EXAMENUL RADIOLOGIC SI

TEHNICA DE EXTRACTIE

1
 In vederea efectuarii corecte a tehnicii
de extractie, radiografia depisteaza
eventuale elemente care pot crea
dificultati in desfasurarea manoperelor
sau care ar expune la riscul de accidente
si complicatii.
 Pe baza cunoasterii lor se va adapta
actul operator situatiei respective, sau se
vor folosi tehnici speciale: alveolotomia,
alveolectomia, osteotomia.
2
 Se indica:

 radiografii in incidenta retroalveolara

 radiografii in incidenta axiala (in cazul
resturilor radiculare profunde)
 radiografii panoramice (in extractii multiple)
 radiografii in incidente extrabucale (molari de
minte inclusi)
 radiografii cu diferite sisteme localizatoare
pentru resturi radiculare profunde, vechi.
 OPT
3
 Astfel, numai examenul radiologic poate pune in evidenta:

 anomalii radiculare de forma (radacini

recurbate, radacini ramificate radacini
sudate)
 deformatii radiculare (hipercementoza,
odontoame satelite)
 ankiloza dento-osoasa
 modificari ale structurii osoase (osteita
condensata, osteoame)
4
Molar 2,3 inf drept cu camera pulpara taurodontica (foarte larga)

5
PM cu radacina curba

6
Incisiv supranumerar si asocierea cu chist dentiger

7
Osteom central in mandibula

8
 raporturile radacinilor premolarilor si molarilor
superiori cu sinusurile maxilare. Pe radiografii se
poate aprecia grosimea si structura peretilor alveolo-
sinusali; astfel, uneori, cavitatile sinusale sunt
deosebit de extinse, trimitand diverticuli ce se
insinueaza intre radacinile dentare, separatia alveolo-
sinusala nefiind deci realizata decat de o coaja osoasa
subtire care coafeaza radacinile.
 De asemenea, se pot depista procese patologice
periapicale (granuloame, chiste, osteite) care diminua
mult grosimea si rezistenta peretilor alveolo-sinusali,
astfel incat acestia cedeaza usor la manoperele de
extractie, producandu-se deschiderea accidentala a
sinusurilor, impingerea radacinilor in cavitatea
sinusala, insamantari septice sinusale 9
CTBC - Relatie dintre sinusul maxilar si dinti

10
Dinte ectopic in sinusul maxilar stang

11
Parodontita apicala cronica la nivelul caninului
sup. stg. proiectata peste sinusul maxilar

12
 raporturile cu fose nazale ale dintilor frontali
superiori; se depisteaza, de asemenea, unele
procese patologice (chiste, osteite) care scad
rezistenta podelei maxilo-nazale;
 pozitia si raporturile molarului de minte
superior cu tuberozitatea precum si structura
osului la acest nivel, pentru evitarea unor
manevre care ar duce la fractura tuberozitara;
 raporturile cu gaura mentoniera si cu canalul
dentar in vederea extractiei premolarilor si
molarilor inferiori;

13
Retentie premolar 2 inferior stang in
pozitie orizontala

14
Retentie transversala a molarului de minte
inferior drept

15
Retentie orizontala a molarului de minte
inferior stang

16
 Extractia molarilor de minte inferiori

 radiografia trebuie considerata ca un examen de

rutina, indispensabil, atat atunci cand acestia sunt
deja erupti, cat, indeosebi, a celor in incluzie; astfel
radiografia ofera date hotaratoare pentru
desfasurarea tehnicii de odontectomie legate de :
- forma radacinii, orientarea sa si existenta eventuala
a unor radacini multiple
- felul incluziei submucoasa, intraosoasa, cu
aprecierea grosimii si densitatii stratului osos
acoperitor
17
 raporturile coroanei molarului de minte cu molarul al II-lea si
al radacinii cu ramul ascendent si unghiul mandibular;
 eventualele incluzii ectopice si heterotopice
 raporturile cu canalul dentar, respectiv cu pachetul vasculo-
nervos; sunt citate cazuri cand radacinile molarilor de minte
inclusi constituie un fel de inel prin care trece nervul alveolar
inferior, determinand dificultati in extractie si chiar ruperea
trunchiului nervos.

18
Parodontita apicala cronica in jurul unui
rest radicular

19
Controlul radiologic postextractional

20
 Radiografia postextractionala este
indicata pentru:
 depistarea si localizarea eventualelor fragmente de
radacina, in cazul fracturilor intraoperatorii, in
vederea continuarii extractiei;
 depistarea si localizarea resturilor radiculare, in raport
cu sinusurile maxilare in vederea stabilirii atitudinii
terapeutice: - fragment intraalveolar, fragment impins
sub mucoasa sinusala, fragment intracavitar sinusal;
 depistarea eventualelor eschile osoase rezultate din
fracturarea intraoperatorie a peretilor alveolari sau a
septurilor interradiculare;
21
 identificarea solutiilor de continuitate alveolosinusala
in deschidererile accidentale; acestea nu sunt
intotdeauna vizibile iar atunci radiografia nu le
deceleaza, semnele clinice orienteaza diagnosticul.
Bresele alveolosinusale pot fi vizualizate radiografic
prin introducerea unei sonde sau a unui stilet
butonat prin canalul alveolar aceasta tehnica trebuie
insa evitata in plagile foarte recente, deoarece ele se
pot inchide spontan prin organizarea chiagului, pe
cand explorarea instrumentala risca sa altereze
aceasta organizare si sa largeasca bresa, favorizand
instalarea unei comunicari buco-sinuzala definitive;
 descoperirea eventualor cavitati patologice
endoosoase (chisturi) in care pot fi impinse radacinile
dentare in timpul extractiei cu elevatorul;
22
Radiografie dupa 1 luna postoperator – linie fina de fractura
mandibular stg

23
Fractura iatrogena a mandibulei asociata cu extractia molarului
3

24
 urmarirea evolutiei plagii postextractionale; pe
radiografie se poate urmari estomparea marginilor
osoase si septurilor interalveolare – urmata de
procesul de restructurare osoasa care, radiologic
este completa dupa perioase lungi de timp, pana la
2 ani, si care, ca aspect caracteristic, prezinta
trabeculatie rejuvenilizata si o usoara denivelare a
marginii alveolare bine conturata; se pot de
asemenea depista eventualele complicatii si
cauzele lor: alveolita, osteomielita difuzata,
eschilele osoase sechestrate, corpi straini
intraalveolari

25
Chist radicular in jurul restului radicular
al PM I inferior stg.

26
Chist rezidual in locul PM I superior drept

27
Chist rezidual in locul PM I inferior drept
rest radicular pe cale de expulzare

28
Reosificarea patului alveolar la 3 luni dupa
extractia M I inferior drept

29
30
 Radiodiagnosticul corpilor straini
 Corpii straini pot ramane in grosimea tesuturilor dupa
 leziuni traumatice sau ca urmare a unor accidente
terapeutice (ace rupte in timpul injectiilor anestezice);
 -in timpul extractiilor, dinti sau fragmente dentare pot fi
impinse in partile moi sau in cavitati osoase (molarii de
minte inferiori in spatiul pterigomandibular, molarii de
minte superiori in spatiul pterigomaxilar, radacini
fracturate in sinusul maxilar, in cavitati chistice.
 In fracturile cominutive, mici eschile osoase pot fi
proiectate la distanta in partile moi, in lojile profunde ale
fetei.

31
Corp strain maxilar drept cu absenta dintilor 1-5

32
Femeie 54 ani cu corp strain fara acuze, radiografia evidentiaza imagini opace rotunde, pacienta anamnestic la 26 ani a suferit o plaga prin impuscare

33
Implanturi si reabilitarea chirurgicala a fracturilor condiliene bilaterale

34
35
Reabilitarea mandibulara cu piederea dintilor

36
 Depistarea corpilor straini este de obicei dificila clinic si poate fi
facuta numai in localizarile superficiale, accesibile palparii, sau
prin explorare cu stiletul de-a lungul traiectelor fistuloase pe care
corpii straini le intretin.
 Corpii straini profunzi nu pot fi descoperiti decat radiologic, iar
pentru inlaturarea lor se impune o localizare cat mai precisa, care
necesita, de regula, radiografii in mai multe incidente.
 Localizarea se va face tinand seama de planurile verticale si
orizontale ale fetei si in raport cu diferitele segmente osoase ale
scheletului facial, care vor fi luate drept repere fixe. De asemenea
se pot fixa tegumentar alice de Pb ca reper, fata de care se
stabileste pozitia si adancimea corpului strain. Totdeauna sunt
necesare doua incidente perpendiculare una pe alta. Mentionam
ca in traumatismele accidentale si indeosebi in accidentele de
circulatie pot fi proiectati in tesuturi o serie de corpi straini
radiotransparenti, invizibili radiologic, care pun probleme
deosebit de dificile pentru depistare si localizare.
37
 Incidentele radiologice pentru descoperirea
si localizarea corpilor straini
 Pentru descoperirea corpilor straini se
efectueaza acele incidente de ansamblu care
pot furniza date cat mai complete despre
regiunea interesata, despre forma, pozitia,
numarul si daca este posibil natura corpilor
straini, in functie de gradul de opacitate.
Aceste incidente sunt: mandibula defilata,
incidenta semiaxiala, incidente oblice, tangente si,
eventual, incidente adaptate ad-hoc de radiolog
pentru cazul in speta.
38
Corp strain radioopac in mandibula cu inflamatie cronica in jur, extractie recenta in aceasta zona
 

39
 Pentru localizare sunt necesare radiografii in
incidente tip, orientate dupa planurile de referinta
ale craniului, incidente care modifica cat mai putin
posibil raporturile reale prin proiectii geometrice.
Desi pe aceste incidente corpii straini se
examineaza mai greu din cauza unor eventuale
suprapuneri de elemente mai opace din vecinatate,
totusi ele sunt absolut necesare, deoarece
furnizeaza chirurgului o serie de date obiective,
care fac posibila lozalizarea milimetrica a corpului
interesat.
 Teleradiografiile de profil, de fata si axiala, in cazul
corpilor straini metalici, puternic radioopaci, corect
pozitionate, permit localizari precise in functie de
reperele osoase. 40
 In cazul corpilor semitransparenti sunt necesare
radiografii cu diferite gradatii de penetratie a
fasciculului de radiatii, cunoscut fiind faptul ca
razele prea penetrante pot sterge unele detalii; in
aceste cazuri sunt indicate indeosebi tomografiile.
 Se efectueaza tomografii cu planurile de sectiune
paralele la planurile de referinta ale craniului
(sagital, frontal, biauricular, orizontal Franckfurt),
notandu-se cu strictete adancimea planului de
sectiune masurata de la nivelul tegumentelor.

41
 Iata incidentele si reperele uzuale pentru diferitele
localizari ale corpilor straini ai regiunii buco-
maxilo-faciale:
 Pentru corpii straini din partile moi ale obrazului
se efectueaza radiografii ale partilor moi in
incidente perpendiculare una pe cealalta, strict
axiala si antero-posterioara, folosindu-se radiatii
moi. Precizarea sediului corpului strain va avea ca
repere:arcada zigomatica, marginea anterioara
aramului ascendent al mandibulei, arcade
dentare.

42
 Pentru regiunea comisurii labiale se indica
radiografii de profil cu gura larg deschisa spre a
degaja suprapunerea arcadelor dentare.
Radiografiile cu film dentar introdus in vestibul nu
furnizeaza indicatii suficiente asupra localizarii.
Cel mult, ele pot pune in evidenta prezenta
corpului strain.
 Pentru localizarea corpilor straini din planseul
bucal se vor efectua radiografii de planseu cu film
ocluzal, in incidenta axiala. Se va aprecia distanta
in raport cu fata interna a mandibulei si cu dintele
in dreptul caruia se afla.

43
 Pentru corpii straini din groapa zigomatica se indica
teleradiografii de fata, de profil si in special axiala. Se va
aprecia distanta de arcada zigomatica, de tuberozitate,
de fata interna a ramurii ascendente a mandibulei, de
apofiza coronoida, de condil.
 Corpii straini din spatiul laterofaringian si loja
parotidomaseterina se examineaza prin radiografii de
profil centrate pe hioid, radiografii de fata, fasciculul de
radiatii patrunzand prin gura larg deschisa, radiografii
axiale si radiografii tangentiale antero-posterioare.
 Se va stabili la ce distanta sunt de marginea anterioara si
posterioara a mandibulei, de unghiul mandibulei, de
mastoida, de apofiza stiloida, de arcada zigomatica, de
coloana cervicala.
44
 Coprii straini din regiunea sinuzala si
nazoetmoidala se examineaza prin teleradiografii
de fata, de profil, si axiale dar, in special, prin
tomografii. Ca repere sunt folosite oasele nazale,
vomerul, podeaua orbitei, apofiza ascendenta a
mandibulei.
 

45
 Localizarea acelor rupte

 in spatiul pterigomandibular – necesita radiografii

in incidenta laterala, antero-posterioara si axiala, iar
ca repere se iau marginea anterioara si posterioara a
ramurii ascendente, marginea bazilara si goniunul,
gatul condilului, apofiza coronoida, arcada
zigomatica si incizura sigmoida.
 In spatiul pteriogomaxilar radiografii in incidente:
laterala, axiala si antero-posterioara, precum si
tomografii, luandu-se ca repere tuberozitatea, arcada
zigomatica, apofiza pterigoidiana, baza condilului.

46
 a) b)

a) Ac rupt (si ace indicatoare)

b) CT ac rupt in spatiul
pterigomandibular 47
48