RADIOLOGIE

SI IMAGISTICĂ
MEDICALĂ

CURS III şi LP III: Aparatul digestiv

CURS IV şi LP IV: Aparatul urinar
CURS V şi LP V : Sistemul osteo-articular
 CURS III
RADIODIAGNOSTICUL
APARATULUI DIGESTIV
TEHNICI DE EXAMINARE
Radioscopia
Radiografia
Endoscopia
Echografia
CT
IRM
Scintigrafia
Angiografia
 Radioscopia si radiografia

RADIOSCOPIA
Este tehnica uzuala în explorarea radiologică a
tubului
digestiv si se poate realiza:

1.Fără substanţe de contrast („pe gol”)

2.Cu substanţe de contrast
(sulfat de bariu sau substanţe iodate, ex.
Gastrografin)
 Radioscopia
Examenul radiologic „pe
gol”(precede intotdeauna D
examenul cu substanta de
contrast) este util in
diagnosticul:

1.pneumoperitoneului(pre
zenta aerului su cupolele
diafragmatice)
2.ocluziei
intestinale(nivele hidro-
aerice)
 Radioscopia
Examenul radiologic cu substante de contrast
Administrarea substanţelor de contrast se face diferit, în
funcţie de segmentul de tub digestiv examinat,astfel:
1.Per os: radioscopie eso-gastro-duodenală
(permite explorarea tubului digestiv superior – până la
unghiul lui Treitz);
2.Cu ajutorul unei sonde duodenale: enteroclismă (numai
pentru studierea intestinului subţire);
3.Pe cale rectală( folosind o canula rectala): irigoscopie sau
clismă baritată (pentru studierea colonului-pentru o buna
reusita este necesar a fi opacifiate si ultimele doua anse
ileale!)
 Radioscopia

Radioscopia esofago-gastro-
duodenală se in executa două
etape:
ETAPA 1-a:Examen în strat subţire,
care permite evidenţierea
reliefului mucoasei digestive;
 Radioscopia

ETAPA a 2-a:Examenul în
plenitudine ,care permite
aprecierea:
1.Dimensiunilor,
2.Formei,
3.Contururilor
poziţiei segmentului
analizat.
 Radioscopia

Studierea modificarilor
mucoasei se face cel mai
bine in cadrul examinarii cu
dublu contrast( un ”contrast
pozitiv”-suspensia de sulfat
de bariu si un ”contrast
negativ”-aer sau Co2
introdus in cavitatea
digestiva)
 Radioscopia
In examinarea tubului digestiv prin
radioscopie sau prin radiografie se folosesc şi
substanţe farmacodinamice care modifică
tonusul, peristaltismul sau secreţia in functie
de scopul urmarit pentru stabilirea unui
diagnostic corect.

Atentie :radioscopia determina o iradiere mare a

pacientului.
 Radiografia

Este o metoda care permite păstrarea

imaginilor celor mai semnificative observate la
radioscopie si reprezintă ,totodata un document
medico-legal!
Iradierea pacientului este mai mica decat in
cazul radioscopiilor!
 Endoscopia
Este o metoda care permite studiul direct al
modificărilor mucoasei digestive ,realizarea
unor terapii sau a unor biopsii si se prefera in
examinarea tubului digestiv (cu excepţia
intestinului subţire) .
Este o metoda invaziva.
Pentru un diagnostic bun necesita
endoscoape de calitate foarte buna care au
preturi relativ mari de achizitie!
 Endoscopia

• Modificările parietale
pot fi studiate în cadrul
unei tehnici moderne
(echo-endoscopia) ce
constă în plasarea
unui transductor
echografic la nivelul
sondei endoscopice.
 Echografia

Este folosita in diagnosticul afecţiunilor hepatice( mai

putin in diagnosticul tumorilor hepatice), ale căilor
biliare şi ale pancreasului si in diagnosticul pozitiv al
unor afecţiuni acute ale tubului digestiv (apendicita
acută, ocluzii intestinale).
Modificările parietale pot fi studiate în cadrul echo-
endoscopiei ce constă în plasarea unui transductor
echografic intraluminal esofagian ,gastric sau
duodenal
 Echografia

Tehnica Doppler
Mod B
RADIODIAGNOSTICUL
APARATULUI DIGESTIV

Putem intalni :
1.modificări funcţionale
2.modificări morfologice
 Modificări funcţionale

Alterari ale tonusului

Alterari ale peristaltismului (diskinezii)
Modificări ale secreţiei
 Modificări funcţionale

Alterari ale tonusului:

1.Hipertonia
2.Hipotonia
3.Atonia
4.Spasmul
 Modificări funcţionale

Alterari ale peristaltismului (diskinezii):

1.Hiperperistaltism
2.Hipoperistaltism
3.Achinezie
 Modificări funcţionale

Modificări ale secreţiei:

1.Hipersecreţia
2.Hiposecreţia
 Modificări morfologice

1.Modificări de poziţie ale organelor.

2.Modificări de formă si de dimensiuni ale
organelor.
3.Modificări ale contururilor si interiorului
organelor(imagini adiţionale-plus de
umplere,imagini lacunare -defecte de
umplere,inclusiv modificările pliurilor
mucoasei).
 Modificări morfologice

1.Modificările de poziţie ale organelor:

1.Ptoza (din cauza insuficienţei
mecanismelor de suspensie),
2.Deplasari (prin tracţiune sau împingere)
3.Torsiuni (rotatii in jurul axelor anatomice
sau aleatorii ale organelor prin mecanisme
complexe).
 Modificari morfologice

2.Modificari de forma si de dimensiune ale

organelor:
1.Hipotrofia
2.Hipertrofia
3.Forme diferite de cea anatomica
 Modificări morfologice
Modificări ale contururilor si continutului organelor:
1.Amprente,
2.Neregularităţi ale contururilor,
3.Rigiditatea,
4.Imaginile aditionale,
5.Imagini lacunare,
6.Aspectul pliurilor.
1.Amprentele – sunt compresiuni extrinseci care nu întrerup
contururile,determina deviatia pliurilor dar nu provoaca întreruperea
lor.
2.Neregularităţile contururilor organelor: apar prin alterări parietale
în afectări inflamatorii de vecinătate şi în tumori.
3.Rigiditatea :se manifestă prin îngustarea lumenului şi imobilitate şi
denotă de obicei infiltraţia neoplazică a respectivului segment de tub
digestiv.
 Modificări morfologice

4. Imagini adiţionale: ulceraţii superficiale, nişa.

Nisa(plus de umplere)
Diagnosticul diferential radiologic al niselor
Nişă benignă Nişă malignă
1.Formă regulată 1.Formă neregulată
2.Bază mică de implantare 2.Bază largă de implantare
3.Proemină din contur 3.Se dezvoltă pe contur („nişă
4.La bază are transparenţă în bandă încastrată”)
(edem),pliurile de mucoasa se 4.Pliurile de mucoasa se opresc la
opresc la marginea nisei. distanta de marginea nisei.
Nişă benignă Nişă malignă
 Modificări morfologice

5.Imagini lacunare (defecte de umplere)

Traduc prezenţa unei „mase” inflamatorii
sau tumorale dezvoltate în lumenul unui
organ al tubului digestiv. Aceste mase pot
fi:
1.Edem inflamator
2.Tumori benigne
3.Tumori maligne (de tip vegetant)
 Modificări morfologice

6.Modificari ale pliurilor mucoase

6.1.Pliuri hiperterofice(gastrita
hipertrofica)
6.2.Pliuri hipo- sau a-trofice(absente)
( linita plastica)
6.3.Pliuri convergente sau divergente
spre sau dinspre leziuni(in jurul niselor)
6.4.Pliuri intrerupte
 ULCERUL GASTRIC

Anatomopatologic: ulcerul este o pierdere parietală de

substanţă care poate afecta: mucoasa, submucoasa,
musculara, seroasa (perforare);
Expresia radiologică a ulcerului este nişa ulceroasă.

Diagnostic radiologic:
Semne directe de ulcer (nişa ulceroasă)
Semne indirecte (modificări funcţionale)
 ULCERUL GASTRIC
Aspectul nişei gastrice:
Este situată pe una dintre curburi (de obicei, pe mica curbură)
Proemină pe conturul curburii
Are formă triunghiulară, rotundă sau ovalară
Nu-şi modifică forma prin compresiune
Baza de implantare este îngustă, rareori largă
Modificări periulceroase: edemul, convergenţa pliurilor
mucoasei catre nisa.
Forme particulare de nise gastrice:
Nişa Haudek
Nişa gigantă
Nişa în platou
ULCERUL GASTRIC
 TUMORILE GASTRICE

Tumori benigne
Tumori maligne ,de 3 forme:
1.Tumori proliferative (vegetante)
2.Tumori infiltrative
3.Tumori ulcerante.
 TUMORILE GASTRICE

Forma proliferativă (vegetantă):

Imagine lacunară de dimensiuni
variabile, situată pe o zonă
rigidă, total aperistaltică;
Tumorile de dimensiuni mari pot
determina stenoze gastrice, de
obicei excentrice;
 TUMORILE GASTRICE

Forma infiltrativă:
Determina rigiditatea şi
deformarea de tip retractil
a pereţilor iar porţiunea
infiltrată devine liniară.
Frecvent localizată la nivelul
corpului gastric,
determinând stenoză
medio-gastrică.
 TUMORI GASTRICE

Forma ulcerativa (nişa

malignă):Imagine de adiţie
în interiorul conturului
gastric
dezvoltată pe o zonă rigidă,
cu infiltrarea şi
deformarea pliurilor de
mucoasă.
 ULCERUL DUODENAL

Reprezinta localizarea cea mai frecventă

a bolii ulceroase
Aspectele radiologice includ semne
directe şi indirecte:
Semnul direct este nişa: situată de regulă
pe una dintre feţele bulbului duodenal
(D I)
 ULCERUL
DUODENAL
Nişa:
-în incidenţă frontală: imagine
radioopacă rond- ovalară, cu
contururi nete, cu edem
periulceros la periferie (aspect de
„cocardă”);
-în incidenţă laterală se observă ca
imagine de adiţie ce proemină în
afara conturului duodenal; pliurile
au dispoziţie radiară, convergente
spre nişă.
 ULCERUL DUODENAL

Semnele indirecte:
-duodenale (amputaţia recesurilor, deformarea
bulbului în treflă)
-gastrice (hipersecreţie, hipertonie,
hiperperistaltism, pilor spastic / beant).
 TUMORILE COLONULUI

Tumorile benigne:
Mioame,
Leiomioame,
Lipoame,
Polipii (solitar sau multipli -polipoza recto-colică
familială).
Tumorile maligne cu forme: vegetante ,infiltrante
si/sau ulcerate.
 TUMORILE COLONULUI

Forma vegetantă (proliferativă):

Aspect de lacună unică, rar
multiplă, cu contur polilobat
(boselat) si nuanţe de semiton;
La examenul cu dublu contrast se
poate observa întreruperea
conturului marginal („lizereul
de securitate”);
 TUMORILE COLONULUI
Forma infiltrativă:
Rigiditate parietală cu aspect
rectiliniu, imobil;
In evoluţie, conturul apare
neregulat, cu dinţături, pliurile
sunt neregulate, dezorganizate;
In stadiile avansate apare stenoza
axială a lumenului, cu un istm
de lungime variabilă şi dilatarea
ansei supraiacente.
Canula
rectala
 TUMORILE COLONULUI

Leziuni ulcerative: apar în

formele vegetante sau
infiltrative avansate, având
aspect de nişă malignă într-o Leziuni
lacună sau pe o zonă infiltrată ulcerative
 CURS IV
RADIODIAGNOSTICUL
APARATULUI URINAR

TEHNICI DE EXAMINARE
Radiografia renală simplă
Urografia intravenoasă (UIV)
Pielografia ascendentă
Echografia
Arteriografia renală
Scintigrafia
CT
IRM
PET
 Radiografia renală simplă
Radiografie a regiunii abdominale care ofera
informaţii orientative despre rinichi :
-poziţie,
-formă,
-dimensiuni,
-contururi
-eventuali calculi urinari radioopaci.
 Urografia intravenoasă (UIV)

Este o tehnică radiografică de evaluare a parenchimului

renal şi mai ales a căilor excretorii urinare (calice,
bazinet, uretere, vezică urinară).Se executa cu
substanţe de contrast organoiodate, administrate
i.v., cu eliminare rapidă şi totală prin rinichi.Se
executa radiografii seriate la 5’, 15’ şi 30’(25’).
Ofera informaţii privind morfologia şi funcţia
secretoexcetorie a aparatului urinar;
 UIV

D D

15 25
min min
 Pielografia ascendentă

Realizeaza opacifierea căii superioare de excreţie

în situaţiile în care secreţia renală este
absentă sau insuficientă prin introducerea
substantei de contrast diluate pe o sonda care
trece prin uretră, vezică urinara şi ureter
până în bazinet.
Pielografia
ascendentă
Echografia: de elecţie ca primă investigaţie a
litiazei renale şi mai putin a tumorilor
renale;
CT: Informatii foarte bune in toate suferintele
rinichilor;
Arteriografia renală: explorarea vascularizatiei
tumorilor renale şi a HTA secundare de
cauză reno-vasculară;
Scintigrafia: trasori cu eliminare renală ( I 131,
Hg 197, Tc 99);
IRM;
PET.
Tomografia computerizată

T bazinetala dr.
 LITIAZA URINARĂ
Calculii urinari: precipitarea sărurilor minerale
din urină.
Condiţii favorizante :infecţii, stază urinară.
Aspecte radiologice:
-calculi radioopaci
-calculi radiotransparenţi
-calculi micşti.
Tehnici de examinare:
-radiografia renală simplă
-echografia abdomino – pelvină
-urografia intravenoasă
-CT
-IRM
 LITIAZA URINARĂ
Radiografia renală simplă evidentiaza doar calculii radioopaci
ca opacităţi intense, nete, localizate pe topografia
aparatului urinar:
-Nivel bazinetal (diagnostic diferenţial cu calculii biliari)
-Nivel ureteral,
-Nivel vezical (trebuie diferenţiaţi de coproliţi, calcificări
ganglionare, calcificări vasculare etc.).Calculii vezicali pot
fi migraţi sau pot fi formaţi la acest nivel (aceştia din urmă
au dimensiuni mai mari, sunt rotunzi / ovalari, neregulaţi,
cu structură stratificată de obicei).
LITIAZA URINARĂ
 LITIAZA URINARĂ

Echografia abdomino – pelvină releva structuri

intens echogene, uneori cu con de umbră
posterior, situate la nivelul căilor urinare.
Diagnosticul de certitudine numai la dimensiuni
ale calculilor de peste 6 mm;
Echografia poate evalua şi eventuala stază urinară
supraiacentă (hidronefroză / ureterohidro-
nefroză)
LITIAZA URINARĂ

Litiaza
renala
 LITIAZA URINARĂ

UIV Pielografie ascendentă: lacune la

nivelul contrastului bazinetal
calculi radiotransparenţi:
imagini lacunare la nivelul
coloanei de contrast; stază
urinară (hidronefroză)
absenţa secreţiei urinare
(„rinichi mut funcţional”).
 Litiaza renala

Ex.Echo
UIV

CT
 CURS V
RADIODIAGNOSTICUL APARATULUI
OSTEOARTICULAR

Tehnici de examinare
Examenul radiografic
Artrografia
Arteriografia
Tomografia computerizată
Scintigrafia osoasă
Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM)
 Radiografia osteoarticulara

Metoda initiala cea mai la indemana de diagnostic al

afecţiunilor osteo-articulare.
Obligatoriu, se realizează 2 incidenţe: de faţă şi profil.
 Artrografia

Metoda invaziva ce permite vizualizarea spaţiului

articular prin introducerea de aer sau
substanţe radioopace în articulaţie.
Este utilizată pentru studiul suprafeţelor osoase,
al capsulei şi al meniscului.
Artrografia
(articulatia
temporomandibulara
dr)

aer
menisc

os
A P
 Arteriografia

Este folosită pentru studiul vascularizatiei tumorilor

osoase:
-benigne (slab vascularizate)
-maligne (hipervascularizate, vase cu structură
anarhică);
Tomografia computerizată

Permite evidenţierea foarte bună a structurilor

osoase, a spaţiilor articulare, a raporturilor cu
structurile vecine si reconstrucţii 2D si 3D
Tomografia computerizată
Scintigrafia osoasă
Foloseşte izotopi
radioactivi (Tc-99m, Sr
85-87, F 18);
 Imagistica prin rezonanţă
magnetică (IRM)
Permite evidenţierea:
1.Structurilor osoase
2.A părţilor moi:
-capsulă,
-cartilagii,
-elemente musculare,
-tendoane ,
-ligamente.
IMAGINEA NORMALĂ A
OSULUI
IMAGINEA NORMALĂ A
OSULUI
RADIODIAGNOSTICUL APARATULUI
OSTEOARTICULAR
ASPECTE PATOLOGICE
In mod normal, există un echilibru între resorbţia osoasă (osteoliză) şi
reconstrucţia osoasă (osteogeneză) dar
în condiţii patologice se constata:
1.Exagerarea resorbţiei (de tip distructiv):
-demineralizare, osteoliză, atrofie prin presiune,
-osteonecroză (septică / aseptică).
2.Exagerarea osteogenezei (de tip constructiv):
-osteoscleroză,
-periostoză,
-distrofie osteogenă,
-osificări heterotope.
 Modificări distructive

Demineralizare: diminuarea opacităţii unei structuri osoase;

poate fi difuză, mono- sau poliostică, circumscrisă / limitată;
Osteoliză (osteoclazie): dispariţia în totalitate a componentelor
minerală şi organică ale osului; radiologic, se prezintă sub
forma unor zone transparente în care macrostructura osului
este dispărută, cu contur net sau imprecis, neregulat;
Atrofia prin presiune: zonă radiotransparentă, lipsită de
structură;
Osteonecroza apare din cauza ischemiei unui teritoriu osos, dar
la nivelul căruia se păstrează conţinutul mineral (fosfo-calcic).
AFECŢIUNI TRAUMATICE
OSTEO - ARTICULARE

D
Fractura
cubitus
drept
 Fractura radius drept

AFECŢIUNI
TRAUMATICE
OSTEO -
ARTICULARE

D
AFECŢIUNI
TRAUMATICE
OSTEO -
ARTICULARE

Fractura dubla de
tibie-cominutiva si de
peroneu in 1/3-le
distale ale oaselor
D
AFECŢIUNI TRAUMATICE
OSTEO - ARTICULARE

Fractura/tasare a
corpului L 2