RADIOLOGIE

SI IMAGISTICĂ
MEDICALĂ
CURS VI :Aparatul digestiv
CURS VII :Aparatul urinar
CURS VIII :Sistemul osteo-articular
 CURS
RADIODIAGNOSTICUL
APARATULUI DIGESTIV
TEHNICI DE
EXAMINARE
Radioscopia
Radiografia
Endoscopia
Echografia
CT
IRM
Scintigrafia
Angiografia
 Radioscopia si radiografia

RADIOSCOPIA
Este tehnica uzuala în explorarea radiologică
a tubului
digestiv si se poate realiza:

1.Fără substanţe de contrast („pe gol”)

2.Cu substanţe de contrast
(sulfat de bariu sau substanţe iodate, ex.
Gastrografin)
 Radioscopia
Examenul radiologic „pe
gol”(precede intotdeauna D
examenul cu substanta de
contrast) este util in
diagnosticul:
1.pneumoperitoneului
(prezenta aerului su
cupolele diafragmatice)
2.ocluziei
intestinale(nivele
hidro-aerice)
 Radioscopia
Examenul radiologic cu substante de contrast
Administrarea substanţelor de contrast se face diferit, în
funcţie de segmentul de tub digestiv examinat,astfel:
1.Per os: radioscopie eso-gastro-duodenală
(permite explorarea tubului digestiv superior –
până la unghiul lui Treitz);
2.Cu ajutorul unei sonde duodenale: enteroclismă
(numai pentru studierea intestinului subţire);
3.Pe cale rectală( folosind o canula rectala):
irigoscopie sau clismă baritată (pentru studierea
colonului-pentru o buna reusita este necesar a fi
opacifiate si ultimele doua anse ileale!)
 Radioscopia

Radioscopia esofago-
gastro-duodenală se in
executa două etape:
ETAPA 1-a:Examen în strat subţire,
care permite evidenţierea
reliefului mucoasei digestive;
 Radioscopia

ETAPA a 2-a:Examenul în
plenitudine ,care permite
aprecierea:
1.Dimensiunilor,
2.Formei,
3.Contururilor
poziţiei segmentului
analizat.
 Radioscopia

Studierea modificarilor
mucoasei se face cel mai
bine in cadrul examinarii cu
dublu contrast( un ”contrast
pozitiv”-suspensia de sulfat
de bariu si un ”contrast
negativ”-aer sau Co2
introdus in cavitatea
digestiva)
 Radioscopia
In examinarea tubului digestiv prin
radioscopie sau prin radiografie se
folosesc şi substanţe farmacodinamice
care modifică tonusul, peristaltismul sau
secreţia in functie de scopul urmarit
pentru stabilirea unui diagnostic corect.

Atentie :radioscopia determina o iradiere

mare a pacientului.
 Radiografia
Este o metoda care permite păstrarea
imaginilor celor mai semnificative
observate la radioscopie si
reprezintă ,totodata un document medico-
legal!
Iradierea pacientului este mai mica
decat in cazul radioscopiilor!
 Endoscopia
Este o metoda care permite studiul
direct al modificărilor mucoasei
digestive ,realizarea unor terapii sau a
unor biopsii si se prefera in examinarea
tubului digestiv (cu excepţia intestinului
subţire) .
Este o metoda invaziva.
Pentru un diagnostic bun necesita
endoscoape de calitate foarte buna care au
preturi relativ mari de achizitie!
 Endoscopia

Modificările parietale
pot fi studiate în
cadrul unei tehnici
moderne (echo-
endoscopia) ce constă
în plasarea unui
transductor
echografic la nivelul
sondei endoscopice.
 Echografia
Este folosita in diagnosticul afecţiunilor hepatice( mai
putin in diagnosticul tumorilor hepatice), ale căilor
biliare şi ale pancreasului si in diagnosticul pozitiv al
unor afecţiuni acute ale tubului digestiv (apendicita
acută, ocluzii intestinale).
Modificările parietale pot fi studiate în cadrul echo-
endoscopiei ce constă în plasarea unui transductor
echografic intraluminal esofagian ,gastric sau
duodenal
Echografia

Tehnica Doppler
Mod B
RADIODIAGNOSTICUL
APARATULUI DIGESTIV

Putem intalni :
1.modificări funcţionale
2.modificări morfologice
 Modificări funcţionale
Alterari ale tonusului
Alterari ale peristaltismului (diskinezii)
Modificări ale secreţiei
 Modificări funcţionale
Alterari ale tonusului:
1.Hipertonia
2.Hipotonia
3.Atonia
4.Spasmul
 Modificări funcţionale
Alterari ale peristaltismului (diskinezii):
1.Hiperperistaltism
2.Hipoperistaltism
3.Achinezie
 Modificări funcţionale

Modificări ale secreţiei:

1.Hipersecreţia
2.Hiposecreţia
 Modificări morfologice

1.Modificări de poziţie ale organelor.

2.Modificări de formă si de dimensiuni
ale organelor.
3.Modificări ale contururilor si
interiorului organelor(imagini
adiţionale-plus de umplere,imagini
lacunare -defecte de umplere,inclusiv
modificările pliurilor mucoasei).
 Modificări morfologice
1.Modificările de poziţie ale organelor:
1.Ptoza (din cauza insuficienţei mecanismelor
de suspensie),
2.Deplasari (prin tracţiune sau împingere)
3.Torsiuni (rotatii in jurul axelor anatomice sau
aleatorii ale organelor prin mecanisme
complexe).
 Modificari morfologice
2.Modificari de forma si de dimensiune
ale organelor:
1.Hipotrofia
2.Hipertrofia
3.Forme diferite de cea anatomica
 Modificări morfologice
Modificări ale contururilor si continutului organelor:
1.Amprente,
2.Neregularităţi ale contururilor,
3.Rigiditatea,
4.Imaginile aditionale,
5.Imagini lacunare,
6.Aspectul pliurilor.
1.Amprentele – sunt compresiuni extrinseci care nu întrerup
contururile,determina deviatia pliurilor dar nu provoaca
întreruperea lor.
2.Neregularităţile contururilor organelor: apar prin alterări
parietale în afectări inflamatorii de vecinătate şi în tumori.
3.Rigiditatea :se manifestă prin îngustarea lumenului şi imobilitate şi
denotă de obicei infiltraţia neoplazică a respectivului segment de
tub digestiv.
 Modificări morfologice
4. Imagini adiţionale: ulceraţii superficiale, nişa.
Nisa(plus de umplere)
Diagnosticul diferential radiologic al niselor
Nişă benignă Nişă malignă
1.Formă regulată 1.Formă neregulată
2.Bază mică de implantare 2.Bază largă de implantare
3.Proemină din contur 3.Se dezvoltă pe contur („nişă
4.La bază are transparenţă în bandă încastrată”)
(edem),pliurile de mucoasa se 4.Pliurile de mucoasa se opresc la
opresc la marginea nisei. distanta de marginea nisei.
Nişă benignă Nişă malignă
 Modificări morfologice
5.Imagini lacunare (defecte de umplere)
Traduc prezenţa unei „mase”
inflamatorii
sau tumorale dezvoltate în lumenul unui
organ al tubului digestiv. Aceste mase
pot
fi:
1.Edem inflamator
2.Tumori benigne
3.Tumori maligne (de tip vegetant)
 Modificări morfologice
6.Modificari ale pliurilor mucoase

6.1.Pliuri hiperterofice(gastrita
hipertrofica)
6.2.Pliuri hipo- sau a-trofice(absente)
( linita plastica)
6.3.Pliuri convergente sau divergente
spre sau dinspre leziuni(in jurul niselor)
6.4.Pliuri intrerupte
 ULCERUL GASTRIC
Anatomopatologic: ulcerul este o pierdere
parietală de substanţă care poate afecta:
mucoasa, submucoasa, musculara, seroasa
(perforare);
Expresia radiologică a ulcerului este nişa
ulceroasă.

Diagnostic radiologic:
Semne directe de ulcer (nişa ulceroasă)
Semne indirecte (modificări funcţionale)
 ULCERUL GASTRIC
Aspectul nişei gastrice:
Este situată pe una dintre curburi (de obicei, pe mica
curbură)
Proemină pe conturul curburii
Are formă triunghiulară, rotundă sau ovalară
Nu-şi modifică forma prin compresiune
Baza de implantare este îngustă, rareori largă
Modificări periulceroase: edemul, convergenţa pliurilor
mucoasei catre nisa.
Forme particulare de nise gastrice:
Nişa Haudek
Nişa gigantă
Nişa în platou
ULCERUL GASTRIC
 TUMORILE GASTRICE

Tumori benigne
Tumori maligne ,de 3 forme:
1.Tumori proliferative (vegetante)
2.Tumori infiltrative
3.Tumori ulcerante.
 TUMORILE GASTRICE

Forma proliferativă (vegetantă):

Imagine lacunară de dimensiuni
variabile, situată pe o zonă
rigidă, total aperistaltică;
Tumorile de dimensiuni mari pot
determina stenoze gastrice, de
obicei excentrice;
 TUMORILE GASTRICE

Forma infiltrativă:
Determina rigiditatea şi
deformarea de tip
retractil a pereţilor iar
porţiunea infiltrată
devine liniară.
Frecvent localizată la
nivelul corpului gastric,
determinând stenoză
medio-gastrică.
 TUMORI GASTRICE

Forma ulcerativa (nişa

malignă):Imagine de
adiţie
în interiorul conturului
gastric
dezvoltată pe o zonă rigidă,
cu infiltrarea şi
deformarea pliurilor de
mucoasă.
 ULCERUL DUODENAL

Reprezinta localizarea cea mai

frecventă a bolii ulceroase
Aspectele radiologice includ semne
directe şi indirecte:
Semnul direct este nişa: situată de
regulă pe una dintre feţele
bulbului duodenal (D I)
 ULCERUL
DUODENAL
Nişa:
-în incidenţă frontală: imagine
radioopacă rond- ovalară, cu
contururi nete, cu edem
periulceros la periferie (aspect de
„cocardă”);
-în incidenţă laterală se observă ca
imagine de adiţie ce proemină în
afara conturului duodenal;
pliurile au dispoziţie radiară,
convergente spre nişă.
 ULCERUL DUODENAL

Semnele indirecte:
-duodenale (amputaţia recesurilor, deformarea
bulbului în treflă)
-gastrice (hipersecreţie, hipertonie,
hiperperistaltism, pilor spastic / beant).
 TUMORILE COLONULUI
Tumorile benigne:
Mioame,
Leiomioame,
Lipoame,
Polipii (solitar sau multipli -polipoza recto-colică
familială).
Tumorile maligne cu forme:
vegetante ,infiltrante
si/sau ulcerate.
 TUMORILE COLONULUI

Forma vegetantă (proliferativă):

Aspect de lacună unică, rar
multiplă, cu contur
polilobat (boselat) si nuanţe
de semiton;
La examenul cu dublu
contrast se poate observa
întreruperea conturului
marginal („lizereul de
securitate”);
 TUMORILE COLONULUI
Forma infiltrativă:
Rigiditate parietală cu aspect
rectiliniu, imobil;
In evoluţie, conturul apare
neregulat, cu dinţături, pliurile
sunt neregulate,
dezorganizate;
In stadiile avansate apare
stenoza axială a lumenului, cu
un istm de lungime variabilă
şi dilatarea ansei supraiacente. Canula
rectala
 TUMORILE COLONULUI

Leziuni ulcerative: apar în

formele vegetante sau
infiltrative avansate,
Leziuni
având aspect de nişă ulcerative
malignă într-o lacună sau
pe o zonă infiltrată
 CURS
RADIODIAGNOSTICUL
APARATULUI URINAR
TEHNICI DE EXAMINARE
Radiografia renală simplă
Urografia intravenoasă (UIV)
Pielografia ascendentă
Echografia
Arteriografia renală
Scintigrafia
CT
IRM
PET
 Radiografia renală simplă
Radiografie a regiunii abdominale care
ofera
informaţii orientative despre rinichi :
-poziţie,
-formă,
-dimensiuni,
-contururi
-eventuali calculi urinari radioopaci.
 Urografia intravenoasă (UIV)
Este o tehnică radiografică de evaluare a
parenchimului renal şi mai ales a căilor
excretorii urinare (calice, bazinet, uretere,
vezică urinară).Se executa cu
substanţe de contrast organoiodate, administrate
i.v., cu eliminare rapidă şi totală prin rinichi.Se
executa radiografii seriate la 5’, 15’ şi 30’(25’).
Ofera informaţii privind morfologia şi funcţia
secretoexcetorie a aparatului urinar;
 UIV

D D

15 25
min min
 Pielografia ascendentă
Realizeaza opacifierea căii superioare de
excreţie în situaţiile în care secreţia
renală este absentă sau insuficientă prin
introducerea substantei de contrast
diluate pe o sonda care trece prin uretră,
vezică urinara şi ureter până în bazinet.
Pielografia
ascendentă
Echografia: de elecţie ca primă
investigaţie a litiazei renale şi mai
putin a tumorilor renale;
CT: Informatii foarte bune in toate
suferintele rinichilor;
Arteriografia renală: explorarea
vascularizatiei tumorilor renale şi a
HTA secundare de cauză reno-
vasculară;
Scintigrafia: trasori cu eliminare renală
( I 131, Hg 197, Tc 99);
IRM;
PET.
Tomografia computerizată

T bazinetala dr.
 LITIAZA URINARĂ
Calculii urinari: precipitarea sărurilor minerale din
urină.
Condiţii favorizante :infecţii, stază urinară.
Aspecte radiologice:
-calculi radioopaci
-calculi radiotransparenţi
-calculi micşti.
Tehnici de examinare:
-radiografia renală simplă
-echografia abdomino – pelvină
-urografia intravenoasă
-CT
-IRM
 LITIAZA URINARĂ
Radiografia renală simplă evidentiaza doar calculii radioopaci
ca opacităţi intense, nete, localizate pe
topografia aparatului urinar:
-Nivel bazinetal (diagnostic diferenţial cu calculii
biliari)
-Nivel ureteral,
-Nivel vezical (trebuie diferenţiaţi de coproliţi,
calcificări ganglionare, calcificări vasculare
etc.).Calculii vezicali pot fi migraţi sau pot fi
formaţi la acest nivel (aceştia din urmă au
dimensiuni mai mari, sunt rotunzi / ovalari,
neregulaţi, cu structură stratificată de obicei).
LITIAZA URINARĂ
 LITIAZA URINARĂ
Echografia abdomino – pelvină releva
structuri intens echogene, uneori cu con
de umbră posterior, situate la nivelul
căilor urinare.
Diagnosticul de certitudine numai la
dimensiuni ale calculilor de peste 6 mm;
Echografia poate evalua şi eventuala stază
urinară supraiacentă (hidronefroză /
ureterohidro-nefroză)
 LITIAZA URINARĂ

Litiaza
renala
 LITIAZA URINARĂ

UIV Pielografie ascendentă: lacune la

nivelul contrastului bazinetal
calculi radiotransparenţi:
imagini lacunare la
nivelul coloanei de
contrast; stază urinară
(hidronefroză)
absenţa secreţiei urinare
(„rinichi mut
funcţional”).
 Litiaza renala

Ex.Echo
UIV

CT
 CURS V
RADIODIAGNOSTICUL
APARATULUI OSTEOARTICULAR

Tehnici de examinare
Examenul radiografic
Artrografia
Arteriografia
Tomografia computerizată
Scintigrafia osoasă
Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM)
 Radiografia osteoarticulara

Metoda initiala cea mai la indemana de

diagnostic al afecţiunilor osteo-articulare.
Obligatoriu, se realizează 2 incidenţe: de faţă şi
profil.
 Artrografia
Metoda invaziva ce permite vizualizarea
spaţiului articular prin introducerea de
aer sau substanţe radioopace în
articulaţie.
Este utilizată pentru studiul suprafeţelor
osoase, al capsulei şi al meniscului.
Artrografi
a
(articulatia
temporomandibulara
dr)

aer
menisc

os
A P
 Arteriografia
Este folosită pentru studiul vascularizatiei tumorilor
osoase:
-benigne (slab vascularizate)
-maligne (hipervascularizate, vase cu structură
anarhică);
Tomografia computerizată
Permite evidenţierea foarte bună a structurilor
osoase, a spaţiilor articulare, a raporturilor cu
structurile vecine si reconstrucţii 2D si 3D
Tomografia computerizată
Scintigrafia
osoasă
Foloseşte izotopi
radioactivi (Tc-99m, Sr
85-87, F 18);
 Imagistica prin rezonanţă
magnetică (IRM)
Permite evidenţierea:
1.Structurilor osoase
2.A părţilor moi:
-capsulă,
-cartilagii,
-elemente musculare,
-tendoane ,
-ligamente.
IMAGINEA NORMALĂ A OSULUI
IMAGINEA NORMALĂ A OSULUI
 RADIODIAGNOSTICUL
APARATULUI OSTEOARTICULAR
ASPECTE PATOLOGICE
In mod normal, există un echilibru între resorbţia osoasă (osteoliză) şi
reconstrucţia osoasă (osteogeneză) dar
în condiţii patologice se constata:
1.Exagerarea resorbţiei (de tip distructiv):
-demineralizare, osteoliză, atrofie prin presiune,
-osteonecroză (septică / aseptică).
2.Exagerarea osteogenezei (de tip constructiv):
-osteoscleroză,
-periostoză,
-distrofie osteogenă,
-osificări heterotope.
 Modificări distructive

Demineralizare: diminuarea opacităţii unei structuri osoase;

poate fi difuză, mono- sau poliostică, circumscrisă / limitată;
Osteoliză (osteoclazie): dispariţia în totalitate a componentelor
minerală şi organică ale osului; radiologic, se prezintă sub
forma unor zone transparente în care macrostructura osului
este dispărută, cu contur net sau imprecis, neregulat;
Atrofia prin presiune: zonă radiotransparentă, lipsită de
structură;
Osteonecroza apare din cauza ischemiei unui teritoriu osos, dar
la nivelul căruia se păstrează conţinutul mineral (fosfo-calcic).
AFECŢIUNI TRAUMATICE
OSTEO - ARTICULARE
D
Fractura
cubitus
drept
 Fractura radius drept

AFECŢIUNI
TRAUMATICE
OSTEO -
ARTICULARE

D
AFECŢIUNI
TRAUMATICE
OSTEO -
ARTICULARE

Fractura dubla de
tibie-cominutiva si de
peroneu in 1/3-le
distale ale oaselor
D
AFECŢIUNI TRAUMATICE
OSTEO - ARTICULARE
Fractura/tasare a
corpului L 2