PĂSTRAREA VITALITĂŢII DINŢILOR: COAFAJUL DIRECT ŞI INDIRECT.

TRATAMENTUL PULPOPATIILOR: PULPOTOMIA, PULPECTOMIA (CREAREA

ACCESULUI, REPERAREA CANALELOR, STABILIREA LUNGIMII DE LUCRU,

TRATAMENTUL MECANIC IRIGAREA INTRACANALARĂ)

 Scopul tratamentului endodontic 
PĂSTRAREA VITALITĂŢII DINTELUI
 Obturaţia radiculară optimă 
ŢESUTUL PULPAR
 Complexitatea / variabilitatea
morfologiei endodontice  impedimente
în tratamentul endodontic corect
 Profilactic
• Combaterea factorilor etiologici
• Evitarea factorilor iatrogeni
 Controlul contaminării bacteriene
• Izolarea
• Instrumentar şi materiale sterile
• Materiale de obturaţie etanşe
 Materialele utilizate
• Biologic active
• Netoxice
 Conservatoare Radicale
 Coafajul indirect  Pulpotomia devitală
 Coafajul direct  Pulpectomia vitală
 Pulpotomia vitală  Pulpectomia

devitală
Metoda prin care se urmăreşte sterilizarea dentinei
(eliminarea factorului bacterian)
remiterea fenomenelor inflamatorii

prin mecanisme proprii pulpare

 Coafajul indirect în doi timpi, prin utilizarea pastei cu

antibiotice, nu mai este recomandat la ora actuală de
către marea majoritate a autorilor

Indicaţii
 Pulpite acute reversible  hiperemia pulpară,
 pulpite seroase parţiale
(la tineri, in faza de debut)
 Metodă indicată în deschiderile accidentale
ale camerei pulpare, prin care se urmăreşte
sterilizarea dentinei (eliminarea factorului
bacterian)  realizarea unei bariere protectoare,
ce permite vindecarea pulpară.
Indicaţii
 Generale: -pacient cu stare generală bună
-reactivitate bună a organismului
-pacient cooperant
 Locale: -posibilitatea realizării unei izolări bune;
-acces direct, nestânjenit către cavitate;
-dinte cu apex imatur, fără afectare simptomatică
anterioară;
-pulpite reversibile;
-orificiul de deschidere max. 1 mm²;
-max 2 ore de la deschidere.
 Generale:  Locale:
• Pacient cu stare - Pulpite ireversibile;
generală alterată • Orificiul de
• Reactivitate deschidere peste 1
scăzută a mm²
organismului • Peste 2 ore de la
• Pacient deschidere
necooperant • Viitorul protetic al
dintelui (prepararea
=traumă)
 În general:
• Ca(OH)2 + vehicul hidrosolubil + alţi ingredienţi:
(metilceluloză sau metacresilacetat)
• Antibioticele  fara o acţiune farmacologică eficienta (în schimb,
cresc posibilitatea apariţiei sensibilizarii);
• Corticoizii
 inhibă formarea ţesutului conjunctiv reparator;
 remit simptomatologia inflamatorie şi dau o falsă imagine de
vindecare (adeseori, evoluţia are loc spre necroză), sau
 menţin o stare inflamatorie cronică.
 Alte materiale utilizate :

 propolis : reduce inflamatia si stimuleaza dentina de

reparatie;
 Pro Root MTA : formarea unor punti de dentina uniforma, cu
grosime variabila, dupa 60 de zile.
 alpha-fosfat tricalcic  dentina tubular-like;
 Emdogain : gel BIORA-AB  in coafaj direct/ pulpotomii :
- reduce simptomele postoperatorii;
- nu pare sa asigure o bariera tisulara dura.
 Hidroxiapatita ceramica : particule
- mici  biocompatibile;
- mari  se comporta ca si corpi straini  sunt eliminati .
Aschii dentinare
 Metodă ce urmăreşte ablaţia pulpei coronare şi păstrarea
pulpei radiculare sub un pansament histofil. În unele
cazuri, se poate elimina şi o porţiune de ţesut pulpar
radicular (pulpotomia înaltă)
Indicaţii
 Generale: -pacient cu stare generală bună
-reactivitate bună a organismului
-pacient cooperant
 Locale: -posibilitatea realizării unei izolări bune
-acces direct, nestânjenit către cavitate
-dinte cu apex imatur, fără afectare pulpară
simptomatică anterioară
-pulpite reversibile
-orificiul de deschidere peste 1 mm²
 Generale:  Locale
• Pacient cu stare • Lipsa condiţiilor
generală alterată
locale de izolare;
• Reactivitate
• Acces indirect;
scăzută a
organismului • Pulpite
• Pacient ireversibile;
necooperant • Diagnostic incert.
 Anestezie;
 Îndepărtarea în totalitate a dentinei alterate;
 Schimbarea instrumentarului şi a izolării;
 Dezinfecţia dintelui şi a zonelor învecinate;
 Deschiderea camerei pulpare;
 Îndepărtarea pulpei coronare (excavator,
lingură Black bine ascuţită);
 Hemostază (bulete sterile);
 Toaleta cavităţii (soluţie salină);
 Reperarea orificiilor radiculare.
 Forarea în lungul canalului cu freza sferică 0,5-1mm;
 Hemostază;
 Toaleta şi uscarea cavităţii
 Aplicarea pastei Ca(OH)2 in locasuri si pe tot
planşeul camerei pulpare;
 Obturaţia coronară definitivă;
 Supraveghere 2 ani.
succesul-40% cazuri
  Metodă ce urmăreşte ablaţia pulpei coronare şi păstrarea
pulpei radiculare, anterior mortificată chimic.
 Metodă veche, cu indicaţii restrânse

Substanţe devitalizante
 Produşi pe bază de arsenic
 Produşi pe bază de paraformaldehidă
! Preparatele pe bază de arsenic se vor menţine strict
pe perioda indicată de fabricant

Indicaţii
 Molari 3;
 Dinţi cu canale foarte curbe;
 Dinţi cu canale în baionetă.
 Dinti temporari
Contraindicaţii
 Cavităţi cervicale;
 Cavităţi în care nu se poate realiza o
închidere etanşă;
 Pacienţi necooperanţi.
 Avantaje
 Tratament rapid: 1-2 şedinţe
 Aplicabilă în orice formă de inflamaţie
pulpară
 Nu ridică dificultăţi tehnice.
 Nu utilizează substanţe a căror difuzibilitate
nu poate fi controlată.

Indicaţii
•Toate formele de pulpite,
• Eşecul tratamentului conservator,
• Tratament preprotetic,
• Distrucţii coronare masive,
• Refacerea planului de ocluzie.
 Contraindicaţii
 Afecţiuni sistemice, care contraindică
anestezia
 Inaccesibilitatea către câmpul operator
 Particularităţi anatomice
Reguli
 Păstrarea unei asepsii riguroase
 Anestezia eficientă
 Cunoaşterea morfologiei endodontice
 Evitarea substanţelor chimice
 Realizarea obturaţiei cu materiale
biocompatibile, etanşe
 Anestezia;
 Izolarea;
 Trepanarea dintelui;
 Realizarea accesului în spaţiul endodontic;
 Îndepărtarea ţesutului pulpar coronar
(excavatoare ascuţite, freză sferică mare);
 Hemostaza;
 Localizarea orificiilor de deschidere;
 Îndepărtarea pulpei radiculare (instrumente tire-
nerfs);
 Determinarea lungimii de lucru,
 Tratament mecanic de canal 
(tehnica aleasă în funcţie de particularităţile anatomice)
+irigaţii

 Uscarea canalului (conuri de hârtie sterile);

 Obturaţia radiculară (material biocompatibil), la
aprox. 0,5-1 mm de apexul RX;
 Verificarea Rx a obturaţiei;
 Obturaţia coronară definitivă după 24 ore.
 Metodă ce urmăreşte ablaţia pulpei în totalitate,
după insensibilizarea chimică prealabilă, urmată
de obturaţia radiculară

Indicaţii
 În cazurile la care anestezia este contraindicată.

Contraindicaţii
 Pulpite acute purulente;
 Pulpite cronice;
 Leziuni carioase juxtagingivale.
! Dacă nu s-a realizat insensibilizarea completă a
pulpei  extirparea pulpară se face sub anestezie de
contact (instilarea de soluţie anestezică şi pistonarea ei
pe canal).

Repetarea pansamentului devitalizant  nu este

recomandată, pentru a diminua riscurile unui accident
toxic periapical.