Tuseu rectal

Examinarea rectala se realizeaza prin tuseul (tactul) rectal, metoda de

explorare clinica ce consta in introducerea indexului prin orificiul anal in
rect, dupa obtinerea relaxarii aparatului sfincterian in scopul palparii
peretilor rectali, a mucoasei rectale si a unora din formatiunile anatomice
invecinate.
-Tuseul rectal este o manevra delicata, care necesita explicatii atente si
comportament adecvat, calm, pentru a fi acceptat de pacient; miscarea
degetului explorator trebuie sa fie realizata cu blandete, lent, pentru a nu
cauza senzatie dureroasa.
ETAPELE REAZLIZARII UNUI TUSEU RECTAL:
1.pozitionarea:in ortostatism cu coatele sprijinite pe masa
examinatorie,genopectorala,decubit lateral,poz ginecologica
2.Inspectia regiunii anale,perianale si perineale:se pot detecta eventualele patologii de la
acest
nivel(hemoroizi externi,carcinom anal,fisuri anale,fistule perineale,abcese
perianale,perineale,chist
pilonidal,sancru luetc etc
3.Introducerea degetului examinator:-indexul,protejat cu manusa chirurgicala,bine lubrifiat
cu
vaselina.Se roga pacientul sa sream pentru relaxarea sfincterului,dupa care se avanseaza in
canalul
anal.Manevra poate fi neplacuta,dar nu trebuie sa fie dureroasa.
4.Estimarea tonusului sfinterului anal
-tonus scazut,in boli neurologice care poate afecta sfinterul urinar si detrosul
-tonusul crescut,in afectiuni loco regionale inflamatorii,fistule anale,fistule rectal,hemoroizi
5.Palparea canalului anal:pe toata circumferinta
6.Palparea glandelor Cowper:-cu degetul introdus in rect(prima falanga)in timp ce cu policele
se
palpeaza zona perianala corespunzatoare indexului,se vor simti numai daca sunt inflamate.
7.Palparea uretrei perineale:uretrite,calculi,abcese periuretrale,tumori
8.Examenul ampulei rectale:dupa depasirea canalului anal urmeaza ampula rectala care
trebuie
examinata 360 Ampula rectala poate fi goala,sau ocupata de fecaloame(diag.diferential cu
tu.rectale)
sau tumorile rectale.
9.Palparea fundului de sac Douglas: poate fi dureroasa in caz de peritonita sau se poate
decela o
nodozitate dura in metastazele peritoneale
10.Examinarea prostatei:trebuie efectuat sistematic pe toata suprafata.
Se evalueaza:marimea,consistenta,suprafata,mobilitatea,sensibilitatea
Prostata normala:Marime: 3/3 cm marimea unei castane,volum 15 g,cu baza orientata
sup.,apexul inf.,2
lobi laterali demarcati de un sant median.Suprafata:neteda,uniforma.Consistenta normala
similara cu
eminenta tenara contractata(policele in opozitie cu degetul mic).Mobila nu adera de planurile
adiacente.Nu
1

este sensibila/dureroasa.
Modificari de consistenta:-consistenta moale:lipsa contactelor sexuale
-consitenta crescuta: HBP
-consitenta indurata:prostatita cr.
- consitenta pietrioasa:cancerul avansat
Plaparea unor noduli cu consitenta dura, sunt suspecti de cancer prostatic.(efectuare
PSA,PBP)
Sensibilitate crescuta,prostata dureroasa pledeaza pt.o prostatita ac

Tuseul vaginal, examen practicat de un ginecolog sau de un generalist, este efectuat cu

ajutorul a doua degete, indexul si mijlociul, acoperite cu o manusa lubrifiata. Asociat palparii
abdominale, tuseul vaginal permite examinarea colului uterin, a uterului si anexelor sale
(trompe, ovare). Un tuseu vaginal permite, de asemenea, sa se depisteze o anomalie de
pozitie sau o crestere a dimensiuni lor uterului, prezenta unei mase pe uter, pe ovare sau pe
trompele uterine (fibrom uterin, chist al ovarului sau piosalpinx, adica prezenta puroiului in
trompe), o crestere a volumului sau o anomalie a consistentei colului uterin (cancer)
PUNCTIA SUPRAPUBIANA
Definitie: manevra de golire a vezicii urinare cu ajutorul unei sonde.
Sonda:
- tub din cauciuc, metal sau material plastic,
- prevazut cu un varf de forma cilindrica tronconica, in continuarea corpului sondei sau uor
indoit, cu unul sau mai multe orificii laterale,
- pavilion in forma de palnie, mai gros decat corpul, avand inscris pe el numarul sondei (la
sondele Foley este inscrisa i capacitatea balonetului).
Obiective:
- drenajul de urgenta al urinii ce retentioneaza in vezica;
- ameliorarea functiei renale in cazul unei insuficiente cronice generate de un obstacol
subvezical ce nu se poate indeparta pana la reechilibrarea biologica a bolnavului;
- prevenirea aparitiei de glob vezical postoperator, cu efecte negative locale i generale.
Indicatii:
- retentii acute de urina;
- interventii chirurgicale in micul bazin sau pe organele genitale feminine;
- explorari endoscopice ale uretrei, vezicii i ureterelor.
Contraindicatii:
- infectii acute ale uretrei (risc de insamantare a VU);
- ruptura traumatica a uretrei (creare de cai false, agravare a hematomului perineal);
- stricturi uretrale stranse (cateterizare cu bujii filiforme sau cistostomie temporara).
Principii:
- respectare a regulilor de asepsie i antisepsie;
2

- selectare a tipului de sonda i a grosimii ei in functie de uretra ce trebuie cateterizata;

- manevra blanda de introducere a sondei;
- golire lenta a vezicii, cu pensare a sondei pentru 1-2 minute dupa evacuarea a 150-200 ml
urina (risc de hemoragie ex vaquo);
- fixare a sondei a demeure (umflarea balonaului sondei Foley).

Materiale necesare:
- sonde uretrale sterile de diverse tipuri i dimensiuni (Nlaton, Foley, Thieman);
- manui sterile pentru cel care sondeaza;
- comprese sterile, solutii antiseptice slabe (apa oxigenata, cloramina, permanganat de
potasiu, etc.) pentru dezinfectia glandului i a vulvei;
- ulei de parafina sau glicerina sterile (lubrefiere a sondei);
- vase sterile pentru colectarea urinii (tavite renale, urinare, pungi din plastic);
- seringa i apa distilata pentru controlul permeabilitatii sondei, aspirarea microcheagurilor
din vezica i pentru umplerea balonetului sondei Foley;
- beniqu-uri (dilatare a uretrelor la stricturatii varstnici).

Tehnica sondajului vezical:

a) La barbat (lungime mai mare a uretrei; prezenta celor 2 curburi sagitale, prima convexa
anterior la nivelul uretrei peniene, cea de a doua convexa posterior la zona de trecere dintre
uretra membranoasa i uretra peniana bulbul uretrei; prezenta a prostatei):
- bolnav aezat in decubit dorsal; medicul la dreapta bolnavului;
- spalare a glandului i preputului cu apa i sapun;
- decalotare a glandului, cu prindere intre police i primele 2 degete; dezinfectare a glandului
i a meatului uretral;
- lubrefiere a sondei tinute in mana dreapta;
- introducere a sondei cu blandete pana se trece de valvula Gurin, apoi sub actiunea de
uoara tractionare a penisului spre zenit, urmata de actiunea de basculare a penisului intre
coapse;
- daca sonda nu progreseaza, se retrage 2-3 cm i se impinge din nou, cu micari fine in sens
axial i circular;
- in caz de retentie urinara repetata sau modificare a calitatii urinii (hematurie, piurie, etc.)
se impune lasarea sondei pe loc (a demeure, indwelling catheter) umplere a balonaului
sau fixare cu benzi adezive trecute intre sonda i penis (2 benzi longitudinale i 2 benzi
circulare), cu ataare la un recipient de colectare a urinii.
b) La femeie (uretra mai scurta: 5-7 cm; fara curburi):
- bolnava aezata pe masa ginecologica sau in pat pe plosca;
- departare a labiilor cu degetele mainii stangi, dezinfectare, uscare cu compresa sterila;
- introducere a sondei cu blandete in uretra.
ncidente i accidente:
- lipsa de progresie a sondei (strictura uretrala, creare de cale falsa) retragere a sodei,
reluare a manevrei cu alta sonda, cateterizare instrumentara (beniqu), punctie
suprapubiana;
3

- absenta scurgerii urinare dupa intrarea in vezica (cheaguri care au astupat orificiile sondei)
spalare aspirare cu seringa Guyon;
- sangerare uretrala (creare de cale falsa), hemoragie ex vaquo;
- frisoane i ascensiune termica (bacteriemie produsa prin efractii mucoase).

MICTIUNEA
Emisie naturala a urinei prin evacuarea din vezica urinara.
Numarul de mictiuni depinde de cantitatea de urina emisa si de capacitatea fiziologica a
vezicii subiectului. Acest numar variaza de la 0 la 1 in timpul noptii, de la 4 la 5 in timpul
zilei. Durerile la mictiune pot dezvalui o infectie urinarasi necesita deci un examen
citobacteriologic al urinei.
Mictiunea se realizeaza sub dependenta unui mecanism neurologic care poate fi controlat in
mod voluntar.
tulburari ale mictiunii
- Disuria este o dificultate in a evacua vezica. Ea este consecutiva unui adenom de prostata,
unei ingustari a uretrei sau unei contractii insuficiente a muschiului vezical.
- Enurezia este o emisie de urina, involuntara si inconstienta, in general nocturna, la un copil
care a depasit varsta deprinderii curateniei (intre 2 si 4 ani). Ea poarte fi cauzata de o
imaturitate neurologica a vezicii. Unii specialisti o atribuie unei cauze hormonale sau
psihosomatice.
- Imperiozitatea mictionala se traduce printr-o incapacitate de a retine urina. Ea releva o
iritatie a vezicii.
- incontinenta urinara poate fi totala sau partiala (de cele mai multe ori sub forma
unei incontinente urinare de efort). Ea este cauzata de o deficienta a sfincterului uretrei.
- polakiuria se caracterizeaza prin mictiuni frecvente, survenind ziua sau noaptea. Ea traduce
o iritatie a vezicii(adenom de prostata, cistita, calcul al vezicii) sau o diminuare a capacitatii
sale.

CAteterismul uv
Cateterismul uretro-vezical const n introducerea prin uretr, n vezica urinar, a unei bujii
(sonde pline, fr lumen) sau a unui aparat optic (cistoscop, etc.) n scop diagnostic sau
terapeutic. Sondajul vezical are urmtoarele indicaii: 1. Retenia de urin (acut sau cronic)
din : adenomul periuretral, cancerul prostatei sau al vezicii urinare, polipaza uretro vezical ,
stricturii uretrale. 2. Intervenii chirurgicale pe vezica urinar, prostat, uretra. 3.
Traumatismele uretro vezicale. 4. Monitorizarea diurezei postoperator (sau retenia de urin
postoperatorie) la pacienii cu arsuri grave sau la politraumatizai; 5. Pentru prelevarea urinii
direct din vezica urinar n scopul efecturii unei uroculturi corecte. 6. Administrarea
transuretral (pe sond vezical) n vezica urinar a unor medicamente (antibiotice,
chimioterapice. etc.)
1. Examinarea testiculelor de catre medicul specialist
Examinarea testiculelor include efectuarea unui control fizic amanuntit al scrotului, penisului
si testiculelor (in principiu a tuturor organelor externe care intra in alcatuirea aparatului
reproducator masculin). In cadul acestei examinari medicul specialist va palpa organele
genitale pentru a putea depista prezenta nodulilor, a inflamatiilor, precum si atrofiei
4

testiculare. Tot in cadrul examinarii testiculelor medicul specialist va putea determina

cauzele inflamatiilor, a edemului (marirea volumului) testiculelor sau anomaliile congenitale
precum absenta sau necoborarea testiculelor in scrot (criptorchidims sau monorchism),
alaturi de mase tisulare sau noduli care sa indice prezenta cancerului testicular.
Efectuarea regulata a examenului testicular este recomandata barbatilor cu varste cuprinse
intre 15-40 de ani, in vederea depistarii cancerului testicular inca din stadiile de inceput.
Modul de efectuare a examenului testiculelor de catre medicul specialist
Examinarea testiculelor de catre medicul specialist va fi facuta in prima faza in timp de
pacientul va sta intins pe spate, pe masa de consultatii, apoi repetata in timp ce pacientul
sta in picioare. In timpul acestei consultatii medicul specialist va examina (prin palpare) zona
abdomenului, a zonei inghinale, si a organelor genitale (testicule, penis, si scrot). In ceea ce
priveste examinarea scrotului si a testiculelor, acestea vor fi palpate in vederea analizarii
dimensiunii, greutatii, texturii si consistentei. Astfel, daca la nivel testicular va fi descoperita
prezenta unei mase tisulare anormale, medicul specialist va plasa o lumina in spatele
testiculului pentru a putea stabili daca lumina poate trece prin structura acelei mase
anormale (procedura poarta denumirea de transluminare). Scopul acestei proceduri este
acela de a determina natura masei prezente la nivelul testiculelor. In acest sens daca este
vorba despre formarea unei tumori, tesutul va fi opac si nu va permite trecerea luminii, insa
daca este vorba despre o simpla acumulare de lichid (hidrocel) fasciculul luminos va trece
fara probleme. Totodata medicul specialist va palpa nodulii limfatici de la nivelul zonei
inghinare si abdominale pentru a stabili daca dimnesiunea acestora este mai mare decat in
mod normal.

Examinarea pelvina. Examinarea pelvina ajuta medicul sa evalueze dimensiunea si pozitia

vaginului, uterului, cervixului, a trompelor uterine si a ovarelor. ajuta la diagosticarea
precoce a cancerelor, infectiilor, bolilor transmise sexual si a altor probleme ale organelor
sexuale.
Examinarea pelvina este efectuata pentru:
- ca parte a examenului fizic de rutina la femei; in timpul acestei examinari poate fi realizat si
un frotiu Babes-Papanicolau
- detectarea infectiilor vaginale, precum candidoza vaginala sau vaginita bacteriana
-detectarea bolilor cu transmitere sexuala, precum chlamydia, herpesul genital, gonoreea,
tricomoniaza sau papilomavirus
-determinarea cauzelor unei hemoragii anormale
-evaluarea anomaliilor organelor genitale, precum fibroamele uterine, chisturile ovariene sau
a prolapsului uterin
-evaluarea durerii abdominale sau pelvine
-inainte de prescrierea unei metode contraceptive; unele metode contraceptive precum
diafragma sau dispozitivele intrauterine necesita o examinare pelvina, pentru a verifica daca
acestea sunt montate corespunzator
-recoltarea probelor in cazul unui viol.
Pregatirea pentru investigatieSus
Inainte de efectuarea unei examinari pelvine:
5

- aceasta trebuie programata atunci cand femeia nu este la menstruatie, deoarece sangele
poate modifica rezultatul testului Babes-Papanicolau; insa, daca a aparut o scurgere vaginala
noua sau o agravare a durerii pelvine, examenul pelvin poate fi realizat si in timpul
menstruatiei
- trebuie evitate folosirea spalaturilor vaginale, a tampoanelor, a medicamentelor cu aplicare
vaginala, cu cel putin 24 de ore inainte de examenul fizic
- daca a aparut o scurgere vaginala, trebuie evitat contactul sexul pentru 24 de ore; sperma
din interiorul vaginului interfera cu examinarea pelvina.
Inainte de inceperea examinarii pacienta trebuie sa informeze medicul:
-daca este sau poate fi insarcinata
-daca prezinta simptome ale tractului urinar sau reproductiv, precum prurit (mancarimi),
roseata, leziuni, edem (umflatura) sau o scurgere vaginala cu miros neobisnuit; daca
pacienta s-a examinat singura aceasta trebuie sa expuna medicului modificarile pe care le-a
observat
-daca foloseste vreo metoda contraceptiva
-daca este primul examen pelvin pe care il efectueaza
-despre prima zi a ultimei menstruatii si durata unei menstruatii
-daca a avut in antecedente interventii chirurgicale sau alte proceduri, precum radioterapia,
la nivelul vaginului, a uterului sau a cervixului
-daca a avut probleme la o examinare pelvina anterioara sau a fost victima unui abuz sexual.
Examinarea pelvina nu necesita pregatiri speciale anterioare. Pentru un plus de confort se
recomanda golirea vezicii urinare inainte de examinare.
Modul de efectuare a testelorSus
In timpul examinarii pacienta trebuie:
- sa-si indeparteze hainele de la brau in jos; acesteia i se va asigura de catre medic un halat,
preferabil de unica folosinta
-se va intinde pe masa ginecologica, permitand medicului sa-i examineze vulva, uretra si
vaginul; se recomanda purtarea sosetelor in timpul examinarii pe masa ginecologica,
deoarece acestea vor mentine calde picioarele
-in timpul examinarii se va plasa o panza in jurul corpului pacientei, pentru mai multa
intimitate; in timpul examinarii medicul poate folosi o lampa.
Pe durata examenului fizic in incapere va sta si o asistenta. Pacienta poate cere prezenta
partenerului de viata.
Examenul extern
In timpul examenului extern medicul va:
-examina vulva si orificiul de deschidere a vaginului, pentru semne de roseata, iritatii,
scurgeri, chisturi, negi genitali (condilomatoza genitala) sau alte afectiuni
-examina interiorul vaginului cu ajutorul degetului, pentru a descoperi eventuale chisturi sau
puroi provenind de la glandele Bartholin
-introduce un specul in interiorul vaginului; speculul indeparteaza peretii vaginali permitand
examinarea vaginului si a cervixului; speculul poate fi din plastic sau din metal, caz un care
se va incalzi in prealabil si lubrifia
-examina peretii vaginali si cervixul, pentru a decela eventuale leziuni, formatiuni, inflamatii,
scurgeri anormale sau decolorari.
6

Daca se doreste efectuarea unui test Babes-Papanicolau, medicul va folosi o mica perie sau o
spatula de lemn pentru recoltarea probei. Dupa recoltare pot sa apara mici sangerari sau
patari ale lenjeriei intime. De asemenea, se poate recolta si o proba de mucus cervical
pentru decelarea unor infectii cu transmitere sexuala, precum gonoreea sau chlamydia.
Examenul bimanual
Acesta examen fizic este parte integranta a examenului pelvin. Medicul va introduce unul
sau doua din degetele de la o mana (dupa ce in prealabil si-a pus manusi) in vagin, iar pe
cealalta o va plasa pe abdomen. Prin apasarea abdomenului si miscarea degetelor in
interiorul vaginului, medicul poate determina marimea, forma, consistenta uterului, ovarelor
si a trompelor uterine. De asemenea, pot fi identificate eventuale formatiuni sau dureri.
Examenul rectovaginal
Pentru aceasta examinare medicul va introduce un deget in rect si unul in vagin. Acest
examen ajuta medicul sa evalueze starea ovarelor, trompelor uterine si a ligamentelor
uterine. Acest examen fizic nu este intotdeauna efectuat ca parte a examinarii pelvine.
Intreaga examinare pelvina dureaza aproximativ 10 minute. Dupa ce examinarea este
incheiata, pacientei i se va inmana un tampon sau o fasa pentru a indeparta scurgerile
vaginale rezultate in timpul examinarii. O parte din rezultatele testelor sunt disponibile
imediat, altele necesita cateva zile pana la cateva saptamani pentru prelucrare, precum
testul Babes-Papanicolau.
De retinut!
Examinarea plevina este mai confortabila daca, atat medicul, cat si pacienta sunt relaxati in
timpul procedurii. O respiratie adanca si o conversatie usoara, ajuta pacienta si examinatorul
sa se relaxeze. Nu se recomanda ca pe timpul examinarii aceasta sa-si tina respiratia sau sasi contracte musculatura.
Pacienta poate simtii un usor disconfort sau o presiune atunci cand este introdus speculul in
vagin. Pentru a indeparta aceasta senzatie este necesara relaxarea musculaturii picioarelor
si a soldurilor. Dupa examinare poate sa apara durere sau iritatie, in special daca este
prezenta o infectie vaginala. Daca speculul folosit este din metal, acesta poate fi simtit rece
si dur. Speculul poate fi incalzit in prealabil cu apa calda si lubrifiat.
In timpul examinarii bimanuale pacienta poate simtii o senzatie neplacuta de presiune sau
de usoara durere, cand medicul palpeaza ovarele; pentru indepartarea acesteia se
recomanda o respiratie adanca. De asemenea, poate simtii o usoara piscatura atunci cand se
recolteaza esantionul pentru testul Babes-Papanicolau. Orice durere apare in timpul
examinarii trebuie comunicata medicului.
In timpul examenului rectovaginal pacienta poate avea senzatia de defecatie atunci cand
medicul introduce degetul in rect. Aceasta este o senaztie normala si dureaza numai cateva
secunde. Dupa terminarea examinarii pot sa apara usoare sangerari sau scurgeri vaginale.
La tuseul rectal adenomul de prostata se identifica prin urmatoarele caracteristici: forma
globuloasa a prostatei cu santul median sters si modificarea consistentei acesteia
(consistenta ferma elastica asemenatoare cu mingea de tenis), structura regulata, bine
delimitata periferic si nedureroasa la palpare. Daca in timpul examinarii este depistat un
nodul sau consistenta prostatei este neomogena sunt necesare investigatii suplimentare
pentru stabilirea acestor modificari.
7

itiaza vezicala
De obicei se manifesta prin durere, hematurie terminala si polakiurie. Durerea este obisnuit
hipogastrica, iradiaza spre glandul penian si perineu si se accentueaza spre sfarsitul mictiunii si
postmictional. Hematuria este moderata si cu caracter terminal. Polakiuria este predominant diurna.
La examenul clinic, cateterismul uretral cu instrument metalic permite perceperea unui corp dur si
urgos intravezical. Ecografia vezicala permite stabilirea rapida a diagnosticului, prin evidentierea unei
imagini hiperecogene, cu con de umbra posterior, care este mobila cu modificarea pozitie corpului.
Calculii sunt vizibili pe radiografia renovezicala simpla, poriectandu-se pe aria vezicala; cei
radiotransparenti se observa pe cistografia urografica, ca imagini lacunare bine conturate, inconjurate
de substanta opaca. Cistoscopia este mijlocul cel mai sigur de a preciza existenta calculilor vezicali,
cu numarul si forma lor.
Tratamentul isi propune extragerea calculului si inlaturarea cauzei litogene locale. Indepartarea
calculilor se poate realiza prin litotritie endoscopica (calculi mici, friabili) electrohidraulica, ultrasonica,
pneumatica sau mecanica, urmata de extragerea fragmentelor, sau prin cistolitotomie. Al doilea
obiectiv terapeutic impune, dupa caz, uretrotomie interna optica in caz de stricturi uretrale,
adenomectomie sau rezectie endoscopica (scleroza de col vezical, adenom, cancer de prostata).