Procesul educational nu este doar un proces instructiv-educativ, ci si unul managerial,
fiind o activitate complexa proiectata, organizata, coordonata, corectata, condusa potrivit unor principii de eficienta si succes, cu ajutorul unei metodologii praxiologice specifice. Daca pâna în prezent aspectele manageriale ale procesului educational erau mai mult implicite, reforma educationala demarata în România dupa decembrie 1989 are o componenta manageriala explicita. Cele mai importante directii manageriale ale reformei educationale din România sunt: Descentralizarea sistemului de învatamânt atât din punct de vedere institutional cât si educational propriu-zis, prin îmbinarea deciziilor de politica educationala centrala cu cele de politica educationala locala (disciplinele la decizia scolii, consiliile de proiecte curriculare locale, finantarea locala a scolilor, parteneriatele scolii cu comunitatea socio- economica locala), etc. Centrarea învatamântului pe elev, ca nucleu al procesului educational, ca modalitate de înlocuire a autoritarismului de tip magister dixit cu o conducere participativa si stimulativa pentru elevi. Corelarea perspectivei strategice cu cea tactica asupra învatamântului, în sensul cresterii interactiunii dintre idealul educatiei prefigurat si stipulat în Legea învatamântului si scopurile si obiectivele procesului educational. Accentuarea relatiei simbiotice între aspectele teoretice-de stabilire a obiectivelor, a resurselor, a criteriilor de evaluare si cele practice- de organizare, control , îndrumare, reglare ale reformei educationale. Viziunea sistemico-situationala asupra educatiei si învatamântului la nivelul obiectivelor, metodologiei si evaluarii acestuia. Managementul eficient al obiectivelor educationale consta în îmbinarea obiectivelor cognitive cu cele afective, psiho-motorii si volitiv caracteriale care sa raspunda necesitatii de modelare a întregii personalitati a educatilor. Managementul eficient al metodelor, tehnicilor si mijloacelor didactice se refera la interactiunea unor tipuri diferite ale tehnologiei didactice, cu deplasarea accentului pe metodele activ-participative responsabile pentru învatarea creativa, pentru formarea si dezvoltarea unei personalitati autonome si performante. Managementul evaluarii este eficient daca se îmbina toate tipurile de metode de evaluare, la începutul anului, pe parcurs, la sfârsitul anului, daca evaluarea este globala , la nivelul institutiilor, a profesorilor, a elevilor, daca accentul se deplaseaza pe evaluarea formativa. Generalizarea comunicatiilor electronice, ca modalitate de perfectionare a tuturor componentelor manageriale: informarea, proiectarea, comunicarea, organizarea, conducerea, feed-back-ul, controlul procesului educational. Coordonarea educatiei formale cu cea nonformala si informala în cadrul educatiei permanente sau a formarii continue .Una dintre marile deficiente ale managementului educational actual este lipsa de comunicare, chiar fractura evidenta dintre cele trei forme ale educatiei. Desi din punct de vedere teoretic educatia formala, oficiala, realizata în scoala are un rol coordonator, din punct de vedere practic între scoala, mass-media si societate au aparut conflicte si contradictii esentiale. Managementul educational eficient nu trebuie sa se opreasca la portile scolii, ci trebuie sa –si manifeste forta de influenta asupra familiei, mass-mediei si asupra întregii societati. (vezi Cartea alba a reformei) Procesul managerial în educatie parcurge etapele general-valabile ale managementului ca: previziunea, planificarea, proiectarea, decizia, organizarea, coordonarea, realizarea, îndrumarea, consilierea, evaluarea. Profesorul îsi poate constitui procesul managerial-arata E.Joita,1999-în diferite maniere: a. linear, cu respectarea proiectarii initiale, b. situational, prin adaptarea continua la noile situatii, c. corectiv, prin reluarea rezultatelor, a cauzelor si a solutiilor, d. alternativ, cu înlocuirea solutiilor în functie de eficienta lor. În procesul educational, chiar daca cea mai actuala forma de management este cea situationala consideram ca toate modalitatile de constructie manageriala sunt necesare. Interactiunea dintre cele patru tipuri de constructie manageriala- initial lineara si treptat corectiva si situationala în functie de particularitatile de vârsta si individuale ale elevilor, de tipul si nivelul scolii, de situatia concreta de învatare-asigura eficienta procesului educational. Aceste forme de constructie manageriala a clasei de elevi se pot aplica în activitatea de învatare propriu-zisa, în activitatea educatonala, în orientarea si consilierea elevilor, în corectarea unor comportamente disfunctionale, în integrarea clasei în scoala si în sistemul educational.