APARAT DIGESTIV- EXPLORAREA IMAGISTICA

Peretele tubului digestiv are 4 straturi:

mucoasă, submucoasă, musculară şi seroasă.
Esofagul nu are seroasa => extensia rapidă a tumorilor în ţesuturile
adiacente.
Peretele are densitate de părţi moi, greu de diferenţiat faţă de ţesuturile
din jur.
Aerul din diferite segmente permite identificarea lor: fornixul gastric, anse
intestinale, colon.
Lumenul şi mucoasa sunt caracterizate prin opacifierea cu substanţe de
contrast.
Straturile peretelui - explorări imagistice secţionale -ecografie, CT, IRM.
Radiografia toracică
-depistarea corpilor străini radioopaci
-semne de perforaţie esofagiană (pneumomediastin, mediastinită, pleurezie)
-imagini hidro-aerice mediastinale (diverticuli, acalazie).
Radiografia abdominală simplă
Elemente semiologice:
-nivele hidro-aerice localizate, disparitate de calibru (fara distensia tubului digestiv
distal) = ocluzie mecanică;
-distensia întregului tract gastro-intestinal, cu conţinut aeric şi lichidian abundent -
ileus paralitic;
-semiluna aerică subdiafragmatică (ortostatism)/perete abdominal anterior (decubit
dorsal) = pneumoperitoneu;
-aer/colecţii hidro-aerice extradigestive = abces;
-corpi străini radioopaci; material de sutură sau montaj chirurgical.
EXAMEN CU SUBSTANŢĂ DE CONTRAST

Substanţe de contrast utilizate:

-suspensia de sulfat de bariu
-contrastul hidrosolubil (Gastrografin).
Etapele examinarii:
- strat subţire: cantitate mică de bariu
tapetează mucoasa, lumen colabat -
examinarea pliurilor mucoasei;
- repleţie: lumen destins de suspensia
baritată; analiza calibrului, continuităţii,
supleţei parietale şi a peristaltismului;
- compresiunea: analiza mai bună a
mucoasei în repleţie;
- dublu contrast: mucoasa tapetată de
un strat subţire de bariu şi lumen destins
de gaz; analiza modificărilor fine ale
mucoasei şi a lumenului digestiv.
Examen baritat eso-gastro-duodenal
Tehnică: a jeun;
ingestia a 250 ml de suspensie baritată, se urmăreşte progresia la nivelul tractului
digestiv superior;
poziţii – ortostatism, decubit dorsal, Trendelenburg (pentru examinarea fornixului
şi a joncţiunii eso-gastrice);
incidenţe - O.A.D. (esofag, bulb duodenal), frontală (stomac, cadru duodenal),
O.A.S (esofag); .

Indicaţii:
- modificări de mucoasă, peristaltism, supleţe parietala.

Contraindicaţii: perforaţii, ocluzii.

Avantaje: evaluarea lungimii stenozelor strânse şi a tractului digestiv
subiacent, evaluarea tulburărilor funcţionale (peristaltism, evacuare
gastrică).
Tranzitul intestinal
Tehnică:
în continuarea unui examen baritat al tractului digestiv
superior; 1000 ml suspensie baritată;
poziţii: ortostatism, decubit dorsal, procubit.
radiografii de ansamblu şi ţintite, urmărind intermitent
progresia substanţei de contrast până la nivelul ileonului
terminal; compresiune.

Dezavantaje: tranzit lent (durată mare de examinare),

insuficienta distensie şi detaşare a anselor.

Indicaţii: patologia inflamatorie şi tumorală

intestinală.

Contraindicaţii: ocluzie, perforaţii.

Enterocliza
examinarea intestinului subţire cu substanţă de
contrast introdusă printr-o sondă duodenală, cea
mai sensibilă pentru studiul mucoasei intestinului
subţire.

Tehnica: anestezie locală (orofaringe); sonda

plasată la joncţiunea duodeno-jejunală, sub
control fluoroscopic.
Injectarea pe sonda a suspensiei baritate + aer –
cantitate, rata de infuzie şi protocol de urmărire
variabile (tehnica utilizată şi particularităţile
pacientului).

Avantaje:
-durata scurta de examinare;
-evaluarea concomitentă a unei mari porţiuni de
intestin subţire, în repleţie şi în dublu contrast;
-distensia corectă a anselor - aprecierea conturului
intestinal;
-detectarea unor leziuni de mici dimensiuni.
Clisma baritată
Tehnica: pregătirea colonului (regim alimentar,
Fortrans, Picoprep, clisme evacuatorii);
• suspensia baritată administrata intrarectal.
• examinare succesiva: contrast simplu în repleţie,
după evacuare în strat subţire şi dublu contrast.
• control fluoroscopic, radiografii ţintite, compresiune
dozată.
Indicaţii: complementar colonoscopiei, patologie
inflamatorie şi neoplazică.
Contraindicaţii: perforaţii.
Agenezie diafragmatica
Examen cu contrast hidrosolubil

Tehnică:
tract digestiv superior/clismă pentru colon.

Indicaţii:
-perforaţie,
-fistulă,
-examinare postoperatorie precoce,
-ocluzie intestinală.

Dezavantaje: nu permite examinarea modificărilor minime de mucoasă.

Semiologie radiologică

MODIFICĂRI DE CALIBRU
Dilataţie creşterea calibrului
>3 cm la nivelul esofagului,
>3 cm la nivel intestinal;

Regula 3 – 6 – 9
• intestin subţire N < 3 cm
• colon N < 6 cm
• cec N < 9 cm
Stenoza îngustarea lumenului;
- caractere radiologice de benignitate:
centrată în ax,
contur neted,
trecere lentă spre zona supraiacentă;
- caractere radiologice de malignitate:
excentrică,
contur neregulat,
trecere bruscă spre zona supraiacentă;
aspect de „cotor de măr”.
 MODIFICĂRI DE MUCOASĂ:
imaginea de adiţie (colecţie baritată, rest
opac, plus de umplere):
- ulceraţia benignă (nişa): colecţie
baritată rotundă sau ovalară, proemină din
lumen, înconjurată de edem (zonă lacunară),
convergența pliurilor mucoasei;
- ulceraţia malignă: -nişă cu
contur neregulat, nodular;
-localizare intraluminală
(formă de menisc);
-lacună periulceroasă
proeminentă, asimetrică;
-pliuri îngroşate, la distanţă
de nişă;
MODIFICĂRI DE MUCOASĂ:

imaginea de adiţie (colecţie baritată,

rest opac, plus de umplere):
- diverticul: imagine de adiţie,
bine delimitată, în care pătrund pliurile de
mucoasă, fără edem perilezional;
- fistula: traiect liniar,
extraluminal comunica cu altă structură
cavitară (fistulă digestivo-digestivă,
digestivo-urinară), se deschide cutanat
(fistulă externă) sau se termina orb;
- perforaţia: imagine de adiţie
voluminoasă, contur neregulat, ce ocupă
spaţiul anatomic adiacent.
 imaginea lacunară (defect de umplere)
-intraluminală - corp străin,
-mucoasă -leziune tumorală benignă sau malignă cu dezvoltare vegetantă,
-extramucoasă intraparietală - tumori stromale,
-extraparietală - compresiune extrinsecă sau invazie de la structurile
adiacente
caracter radiologic de benignitate:
bine delimitată,
nu întrerupe pliurile mucoasei
nu afectează peristaltismul;
caracter radiologic de malignitate:
imprecis delimitată,
semiton periferic (suprafata neregulata),
întrerupe conturul (bază largă de implantare).
modificări de peristaltism:

- akinezie: absenţa peristaltismului, localizată sau difuză;

- rigiditate parietală: zonă fixă, fără peristaltism;
- hiperperistaltism.
ECOGRAFIA
ecografia abdominală
tubului digestiv: -grosimea pereţilor, peristaltism;
-depistarea şi localizarea revărsatelor peritoneale;
-depistarea şi localizarea colecţiilor abdominale.
ecografia endoluminală (ecoendoscopie)
traductori speciali; traductori cu frecvenţă 7, 5 - 20 MHz, se pot aplica direct pe
leziune.
Indicaţii: cea mai mare acurateţe în identificarea straturilor parietale
(extensie tumorală T1-T3) şi a ganglionilor locali.
modificări parietale:
îngroşarea peretelui digestiv, 5-10 mm,
simetrică - leziuni inflamatorii;
ingrosarea peste 10 mm, asimetrică, cu
aspect de „cocardă” - leziuni tumorale;
leziune hipoecogenă localizată – leziune
tumorală.
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ
Tehnică: secţiuni contigue, 5 mm, la nivel toracic şi
abdominal,
opacifierea tractului digestiv cu contrast hidrosolubil;
examinare nativă/ contrast iodat;
Indicaţii:
-stadializarea cancerului digestiv, recurenţa tumorală;
-depistarea leziunilor neoplazice;
-abdomen acut chirurgical;
-traumatisme abdominale.
-îngroşare perete digestiv: inflamator,
tumoral, hematom;
-extravazarea substanţei de contrast
– fistulă, perforaţie;
-priză de contrast patologică la
nivelul mucoasei sau aspect „în ţintă”
– leziuni inflamatorii, ischemice;
-disparitate de calibru – ocluzie
mecanică.
Colonoscopie virtuala
COLON
COLON ENDOSCOPIE
ENDOSCOPIEVIRTUALA
VIRTUALA CT
CT
Aspect endoscopic

ENDO VIRTUALA

POLIP :Vedere 3D endoluminala si in sectiuni axiale

IMAGISTICA PRIN REZONANŢĂ MAGNETICĂ
Tehnică: -contrast oral (tip pozitiv- paramagnetic, sau negativ- feromagnetic);
secvenţe ponderate T1 (nativ şi după administrarea contrastului
paramagnetic intravenos) şi T2;
-secvenţele ultrarapide reduc artefactele legate de peristaltism;
-enteroclisa-RM pentru patologia intestinală.

Indicaţii: – patologie inflamatorie,

- tumorală -stadializare, în special pentru neoplasm rectal,
aprecierea recurenţei.
Contraindicaţii: pace-maker, clipuri metalice vasculare, claustrofobie.
TUMORA

musculara

submucoasa
mucoasa

IRM, ANTENA ENDORECTALA:cancer incipient ( pT-1)

MODIFICĂRI DE POZIŢIE ŞI DIMENSIUNI
-herniere,
-ptoză,
-volvulus,
-tracţiune (aderenţe)
-compresiune (formaţiuni expansive adiacente).

Modificarea dimensiunilor:
alungire (dolico-),
dilatare (mega-).
MODIFICĂRI DE POZIŢIE ŞI DIMENSIUNI
Esofag - devieri:
dilataţii sau anomalii vasculare (anevrism aortă, anomalii de
arc aortic);
dilatarea atriului stâng;
adenopatii mediastinale;
patologie pulmonară (tumori, atelectazii, fibrotorax);
patologie vertebrală (osteofite voluminoase, cifoscolioză,
abcese paravertebrale).
Modificările de poziţie ale stomacului:

-ptoza gastrică: adevărată (fornix-diafragm>1

cm)/ alungirea stomacului, cu polul inferior localizat
sub linia crestelor iliace;

-volvulus de pol superior (stomac în cascadă)-

compresiunea corpului gastric prin colonul destins;
două pungi: superioară (fornixul) localizată
posterior, bariul realizand un nivel orizontal, după
care trece în punga inferioară, unde realizează alt
nivel orizontal;

-volvulus organo-axial: plicatura stomacului în

jurul axului longitudinal, cu inversarea poziţiei
curburilor;

-volvulus mezenterico-axial, mai rar şi mai

grav, reprezintă întoarcerea stomacului în jurul
unui ax transversal, perpendicular pe cele două
curburi;
volvulus organo-axial – stomacul se roteşte
în jurul axului lung, ceea ce determină
inversarea poziţiei curburilor
antrul se roteşte antero-superior
fundusul se roteşte postero-inferior
-incomplet < 180 grade – de obicei,
asimptomatic
-complet > 180 grade = ocluzie /
ischemie
volvulus mezenterico-axial – puţin întâlnit la adulţi, mai frecvent la
copii; rotaţia se produce în jurul axului scurt, de obicei incompletă (<180
gr); stomacul apare cu antrumul şi canalul piloric superior fundusului;
determină ocluzie severă, strangulatie
Modificările de poziţie ale stomacului:
Hernia hiatală = ascensionarea stomacului,
permanentă sau intermitentă, prin hiatusul esofagian.
Rg toracică: imagine hidro-aerica, rotundă,
retrocardiaca.
[Link] sulfat de bariu: -pliuri gastrice la nivelul hiatusului
esofagian;
-ascensiunea stomacului supradiafragmatic (fixă sau
mobilă)
-pozitia cardiei - intratoracică (localizată
deasupra stomacului ascensionat =hernia prin
alunecare),
-subdiafragmatic (hernia paraesofagiană).

Complicaţii:
-hernia prin alunecare - reflux gastro-esofagian, ulcer
de „colet”;
-hernia paraesofagiană - volvulus organo-axial,
ischemie, strangulare.
Modificările de poziţie ale
stomacului:
Compresiuni de vecinătate:
mica curbura spre stânga şi inferior
=hepatomegalie;
ascensionarea marii
curburi=formaţiuni expansive
pancreatice;
marea curbura spre dreapta=
splenomegalie.
Duoden:
-mezenter comun, în care D2 se continuă direct cu
ansele jejunale,
localizate la dreapta coloanei;
-duoden inversat: D2 este ascendent;
-compresiuni de vecinătate: amprenta pe
D1=distensia veziculei biliare; lărgirea cadrului
duodenal prin formaţiuni expansive pancreatice.

Mezenter comun = malrotaţie completă/parţială

intestinala
Examenul baritat:
-absenţa porţiunilor III şi IV a duodenului;
-ansele intestinale localizate la dreapta coloanei
vertebrale;
-valva ileo-cecală localizată pe linia mediană;
-cadrul colic localizat predominant la stânga coloanei
vertebrale.

Examenele secţionale+angiografia: inversarea

poziţiei vaselor mezenterice (AMS localizată la
dreapta venei).
Modificarile de pozitie duoden
Duoden invers
Duoden in “M”
Compresiuni de vecinatate:
- vezicula biliara;
- tumori vateriene;
- tumori pancreas cefalic;
- tumori renale drepte;

Aderente si tractiuni post-inflamatorii;

Stenoze duodenale
- medio-bulbara: dupa ulcer bulbar duodenal;
- D2: tumora cap de pancreas: cadru largit,
pliuri sterse,
stenoza, cauciuc “pe janta”
ampulom vaterian, tumori duodenale
- D3: pensa mezenterica;
COLON
- mezenter comun
-situs inversus: inversarea poziţiei
anselor şi a cadrului colic;
-interpoziţia colonului între ficat şi
diafragm (Chilaiditi): intermitentă sau
permanentă;
Rg abdominală: hipertransparenţă
subfrenică dreaptă, cu opacităţi liniare
transversale (haustraţii);
DD: pneumoperitoneu, abces
subfrenic;
-anomalii de poziţie ale cecului:
în poziţie înaltă, subhepatic,
flotant, cu mezou lung;
 Anomalii de poziţie, dimensiuni

-atrezie, stenoze congenitale

-megacolon = dilatare > 6,5 cm congenital –
Hirschsprung sau secundar – intoxicaţii, tulb.
metabolice, neurologice
-dolicocolon  lungime
-sdr. Chilaiditi = interpunerea colonului între
ficat şi diafragm
-mezenter comun – absenţa DIII, DIV, anse megacolon toxic
IS localizate la dreapta coloanei vertebrale,
cadrul colic situat la stânga coloanei
vertebrale
-situs inversus
-hernia diafragmatică a colonului
-anomalii de poziţie a cecului
-ptoza colonului transvers, a unghiurilor
colice

Chilaiditi
COLON
- ptoza colonului transvers, ptoza
unghiurilor colice;
- hernia diafragmatică: congenitală sau
postraumatică;
-modificări de lungime: dolicocolon (total
sau segmentar, mai frecvent
sigmoidian);
-modificări de calibru = megacolon (>6,5
cm), congenital,secundar (intoxicaţii,
tulburări hidro-electrolitice, rectocolită,
tumoră colică);
>10 cm – megacolon toxic,
risc de perforaţie
Hernie diafragmatica a colonului:
- congenitala (agenezie totala/partiala a diafragmului)/dobindita;
Rdgf simpla: imagini hidroaerice in torace;
Clisma baritata: evidentierea segmentului herniat;
Tulburările de motilitate esofagiană
(dischinezii)
primare
secundare: stenoze esofagiene, afecţiuni
neurologice şi psihice, distrofii musculare,
sclerodermie, endocrinopatii.
1. Contracţiile secundare - iniţiate de distensia
lumenului esofagian, iau naştere în treimea medie
a esofagului şi se îndreaptă atât antegrad, cât şi
retrograd.
2. Contracţiile terţiare - contracţii ineficiente,
neperistaltice, ce determină alternanţă de dilataţii -
esofag “în tirbuşon”.
3. Spasmul esofagian difuz - multiple contracţii
terţiare + îngroşarea peretelui esofagian + disfagie
intermitentă.
Fluoroscopic - pseudodiverticuli, prin alternanţa
dilataţiilor cu incizuri stenozante (colier de perle,
tirbuşon sau şirag de mătănii); aspect temporar,
dispare la apariţia undelor primare.
Achalazia
-etiologie necunoscută; creşterea presiunii de repaus la
nivelul SEI + absenţa relaxării SEI în timpul
deglutiţiei + absenţa peristaltismului esofagian, ca
rezultat al alterării plexurilor nervoase mienterice
(Auerbach).

Aspecte imagistice:
Rg toracică: lărgirea mediastinului prin
megadolicoesofag sau diverticulii de pulsiune
voluminoşi;
Examenul baritat:
-dilatarea esofagului, stază alimentară, nivel aer-fluid;
-alungirea esofagului (megadolicoesofag), cuduri;
-stenoză benigna in porţiunea subdiafragmatica, pe o
lungime de 1-3 cm, axială, în “vârf de creion” sau
“cioc de pasăre”;
-absenţa peristaltismului primar; contracţii terţiare în
primele faze ale evoluţiei;
-diverticuli de pulsiune, mai frecvent la nivel epifrenic.
Refluxul gastroesofagian (chalazia)
trecerea involuntară în esofag a conţinutului gastric, ca urmare a
incompetenţei SEI
Complicaţii:
-esofagita peptică;
-stenoze esofagiene;
-esofag Barrett – deplasare cranială joncţiune scuamocilindrica
metaplazie gastrică sau intestinală.
Diagnostic:
pH-metria esofagiană;
endoscopia: pentru evaluarea severităţii esofagitei; biopsie pentru
diagnosticul precoce al neoplaziilor pe esofag Barrett;
examen baritat: refluarea coloanei baritate din stomac în
esofag, de obicei până în treimea medie; refluxul apare mai
frecvent în anumite poziţii (decubit, Trendelenburg); modificări
de esofagită peptică asociate.
DIVERTICULII ESOFAGIENI

Diverticul faringoesofagian (Zencker)

-hernierea posterioară a mucoasei prin
constrictorul inferior al faringelui; diverticul de
pulsiune.
[Link] - imagine de adiţie sacciformă, cu
colet mai îngust decât sacul diverticular,
favorizând staza; se umple înaintea esofagului
şi se goleşte prin prea plin; voluminos,
comprimă şi deplasează esofagul.

Diverticul medioesofagian
de tracţiune, localizat în vecinătatea hilului
pulmonar

Diverticul epifrenic
-de pulsiune, esofag toracic inferior, 4-6 cm
deasupra cardiei.
-imagine de adiţie sacciformă, cu stază
DIVERTICULII ESOFAGIENI
Complicaţii:
-inflamaţia: contur neregulat;
-fistula eso-bronşică sau perforaţia:
extravazarea substanţei de contrast
la nivelul axului aerian/ imagine de
adiţie liniara adiacentă
diverticulului;
-ulceraţia: imagine de adiţie la nivel
diverticular;
-hemoragia.
Diverticulii gastrici
subcardial, de regulă voluminoşi
imagine de adiţie,
colet relativ larg, în care pătrund pliurile mucoasei;
marea curbură antrală, mai rar.
Diverticulii duodenali - frecvenţi (5% din
examenele baritate); de pulsiune.
Localizare: marginea internă a cadrului
duodenal; multipli;
50% periampular;
1. Examen baritat: imagine de adiţie, cu
dimensiuni şi formă variabile (~ peristaltism);
pliuri de mucoasa la nivelul coletului => DD -
ulcer
2. CT: imagine hipodensă, lichidiană ± aer;
DD - pseudochist pancreatic.
Complicaţii: perforaţie retroperitoneală;
inflamaţie;
hemoragie;
bilio-pancreatice prin obstrucţie.
Diverticuli jejunali sunt frecvent multipli şi asimptomatici.
Localizare: pe marginea mezenterică (zonele slabe parietale sunt
reprezentate de punctul de intrare a vaselor mezenterice)- de
pulsiune.
Examen baritat: imagini de adiţie cu colet mai îngust decât sacul
diverticular.
Complicaţii: malabsorbţie prin exacerbarea florei microbiene;
inflamaţie;
hemoragie.
Diverticul Meckel este fals diverticul
(rest al canalului omfalomezenteric),
localizat pe marginea antimezenterică a
ileonului terminal.
- frecvent ectopia mucoasei intestinale.
Tranzit baritat/enterocliză:
imagine de adiţie tubulară,
dimensiuni variabile (2-8 cm),
pe marginea antimezenterică a
ileonului.
Complicaţii: hemoragie (mucoasă gastrică
heterotopică),
diverticulită,
invaginaţie
Diverticuloza colică
afectează 40% din populaţia peste 40 de ani.

-herniere mucoasei şi submucoasei printre

fibrele muscularei.
- frecvent: sigmoid și colon descendent.
Complicaţii:
- infecţia – diverticulită
- fistulă, abces, peritonită stercorală
Clisma baritată:
-imagini de adiţie 1 mm-2 cm,
Diverticulita:
-sac deformat, absenţa opacifierii
-stenoză (prin edem sau abces intramural)
-ştergerea sau dezorganizarea pliurilor
-traiecte de fistulă
Diverticuloza colică
CT: mici imagini aerice sau opacifiate cu contrast,
adiacente lumenului colic;
- de elecţie pentru evaluarea modificărilor din
diverticulită:
- îngroşarea peretelui colic,
- infiltrare mezenterică sau peritoneală
adiacentă,
- colecţie pericolică,
- aer intravezical (fistulă sigmoido-vezicală),
- pneumoperitoneu (perforaţie).
Patologia inflamatorie digestivă
Leziuni elementare:
- edem – îngroşarea/ştergerea pliurilor, imagine
lacunară în jurul ulceraţiilor;
- ulceraţia:
ulceraţia imagine de adiţie sau colecţie
baritată, ce proemină din contur, înconjurată de
edem; 1-3 mm (eroziuni) -> 1 cm (ulcere vechi).

Esofagitele acute
Cauze: primare – alergice, inflamatorii (Crohn),
infecţioase (difterie, febră tifoidă, gripă, herpes,
RAA);
- secundare: corp străin, ingestie de caustice,
medicamente.
Examen baritat:
-pliuri neregulate;
-contur neregulat prin mici ulceraţii;
-stenoză, cu minimă dilatare suprajacentă;
-hipotonie, hipertonie localizată sau difuză;
-contracţii secundare şi terţiare, spasme etajate.
Esofagita peptică (de reflux) este secundară refluxului gastro-esofagian.
Diagnosticul este endoscopic.
Diagnosticul radiologic – examen baritat în dublu contrast:
- pliuri îngroşate;
- ulceraţii: mici imagini de adiţie, superficiale;
- polipi inflamatori – mici imagini lacunare, bine delimitate;
- stenoze circumferenţiale, simetrice, localizate în treimea inferioară a esofagului;
- reflux gastro-esofagian.
Esofagita postcaustică
ingestia de substanţe caustice
Localizare: mai frecvent deasupra
strâmtorilor fiziologice.
Stadii:
faza acută: edematoasă şi necrotică;
faza de reparaţie, cu apariţia cicatricilor, ce
pot interesa doar mucoasa şi submucoasa
sau tot peretele esofagian.

Examenul cu substanţă de contrast:

- în faza acută se realizează cu substanţe
hidrosolubile, pentru evaluarea fistulelor sau
perforaţiilor;
-după 4-6 săptămâni, se realizează
examenul baritat pentru evaluarea stenozei:
stenoză întinsă, în 1/3 sau 2/3 inferioare a
esofagului, centrată în ax, cu dilatare
supraiacentă
Conturul stenozei poate fi regulat sau
neregulat, în funcţie de tipul leziunilor
cicatriceale.
Ulcer gastric
- porţiunea verticală a micii curburi şi faţa
posterioară, în vecinătatea unghiului
gastric;
- orice localizare este posibilă;
- multiplu/asociat cu ulcer duodenal
(medicamente, sdr. Zollinger-Ellison).

Diagnostic radiologic: semn direct:

nişa/colecţie
nişa baritată, dimensiuni
variabile (3 mm-cm)
-colecţie baritată rotundă/ovalară, bine
delimitată, cu dimensiuni variabile,
omogenă;
-imagine de adiţie, omogenă, iese din
contur, rotund-ovalară;
- nivel orizontal sau trei straturi: aer-lichid-
bariu (nişa Haudek),
 semne indirecte - organice şi
funcţionale:
– edem în jurul nişei: bandă transparentă
subcavitară (linia Hampton), 1-2 mm,
uniformă/ zonă lacunară ce înconjură
colecţia baritată (halou), cu contur intern
net şi contur extern estompat spre
mucoasa normală
-convergenţa pliurilor gastrice spre nişă
-incizura controlaterală (semnul
indicatorului) – spasm/fibroza
-gastrita hipertrofică segmentara/ tot
stomacul
-semne funcţionale: hiperperistaltism,
hipersecreţie şi tulburări de evacuare
gastrică (cel mai frecvent întârziată)
Ulcer gastric
Criteriile radiologice de benignitate a nişei
sunt:
-proeminenţa din contur;
-marginile nete, regulate;
-edemul periulceros simetric, cu contur şters
spre mucoasa normală;
-pliuri simetrice, convergente spre marginea
ulcerului.

Aspecte particulare
•ulcerul marii curburi - proiectat frecvent
intraluminal şi, prin edemul perilezional, cu
îngroşarea pliurilor => aspect de nişă în
lacună, dificil de diferenţiat radiologic de nişa
malignă; necesită endoscopie pentru
diagnostic;
•ulcerul localizat pe coletul unei hernii
hiatale;
•ulcer piloric – mică imagine de adiţie cu
spasm piloric asociat.
Ulcer duodenal este mai frecvent decât ulcerul
gastric; 90% la nivelul bulbului, rar distal de
bulb.

Ulcer bulbar: faze evolutive: edematoasă sau

perioada de stare, cu instalarea fibrozei;
-semn direct: nişa, mm, 50% pe faţa anterioară
-semne indirecte: edem periulceros, convergenţa
pliurilor, incizura mediobulbară (→ stenoza
mediobulbară), dilatarea pseudodiverticulară a
recesurilor bulbare, deformare ”bulb în treflă”

Ulcerul postbulbar: supraampular, sdr Zollinger-

Ellison.
- spasm+edem
- Nişa = rest baritat rotund, bine delimitat, la
nivelul zonei stenozate - aspect de „mărgică pe
aţă”, frecvent excentrică
 bulb duodenal în treflă,
datorită proceselor de
fibroză  ulcer duodenal
cronic

ulcer
duodenal
postbulbar
stenoză pilorică
Evoluţia ulcerului gastric şi duodenal:
Cicatrizarea este certificată de reducerea
dimensiunilor până la dispariţie; poate persista
aspectul radiar al pliurilor.
Complicaţii:
[Link]ă pilorică
- fenomene inflamatorii (edem, spasm)
-hipertrofia musculară şi scleroza retractilă
ireversibilă.
Rg abdominală: dilatarea stomacului, nivel
hidro-aeric voluminos in fornix.
Examen baritat:
•modificarea canalului piloric: alungire,
îngustare;
•modificarea peristaltismului: accentuat→
absent;
•tulburări de evacuare gastrică: > 6-8 ore;
•stomac alungit, dilatat, cu stază gastrică
importantă: lichid, resturi alimentare, bariul se
dispersează în lichidul gastric şi sedimentează
decliv
 2. Stenoza mediogastrică
- determinată de ulcere localizate pe mica curbură,
angular, iniţial prin spasm muscular şi, ulterior, prin
fibroză.
- stenoza excentrică la nivelul corpului gastric, orientată
spre mica curbură (forma literei B), cu contur regulat;
dilatarea stomacului supraiacent stenozei cu stază
gastrică.
[Link]ţia cea mai frecventă complicaţie;
-peritoneală, retroperitoneală (ulcer postbulbar),
acoperită (peritonită localizată) /penetrare în organele ,
structurile din jur.
Rx. abdominală: pneumoperitoneu; colecţii aerice
retroperit.;
CT: penumoperitoneu în cantitate mică (mici bule
aerice), lichid liber peritoneal;
Examen cu contrast hidrosolubil: extravazarea
contrastului; util în perforaţii acoperite, fistule
[Link] - endoscopie de primă intenţie.
TUMORI BENIGNE
Anatomo-patologic:
-tumori din mucoasă,
mucoasă ce se dezvoltă în lumenul digestiv:
adenom, papilom, polip;
Examen baritat: lacună, bine delimitată, contur regulat, de
obicei cu dimensiuni mici; nu afectează supleţea parietală, nu
întrerup pliurile mucoasei;
Endoscopia: evidenţiază leziunea, biopsie pentru diagnostic
anatomo-patologic.

-tumori intramurale:
intramurale leiomiom, fibrom, neurinom,
tumori stromale gastrointestinale, lipom, fibrolipom,
angiom;
Examen baritat: lacună bine delimitată, amprentă extrinsecă
(pliuri deviate, unghi de racordare parietal mai mare de 900);
CT: îngroşare limitată, excentrică a peretelui digestiv;
fără adenopatii; fără metastaze.
Endoscopia: arată mucoasa intactă; biopsie.
Tumori benigne esofagiene
Tumori epiteliale - foarte rare la nivel esofagian.
-suprafaţă netedă, sesile.
Anatomopatologic: papiloame şi adenoame.
Tumori conjunctive
-cel mai frecvent leiomioam
-localizare preferenţiala în esofagul inferior.
-Rx: leziune parietală extramucoasă.
 Tumori esofagiene

• benigne – suprafaţă netedă – papiloame, adenoame, leiomioame

• maligne – carcinom scuamocelular, ADK

diverticul de
tracţiune

compresiune
extrinsecă

lacună benignă
+ ulcer

leiomiom esofagian
Tumori benigne gastrice

Tumorile epiteliale benigne:

- polipi hiperplazici (de regenerare)
– cei mai frecvenţi, adesea multipli,
dimensiuni infracentimetrice, rotunzi,
contur net.
- polipi adenomatoşi – mai rari, cu
dimensiuni mai mari (peste 2 cm),
sesili, cu contur polilobat, neregulat,
localizaţi predominant antral. Au risc
de malignizare.
-adenom vilos – rar; degenerare
malignă. Au contur neregulat,
spiculat.
-polipi hamartomatoşi – în cadrul
sindromului Peutz-Jeghers.
POLIPI
POLIPI PEDICULAŢI

1a
Malignizare redusa

1b

Aspect anatomopat..

Aspect fibroendoscopic

2a
POLIPI
POLIPISESILI
SESILI
Aspect
endoscopic

Malignizare 50%
 POLIP VILOS

Aspect endoscopic
Malignizare foarte frecventa
Tumorile conjunctive gastrice:
-leiomiom – dimensiuni variabile, sesil sau
pediculat, cu dezvoltare endoluminală, în
clepsidră sau extragastrică, în funcţie de
stratul muscular de origine.
Diagnostic: leziune intraparietala
extragastrica cu ulceraţie. Examenele
secţionale CT, IRM permit aprecierea corectă
a extensiei;

-schwanom – rar;
diagnostic anatomopatologic, aspectul
imagistic fiind identic cu cel al leiomiomului;

-lipom – aspect radiologic identic,

CT - densităţi de grăsime.
Polipoze intestinale

Sindromul Peutz-Jeghers
-polipi hamartomatoşi intestin subţire
+ pigmentare facială (faţa palmara a
degetelor şi mucoase).
-Polipii: mai frecvent jejunal, pediculaţi,
dimensiuni variabile (până la 4 cm).
-Pot asocia polipi gastrici şi colici.
-Examenul baritat - afectarea discontinuă
a intestinului.

Sindromul Gardner
-multipli polipi adenomatoşi colon +
anomalii osoase (osteom, exostoze
mandibulare, îngroşări corticale) +
cutanate (fibroame, chisturi epidermice).
Sindromul Peutz-Jeghers
 Leziune polipoida
pediculata la nivelul
colonului ascendent
Polipoze intestinale
Polipoza juvenilă gastrointestinală
-Intestin şi colon.
-polipi inflamatori -bine delimitaţi, frecvent
pediculaţi.
Sindromul Cronkhite-Canada
-polipi inflamatori gastrici, intestinali şi colici +
anomalii ectodermice (pigmentarea pielii, atrofie
unghială, alopecie) +enteropatie cu pierdere de
proteine.
Sindromul Turcot este rar.
-multipli polipi adenomatoşi colici + tumori SNC
Polipoza familială
-numeroşi polipi adenomatoşi colici.
-foarte numeroşi, dimensiuni infracentimetrice
-risc de malignizare
POLIPOZA FAMILIALA
 POLIPOZA
POLIPOZAFAMILIALĂ
FAMILIALĂMULTIPLĂ
MULTIPLĂ
a

- aspect radiologic
-aspect colonoscopic
- specimen de rezecţie
Colonoscopie virtuala
TUMORI MALIGNE ALE TUBULUI DIGESTIV

Anatomo-patologic:
-adenocarcinom (cel mai frecvent),
-carcinom scuamos (faringe, esofag),
-limfom,
-leiomiosarcom,
-tumori stromale gastrointestinale,
-carcinoid (intestin subţire, apendice),
-metastaze.
Forma infiltrativă
-lipsa peristaltismului şi rigiditate parietală datorate infiltrării stratului
submucos;
-tranziţie lentă între segmentele sănătoase şi cel patologic;

Aspect radiologic:
stenoză excentrică cu contur relativ neted;
rigiditate parietală.
Forma ulcerată
ulceraţie pe un fond de infiltraţie; fundul nişei este plat, festonat sau
neregulat.
Aspecte radiologice:
- nişă plată, ce nu proemină sau proemină puţin din contur;
- nişă localizată excentric într-o imagine lacunară (infiltraţia neoplazică
adiacentă);
- nişă superficială, cu diametrul mai mare decât profunzimea;
- margini neregulate, nodulare;
- nişa „în menisc”: colecţie baritată lenticulară convexă spre lumen.
Forma vegetantă
-dezvoltare exofitică, cu contur neregulat; rigiditate supra- şi
subjacentă; întreruperea pliurilor.

Aspect radiologic: imagine lacunară, imprecis delimitată, cu semiton,

cu întreruperea conturului parietal.
Forma mixtă-cea mai frecventă
Scopul examenului imagistic:

-diagnostic pozitiv/ depistare: endoscopie, examene baritate;

-stadializare: ecografie, ecografie endoluminală, CT, IRM;

-aprecierea răspunsului terapeutic: CT;

-evaluarea recurenţei: CT, IRM;

- ghidarea unor proceduri terapeutice minim invazive/

radiologie interventionala (metastaze hepatice).
Criteriile TNM:
-extensia parietală şi regională:
T1 – invazie în lamina propria sau submucoasă;
T2 - invazie în muscularis propria;
T3 – invazie în adventice;
T4 – invazie în structuri adiacente;
-adenopatii (N);
-metastaze la distanţă (M1): pulmonare, hepatice, etc
 Screening
Cancerul de colon, stomac, esofag
Diagnostic in stadiile simptomatice
Rezectii curative – stadiile I/II
Endoscopia/ colonoscopia virtuala/ examene baritate dublu
contrast
Neoplasmul esofagian

- frecvent carcinom scuamos, în partea

inferioară a esofagului.

Aspecte radiologice:
•stenoză cu caractere de malignitate (pliuri
dezorganizate, excentrică, contur neregulat, cu
ulceraţii şi imagini lacunare; trecere bruscă spre
zonele supra- şi subiacente);
•imagini lacunare, cu semiton, cu dimensiuni mari;
•stenoză ce mimează o leziune benignă (forma
infiltrantă cu extensie predominant în submucoasă;
•ulceraţie cu caractere de malignitate – foarte rar.

CT - metoda optimă pentru stadializare.

-absenţa seroasei - extensie rapida în ţesuturile
adiacente (trahee, bronşii, aortă)
-Adenopatii: cervicale, mediastin sau abdomen
superior.
 CANCER ESOFAGIAN

Nisa maligna

Stenoza excentrica
ESO-CARDIO-
TUBEROZITAR
FARINGO-
ESOFAGIAN

ULCERANT
Bilantul operabilitatii

Extensie loco-regionala si la distanta:

Endoscopie + biopsie;
Examen baritat eso-gastric: lungimea leziunii;
Examen CT (mediastin si abdomen superior):
- invazia traheo-bronhica; invazia aortei;
- extensie ganglionara mediastinala;
- extensie metastatica: plamin, ficat;
- control post-terapeutic;
Eco-endoscopie esofagiana;
Imagistica prin rezonanta magnetica;
Cancer gastric

La debut - stadiul T1 - doar leziuni de mucoasă, fără

afectarea peristaltismului şi a supleţei parietale
Nu are afectare ganglionară sau metastaze la distanţă.

Trei tipuri:
- tip I: proeminent (peste 0,5 cm);
- tip II: superficial, cu variantele II a: elevat; II b: plat şi II
c: depresionat;
- tip III: ulcerat.
Diagnostic:
•endoscopia
•examen baritat în dublu contrast: leziuni polipoide (tip I)
ulcerate (tip III) sau leziune cu contur neregulat, ce
distorsionează pliurile mucoase (tip II).
Cancer gastric avansat -a - depăşit muscularis propria, este o masă cu
contur neregulat şi fenomene de rigiditate parietală.
Trei forme :
•vegetant:
vegetant lacuna cu caractere de malignitate;
•infiltrant: rigiditate segmentară, absenţa peristaltismului, pliuri gastrice
îngroşate sau şterse; stenoze; infiltrarea difuză(linita plastica);
•ulcerant: nişă “în menisc”, cu contur rectiliniu, în limitele peretelui, dig
periulceros cu umerii egali, pliuri infiltrate.

Stadializarea:
•extensia tumorală: examen baritat, ecografia, CT;
•adenopatii: ecografie, CT;
•metastaze: ficat, epiploon, ovar, plamân, glande suprarenale (ecografie,
CT).
 Examen in plenitudine
CANCER GASTRIC
INFILTRANT

Rigiditate segmentara “Schir” gastric

“pliu mort in picioare”…

Dublu contrast
CANCER VEGETANT si ULCERAT
Limfom gastric - 95% nonHodgkin,
- stomacul - segmentul digestiv cel
mai frecvent implicat,
RX: infiltraţia întinsă,
circumferenţială,
pliuri îngroşate cerebriform,
îngroşare parietală importantă,
pliuri îngroşate cu numeroase
lacune şi ulceratii.

Carcinoid gastric
-două aspecte:
-leziune nodulară ulcerată
intramurală, Φ - cm, bine delimitată;
- leziuni polipoide multiple.
• pliuri îngroşate cerebriform + numeroase imagini lacunare (ulcere) 
aspecte sugestive pt. limfom gastric
Alte leziuni maligne gastrice:
gastrice

Sarcom:
arcom leiomiosarcom, Kaposi, tumori stromale gastrointestinale.
- dificil de diferenţiat de alte mase ulcerate.

Metastaze parietale - hematogene.

Aspect: caracteristic
- leziune nodulară submucoasă ulcerată (imagine „în ţintă”).
- leziuni stenozante antrale - cancer de sân metastatic.
Tumori maligne intestinale sunt rare

Anatomo-patologic:
- carcinoid,
- limfom
- adenocarcinom.
Tumori carcinoide
- localizare de elecţie ileon distal şi regiunea apendiculară.

Aspecte radiologice:
- lacună unică sau multiplă, ovalară;
- stenoze etajate (prin leziuni vasculare produse de eliberarea de
serotonină);
- reacţie retractilă mezenterică (examen baritat, CT).
LIMFOM
Afectare intestinală primitivă (a 2-a localizare după stomac) în cursul
evoluţiei unui limfom ganglionar.

Examene secţionale (ecografie, CT) apreciază extensia.

Aspecte radiologice:
- leziuni unice sau multifocale;
- mase voluminoase intestino-mezenterice;
- îngroşare parietală importantă, dar cu lumen permeabil;
- mase necrozate şi cavităţi anfractuoase.
Adenocarcinom localizat mai frecvent la nivel jejunal.

Macroscopic:
1. stenoză circumferenţială, scurtă, cu contur neregulat
şi limite abrupte faţă de zonele adiacente, „în cotor de
măr”;
2. leziune vegetantă şi ulcerată;
3. lacună cu contur imprecis, polilobat.

Extensia: adenopatii mezenterice

metastaze hepatice, pulmonare.
Cancer de colon cea mai frecventă localizare neoplazică (15% din
cancere).

Factori de risc:
- antecedente familiale de tumori intestinale benigne sau
maligne;
- antecedente personale de tumori intestinale benigne sau
maligne;
- antecedente de cancer de sân, ovar, endometru;
- polipoza rectocolică familială;
- rectocolita ulcerohemoragică după 10 ani de evoluţie.

Histopatologic, peste 90% sunt adenocarcinoame.

 dublu contrast

Vegetant/polipoid:BORMANN
Vegetant/polipoid:BORMANNI I

Ulcerant
Ulcerantpe
pevegetant:BORMANN
vegetant:BORMANNIIII
1. Stenozant - cel mai frecvent;
leziuni vegentante dezvoltate circumferenţial; stenoză 4-5
cm, contur neregulat („cotor de măr”), trecere bruscă spre
zonele supra- şi subiacente („pantalon de golf”);
2. Infiltrant:
stenoză lungă, contur regulat, trecere relativ lentă spre
zonele adiacente;
localizat mai ales colon descendent;
3. Polipoid:
imagine lacunară sesilă, contur neregulat; localizat mai
frecvent colon ascendent şi cec;
4. Ulcerant: cel mai rar; ulceraţii în menisc.
 Piesa de rezectie
Tumora vegetanta-ulcerata tip BORMANN II
Cancer intestin gros complicatii:
- sindrom obstructiv;
- perforatie (abces pericolic, fistule);
Diagnostic diferential:
- spasm local segmentar;
- aderente;
- stenoze benigne; stenoze post-radice;
Extensie loco-regionala:
- CT sau IRM
- eco-endoscopia;

Extensie metastatica:
- CT sau IRM;
-ecografie hepatica;
Complicaţii:

ocluzia;
perforaţia - peritonită localizată, abces subfrenic ,peritonită
stercorală;
invaginaţia ileo-colică sau colo-colică;
hemoragia;
ischemia colică în amonte.
Stadializare:
-extensia tumorală - examen baritat, ecografie abdominală, CT,
ecografie endoluminală (rect) şi IRM (rect);
-adenopatiile - examen ecografic, CT, IRM;
-metastazele (hepatice, pulmonare, ovariene, peritoneale) - radiologic,
ecografic sau CT.