Subiectul 71.

Examinarea imagistica in afectiunile testiculare

A. Anatomie
1. Testiculul:
 glanda genitala masculina, organ pereche; indeplineste 2 functii:
- spermatogeneza – la nivelul tubilor seminiferi contorti
- functia endocrina – hormoni prosusi de celulele interstitiale ale parenchimului testicular
 de fiecare testicul este anexat epididimul – primul segment extratesticular al cailor spermatice
 dimensiuni: 10/5//5 mm la NN, 20/10/10 mm la puberate; 40-50/20-25/30 mm la adult
 situat in bursa scrotala, unde este mobil si poate fi palpat cu usurinta; mobilitatea lui diminueaza in cazul unor
aderente patologice; mobilitatea prea mare duce la torsionarea pediculului
 marginea postero-laterala vine in raport cu epididimul, care adera la testicul doar prin cap si coada; pe aceasta
margine se afla hilul testicular
 structura:
- tunica albuginee – invelis fibros rezistent care se reflecta si pe epididim; la nivelul marginii posterioare a
testiculului prezinta o portiune ingrosata = mediastinul testiculului
- stroma conjunctiva – formeaza septuri ce pornesc de la albuginee si strabat parenchimul, delimitand lobulii
testiculari; septurile contin vase sangvine
- parenchimul testiculului – format din 200-300 de lobuli conici sau piramidali
- tubii seminiferi contorti – conducte sinuoase in care se desfasoasa spermatogeneza, in numar de 1-3/lobul;
acestia se anastomozeaza formand 20-30 tubi seminiferi drepti (de aici nu se mai desfosara
spermatogeneza); tubii drepti se anastomozeaza la nivelul madiastinului formand rete testis; din rete testis
pornesc ductele eferente
- tesutul conjunctiv interstitial – situat intre tubii seminiferi contori; contine celulele Leydig si Sertoli care
secreta hormoni si se afla in stransa legatura cu capilarele
 arterele: artera testiculara (ramura din aorta abdominala), artera ductului deferent (ramura din artera ombilicala
sau vezicala inferioara) si artera cremasterica (ramura din epigastrica inferioara)
 venele: grupul anterior formeaza plexul pampiniform din care rezulta vena testiculara – aceasta se varsa in VCI pe
dreapta si in v. renala pe stanga; grupul posterior aduna sangele din corpul si coada epididimului si se varsa in v.
epigastrica inferioara;
 limfaticele strabat mediastinul, urca pe traiectul funiculului spermatic si se termina in gl lombo-aortici
 nervii insotesc artera testiculara formand plexul testicular
2. Epididimul
 capul – portiunea cea mai voluminoasa si rotunjita, care adera la extremitatea superioara a testiculului prin
intermediul ligam epididimar superior
 corpul este prismatic tringhiular, este arcuit peste marginea postero-laterala a testiculului; fata mediala a corpului
are raporturi cu vasele testiculare
 coada – adera la extemitatea inferioara a testiculului prin intermediul ligam epididimar inferior si se continua,
fara nici o demarcatie, cu ductul deferent.
3. Apendicele testiculare:
 apendicele testiculului (hidatida sesila Morgagni) – vezicula foarte mica, fara pedicul, atasata de capul
epididimului sau extremitatea superioara a testiculului; este un rest din ductul paramezonefric Muller;
 apendicele epididimului (hidatida pediculata Morgagni) – vazicula de 2-10 mm atasata printr-un pedicul de capul
epididimului; este un rest din ductul mezonefric Wolff;
 paradidimul (organul Giraldes) – formatiune foarte mica atasata funiculului spermatic, imediat deasupra capului
epididimului; format din canalicule si vezicule, fiind un rest al tubilor mezonefrici;
 canaliculele aberante ale epididimului – canalicule intortocheate, subtiri, terminate in fund de sac ce se varsa in
ductul epididimar; resturi ale canaliculelor mezonefice caudale.
4. Caile spermatice
- intratesticulare: tubii seminiferi drepti si rete testis;
- extratesticulare:
 ductele eferente ale testiculului – in numar de 15-20, formeaza impreuna cu ductul epididimar capul epididimului

1
 ductul epididimar – conduct foarte sinuos si incolacit (daca s-ar desfasura ar avea 6-7 m); continua primul duct
eferent, celelalte varsandu-se in acesta; impreuna formeaza capul epdd
 ductul deferent – conduct lung de 50 cm si gros de 2 mm, care pleaca de la coada epdd (de unde continua ductul
epdd) si se termina la baza prostatei, unde se uneste cu ductul excretor al veziculei seminale, pentru a forma
ductul ejaculator
 ductul ejaculator – ia nastere deasupra bazei prostatei, apoi strabate prostata oblic de sus in jos, din lateral spre
medial si din posterior in anterior si se deschide in uretra prostatica .
5. Funiculul spermatic:
 se intinde de la capul epdd la inelul inghinal profund; rol de a suspenda testiculul
 a aparut ca si consectinta a coborarii testiculului din regiunea lombara intraabdominala prin canalul inghinal in
bursa sctotala
 este invelit in trei tunici care sunt dependinte ale peretelui abdominal si se continua la nivelul scrotului:
- fascia spermatica externa – provine din fascia de invelis superficiala si din aponevroza m oblic extern;
- muschiul cremaster – provine din m oblic intern si transver abdominal
- fascia cremasterica – tesut conjunctiv
- fascia spermatica interna – continua fascia transversalis de la nivelul orificiului inghinal profund
 contine : ductul deferent, arterele testiculara, cremasterica si a ductului deferent, venele, limfaticele si nervii.
6. Bursa scrotala
 sac median situat in partea anterioara a perineului, sub radacina penisului
 contine testiculul, epdd si portiunea initiala a funiculului spermatic
 pe linia mediana se observa rafeul scrotal, dispus sagital, care se continua posterior cu rafeul perineului si anterior
cu rafeul penian; este format din toate tunicile scrotului, inafara de piele;
 este format din 7 tunici concentrice, care se continua pe de o parte cu planurile peretelui anterior al abdomenului
si cu invelisurile funiculului spermatic, iar pe de alta parte cu planurile perineului si cu invelisurile penisului:
- pielea
- tumica dartos
- fascia spermatica externa
- fascia cremasterica
- muschiul cremaster
- fascia spermatica interna
- tunica vaginala este seroasa care acopera testiculul si epdd; este o dependinta a peritoneului care a fost
antrenata de testicul in timpul coborarii sale in scrot – intre peritoneul abdominal si tunica vaginala se
creeaza un conduct, care in portiunea din canalul inghinal se resoarbe dupa nastere, inchizand comunicarea
dintre peritoneu si scrot; persistenta acestuia constituie o cale de herniere a anselor intestinale; tunica
vaginala are o foita parietala si una viscerala, intre care exista o pelicula fina de lichid.
B. Tehnici de examinare:
- radiodiagnostic clasic – nu se aplică
- radiodiagnostic intervenţional – deferento-veziculografia (canulare intraoperatorie a ductului deferent –
doar în situaţii particulare)
- medicina nucleară – puţin operantă, doar pentru diferenţierea orhită/torsiune
- ultrasonografia – metoda imagistică de elecţie
- CT + RM – indicaţii limitate, specifice
1. Ultrasonografia
1. Aparatura: transductor linear 7,5 – 10 MHz
2. Modalităţi: bidimensional + Doppler color/pulsat
3. Tehnica de examinare
- pacientul: decubit dorsal, expunerea scrotului
- secţiuni sagitale, transversale prin fiecare testicul şi transversală prin rafeul median
- evaluare bidimensională adesea suficientă
- Doppler obligator în sindromul de scrot acut
4. Anatomie US normala:
- straturile scrotului nu pot fi identificate separat; grosimea normala a peretelui scrotal maxim 6 mm
2
- peritesticular exista o lama fina de lichid in spatiul vaginal
- apendicele testicular poate aprea la 1/3 din barbati si poate fi vizualizat atunci cand coexista cu hidrocel
- la periferie testiculul este delimitat de o linie ecogena – albugineea
- parenchimul testicular este omogen
- mediastinul testicular apare ca o linie hiperecogena situata pe versantul posterior al testiculului, daca aceasta este
examinat in sectiune longitudinala sau ca o incizura triunghiulara hiperecogena in sectiune transversala
- artera transtesticulara poate apare ca o banda transonica ce strabate parenchimul testicular, cu semnal Doppler;
vizualizata in 10-20% din cazuri;
- rete testis – plaja hipoecogena localizata in vacinatatea mediastinului
- capul epididimului localizat la polul sup testicular, diametrul maxim 1,5 cm
- corpul si coada epdd sunt omogene, hipoecogene fata de testicul, grosimea maxima a corpului 3 mm; vizualizate
in general cand coexista hidrocel
5. Indicaţiile explorării ecografice a scrotului:
- scrotul acut (orhită/torsiune)
- tumefiere scrotală cronică (starea test. în hidrocel)
- sdr. de masa tumorală scrotală (intratest = suspect mal., extratest = benignă)
- traumatisme (dg. fractură test. + evoluţie)
- criptorhidie (localizarea + morfologia test. ectopic)
- infertilitate masculină (varicocel / tu cu celule secretante)
- meta/secreţie hormonală anormală cu origine necunoscută – se caută sursa tumorală intratesticulară
- screening la pacienţi cu risc crescut – seminom contralat., criptorhidie, limfom, microlitiaza. Eco poate detecta
tumori impalpabile, clinic.
2. Rolul CT:
- avantaj – detectează calcificări
- utilitate maximă în evaluarea limfadenopatiilor retroperitoneale asociate tumorilor testiculare
- utilă în detectarea poziţiei testiculelor ectopice şi a tumorilor în testicule ectopice
- de utilizat pentru evaluarea test. ectopic doar la eşec US
3. Rolul RM:
- avantaj – detectează hemoragia
- oferă aceleaşi informaţii ca şi US (dar la preţ mult mai mare şi în condiţii de accesibilitate limitată)
- utilă în detectarea ectopiei testiculare şi a tumorilor în testicul ectopic
- test ectopic – hipo T1 şi hiper T2
- utilă în caracterizarea tipurilor tumorale.
- poate fi mai bună decat eco în diagnosticul tumorilor infiltrative testiculare
- este însă incapabilă sa diferenţieze natura benignă de cea malignă a unei tumori.
- Anatomia normala IRM:
- Parenchimul testicular - semnal omogen izoT1, hiperT2 fata de muschi
- Tunica albuginee in hiposemnal T1/T2
- Mediastinul – banda in hipoT2 pe fata posterioara a testiculului
- Epididimul – hipo/izoT1 si hipoT2 fata de testicul, cu semnal usor heterogen
- T1 postcontrast : epididimul in hipersemnal fata de testicul

I. Anomalii congenitale
o Hipoplazia
o Agenezia
o Duplicatia
o Criptorhidia
Criptorhidia
Definitie: Situatia in care testiculul nu se gaseste in bursa scrotala, dar este regasit pe traiectul normal de
coborare al testiculului din abdomen. Ectopie = situatia in care testiculul nu se gaseste nici in bursa, nici pe traiectul
normal de coborare, ci are alta localizare.
- de obicei unilaterala, bilaterala in 20% din cazuri
- incidenta crescuta la prematuri
- 80% se gasesc in canalul inghinal; un numar mare din ele coboara spontan in primul an de viata
3
- testiculul necoborat pana la 2 ani are risc crescut de fibroza, infertilitate si malignizare > tratament chirurgical
intre primul si al doilea an de viata
- testiculul din canalul inginal este mic, alungit, hipovascularizat, hipoecogen fata de cel cotralateral
- testiculul intraabdominal poate fi individualizat ecografic mai greu, uneori este juxtavazical; CT si IRM au
performante superioare
- CT: dimensiuni reduse fata de celalalt (hipoperfuzie); cel abdominal trebuie diferentiat de ggl, anse sau structuri
vasculare
- IRM: hiposemnal T1, izo/hiperT2; poate fi individualizat mai usor dupa mediastinul in hipoT2; testiculul
necoborat poate apare in hipoT2 cand exista fibroza
- Un testicul necoborat cu dimensiuni mai mari de 2 cm sau cu structura heterogena este suspect de malignizare
Hernia inghino-scrotala
- determina tumefierea, uneori sub tensiune, a bursei scrotale
- ecografic in interiorul bursei se evidentiaza imagini de anse intestinale
- intotdeauna masa herniara este insotita de hidrocel
- testiculul este dislocat inferior si posterior de catre masa herniara

II. Calcificari
- epididimare – sugereaza cu mare probabilitate un proces inlamator cronic specific (TBC) sau nespecific
(epididimita cronica).
- testiculare – in tumori, tuberculoza, modificari inflamatorii cronice focale sau modificari ischemice
- microlitiaza testiculara – multiple focare hiperecogene, punctiforme, cu con de umbra, dispersate in intreg
parenchimul testicular, uni sau bilateral; se asociaza frecvent cu criptorhidia, hipofertilitatea, disgenezia
gonadala, procesele testiculare maligne;
- calculii scrotali – in urma torsiunii apendicelui testicular sau in urma unor fenomene inflamatorii cronice; tipic,
calculul scrotal apare sub forma unui focar hiperecogen, cu con de umbra, care se poate misca liber in hidrocelul
de acompaniament.

III. Acumulari lichidiene

- Chistul epididimar – reprezinta dilatatie a tubulilor, pot fi multiple, localizate oriunde in epdd, mai frecvent la
nivelul capului, cu dimensiuni mici, continut lichidian clar transonic, perete subtire, necaptant la CT/RM,
hiposemnal T1, hipersemnal T2;
- Spermatocelul – reprezinta chisturi de retentie la nivelul capului epdd; poate fi multiploculat; are dimensiuni usor
mai mari, septuri groase, lichidul contine celule spermatice si proteine, deci are ecogenitate mai mare si semnal
variabil la RM;
- Chistul testicular – leziune rara, de obicei solitara si asimptomatica; poate fi idiopatic, inflamator, postraumatic;
cu dimensiuni milimetrice, frecvent localizat in adiacenta rete testis, dar poate fi si periferic (chist de albuginee)
- Epidermoidul este o leziune solitara chistica rara a testiculului, ce poate fi neoplazica in 1% din cazuri; nu este
posibila diferentierea fata de alte tumori germinale si de aceea este rezecat.
- Chistul de cordon spermatic apare pe traiectul ductului deferent, are aspect moniliform, localizat la distanta de
testicul si epdd
- Hidrocelul
o acumulare fluida la nivelul spatiului vaginal;
o poate fi primar sau secundar (tumori, ischemie, compresie venoasa, inflamatie)
o poate reprezenta prima manifestare a cancerului testicular
o de obicei are aspect omogen, transonic; uneori exista septuri fine in interior la cele cu evolutie
indelungata
o cresterea ecogenitatii si neomogenitatea semnifica aparitia de complicatii (infectie sau hemoragie)
o rolul ecografiei este de a evalua starea testiculului care nu mai poate fi palpat.

IV. Traumatisme
- Hematocelul – acumularea de sange in spatiul vaginal; aspectul eco este varabil in timp: in primele 24 h este
aproape transonic; ulterior devine hipoecogen cu aspect pseudoparenchimatos; la peste 72 h transonic; in colectia
lichidiana scrotala persista multiple septuri groase si nevascularizate; semnal RM variabil in functie de vechime

4
- Hematomul intratesticular – greu de diferentiat fata de tumori: nodul hipoecogen in parenchimul testicular care
deformeaza conturul testiculului, dar nu are semnal Doppler – se recomanda reevaluare eco dupa 3-6 sapt;
hematomul isi reduce dimensiunile si isi modifica aspectul; hipersemnal T1, semnal variabil in T2;
- Fractura testiculara – testiculul este divizat prin linii hipoecogene anfractuoase si hematocel asociat; semnalul
Doppler stabileste viabilitatea fiecarui fragment de parenchim; la RM intreruperea hiposemnalului normal in T2 a
albugineei
- Contuzia – poate apare in absenta hemoragiei focale – in hiposemnla T2 si scaderea gadofiliei in zona respectiva.

V. Inflamatii
- Erizipelul scrotal – ingrosarea invelisurilor scrotale, care au aspect stratificat
- Orhiepididimita acuta
o clinic: bursa tumefiata, congestionata, sensibila la palpare, asociata cu febra si durere
o majoritatea sunt epididimite acute izolate; 20% sunt asociate cu orhita; cu exceptia orhitei din oreion, orhita
izolata este rara
o epididimul are dimensiuni crescute, structura neomogena, aspect patat; hipersemnal T1, semnal variabil T2,
gadofilie heterogena
o testiculul – dimensiuni crescute, hipoecogen comparativ cu cel contralateral, cu semnal Doppler accentuat,
semn al congestiei inflamatorii; la RM hiposemnal T2, ingrosarea septurilor testiculare (dg dif cu
neoplazia, unde nu se mai diferentiaza septurile); gadofilie intensa
o se asociaza edem si la nivelul cordonului spermatic cu cresterea vascularizatiei (dg dif cu torsiunea)
o hidrocel in cantitate moderata
- Orhita focala – arii nodulare sau piramidale hipoecogene in parenchimul testicular, vasele testiculare nu sunt
deviate; se recomanda reevaluare – pot regresa sub tratament antibiotic sau pot abceda
- Abcesul testicular – zona hipoecogena, imprecis delimitata, neomogena cu arii lichidiene si detritusuri nectotice
in interior, localizata in testicul si/sau epdd; se asociaza cu piocel – transormarea purulenta a unui hidrocel: lichid
cu aspect neomogen, hipoecogen, cu detrituri in interior, uneori cu aspect sedimentat
- Orhiepididimita cronica
o Intotdeauna se insoteste de hidrocel
o Testicul si epdd cu suprafata neregulata, structura granulara, testicul cu dimensiuni reduse si epdd cu
dimensiuni crescute;
o Tunica vaginala ingrosata neuniform, uneori cu calcificari, mai ales la nivelul epdd
o Calculii scrotali pot fi observati la unii pacienti.
- Orhiepididimita tuberculoasa
- Poate imita orice suferinta scrotala, inclusiv tumorile
- Granuloamele tuberculoase – calcificari centrate de un vas de sange sau noduli hipoecogeni multipli traversati de
vase nedeviate
- Cel mai frecvent apar mase hipoecogene epdd sau macrocalficari la acest nivel.
- Orhita sifilitica difuza – parenchimul testicular devine mai ecogen datorita fibrozei interstitiale; goma luetica este
hipoecogena, cu textura parenchimatoasa, necesita dg dif cu tumorile.

VI. Leziuni vasculare

Torsiunea de testicul
- in cea acuta se efectueaza ecografie: testicul cu dimensiuni crescute, sensibil, hipoecogen, epdd gros, absenta
semnalului Doppler in parenchimul testicular
- in torsiunea precoce sau incompleta, fluxul arterial poate fi prezent si se constata doar lipsa fluxului venos:
oprirea fluxului arterial necesita o torsiune de cel putin 360°, iar cel venos de doar 180°
- prezenta fluxului arterial la periferia testiculului nu exclude torsiunea, sangele provenind din colateralele de la
suprafata testiculului
- timpul util pentru recuperarea chir (detorsionare) a testiculului este de 8 ore
- torsiunea apendicelui testicular poate da tabloul clinic al celei de testicul, dar ecografic testiculul are aspect
normal, apare hidrocelul si apendicele testicular este marit de volum
- in torsiunea subacuta (12 h) de testicul se poate efectua IRM pentru dg dif cu orhiepididimita:
o cordon spermatic cu dimensiuni crescute, cu flux redus

5
 o testicul cu dimensiuni reduse, semnal redus difuz
o usoara ingrosare a albugineei si epdd
o focare de hemoragie (hipersemnal T1) in testicul
o deformarea pediculului testicular „in limba de clopot”
o hematocel asociat
o semn specific de dg: aspect spiralat al cordonului spermatic cu o zona de hiposemnal T2 la punctul de
maxima torsiune
- Torsiunea testiculara veche determina atrofia ischemica a testiculului: testicul cu dimensiuni reduse,
avascular, hipoecogen, inconjurat de un halou hiperecogen
- Infarctele testiculare segmentare apar postraumatic sau la pacientii cu suferinte emboligene (endocardita,
septicemie, poliarterita nodoasa); in stadiul acut apar zone hipoecogene triunghiulare, cu varful la mediastin si
baza la periferie, avasculare; in stadiul cronic apare ca o banda hiperecogena ce uneste mediastinul cu albugineea,
testiculul are dimensiuni mai mici.
Varicocelul
- dilatarea varicoasa a venelor scrotului, in special a plexului pampiniform
- poate apare la tinerii care fac eforturi fizice mari, mai frecvent la nivelul bursei stangi, sau secundar datorita unor
compresiuni sau tromboze venoase in amonte (ex. tumorile renale)
- aspect de structuri serpiginoase, tubulare, multiple, localizate mai ales la nivelul fetei posterioare a testiculului si
urca de-a lungul funiculului spermatic in canalul inghinal
- criterii pentru varicocel minor: diametrul unei vene in repaos peste 5 mm sau daca diam creste cu peste 1 mm in
timpul manevrei Valsalva
- varicocelul este evidentiat mai usor daca pacientul este examinat in ortostatism
- fluxul in dilatatiile varicoase poate fi lent sau, mai rar, accelerat
- ecografia este utila si pentru monitorizarea dupa scleroterapie

VII. Tumori
- riscul de aparitie a unei tumori testiculare este crescut la pacientii cu criptorhidie (operata sau nu), la pacientii
care au suferit orhiectomie unilaterala pentru tumora testiculara; la aceste grupe de pacienti este necesar
screeningul
- doar 5% din tumorile testiculare sunt benigne; din acestea 90% sunt non-germinale
- neoplasmele maligne sunt:
o 95% cu celule germinale - seminoame (40%); non-seminoame (60%): carcinom embrionar, teratom,
teratocarcinom, carcinoame mixte, si coriocarcinom (rar)
o 5% non-germinale: stromale (din cel Sertoli, Leydig) sau mezenchimale
- majoritatea pacientilor cu tumori germinale non-seminomatoase au intre 15-15 ani, iar cei cu seminoame intre 25-
35 de ani; tumorile pot apare si la copiii de 5-10 ani
- indiferent se substratul histologic, ecografic apare un nodul hipoecogen intraparenchimatos, fara capsula proprie,
hipervascularizat, cu vase anarhice, inconjurat de o lama de parenchim normal > aspect de ‚galbenus de ou”.
- Orice nodul parenchimatos hipoecogen este considerat malign pana la proba contrarie; nu exista aspecte
patognomonice sugestive pentru histologia tumorilor testiculare
- Structurile extratesticulare (epdd, invelisuri scrotale) prezinta extrem de rar tumori proprii; leziunile scrotale
extratesticulare au sanse minime de a fi maligne
- Tumora este diagnosticata prin palpare, markeri tumorali (LDH, AFP si beta-hCG) si eco; IRM se poate folosi in
cazurile echivoce; stadializarea tumorii primare (T) se face intraoperator (la orhiectomie), iar stadializarea NM se
face cu ajutorul CT (care se foloseste si la controlul posttratament)
- Seminomul se trateaza prin orhiectomie, cu sau fara radio si chimioterapie postop pentru ggl in fct de stadiu;
- Tumorile non-seminomatoase se trateaza prin orhiectomie si disectie ganglionara retroperitoneala la pacientii cu
risc crescut, cu sau fara chimioterapie.
- Tumora evolueaza prin invazie directa si metastaze limfatice si hemoatogene; tumorile germinale metastazeaza
mai intai limfatic la nivelul ggl lombo-aortici de la nivelul hilurilor renale si apoi descendent pana la bifurcatia
aortei; ggl pelvini sugereaza infiltrarea epdd sau cordonului spermatic, iar cei inghinali infiltrarea pielii scrotului;
metastazele la distanta apar in plaman, ficat, os, creier;
Stadializarea TNM a carcinomului testicular
 T - Tumora primara
6
  Tx - t primara nu poate fi evaluata sau nu s-a efectuat orhiectomie
 T0 - nu se evidentiaza tumora primara
 Tis - carcinom in situ (neoplazie germinala intratubulara)
 T1 - t limitata la testicul si epdd fara invazie vasculara sau limfatica; poate invada tunica albuginee dar nu
tunica vaginala
 T2 - t limitata la testicul si epdd cu invazie vasculara sau limfatica; extensie prin tunica albuginee cu
interesarea tunicii vaginale
 T3 - t invadeaza cordonul spermatic cu sau fara invazie vasculara sau limfatica
 T4 - t invadeaza scrotul cu sau fara invazie vasculara sau limfatica
 N - Ganglionii limfatici
 N1 – adenopatie mai mare de 2 cm (diametrul maxim) sau multiple adp mai mici de 2 cm diametrul
maxim (periaortico-cavi si de-a lungul venei spermatice)
 N2 – adenopatie cu diam maxim intre 2 si 5 cm sau multiple adp >2 cm dar <5 cm
 N3 – adenopatie mai mare de 5 cm
 M – Metastaze la distanta
 M1 – metastaze ganglionare non-regionale (ex. adp supraclaviculara) sau metastaze pulmonare
 M2 – metastaze viscerale extrapulmonare (ficat, os, creier)
 S - Markerii tumoriali serici
 S1 – LDH<1,5×N, AFP<1000ng/ml; hCG<5000mlU/ml
 S2 – LDH 1,5-10×N, AFP 1000-10000 ng/ml, hCG 5000-50000 mlU/ml
 S3 – LDH>10×N, AFP >10000 ng/ml, hCG>50000mlU/ml
Seminoamele
- bine delimitate, hipoecogene, cu vascularizatie anarhica, uneori cu microcalcificari in interior; cele de
dimensiuni mari pot avea necroza centrala
- la CT: omogene, hipodense spontan, hipovasculare, uneori lobulate
- la IRM: izosemnal T1, hiposemnal T2, hipocaptante fata de restul parenchimului testicular;
administrarea de contrast creste detectia tumorii si a extensiei ei la nivelul albugineei
Non-seminoamele
- sunt mai slab delimitate, mai heterogene cu necroza si hemoragie in interior
- asociaza adenopatii neomogene
Carcinomul embrionar
- aproape izoecogene cu parenchimul testicular
- aspect aparte este cel de calcificare intratesticulara inconjurata de o lama subtire hipoecogena tumorala
Teratoamele
- structura mixta, cu arii chistice lichidiene intr-o formatiune mixta hiper si hipoecogena,
hipervascularizata, asemanatoare cu un ”fagure de miere”
Chistul epidermoid – bine delimitate, rotunde, cu perete uneori calcificat
Limfomul si leucemia – determina mase focale sau infiltrare difuza, cu aspect hipoecogen, omogen; la IRM in
hiposemnal T2; adenopatii omogene asociate
Metastazele – de la plaman, melanom malign, rinichi, prostata, colon