1. Morfologia si ultrastructura Spirochetelor. Clasificarea.

Metodele de
studiere. Speciile patogene si diferenţierea lor.
Sunt germeni helicoidali,mobili.au corpul compus din mai multe spire. Miscarile sunt
datorate unui aparat locomotor,care consta din fibrile dispuse pe toata lungimea
corpului intre perete si membrana. Peretele este elastic, format din glucide, lipide,
polipeptide. Nu sunt rezistente in mediul extern. (Nu rezista la variatii de
temperatura,sunt sensibile la peniciline si cefalosporine)
Familia Spirochaetaceae, cuprinde 3 genuri, toate avind importanta in patologia
umana.
1. Genul Treponema(se subdivid in specii patogene,si saprofite.)Cele patogene...
 Treponema pertenue
 Treponema carateum
 Treponema pallidum
2. Genul Leptospira
 Din specii saprofite.Leptospira biflexa
 Din specii patogene-L.Icterohaemorrhagiae(rezervorul soarecele)
-L.grippotyphosa(rezervorul soarecele)
-L.pomona(rezervorul porcul)
-L.canicola(rezervorul cainele)
3. Genul Borrelia
Patogenitatea.
 Treponema este patogena prin multiplicarea intracelulara si prin
invazivitate.Boala se numeste Sifilis.
 Leptospirele sunt patogene prin multiplicare.Produc boala numita
Leptospiroza,care este o antropozoonoza.
 Borrelia sunt patogene prin multiplicare si invazivitate.Produc borrelioze,care
sunt boli generalizate.
Caractere morfologice
 Treponema. Are 10-15 spire regulate, rigide cu capetele drepte. Intre perete si
membrana are fibrile, care ii confera mobilitate,prezinta miscari de rotatie si
flexie. Se coloreaza Giemsa slab,dar se coloreaza prin impregnare argentica,
coloratia Fontana-Tribondeau, germenii apar bruni pe fond bej.
 Leptospira. Corpul are 10-12 sppire,nedeformabile,mici,regulate,cu capete
rasucite. Aparatul locomotor este alcatuit dintr-o singura fibrila dispusa intre
membrana si perete,care este foarte elastic. Se coloreaza Giemsa,dar foarte greu.
Nu se coloreaza cu Gram
 Borrelia. Corpul alcatuit din 5-6 spire neregulate sideformabile in cursul
miscarilor,avind capete drepte.
Aparatul locomotor este alcatuit dintr-un manunchi de 30 de fibrile dispuse intre
membrana si perete
Se coloreaza Gram,fiind Gram-negative
Ex2
Micoplasmele sunt bacterii:

 Delimitate numai de o membrana trilaminata si lipsite de perete celular rigid ca

si de informatia genetica necesara sintezei precursorilor specifici peretelui.
 Forme mici si polimorfe
 Se cultiva pe medii acelulare ,iar cultura este inhibata de anticorpii specifici.
 Se inmulteste intr.un ciclu care include alternativ,elongarea si fragmentarea unor
forme filamentoase in forme cocoide si diviziunea acestora.
Se examineaza in functie de localizarea infectiei,sputa sau exudatul
nazofaringian,urina,prelevate prin laparoscopia pelvina. Microscopia directa este fara
valori,coloratiile uzuale nu pot depista micoplasmele din cauza dimensiunilor
reduse...iar coloratia imunofluorescenta nu a dat rezultate satisfacatoare.
Izolarea si identificarea. Coloratia Dienes,coloniile de micoplasme se coloreaza in
violet si acoperite cu o lamele pot fie examinate cu imersie.
Specii patogene. Din cele 80 de specii de Micoplasme,gazduite de cele mai diverse
vertebrate,omul gazduieste numai 10,din care doar 3 sunt patogene.
Din cele 3 specii= M. Genitalum (tract urogenital inferior) M. hominis, M.Pneumoniae
(cai respiratorii).
Micoplasmele au un aspect morfologic variat, de la coci cu diametrul de 300 nm la forma
alungita (de sticla sau plosca), pana la forma filamentoasa.
Micoplasmele sunt cele mai mici organisme autoreplicante vii.
Din cauza lipsei peretelui celular, prezinta forme diferite, nu se coloreaza cu metoda Gram si nu
sunt susceptibile la majoritatea antibioticelor, incluzand betalactaminele.
Prezinta cel mai mic genom, comparativ cu celelalte bacterii, format dintr-o mol ADN circular.
Avand capacitate limitata de codificare a biosintezelor necesare existentei, sunt obligate sa aiba
o viata de tip parazitar, nevoile nutritionale complexe fiind asigurate de celula gazda.
Anumite specii poseda un numar minim de gene, implicate in metabolismul energetic si de
biosinteza, dar au toate genele necesare pentru replicarea ADN, pentru transcriptie si translatie.

Ex3

Actinomicetele (Actinomyces) sunt microorganisme cu caractere

intermediare între bacterii şi ciupercile inferioare.
Aceste organisme sunt încadrate în rândul bacteriilor G+
anaerobe, fiind numite mai nou; actinobacterii (actinobacili)
Majoritatea actinomicetelor trăiesc la nivelul solului sau în ţesuturile plantelor,
parazitând mai rar animalele sau omul.
Actinomicetele aparţin domeniului Procarya (sunt organisme procariote), regnul
Eubacteria, familia Actinomycetaceae.
Această familie prezintă două genuri; Streptomyces (streptomicete)
şi Actinomyces (actinomicete).
Ex4
Increngatura ciupercilor cuprinde peste 100.000 de specii. Dupa modul de organizare si
inmultire aceasta increngatura se grupeaza in ciuperci inferioare si ciuperci superioare.
Ciupercile inferioare sunt plante a caror tal este unicellular, cu mai multi nuclei, sau
unicellular, microscopic, si cu un singur nucleu; talul putand fii simplu sau ramificat.

Specii deciuperci din rândul micromicetelor pâsloase, cunoscute sub denumirea uzuală
de mucegaiuri, dintre care, mai întâlnite sunt fungii care aparţin
genului Aspergillus şi Penicillium.
Mucegaiuri Aspergillus şi Penicillium prezintă o importanţă ecologică deosebită. Ele
intră în categoria descompunătorilor, organisme heterotrofe saprofite, care reuşesc să
debaraseze natura de resturile organice greu hidrolizabile (lignină, celuloză).

Aspergillus flavus
Mucegaiul verde (Penicillium chrysogenum) şi mucegaiul verde-albăstrui (Penicillium
notatum)

Mucegaiul Alb Mucor

Structura. Miceliul reprezinta corpul vegetative al ciupercei si este alcatuit din hife
multinucleate, unicelulare, ramificate. In varful fiecarei hife se afla sporangii.
Respiratie. Aeroba si anaeroba.
Inmultirea. Asexuata prin spori, iar sporii se dezvolta in sporangii care sunt eliberati la
maturitate. Din fiecare spor se poate dezvolta o noua ciuperca. Sexuata in conditii
nefavorabile, doua hife de p emicele diferite se unesc, varfurile lor se separa, se uneste
continutul acestora (ou cu nucleu); oul se inconjoara cu o membrana rezistenta,
germineaza si da nastere la un fir lung, terminal cu un sporange, cu spori ce vor da
nastere la taluri diferite (barbatesti si femeiesti).

Ex5
RICKETTSIA
Rickettsiile = bacterii intracelulare obligatorii. Ciclul lor de dezvoltare necesită o gazdă
vertebrată (om, câine, şobolan) şi un vector (păduche, purice, căpuşă, acarian).
Reprezintă mi/o G- de dimensiuni mici, comparabile cu virusurile mari (500 nm).
Totuşi, reprezintă bacterii, deoarece se multiplică prin diviziune binară, posedă ADN şi
ARN, sunt sensibile la antibiotice.

Caractere morfotinctoriale: bacterii G-, polimorfe (coco-bacterii, bastonaşe, forme

filamentoase, etc), imobile, asporogene, posedă microcapsulă. Prin tehnica de colorare
Macchiavello-Gimenez (fucsină+verde de malahit) rickettsiile apar colorate în roşu pe
fondul verde palid al citoplasmei. Coloraţia Giemsa – roşii în citoplasma albastră.
Caractere de cultură: fiind paraziţi intracelulari (nu pot fosforila glucoza şi folosesc
metaboliţi intermediari din gazdă), rickettsiile nu cresc pe medii artificiale. Ele pot fi
cultivate doar pe animale de laborator, vectori, ou embrionat de găină sau culturi de
celule.
Rickettsiile se multiplică prin diviziune binară în interiorul celulei-gazdă. Imediat după
diviziune, în condiţii nutritive bune, rickettsiile sunt antrenate în mişcări rapide şi
parcurg citoplasma celulei-gazdă în toate direcţiile. Aceste deplasări sunt determinate
de polimerizarea filamentelor de actină. Atunci când mediul este sărac diviziunea se
opreşte, bacteriile se alungesc, cu apariţia formelor filamentoase.
Ex6

Chlamidiile sunt minuscule bacterii cocoide, parazite energetic, total dependente de

ATP-ul oferit de celula gazdă, dar capabile de biosinteze proprii. Nu cultivă pe medii
artificiale. Se reproduc lntr-un ciclu complex In care identificăm: forma infectiva
extracelulară, corpul elementar cu diametrul de 200—300 nm şi perete gros, endocitată
de
celula gazdă, unde se transformă in forma vegetativă, corpul reticulat. Acesta creşte
până la 600—1000 nm in diametru şi se divide repetat, formând microcolonii
(incluziuni citoplasmice) in care corpii reticulaţi se maturează in noi corpi elementari
eliberaţi prin liza celulei gazdă.

2. Ex7
Virusurile. Natura. Particularităţile biologice.
Virusuri = gene vagabonde = particule infectioase autonome, caracterizate prin :
1. Reprezintă structuri acelulare cu potenţial infecţios
2. Dimensiuni de rangul nm (20-400 nm)
3. Genomul viral este constituit dintr-un singur tip de AN (ADN sau ARN)
4. Sunt lipsite de metabolism propriu, fiind paraziţi obligaţi intracelulari
5. Nu cresc şi nu se divid, se reproduc în celule vii
6. Nu cultivă pe medii artificiale, numai pe celule vii
Rezistenţă naturală la antibiotice

Viroidul este entitate infecțioasă, asemănătoare virusului, însă mai mică ca

dimensiuni,(prezinta decat un genom viral) care infectează plantele superioare, cauzând
creșterea strâmbă și chiar moartea. Viroidul reprezintă un singur lanț de ARN, cu 220-
340 de nucleotide, formă circulară și fără capsida proteinică, prevăzută la viruși. Viroizii
sunt transmiși prin intermediul polenului și semințelor.
Prionii sunt agenți infecțioși nonconvenționali de natură proteică, lipsiți de orice tip de
acid nucleic, care produc un grup de boli neurodegenerative transmisibile ale animalelor
și omului, numite boli prionice (encefalopatii spongiforme transmisibile).