
algoritmi acesta aranjează în matrice coeficienţii de
atenuare realizând o imagine numerică (digitală) care este
apoi afişată pe monitor în nuanţe de gri;
 numărul de nuanţe de gri afişate este de 16-20, limitat de
capacitatea ochiului omenesc de a le diferenţia;
 calitatea imaginii (contrastul) depinde de intervalul de
densitate afişat de acest număr limitat de nuanţe de gri;
 se utilizează ferestre de densitate (window width – WW) şi
mediana ferestrei (window level – WL);
 Reacţii adverse la substanţele de contrast iodate
 Uşoare
 greaţă, senzaţie de căldură, strănut, acufene, ş.a.
 nu necesită tratament, doar supraveghere; eventual un anxiolitic
(Diazepam/Valium 5-10 mg iv lent)
 Moderate
 Urticarie (cu sau fără prurit), rash cutanat;
 Tratament:
 Antihistaminice iv (Tavegyl, 5 ml=2 mg)
 Derivaţi de cortizon (Solu-Decortin/Hidrocortizon 50-200 mg)
 Inhibitori H2 iv (Tagamet – 2 ml=200 mg)
 SUBSTANŢE DE CONTRAST ÎN RADIO-IMAGISTICĂ

 Reacţii adverse la substanţele de contrast iodate

 Grave, intervenţia serviciului de Terapie Intensivă!
 Simptome:
 Generale: senzaţie de anxietate, agitaţie, urticarie generalizată,
vărsături, dureri de spate, pierderea conştienţei;
 Respiratorii: tahipnee, dispnee expiratorie, tuse spastică, spasm
laringian-glotic, bronhospasm;
 Cardio-vasculare: tahicardie, bradicardie, răcirea extremităţilor, cădere
tensională, colaps, şoc.
 Tratament (măsuri imediate):
 Antihipotensive: Suprarenin iv 1ml (0,1 mg) diluat 1/9 în ser fiziologic; se
poate repeta la 2 min, eventual în adm. s.c. 0,3-0,5 ml;
 Corticoizi: Hidrocortizon 500-1500 mg iv;
 Oxigen; Eufilin pentru combaterea bronhospasmului;
 Soluţii iv pentru combaterea colapsului, substituente de plasmă.
 IMAGISTICA prin REZONANŢĂ MAGNETICĂ

Se bazează pe comportamentul nucleilor atomilor de

hidrogen într-un câmp magnetic intens
– şi pe fenomenul de rezonanţă a acestora în câmp
magnetic la aplicarea unui puls de RF cu o frecvenţă
specifică.

Metoda de explorare imagistică constă în obţinerea de

secţiuni tomografice de 1-30 mm grosime în orice plan
al spaţiului, prin utilizarea unor impulsuri de
radiofrecvenţă (RF) într-un câmp magnetic intens
(0,2-3T) şi omogen.
Datorită mişcării de rotaţie în jurul
propriului ax (spin nuclear) protonii de H
se comportă ca nişte mici magneţi,
caracterizaţi de un moment magnetic;
Când este plasat într-un câmp magnetic
extern, momentul magnetic generat de
mişcarea de spin descrie o mişcare de
rotaţie pe o pânză de con (asemănătoare
unui titirez) – mişcare de precesie;
frecvenţa acestei mişcări se numeşte
frecvenţă Larmor şi este specifică
fiecărui nucleu, depinzând de intensitatea
câmpului magnetic (de exemplu, pentru
nucleul de hidrogen este de 21 MHz la
0,5T, 42 MHz la 1T, 63 MHz la 1,5T);
Fenomenul de rezonanţă magnetică apare la aplicarea unui
impuls de RF cu frecvenţa egală cu frecvenţa Larmor, când
protonii de H sunt scoşi din starea de echilibru, la care revin
după încetarea acestuia (relaxare), emit la rândul lor un
semnal de RF (cu aceeaşi frecvenţă) care este detectat,
amplificat, digitizat şi prin utilizarea unor algoritmi de
reconstrucţie este generată imaginea RM.
Intensitatea semnalului este diferită în ţesuturi, funcţie de --
concentraţia protonilor H-1 (apă, grăsimi),
-timpul de relaxare necesar revenirii nucleelor la starea de
echilibru energetic iniţial (T1 şi T2),
-timpul de emisie a impulsului RF.
 În ţesuturi, unde concentraţia protonilor de H atinge valoarea de 10 20 pe cm3,
vectorul moment magnetic al fiecăruia este orientat aleator, astfel încât nu există
un moment magnetic net (se anulează reciproc);
 Plasarea corpului într-un câmp magnetic extern orientează
momentele magnetice ale tuturor protonilor de H pe
direcţia câmpului magnetic extern (energie potenţială mai
mică) sau invers (energie potenţială mai mare);
 există un număr de protoni în exces pe direcţia câmpului
magnetic extern (3 la 1 milion într-un câmp de 1T), care
determină “magnetizarea” tisulară fiind în acelaşi timp
responsabili de generarea semnalului RM;
 Relaxarea T1 sau longitudinală (relaxarea spin-substrat,
influenţată semnificativ de intensitatea câmpului magnetic
extern - reprezintă recuperarea magnetizării longitudinale;
magnetizarea netă creşte cu o constantă de timp T1, caracteristică,
la aplicarea unui câmp magnetic şi scade cu aceaşi constantă la
înlăturarea lui; după un timp T1 de la încetarea pulsului RF s-a
recuperat 63% din magnetizarea longitudinală;
 Relaxarea T2 sau transversală (relaxarea spin-spin, neinfluenţată
de intensitatea câmpului magnetic extern, în condiţiile explorării
IRM tipice) – reprezintă rata constantă de timp cu care scade
magnetizarea transversală, proporţional cu FID (free induction
decay = semnalul indus în bobina receptoare, sesizat ca o
diferenţă de potenţial oscilând cu frecvenţa Larmor şi care scade
liber cu o rată constantă după încetarea pulsului RF extern);
semnalul indus FID scade ca o funcţie exponenţială e-t/T2; după un
timp T2 FID a scăzut la 37% din maximul atins la sfârşitul pulsului
RF.
 MAGNETUL: pentru generarea câmpului magnetic extern; supraconductor
(1-3T - în practica curentă), rezistiv (≤ 0,5 T), permanent (≤ 0,35T);
 diam.70 cm;
 BOBINELE DE GRADIENT:codarea spaţială (localizarea semnalului RM);
acestea se comportă ca nişte mici magneţi (1-10 mT/m) suprapus peste
câmpul magnetic extern şi modifica în regiunea de interes frecvenţa de
precesie; există 3 seturi de bobine de gradient pe cele 3 direcţii ale
spaţiului (x,y,z), combinaţia dintre ele permite orientarea în orice direcţie
a spaţiului (capacitatea de a realiza secţiuni în orice plan);
 SISTEMUL DE RĂCIRE: pentru magneţii supraconductori şi rezistivi; pentru
cei supraconductori răcirea se realizează cu He (4,2 K)
 BOBINELE EMIŢĂTOARE/RECEPTOARE UNDE RF
 MASA MOBILĂ: POZIŢIONARE PACIENT;
 COMPUTER & ACCESORII;
 MASA COMANDĂ/TASTATURĂ/MONITOARE;
 CUŞCA FARADAY: protecţie anti RF;
 sistem supraveghere video/intercom pacient;
 sisteme arhivare, post-procesare, transmitere, stocare.
IRM

MAGNET

BOBINE RF RECEPTOARE
Intensitatea semnalului RM – contrastul imaginii –
depinde de:
densitatea de protoni
timpul de relaxare T1 a ţesuturilor (specific)
timpul de relaxare T2
Fluxul afectează contrastul imaginii – baza angiografiei
RM;
Administrarea de agenţi de contrast, creşte contrastul prin
scurtarea T1;substantele de contrast paramagnetice sunt
chelati pe baza de gadolinium.
 Se utilizează mai multe tipuri de secvenţe, cele mai obişnuite:
 Spin echo (SE)
 Fast spin echo (FSE)
 Inversion recovery (IR)
 Gradient recalled echo (GRE)
 Echo-planar imaging (EPI)
 Fiecare din secvenţele menţionate sunt caracterizate de
intensitatea, ordinea, durata şi intervalul (TR) la care se repetă
pulsurile de RF, şi de intervalul de timp la care antena “ascultă”
semnalul RM – (timp de ecou -TE); de asemenea depind de
gradienţi;
 Semnalele culese de la nivelul secţiunii de interes sunt interpretate
de computer (modelul matematic utilizat este mai complex decât la
CT) şi printr-un algoritm matematic (transformarea Fourier) se obţine
imaginea digitală ce este afişată apoi pe monitor; noţiunile de pixel,
voxel, FOV sunt similare CT; matricea este obişnuit 128x128,
256x256 sau 256x512.
APLICAŢII:
Studiul tuturor regiunilor anatomice şi organelor;
Studii angiografice – MRA (magnetic resonance angiography);
Spectroscopia RM (MRS – magnetic resonance spectroscopy)
utilizează fenomenul de rezonanţă magnetică aplicat şi altor nuclei, cel mai frecvent
cel de fosfor 31P; studiul metabolismului celular; necesită un câmp magnetic mai
intens şi mai uniform decât în aplicaţiile clinice uzuale; în curs de standardizare;
Realizează secţiuni multiplanare 2D şi 3D în orice plan al spaţiului: axial,
coronal, sagital;
Rezoluţie tisulară neegalată: discriminează substanţa cenuşie de cea
albă;
Detectează leziuni incipiente, minimale (cancer);
Este NEINVAZIVĂ – nu utilizează radiaţii ionizante;
Dezavantaje: cost mare, nu poate fi utilizată la pacienţii cu pacemaker,
proteze sau implanturi metalice.
 T1 T2

IRM: coloana vertebrala și canal rahidian

 ULTRASONOGRAFIA

PRINCIPIU: reflexia ultrasunetelor (US) în

structurile corpului, diferenţiată de impedanţa
acustică a acestora, permite realizarea unor
imagini anatomice (mod B) sau curbe grafice
(mod A, TM).
ENERGIA folosită este vibraţia mecanică cu foarte
mare frecvenţă (“ultrasunete”) = 2-12 Mhz(40Mhz)
COMPONENTE :
traductor (sonda) = emiţător/receptor de US;
conţine generatorul de US;
Amplificator semnal
Computer (procesare semnal);
Consola/tastatura/reglaje a emisiei si
postprocesare semnal;
Monitor TV;
Accesorii pentru stocare imagini.
Sarcina 6 sapt.
 Undele ultrasonore utilizate in
imagistică sunt produse de cristalele

Un cid
piezoelectrice prezente în sondă.

in
da ent
Există multiple tipuri de sonde pentru

ă
at
ecografie în funcţie de aplicaţie.

re da
ct
ă

Un
fle
 Undele ultrasonore propagate în
ţesuturi sunt atenuate şi reflectate Mediul
A
de diferitele tipuri de ţesuturi şi de Interfaţa
interfeţele dintre acestea. acustică

Unda isă
trans tată)
(refra
 Semnalele generate de undele
reflectate sunt utilizate şi interpretate

m
c
pentru a obţine imaginea precum şi
informaţiile Doppler.
Mediul B
 ULTRASONOGRAFIA
- proprietăţile US -

Propagarea ultrasunetelor
 Viteza de propagare a
undelor ultrasonore depinde • piele 1700
de tipul de ţesut; • muşchi 1580
 Majoritatea ţesuturilor din • ficat 1600
organism au viteze de
• sânge 1570
propagare apropiate;
Media ţesuturilor 1540 m/sec
 Aerul şi osul au însă viteze
total diferite de propagare a
US, ceea ce face ca • Apă 1480
propagarea să fi afectată • Aer 330
dramatic scăzând calitatea
• Os
imaginii; 3500
 Cu cât frecvenţa undelor US este mai mare cu atât
scade adâncimea de penetrare a US dar creşte
rezoluţia spaţială, şi invers;
 Rezoluţia este determinată în principal de frecvenţa US
produse de sondă precum şi de calitatea echipamentului
(hardware, software);
 Lungimea de undă este invers proporţională cu
frecvenţa; o sondă de 10 MHz emite US cu o lungime de
undă de 3x mai mică decât o sondă de 3,5 MHz,
teoretic, are o rezoluţie spaţială de 3x mai mare;
 US sunt caracterizate şi de amplitudine (puterea
semnalului), de care depinde amplitudinea semnalului
reflectat.
 ULTRASONOGRAFIA
- afişarea informaţiei US -
 MOD A: curbe grafice exprimând pe orizontală
profunzimea şi pe verticală amplitudinea undelor
reflectate (perimată);
 MOD TM (time motion): mod A + mişcarea în timp - pe
orizontală – dinamică; permite înregistrarea în dinamică a
mişcărilor cavităţilor cardiace;
 MOD B (brightness=strălucire): afişarea în nuanţe
(tonuri) de gri, bidimensională, a unor secţiuni anatomice
corespunzatoare zonei anatomice scanate; afisarea în
timp real permite şi analiza miscărilor în timp (cord, fetus
în uter etc);
 Mod DOPPLER: calculare de fluxuri, debite (cord,vase)
cu afişare grafică (doppler spectral) sau cod de culoare
(doppler color).
 ULTRASONOGRAFIA
- semiologie US mod B -
 NEGRU = ZONĂ TRANSONICĂ – lichide (vas, vezica,
chist);
 ALB= ZONĂ REFLECTOGENĂ - gaz, calcul, interfaţă;
 TONURI DE GRI = organe parenchimatoase, procese
patologice etc; traduc grade diferite de reflexie/absorbţie a
US în ţesuturi;
 INTERFAŢA = limita de separaţie între medii diferite ca
impedanţă acustică (pereţi vasculari, cavităţi, etc) =
REFLECTOGENĂ;
 VID SONIC = ABSENŢA SEMNALULUI (posterior de zone
cu maximum de reflexie; ex după calculi, gaze, oase)
 ULTRASONOGRAFIA
- aplicaţii -

 US ABDOMINALĂ = toate organele parenchimatoase,

vase;
 US CARDIACĂ = studiu morfologic, dinamică, fluxuri;
 US VASCULARĂ = mod B, Doppler, duplex, triplex, Power;
 US PARŢI MOI = tiroidă, sân, mușchi, articulații, ochi;
 US ÎN OBSTETRICĂ = sarcină normală şi patologică;
 US DIGESTIVĂ = ENDOSONOGRAFIA (esofag, rect);
 US TRANSCRANIANĂ (Doppler);
 US INTERVENTIONALĂ = ghidare puncţii percutane
diagnostice şi terapeutice
 SUBSTANŢE DE CONTRAST
 Ultrasonografie
 Pentru uz intravascular – diverse suspensii de
microparticule ce conţin gaz (dimensiuni 1-8 µm),
care amplifică semnalul Doppler color şi spectral;
 unele substanţe îmbunătăţesc contrastul şi în mod B
– aşa-numitele substanţe schimbătoare de fază
(lichid la temperatura mediului ambiant, se
transformă în microbule de gaz la temperatura
corpului);
 altele – specifice tisulare – sunt captate de celulele
sistemului reticulo-endotelial (ex. cel. Kuppfer);
 SCINTIGRAFIA PET
 PRINCIPIU: emisie de positroni de către izotopi cu viaţă
scurtă, (minute) sintetizaţi în laboratorul anexat aparatului
detector.
 RADIOTRASORI: C-11…..+ metionina;
N-13…..+amoniu
F-18…...+deoxiglucoza
O-15; RUBIDIUM 82
 APLICAŢII CLINICE:
 cuantificare flux sanguin => creer, miocard
 utilizarea tisulara acizi grasi,glucoza,aminoacizi; reperaj &
funcţionalitate
 neuroreceptori cerebrali, etc;
 epilepsie focală, tumori, AVC, demenţă, IMA.
Screening-ul de rutină al unor pacienți asimptomatici,
duce deseori la descoperirea unor aspecte neclare
a căror lămurire ulterioară costă timp, bani si nervi
conducînd rareori la rezultate relevante.

Indicația principală de examinare IRM, CT o reprezintă

căutarea țintită a unor leziuni focale în special în
organe parenchimatoase.
Rezoluția superioară și lipsa fenomenului de
suprapunere fac ca examinarea să fie net superioară
radiologiei convenționale și ecografiei.
Imagistica împovărează pacienții, costă timp si bani.
Metodele imagistice secționale au o evoluție spectaculoasă.
Înainte de a indica o explorare imagistică trebuie să
răspundem la următoarele întrebări:
- este o examinare de rutină,
- este un examen preoperator țintit pe un organ,
- se încearcă detectarea unei afecțiuni sau diagnostic diferențial,
-examinarea are relevanță pentru atitudinea terapeutică?
Se poate evita această examinare, există examinări mai puțin
invazive, mai ușor suportate de pacient, mai puțin costisitoare
care să fie efectuate înainte?
Clinicianul va preciza întotdeauna exact cerința pentru
examinarea respectivă ,nu CT ABDOMEN sau IRM ABDOMEN
pentru că RADIOLOGUL alege explorarea potrivită.