Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
sondare în paradontologie.
Termenul de „probe” (sondă) provine din cuvântul latinesc „probo”, adică „a testa”. Sondele parodontale
sunt utilizate în primul rând pentru detectarea şi măsurarea pungilor parodontale şi a pierderii
ataşamentului clinic, la care se adaugă:
• determinarea şi localizarea tartrului;
• măsurarea recesiunii gingivale, a lăţimii gingiei ataşate şi a dimensiunii leziunilor intraorale;
• identificarea anomaliilor dentare şi de ţesuturi moi;
• localizarea şi măsurarea afectării furcaţiilor;
• determinarea relaţiilor mucogingivale şi a tendinţei de sângerare.
Utilizarea sondelor parodontale
Inventată în 1936 de către parodontologul Charles H.M. Williams, sonda Williams este
prototipul sau elementul de referinţă pentru toate sondele din prima generaţie. Prezintă
următoarele caracteristici:
• vârf subţire din oţel inoxidabil;
• lungimea de 13mm şi un capăt bont cu diametrul 1mm;
• gradaţiile pe aceste sonde se află la 1, 2, 3, 5, 7, 8, 9 şi 10mm;
• marcajele de 4 şi 6mm sunt absente pentru a facilita vizibilitatea şi a evita confuzia în citire;
• vârfurile sondelor şi ale mânerelor sunt angulate la 130°.
Sonde din I genertie
Sonda TPS (True Pressure Sensitive, „cu adevărat sensibilă la presiune”) (fig. 2) este
prototipul pentru această generaţie. Introdusă de Hunter în 1994, aceasta prezintă un
cap de sondare detaşabil şi un vârf emisferic cu un diametru de 0,5mm. Se aplică de
obicei o presiune de sondare controlată de 20g. Au ghidaj vizual şi o scară de
alunecare unde, la o presiune specifică, se întâlnesc cele două linii indicatoare.
În 1977, Armitage a elaborat un suport pentru sonda TPS pentru a standardiza
presiunea de inserţie şi pentru a determina cu precizie modul în care presiunea de
sondare de 25g a afectat ataşamentul ţesutului conjunctiv.
În 1978, van der Velden a conceput o sondă sensibilă la presiune cu un cilindru şi un
piston conectat la un sistem cu presiune cu aer. Ulterior aceasta a fost modificată cu un
transductor de deplasare pentru citirea electronică a adâncimii pungilor.
SONDE DE GENERATIA II
Au fost dezvoltate pentru a facilita minimizarea surselor de eroare, precum cele asociate
cu citirea sondei, înregistrarea datelor şi calcularea nivelului de ataşament, prin utilizarea
nu numai a presiunii standardizate, ci şi a afişării digitale a citirilor cu sonda şi stocarea
computerizată a datelor. Această generaţie include înregistrarea directă a datelor asistată
de calculator pentru a reduce confuziile examinatorului şi a permite o mai mare precizie
la sondare.
SONDELE DE GENERAtIA III
Sonda Foster-Miller este prototipul sondelor din generaţia a treia. Concepută de Jeffcoat şi colab. în
1986, aceasta deţine o presiune de sondare controlată şi detectarea automată a joncţiunii cemento-
amelare (JCA). Elementele sondei sunt: un cilindru pneumatic, un transductor diferenţial linear
variabil (LVDT), un transductor de forţă, un accelerator şi un vârf de sondă.
Modificările bruşte în accelerarea deplasării sondei (înregistrate grafic) indică momentul când aceasta
atinge JCA şi când se opreşte la baza pungii. Sub presiune controlată, vârful sondei se extinde în
pungă şi se deviază automat când se atinge baza pungii. Se analizează istoricul poziţiilor şi al duratei
accelerărilor pentru a determina nivelul de ataşament şi adâncimea pungilor. Avantajul major constă în
detectarea automată a JCA, care reprezintă o limită mai bună decât marginea gingivală, deoarece
marginea gingivală se poate modifica în funcţie de inflamaţie sau recesie. Dezavantajul principal
rezidă în faptul că dispozitivul poate considera rugozitatea radiculară sau neregularităţile de suprafaţă,
precum JCA.
SONDELE DE GENERAtIA III
Sonda Florida® a fost concepută de Gibbs şi colab. în 1988 şi constă dintr-o piesă de mână cu sonda şi un manşon;
un transductor de deplasare; o pedală; şi o interfaţă de calculator / computer personal (fig 3). Marginea manşonului
este referinţa de la care se fac măsurătorile şi sonda deţine marcaje Williams; totuşi, determinările propriu-zise ale
adâncimii pungii sunt efectuate electronic şi transferate automat la computer.
Aceste sonde asigură o presiune constantă de sondare de 15g, ce poate fi depăşită la nevoie, pentru acurateţe şi
confortul pacientului. Acestea pot înregistra dinţii absenţi, recesia, adâncimea pungii, sângerarea, supuraţia,
implicarea furcaţiei, mobilitatea şi evaluarea plăcii bacteriene. Fiecare determinare este înregistrată cu o acurateţe
potenţială de 0,2mm. Comparaţiile cu datele anterioare pot fi efectuate mai rapid şi precis. Sonda Florida prezintă
câteva dezavantaje, ce includ subestimarea adâncimilor mari de sondare şi lipsa sensibilităţii tactile.
SONDELE DE GENERAtIA III
Sonda automată Toronto, elaborată de McCulloch şi Birek în 1991 la Universitatea din Toronto,
folosea suprafaţa ocluzo-incizală pentru măsurarea nivelelor de ataşament clinic relativ. Şanţul este
sondat cu o sârmă din nichel-titaniu de 0,5mm, prelungit sub acţiunea presiunii aerului. Controlează
discrepanţele angulare prin intermediul înclinaţiilor unui senzor de mercur, ce limitează angulaţia la ±
30º. Sonda are avantajul unui sistem de ghidaj electronic încorporat pentru îmbunătăţirea preciziei în
angularea sondei. Estimează de asemenea integritatea biofizică a joncţiunii dento-gingivale prin
măsurarea velocităţii sondării din interiorul pungii. Dezavantajele se asociază cu poziţionarea, fiind
dificilă măsurarea în dreptul molarului doi şi trei, iar pacienţii trebuie să îşi poziţioneze capul în acelaşi
loc pentru a reproduce citirile.
InterProbe™, cunoscută şi sub denumirea de Perio Probe, este o sondă de generaţia a treia cu un vârf
flexibil care se curbează în jurul dintelui odată ce sonda pătrunde în spaţiul pungii. Sondele din oţel
inoxidabil distanţează gingia de dinte, provocând durere, în timp ce dispozitivul InterProbe alunecă uşor
în interior. Cu o presiune standardizată de 15g, sonda conferă citiri precise ale pungilor parodontale.
Piesele de mână ale sondei, prevăzute cu codificator optic, utilizează presiune de sondare constantă, ce
asigură măsurări repetabile ale adâncimii pungilor şi ale pierderii ataşamentului.
Sondele de generatia a IV-a
În pofida tuturor progreselor obţinute pentru sondele din generaţiile anterioare, ele rămân invazive şi uneori
utilizarea lor poate fi dureroasă pentru pacienţi. În plus, vârful acestor sonde traversează de obicei epiteliul
joncţional. Sondele din generaţia a cincea sunt elaborate tocmai pentru a elimina dezavantajele menţionate,
fiind concepute tridimensional şi neinvaziv: un dispozitiv ultrasonic sau de alt gen este ataşat la o sondă de
generaţia a patra.
Aceste sonde ţintesc identificarea nivelului de ataşament fără a-l penetra.
Singura sondă disponibilă din generaţia a cincea, sonda ultrasonografică (US), foloseşte undele ultrasonice
pentru a detecta, transpune în imagine şi a cartografia limita superioară a ligamentului parodontal şi variaţiile
sale în timp, ca indicator al prezenţei bolii parodontale. Totuşi, ultrasunetul oferă mai multe informaţii
deoarece se înregistrează unde secundare provenite din caracteristicile tisulare din adâncimi variate. Este
posibil ca tehnica să ofere informaţii despre starea ţesutului gingival şi calitatea, precum şi extinderea
ataşamentului epitelial la suprafaţa dentară. Aceasta poate oferi date valoroase pentru a ajuta clinicianul în
diagnosticul şi planificarea tratamentului acestor afecţiuni.
Sonde neparodontiale
• Păstrarea sensibilităţii tactile • Forţa de sondare nu este controlată, deci vârful sondei poate
trece dincolo de nivelul bazei pungii parodontale
• Chiar şi în prezenţa tartrului subgingival, cu puţină navigaţie • Sunt posibile erori în cursul vizualizării citirilor
sonda poate fi introdusă de operator
• Vârful este rotunjit pentru evitarea traumei tisulare • Este necesar un asistent pentru a transfera citirile în fişă
Avantaje Dezavantaje
• Eliminarea citirilor greşite de pe sondă şi a datelor După remisia inflamaţiei se poate întâmpla ca sonda
să nu penetreze dincolo de epiteliul joncţional
eronate alungit, ducând la subestimarea adâncimii pungii
Avantaje Dezavantaje
Sonde tridimensionale Actualmente în curs de dezvoltare
• Indiscutabilă problema trecerii sondei dincolo de • Operatorul trebuie să înţeleagă imaginile oferite de
calculator
joncţiunea epitelială, întrucât undele ultrasonice
detectează, transpun în imagine şi cartografiază limita
superioară a ligamentului parodontal
Indicații: Contraindicații: