ECG: normal si patologic

(modificari in hipertrofiile
atriale si ventriculare)
 Electrocardiograma
(ECG)
Def: metoda de inregistrare a variatiilor
potentialului electric al miocardului in
timpul unui ciclu cardiac
Campul electric al inimii: modificarile bruste
ce se produc in toata masa miocardului care
preced si comanda fenomenul mecanic

Masoara cu ajutorul
electrocardiografului

Cat timp totalitatea fibrelor miocardice se afla

in acelasi stadiu functional (repaus sau
contractie), nu se incrie nici o unda.
Intrarea in activitate a diferitelor regiuni NU se produce simultan ci intr-o anumita succesiune:

Sistemul de comanda Nodul sinusal

Sistemul de - Nodul atrioventricular

conducere al cordului - Tesutul hisian
- Reteaua Purkinje
Mecanism ciclul cardiac:

Generarea unui impuls

la nivelul
NODULUI SINUSAL
transmis

NODULUL
ATRIOVENTRICULAR
apoi

TESUTUL HISIAN
catre

RETEAUA
PURKINJE
 Vectorul
electric

Viteza de transmisie
Determina
Sensul de deplasare in spatiu modificari
echivalente in
campul electric
Amplitudinea proceselor de depolarizare si repolarizare

Sunt schematizate
in electrofiziologie
printr-o sageata =
vectorul electric

Proiectia Receptionata +
vectorilor pe tradusa de
Undele
derivatiile ECG aparat ECG
Inregistrarea ECG
conventionale
Electrocardiograf
(capabil sa inregistreze si
sa redea 12 derivatii)

Cablu pacient specific

Inregistrarea ECG conventionale
Cablu pacient specific 4 fire (derivatii membre):
• Culoare rosie si/sau R
(right, dreapta)
• Culoare galbena
si/sau L (left, galbena)
• Culoare verde si/sau
F (foot, picior stang)
• Culoare neagra –
10 fire grupare in 2 pentru electrodul
seturi indiferent (picior
drept)

6 fire (derivatii toracice):

• Culoare rosie si/sau V(C)1
• Culoare galbena si/sau V(C)2
• Culoare verde si/sau V(C)3
• Culoare maro si/sau V(C)4
• Culoare neagra si/sau V(C)5
• Culoare violet si/sau V(C)6
Cablul pacient vine in contact direct cu tegumentele pacientului, prin intermediul unor
electrozi metalici, plasati in puncte conventional definite pentru a realiza cele 12 derivatii
ale ECG.

O inregistrare buna depinde de: plasarea electrozilor pe repere musculare (nu osoase),
pe tegumente degresate, eventual epilate si acoperite cu gel electroconductor
Derivatiile
Pentru un diagnostic
electrocardiografic corect este denumite
Derivatii
necesar minim 12 derivatii conventionale

Derivatii indirecte ale membrelor

(exploreaza cordul in plan frontal)

Derivatii semidirecte Pozitia fata de cord se

(exploreaza cordul in plan orizontal – impart in
precordial)

Derivatii directe
I. Derivatiile indirecte
Membrelor superioare
(antebrat)
Plasarea electrozilor
la nivelul
Membrelor inferioare
(gambe)

Membrele au rol de conductor liniari

Derivatiile standard bipolare (DS)

cuprind Ale membrelor
Derivatiile standard unipolare
 DI (D1)
Triunghiul
1. Derivatiile In centrul
DII (D2) formeaza lui
standard Einthoven
caruia se
DIII (D3) afla inima

Fenomenele electrice sunt

inregistrate proportional cu
proiectia lor pe respectiva
latura a triunghiului
2. Derivatiile unipolare “a” = amplificarea potentialelor
(DM)
aVR – membrul superior drept

aVL – membrul superior stang

aVF – membrul inferior stang

Se obtin prin conectarea pe rand la polul pozitiv al aparatului bratul drept, bratul stang,
piciorul stang

Se numesc unipolare =
inregistreaza variatiile de
potential ale unui singur
membru
 Explorarea derivatiilor

DI aVL Peretele lateral

(D1) membrul superior stang ventricul stang

DII aVF Varf si perete

(D2) membrul inferior stang inferior

DIII aVR Peretele lateral

(D3) membrul superior drept ventricul drept
II. Derivatiile semidirecte
Exploreaza potentialul miocardic din punctele situate aproape de inima
(proximale)
- Situate in plan orizontal in anumite
Derivatii
puncte situate precordial
precordiale - De la V1-V6 (V7,V8)
clasificare
- Utilizate pentru diagnosticul
Derivatii
tulburarilor de ritm atrial, infarct
esofagiene
miocardic strict posterior, prezenta
formatiunilor intracardiace, a
vegetatiilor valvelor cardiace
Derivatii
precordiale
III. Derivatii directe - Derivatii unipolare
- Electrodul explorat vine in contact direct fie cu epicardul fie cu
endocardul

Derivatii - Utilizate experimental si in cursul

epicardice interventiilor chirurgicale pe cord
clasificare
Derivatii - Utilizate in practica curenta
endocardice - Undele inregistrate sunt ample

clasificare endoatriale
endoventriculare
Precordiale Pozitie electrod Explorare
V1 Spatiul IV intercostal, parasternal drept - VD
- Sept interventricular
- Peretele anterior al inimii
V2 Spatiul IV i.c. parasternal stang - Atrii

V3 La mijlocul distantei dintre V2 si V4 - Peretele anterior si lateral

al inimii
V4 Spatiul V i.c. stang, pe linia medioclaviculara
V5 Spatiul V i.c. stang, pe linia axilara anterioara - Peretele lateral al
ventriculului stang
V6 Spatiul V i.c. stang, pe linia axilara medie
 Electrocardiograma normala

Fiziologic: stimulul este emis de nodul sinusal cu o frecventa de 60-70/minut la adultul

normal
 Unda P

- Reprezinta activarea atriala 2,5mm

- Se evalueaza in DII si V1

- caracteristici - Deflexiune pozitiva

- Pante simetrice 0,08-0,11 sec
- Varf rotunjit
- Rezulta din suprapunerea celor 2
Repolarizarea atriala e
unde de depolarizare atriala
- Amplitudinea = 2,5mm mascata de complexul
- Durata: 0,08-0,11 sec ventricular

Activarea polarizarii la nivelul AS apare la 0,03 sec de la inceputul activarii AD (reprezinta

bratul descendent al undei P)

Unda P negativa nu are neaparat o semnificatie patologica

 Intervalul P-Q (P-R)

Conducerea stimulului de la nodul

atrioventricular – system hiss-Purkinje
Reprezinta:
pana la nivelul jonctiunii musculaturii
ventriculare nediferentiate

- durata: 0,12-0,20 secunde

Caracteristici: (depinde de frecventa cardiaca si
varsta pacientului)

- Tonusul simpatic crescut va determina o scurtare a intervalului PQ

- Tonusul parasimpatic crescut ca determina o alungire a intervalului PQ

<0,12 sec:
Sdr de preexcitatie >0,20 sec:
0,12-0,20 sec BAV grad I sau II
 Complexul QRS (activarea ventriculara)

Unda Q

Unda R

In deriv standard Unda S

vorbim despre
Segment S-T

Unda T

Unda U
Unda Q Activarea ventriculara

- Deflexiune negative Depolarizare septala in prima etapa

caracteristici - Durata: 0,02-0,03 sec
- Adancime 1-2 mm (<25- Poate lipsi
30% din amplitudinea
undei R)

Amplitudine + durata peste VN:

Marker al necrozei miocardice

0,02-0,03 sec

1-2mm
 Unda R
- Prima deflexiune pozitiva a complexului de activare ventriculara
caracteristici - Durata: 0,03-0,05 sec
- Amplitudine variabila: 10-15-18 mm (depinde de grosimea
peretelui toracic, pozitia inimii si etalonarea aparatului la
1mV=1cm)
Amplitudine > VN:
Hipertrofii ventriculare Cord orizontalizat: Cord verticalizat:
- Unda R mai mare in DI - Unda R mai mare in DII si DIII

10-15-18 mm

0,03-0,05 sec
Unda S Expresia depolarizarii zonelor postero-bazale ale VS

- A doua unda negativa a complexului de activare ventriculara

Caracteristici:
- Durata 0,02-0,03 sec
- Adancime: 2mm

Nu e o prezenta constanta in DS Un complex negativ se numeste complex QS

0,02-0,03 sec

2mm
 Segmentul ST Cuprins intre complexul QRS si inceputul undei T

Reprezinta cea mai mare parte a repolarizarii ventriculare

- In mod normal este orizontal

Caracteristici: - Poate fi insa supradenivelat sau subdenivelat cu 0,1mm
- Durata segmentului depinde de frecventa cardiaca

Unda T
Reprezinta repolarizarea ventriculara

- Unda pozitiva, rotunjita si asimterica

Caracteristici: - Panta ascendenta lenta
- Panta descendenta rapida
- Amplitudinea: 3-6 mm
- Durata: 0,15-0,20 sec
3-6 mm

0,15-0,20 sec
 Unda U Expresia repolarizarii fibrelor din reteaua Purkinje
- Este mica
Caracteristici: - Intotdeauna pozitiva
- Amplitudine: 1 mm

Diastola totala

Intervalul dintre unda T si unda P

a urmatorului ciclu cardiac
Diastola
totala
ECG - Linie izoelectrica
- Durata variabila
- Mai scurta in tahicardie
- Mai lunga in bradicardie
Timpul de activare
ventriculara
refera

Deflexiune instrinsecoida (DI) Diagnosticul ECG al

hipertrofiilor ventriculare si a
Timpul de activare tulburarilor de conducere
ventriculara (TAV) intraventriculara

Deflexiune instrinsecoida (DI)

Def: reprezinta intervalul de timp dintre inceputul depolarizarii ventriculare

si momentul in care frontul de excitatie a ajuns in dreptul electrodului
explorat (debutul deflexiunii intrinsecoide)

- Punctul la care incepe reprezinta momentul in care activarea peretelui

ventricular este completa

ECG - Panta descendenta a undei R;

Este utilizata pentru determinarea timpului de activare ventriculara (TAV)

 Timpul de activare ventriculara (TAV)

Def: intervalul de timp dintre inceputul activarii ventriculare pana la activarea

complete a miocardului, exprimat prin intervalul dintre inceputul complexului
QRS si varful undei R

Variaza in raport cu grosimea peretelui ventricular:

- Limita superioara:
- VD (V1,V2) = 0,03 sec
- VS (V5,V6) = 0,05 sec

ECG: - Derivatii precordiale:

- VD: V5
- VS: V6
- Se masoara de la inceputul complexului QRS pana la ultimul varf pozitiv al QRS

Durata TAV este prelungita in caz de hipertrofii ventriculare si in tulburarile de conducere

intraventriculara (blocurile de ram).
 Axa electrica a codului

Def: reprezinta marimea, directia si sensul propagarii excitatiei, a principalelor

forte electrice produse in timpul depolarizarii ventriculare

Normal:
Orientarea fortelor este de la dreapta la stanga

Axa electrica (vectorul) a complexului QRS

Se suprapune axului anatomic deci Orice modificare a pozitiei axului anatomic influenteaza
intr-o anumita masura si pozitia axului electric

Triunghiul Einthoven (repezentat de cele

3 derivatii standard) va fi inscris intr-un
cerc care reprezinta:
- In ½ inf valori pozitive (de la 0 la +180o
in sensul acelor de ceasornic);
- In ½ superioara valori negative (de la 0
la -180o in sens invers acelor de
ceasornic)
 AXA QRS - Se aleg 2 derivatii de acelasi tip doar in plan frontal:
- DI, DII
- DII, DIII
- DI, DIII

- Masurarea amplitudinii undelor complexului QRS

- Se realizeaza suma lor algebrica

- Cele 2 sume algebrice obtinute se inscriu pe portiunile

Se apreciaza in functie de corespunzatoare laturilor triunghiului, trasand 2 vectori cu
amplitudinea si sensul originea in centru si varful spre extremitatile laturilor triunghiului
deflexiunilor Q,R si S:
- Se coboara perpendicular din originea vectorilor (mijlocul laturilor
triunghiului), care se vor intersecta in centrul cercului (centrul
triunghiului echilateral reprezentat de punctul 0)

- Se coboara perpendicular si din varfurile vectorilor, care se

vor intersecta in punctul A

- Se va uni punctul A si O, pentru a recompune vectorul OA din

proiectiile sale pe cele 2 axe, vector a carui prelungire va atinge
cercul intr-un punct care va indica valoarea axului electric
 Metoda de determinare a axei electrice prin inspectie

- Derivatia in care se inregistreaza complexe de amplitudine

maxima indica faptul ca axa este paralele cu aceasta
derivatie

- Derivatia in care se inregistreaza complexe de amplitudine

tehnica minima indica faptul ca axa este perpendiculara pe aceasta
derivatie

- Inregistrarea unui complex de amplitudine crescuta intr-o

anumita derivatie se considera ca reprezinta un maxim real
numai daca in derivatia opusa se inscrie un complex de
amplitudine minima
 Metoda de “citire rapida” a axei electrice

QRS + in DI si aVF = ax electric intre 0o si +90o

QRS + in DI si - in aVF = ax electric intre 0o si -90o

Aprecierea complexului pe QRS + in aVF si - in DI = ax electric intre +90o si +180o

baza polaritatii complexului
QRS in derivatiile DI si aVF: QRS - in DI si aVF = ax electric intre -90o si -180o

Axa QRS Proiectie maxima Proiectie minima (nula)

0O DI AVF
+30O AVR DIII
+60O DII AVL
+90O aVF DI

PENTRU APRECIEREA ORIENTARII UNDEI P SAU UNDEI T SE POT APLICA ACELEASI PRINCIPII
 Interpretarea unui ECG

Se va avea - Etalonarea corecta a aparatului (1cm=1mV)

in vedere - Notarea vitezei cu care s-a facut inregistrarea (25 mm/sec; 50mm/sec)

Analiza traseu ECG:

1. Ritmul (stabilirea prezentei si analiza undei P)

- Ritmul sinusal NORMAL:

- Prezenta undei P in toate derivatiile, cu axa in pozitie intermediara;
- Succesiunea undelor P cu o frecventa de 60-100/min;
- Intervale P-P egale sau aproape egale
Analiza traseu ECG:

2. Frecventa cardiaca

- Metoda matematica:
- Ritm regulat:
- Impartirea celor 6000 sutimi de secunda (reprezentand 1
minut) la durata unui ciclu cardiac (interval R-R), exprimat in
sutimi de secunda

Ex: intre 2 unde R sunt 100 de sutimi de secunda = FC va fi de

60/min

- Ritm cardiac neregulat:

- Se va face o medie pe cel putin 5-6 cicluri cardiace
- Se semnaleaza eventuale extrasistole (daca sunt numeroase se vor
include in calculul FC)
- Daca frecventa atriilor si ventriculilor sunt diferite, se calculeaza
fiecare in parte si se stabileste apoi relatia de succcesiune dintre
activitatea atriala si cea ventriculara.
Analiza traseu ECG:

3. Axa electrica

4. Analiza morfologica
- Undele ECG (durata, amplitudine, orientare):
- Unda P (depolarizarea atriala)
- Complexul QRS (depolarizarea ventriculara)
- Unda T (repolarizarea ventriculara rapida)
- Unda U (postpotentialul ventricular)

- Durata: in sutimi de secunda

- Amplitudinea: in zecimi de mV sau mm
- Orientarea vectoriala: unghiul vectorului mediu al undei in planul frontal
- Forma: particularitati de aspect care nu se pot exprima cifric = unde
subtiri, sau groase, regulate sau neregulte. Simetrice sau asimetrice)
Analiza traseu ECG:

5. Segmentele:
- Principalele segmente analizate:
- Segm PQ (PR)
- Segm ST
- Segm TP

Normal: segmentele sunt situate pe linie izoelectrica

Patologic:
- segmentele pot fi decalate fata de linia izoelectrica, astfel
descriindu-se:
- sensul denivelarii
- amplitudinea decalarii
- forma segmentului decalat (rectiliniu, convex, concav,
oblic divergent sau convergent spre linia de zero etc.)
Analiza traseu ECG:

6. Intervalele (durata de timp dintre 2 repere de pe traseu):

- Intervalul PQ (dintre inceputul undei P si inceputul complexului

ventricular si care corespunde conducerii A-V)
- Intervalul QT (dintre inceputul QRS si sfarsitul undei T, corespunde
sistolei electrice ventriculare)
- Intervalul TQ (de la sfarsitul undei T, corespunde sistolei electrice
ventriculare)
- Intervalele PP si RR, dintre inceputul (varf) a doua unda P sau R
succesive, reprezinta durata revolutiei cardiace.

La intervale se analizeaza exclusiv durata in sutimi de secunda.

 ECG
PATOLOGIC

MODIFICARI ATRIALE

MODIFICARI VENTRICULARE
 MODIFICARI ATRIALE
MODIFICARI ALE UNDEI P:
• Lipseste in toate derivatiile in caz de: asistolie atriala, fibrilatie atriala, flutter
atrial bloc sino-atrial (implusul electric generat de nodul sinusal nu poate traversa
jonctiunea sino-atriala)
• Lipseste in extrasistolele ventriculare
• Ritm nodal mediu (exista, dar nu e vizibila): explicatia: excitatia atriilor si a
ventriculilor este simultana = unda P este mascata de complexul QRS
• In tahicardia ventriculara si in ritmul idioventricular rapid este dificil de delimitat
deoarece este acoperit complet sau partial de complexul QRS
• In tahicardia sinusala cu ritm foarte rapid si in tulburarile de conducere
atriventriculare (bloc A-V gradul I), unda P se suprapune adesea peste unda T care
o precede si devine greu de diferentiat
• Unda P:
• Hipervoltat: hipertrofie atriala dreapta sau biatriala
• Aplatizat, bifid: tulburari de conducere atriala si in hipertrofia atriala stanga
• Negativa: ritmul nodal superior (atriile sunt excitate retrograd, de jos in sus)
• Unda P:
• Hipervoltat: hipertrofie atriala dreapta sau biatriala
• Aplatizat, bifid: tulburari de conducere atriala si in hipertrofia atriala
stanga
• Negativa: ritmul nodal superior (atriile sunt excitate retrograd, de jos in
sus)
HIPERTROFII ATRIALE
(HA)

Caracteristici:
• Hipersolicitare permanenta a atriului
• Proces de dilatare, supraincarcare si mai putin de hipertrofie

• Tulburari in procesul de depolarizare atriala

ECG
• Modificari in morfologia undei P
 Hipertrofia (suprasolicitarea) atriala
stanga (HAS)

Intalnit:
• Afectiuni care creeaza un obstacol in fata AS sau care cresc volumul sau de umplere:
• Stenoza mitrala
• Insuficienta mitrala
• Stenoza aortica
• Insuficienta aortica
• HTA
• Coarctatia de aorta

“P mitral” (unda P din HAS) = suprasolicitarea AS + afectiunile valvei mitrale

 Hipertrofia
(suprasolicitarea) atriala
stanga (HAS)
ECG:

• Axa:
• deviata la stanga intre -30o si +30o; (P (+) in DI si (-) in DIII)
• Durata: > 0,11 secunde
• Unda P:
• Amplitudinea undei P normala: < 2,5 mm
• Bifida, crosetata:
• In derivatiile membrelor
• DII
• Derivatiile precordiale stangi
• Bifazica:
• Portiunea terminala negativa cu durata > 0,04 sec si amplitudine > 1 mm in V1,
V2
Timpul de depolarizare a atriului detasare a componentei stangi de cea
determina
stang creste dreapta

UNDA P BIFIDA
 Hipertrofia (suprasolicitarea) atriala
dreapta (HAD)

Cauze:
• Supraincarcare de volum sau de presiune a AD:
• Cord pulmonar cronic
• Insuficienta tricuspidiana
• Stenoza tricuspidiana
• Stenoza pulmonara
• Tretrada Fallot
• Defect septal atrial
 ECG – unda P
HAD • Inalta DII, DIII, aVF
• Amplitudine > 2,5mm
• Ascutita (“P pulmonar”), DII, DIII, aVF, V1, V2
dar cu baza normala
• Durata • ≤ 0,11 secunde
• Intarzierea depolarizarii AD se face pe seama
timpului de activare mai tardiv fiziologic al
AS

• Axa • Deviata la dreapta

• > 75o
 Hipertrofia (suprasolicitarea) biatriala

Caracteristici:
• Intereseaza ambele atrii

ECG:
• Cresterea duratei si amplitudinii undei P

Cauze:
• Comunicarile interatriale (P congenital)
• Cord mitral sau aortic decompensat
• HTA + cord pulmonar
 MODIFICARI VENTRICULARE
Amplitudini anormale

• Diminuare sau crestere evidenta a amplitudinii QRS (concomitent cu cea a

undelor P si T)

• Anasarca
• Obezitate
• Emfizem
• Mixedem
Diminuarea amplitudinii • Pericardita constrictiva
• Maladii cardiace degenerative sau inflamatorii
(miocardite, cardiomiopatii)

• Adolescenti longilini
• Fiziologic • Simpaticotonie pronuntata
Cresterea amplitudinii • Subiecti foarte slabi

• Patologic • Hipertofiile ventriculare

 HIPERTROFII VENTRICULARE
(HV)
NORMAL

VS VD
(grosime perete) (grosime perete)

2 – 3 ori

VS VD
(potentialul de (potentialul de
actiune) actiune)
10 ori
 HIPERTROFII VENTRICULARE
(HV)
HIPERTROFIE
Cresterea masei musculare ventriculare

Frontul
Ventricul
de
hipertrofiat
excitatie

Frontul de excitatie:
• Mai larg
• Durata prelungita (timp de activare ventriculara)
 HIPERTROFII VENTRICULARE
(HV)

Ventricul hipertrofiat:
• Durata procesului de depolarizare va creste
• Modificari si ale procesului de repolarizare
• ECG:
• Modificari secundare de faza terminata (ST-T)

Modificarile pe ECG in caz de HV apar inaintea modificarilor radiologice si clinice

• Criterii de axa electrica a cordului

Datorita modficarii
• Cresterea amplitudinii
• Criterii de • Cresterea voltajului complexului procesului de
amplitudine QRS depolarizare
Criterii ECG ventriculara
• Cresterea duratei complexului QRS
HV • Criterii de durata • Intarzierea deflexiunii intrinsecoide
in derivatiil precordiale

• Modificari ale segmetnului ST si

• Criterii de repolarizare undei T de tip secundar
ventriculara
 HIPERTROFIA VENTRICULARA STANGA
(HVS)

Modificari
Pozitia axei electrice 0o si -45o Axa la stanga = RI , SIII

Durata ORS La limita normalului 0,09 – 0,11 sec

Criterii de amplitudine
(indicele Sokolov-Lyon) R(V5/V6) + S(V1/V2) > 35mm

Deflexiune intrisecoida
intarziata > 0,05 sec V5 si V6

Tulburari secundare de repolarizare ventriculara datorita modficarilor depolarizarii,

segmentul ST si unda T fiind de sens opus celei mai ample unde a complexului QRS
 VARIETATI ECG - HVS
Aspectul ECG (HVS) depinde de factorul care a dus la aparitia HVS

HVS

Suprasolicitare presionala
Suprasolicitare de volum
(de rezistenta)

SISTOLICA DIASTOLICA
Cauza: Cauza:
• Suprasolicitare presionala a VS • Suprasolicitare diastolica a VS cu
• Ca urmare a unei rezistente crescute proeminenta dilatatie asupra hipertrofiei
in calea de ejectie • Insuf aortica, insuf mitrala,
• HTA, stenoza aortica, coarctatie persistenta canal arterial, defect
de aorta septal interventricular
 VARIETATI ECG - HVS
Aspectul ECG (HVS) depinde de factorul care a dus la aparitia HVS

HVS

Suprasolicitare presionala
Suprasolicitare de volum
(de rezistenta)

SISTOLICA DIASTOLICA
Cauza: Cauza:
• Suprasolicitare presionala a VS • Suprasolicitare diastolica a VS cu
• Ca urmare a unei rezistente crescute proeminenta dilatatie asupra hipertrofiei
in calea de ejectie • Insuf aortica, insuf mitrala,
• HTA, stenoza aortica, coarctatie persistenta canal arterial, defect
de aorta septal interventricular
 VARIETATI ECG - HVS
Aspectul ECG (HVS) depinde de factorul care a dus la aparitia HVS

HVS

Suprasolicitare presionala
Suprasolicitare de volum
(de rezistenta)

SISTOLICA DIASTOLICA
Cauza: Cauza:
• Suprasolicitare presionala a VS • Suprasolicitare diastolica a VS cu
• Ca urmare a unei rezistente crescute proeminenta dilatatie asupra hipertrofiei
in calea de ejectie • Insuf aortica, insuf mitrala,
• HTA, stenoza aortica, coarctatie persistenta canal arterial, defect
de aorta septal interventricular
 ECG
Axa la stanga
HVS Hipervoltaj

sistolica Modificari secundare

•
•
Subdenivelare ST
Unda T: negativa,
• In derivatiile
stangi DI, aVL, V5-
de faza terminala ampla, simetrica V6
 VARIATII ECG - HVS
Aspectul ECG (HVS) depinde de factorul care a dus la aparitia HVS

HVS

Suprasolicitare presionala
Suprasolicitare de volum
(de rezistenta)

SISTOLICA DIASTOLICA
Cauza: Cauza:
• Suprasolicitare presionala a VS • Suprasolicitare diastolica a VS cu
• Ca urmare a unei rezistente crescute proeminenta dilatatie asupra hipertrofiei
in calea de ejectie • Insuf aortica, insuf mitrala,
• HTA, stenoza aortica, coarctatie persistenta canal arterial, defect
de aorta septal interventricular
 HVS diastolica

ECG
Axa electrica putin deviata
Subdenivelare ST mai putin semnificativa
Unda T difazica (-/+)
Criteriul de amplitudine QRS bine exprimat
 HIPERTROFIE VENTRICULARA DREAPTA
HVD

HVD determina o forta electrica dominanta reprezentata de un vector orietnat anterior si

catre dreapta.
• ECG:
• Unda R: inalta (in derivatiile precordiale drepte)
• Unda S: adanca (in derivatiile precordiale stangi)

Se poate asocia cu HAD

 ECG - HVD
Axa electrica Deviere spre dreapta > 100o (aspect SIRIII)
Complex QRS Durata la limita normalului < 0,11 sec
Criterii de amplitudine QRS R (V1) > 7mm R(V1) + S(V5/V6) > 10,5 mm
Deflexiune intrinsecoida
> 0,03 sec V1, V2
intarziata
Modificari ST si T de tip secundat, segmentul ST si unda T fiind de sens opus celei mai
ample unde a complexului QRS

Hipertrofia biventriculara – asociaza elemente ECG din ambele forme