Funcția caninului, pe lîngă cea fizionomică, este prinderea, reținerea și
sfîșierea alimentelor. Aceasta se face posibilă datorită formei ascuțite a coroanei și a implantării puternice în alveolă. Elementele morfologice funcționale ale coroanei caninului: marginea incizală ascuțită, în formă de „V”: în vîrf prezintă un cuspid de la care spre fețele proximale pornesc cele două segmente (mezial mai scurt și distal mai lung). Vîrful poate fi șters rotunjit sau bine exprimat, depinde de ocluzie și dinamica mandibulară: în raport psalidodont se remarcă o mărire a segmentului mezial datorită contactului cu caninul inferior pînă marginea incizală se transformă într- o linie oblică ascendentă distal; în ocluzie labiodontă vîrful cuspidului se abraziază pînă la dispariție. Suprafețele proximale sunt convergente spre colet, ceea ce, împreună cu suprafața proximală a dinților vecini, deasemenea convergentă spre colet, formează spațiul papilar, care adăpostește papila gingivală. De asemenea pe suprafețele proximale sunt situate punctele de contact interdentar (care cu timpul se transformă în arii de contact): în sens cervico-incizal – în treimea incizală, în sens vestibulo-palatinal – în treimea vestibulară; aria distală este situată mai spre cervical. Pe fețele axiale se găsește convexitatea maximă, în treimea cervicală-mezială, care unindu-se cu punctele cele mai convexe de pe toate suprafețele formează ecuatorul dintelui care are funcția de protecție a gingiei marginale. Are cea mai lungă și mai voluminoasă rădăcină de pe arcada superioară ceea ce-i oferă o puternică implantare în alveolă. Interes mai prezintă și fața palatinală, unde se realizează contactul interdentar cu caninul inferior și partea mezială a premolarului I inferior. 2.Morfologia functionala a caninilor inferiori.
Coroanele caninilor inferiori sunt mai turtite in sens meziodistal si mai
inalte ,iar radacinile sunt mai scurte comparative cu ale caninilor superiori. Suprafata vestibulara are un aspect mai alungit si este mai ptin convexa in ambele parti comparativ cu ale caninilor superiori: este impartita in 2 santuri ,3 lobi inegali care sunt putin pronuntati,abia perceptibili. Suprafata lingual este mai ingusta decat cea vestibulara si prezinta aceleasi detalii morfologice ca si suprafata palatinala a caninului superiror,relieful lor fiind mai putin exprimat din care cauza suprafata lor lingual este mai simpla avand un tubercul latit abia vizibil. Suprafetele au acelasi contur tirunghiular si acceasi orientare. Marginea distal este mai lunga si oblica,deplasind astfel cuspidul mai spre mezial.
3.Semne de diferentiere a caninilor superiori.
1. Cea mai voluminoasa coroana dintre toti dintii frontali.
2. Marginea incizala are forma de V ea reprezentand varful
cuspidului.
3. Versantul distal al V-ului incizal este mai lung decat cel mezial.
4. Fata vestibulara este mai convexa si este imaprtita in 2
versante(mezial si distal) de o linie de smalt.
4.Semene de diferentiere a caninilor inferiori.
1. Coroana este mai alungita. 2. V-ul incizal este mai pronuntat ,cu versantul distal mai lung si mai inclinat. 3. Releiful fetei lingvale este mai sters comparativ cu cel al caninului omolog. 4. Fata meziala a coroanei se continua cu fata meziala a radacinii. 5. In mod exceptional radacina poate fi dubla sau unica,doar cu doua canale.
7.Care sunt particularitatile comune ale fetelor vestibulare ale
caninilor. 8.Ce este characteristic pentru marginea libera a dintilor frontali.