Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dupa starea fizica in momentul introducerii in canal si starea fizica in care se mentin, materialele de
obturatie de canal se pot clasifica astfel :
A.Materiale semisolide
• Paste care se intaresc in canal cum ar fi :
-materiale din grupa eugenatului de Zn
-cimentul fosfat de Zn
-materiale derivate de la gutaperca
-bachelitele
-materiale pe baza de rasini epoxidice
-materiale pe baza de Ca(OH)2
B.Materiale solide
Sunt reprezentate de conurile endodontice, care pot fi:
-conuri de gutaperca
-conuri de argint
-conuri din rasini sintetice
C.Paste care ramin moi in canal
Diaket
contine: 2 flacoane cu pulbere + lichid si un flacon cu solventul materialului
denumit Dialit, dozatoare pentru pulbere si lichid .
Materiale pe baza de hidroxid de calciu
- oxid de Ca
-glicerol, alcool, glicol, - cu rol de moderatori.
Din acestea, pe o placuta de sticla se amesteca
pulberea si 0,5 parti lichid, obtinandu-se o pasta
fluida care se introduce in canal cu acul
Lentullo.
Gutaperca
- β-gutapercă – aproximativ 20%;
- Oxid de zinc – 60-75%;
- Ceară sau rășini pentru asigurarea maleabilității și a unei
condensări mai bune- 1-4%
- Sulfat de metal e pentru radioopacitate – 1,5-17,3%;
- Coloranți biologici, antioxidanți;
3. Proprietăți fizico-chimice ale materialelor de obturație de canal.
Dezavantaje:
1.”tasarea de polimerizare”(aprox. 2% din volum);
2. posibilitatea perturbării aderenței marginale și a caracterului ermetic al obturației în cazul obturației în cazul uscării insuficiente a
canalului.
3. preț relativ înalt
4. dozarea dificilă; nerespectarea proportiilor la materialele cu rasini epoxidice dau neajunsuri precum:
a.)-pulberea in cantitate mai mica determina:
-aparitia de bule care scad rezistenta si aderenta
-disparitia radioopacitatii
-devine foarte iritant pentru tesuturile periapicale in caz de depasire a apexului.
b.)-pulberea in cantitate mai mare determina:
-scaderea aderentei si etanseitatii
-cresterea vascozitatii deci manipulare greoaie
-scurtarea timpului de priza la cateva minute.
Denumiri comerciale: AH26, Diaket, Araldit, Pinox,
”AHPlus”, ”ThermaSeal”(Densply) ENDODENT, EPOXICAL
1.AH26
Este prezentat ca avand doua componente:
•pulberea - continand: trioxid de Bi, pulbere de Ag, bioxid de Titan, hexametilen-tetramina
•lichidul - care este un bisfenol di-glicidil, in 2 flacoane separate.
Din acestea, pe o placuta de sticla se amesteca pulberea si 0,5 parti lichid, obtinandu-se o pasta fluida care se
introduce in canal cu acul Lentullo.
Pasta astfel obtinuta se utilizeaza in obturatia de canal mixta prin asociere cu un con de gutaperca care va usura
dezobturarea in caz de nevoie, intrucat nu are un solvent specific.
Priza are loc in 36-48 ore.
Calitati:
-inchiderea etanșă a canalelor, superioara tuturor materialelor prin aderenta perfecta la dentina
-fara contractie de priza in timp
-impenetrabil pentru saliva, secretii, germeni microbieni
-bine tolerat de tesuturile periapicale
-nu se resoarbe din canal.
Defecte:
-nu se poate dezobtura ( obligatoriu se asociaza cu con de gutaperca)
-proportia amestecului pulbere – lichid este greu de realizat.
2.Diaket
Rezulta din condensarea ciclica complexa de policetone si
rasini epoxidice.
Cofretul contine: 2 flacoane cu pulbere + lichid si un flacon cu
solventul materialului denumit Dialit, dozatoare pentru
pulbere si lichid .
Pasta obtinuta din 0,8 parti pulbere la 1 parte lichid, se
introduce in canal cu acul Lentullo si se asociaza cu un con de
gutaperca. Calitatile si defectele sunt ca la AH26.
Priza are loc in 1-2 ore.
5. Paste și cimenturi pe bază de ZOE (zinc oxid eugenol). Exemple. Avantaje și dezavantaje.
Caracteristicile pozitive:
1. Ușor se introduce în canalul radicular, și în caz de necesitate se poate uşor înlătura din canal;
2. Radioopacitate
3. Timp optim de priză în canalul radicular;
4. Adeziunea bună la pereții canalului radicular;
5. Formarea în canal a unei mase insolubile și care nu se tasează;
6. Pasta, refulată după apex, se resoarbe;
7. Acțiune antiseptică, antiinflamatoare care scade cîte puțin și încetează după priza pastei, pasta întărită în canalul
radicular este neutră biologic.
Cimenturile oxid de zinc-eugenol pot fi folosite atît de sine stătător cît și în combinație cu conurile de gutapercă.
Proprietăți negative:
1. Posibilitatea unei acțiuni toxice și alergice asupra
țesuturilor organismului din cauza componentei pastei:
eugenol, formaldehidă, paraformaldehidă, mai ales în cazul
refulării materialului după apexul radicular;
2. Posibilitatea resorbției pastei din canalul radicular;
3. Posibilitatea colorării coroanei dintelui;
4. Posibilitatea perturbării procesului de priză a compozitului
la obturarea ce urmează.
6. Cimenturi glasionomere. Exemple. Avantaje și dezavantaje.
Exemple: ”Endion”(Voco), ”Ketac-Endo”(3M Espe), ”Endo-Jen”(Jentendal), ”Stiodent” (VladMiVa).
Cimenturile glassionomere pentru obturarea canalelor radiculare se deosebesc de glassionomerii tradiționali prin:
1. timpul mai îndelungat de priză (1,5-3 ore);
2. radioopacitate mai înaltă;
3. compatibilitate mai înaltă.
Avantaje:
•adeziune chimică față de dentină, ceia ce permite efectuarea unei obturări strînse, sigure și de durată;
•întăresc pereții subțiri
•au acțiune bacteriostatică
•degajă fluor liber;
•au proprietăți materiale de manipulare bune,
•absorbție minimă a umidității,
•biocompatibilitatea înaltă,
•absența tasării.
Dezavantaj:
•dificultatea dezobturării în caz de necesitate (de aceea trebuie de obturat cel puțin cu un con de gutapercă). În caz
de dezobturare desprinderea cimentului de dentină se face mai ușor cu prelucrarea ultrasonică în combinație cu
cloroformul.
ENDION – ciment amestecat pe apă, posedă o soliditate
înaltă, fortifică rădăcina dintelui, conține Ca, Al, F, sticlă de Si,
acid poliacrilic, substanțe radioopace.
Timp de priză: 6-8 minute în cavitatea orală, 20-24h în
încăpere.
Timp de legare: 30-60 min. în cavitatea orală, 90-120 min. în
încăpere.
7. Materiale pe bază de hidroxid de calciu. Compoziție.
Exemple. Avantaje și dezavantaje.
Avantaje:
•acțiune antiseptică permanentă;
•dezinfectarea conținutului canaliculilor dentinali, ramificațiilor deltoide, pulpei în partea
nepermeabilizată a canalului;
•proprietăți bune de manipulare;
•radioopacitate,
•neutralitatea biologică după întărire
Dezavantaje:
•toxicitate înaltă a componentelor
•irită periodonțiul
•colorează dintele
FOREDENT conține
•pulbere (oxid de zinc, sulfat de bariu, paraformaldehidă);
•fluidul A (glicerol și formaldehidă);
•fluidul B (rezorcinat de hidroclorit, glicerol)
Principii:
•irigare adecvată – trebuie să se elimine toate resturile de pulpă, rumeguș de dentină, eventuale dopuri de detritus;
•obținerea unei permeabilități bune la toate nivelurile canalului, la nivelul apexului;
•crearea formei conice a canalului cu diametrul cel mai mare la nivelul orificiului de intrare în canal și minim la nivelul
apexului;
•profilaxia iatrogeniilor ca fractura radiculară, fenestrarea, transportarea apicală, fractura instrumentelor în canale;
•implementarea metodelor cu utilizarea gutapercii fierbinți.
Metode:
•Condensarea laterală la cald – conul de gutapercă principal (master) rece se înmoaie în sealer și se
introduce în canal neajungând cu 0,5-1mm până la constricția apicală, apoi se încălzește spreaderul și se
introduce în gutapercă pentru a o rămoli neajungând cu 1-2mm până la constricția apicală, după care se
elimină cât nu s-a răcit și se introduce spreaderul rece, cu care se face condensarea laterală; ulterior se
introduc conuri accesorii și se repetă ramolirea și condensarea până la obturarea canalului; urmează tăierea
surplusului de gutapercă cu un fuloar încălzit și sigilarea cu sealer, aplicarea unei obturații de bază cu ciment
policarboxilat, glasionomer sau ciment fosfat de zinc, să izoleze sealerul și aplicarea obturației provizorii cu
refacerea morfologiei coronare.
•Tehnica Endotec - conul de gutapercă principal (master) rece se înmoaie în sealer și se introduce în canal
neajungând cu 0,5-1mm până la constricția apicală, apoi se face condensarea laterală la rece, după care, în
centrul conului principal se introduce plugger/spreaderul și se declanșează încălzirea acestuia, totodată ramolind
gutaperca; el se introduce în sens apical cu o ușoară mișcare de rotație, astfel are lor o condensare verticală și
laterală; apoi plugger/spreaderul se înlătură, tot cu mișcări ușoare de rotație, se face condensarea laterală cu un
spreader rece, se umple spațiul creat cu conuri accesorii și se condensează din nou la rece, după care se introduce
plugger spreaderul și se mai face o termocondensare; deja se introduce la o adâncime mai mică, deoarece zona
apicală este deja bine obturată și nu e nevoie de a plastifica acea zonă, de altfel gutaperca fluidă va depăși
apexul; manevrele se repetă până când canalul este bine obturat, se secționează surplusurile, se izolează
gutaperca, sealer-ul și se aplică obturația provizorie.
•Condensarea verticală la cald – conul este coafat cu sealer și introdus în canal, surplusul de gutapercă
este eliminat cu un fuloar încălzit, apoi extremitatea ramolită se fulează în canal cu un plugger, după care
se introduce un spreader încălzit până aproape de zona contracției apicale pentru a o obtura, ulterior se
fulează bine cu un plugger; porțiunea medie și coronară care a rămas neobturată se umple cu segmente de
con de diametru corespunzător canalului, apoi se ramolește cu spreaderul și se fulează cu pluggerul rece;
plugger-ul trebuie să fie de așa dimensiune ca să contacteze cu o suprafață cât mai mare a gutapercii (cât
mai aproape de diametrul canalului).
•Condensarea verticală la cald în val continuu – se pregătește
un con master de gutapercă, pluggerul pentru termoplastifiere
care să ajungă numai la 3-4mm de la constricția apicală (se
pune stopper), 3 hand-pluggere cu stoppere, care să pătrundă
numai în treimea apicală, medie și coronară; conul se coafează
cu sealer, se introduce în canal, cu pluggerul încălzit se taie
conul la nivelul orificiului de emergență, apoi cu hand-
pluggerul neîncălzit se condensează; se încălzește pluggerul și
se avansează în canal prin centrul conului până la 3-4 mm de la
constricția apicală după care se oprește sursa de încălzire dar
se continuă avansarea până la distanța de 1 mm de la
constricție cât încă instrumentu-i cald și pentru a compensa
contracția gutapercii; după asta se mai încălzește odată
instrumentul și se extrage brusc așa ca gutaperca să nu
reușească să se topească dar totodată conul să nu fie extras din
canal; cu un hand-plugger se finalicează compactarea în
treimea apicală; treimile medie și coronară se pot obtura prin
injectare sau cu conuri de aceeași conicitate, doar că pluggerul
se va încălzi numai la 100 de grade.
•Tehnica Endotec
Porneşte de la ideea realizării obturaţiei de canal prin
condensarea simultană laterală şi verticală la cald a gutapercii
cu ajutorul unui instrument cu dublu rol, atât de spreader, cât şi
de plugger. Este o obturaţie de canal tridimensională densă,
omogenă şi mai bine adaptată la pereţii canalului comparative
cu obturaţiile rezultate prin condensarea convenţională la rece.
•Tehnica de condensare termomecanică a gutapercii (McSpadden)
Tehnica constă în ramolirea gutapercii în canal datorită căldurii generate prin frecare de compactor, care condensează
gutaperca ramolită în direcţie apicală, realizând o obturaţie de canal tridimensională.
Etape de lucru:
• testarea conului. Conul trebuie să se blocheze la 1,5 mm de constricţia apicală; selectarea compactorului
• coafarea vârfului conului de gutapercă cu siler , introducerea conului şi fixarea la lungimea cuvenită;
• întroducerea compactorului pînă se sesizează un obstacol; acţionarea compactorului
• propulsarea lentă dar continuă a compactorului în canal pînă se ajunge la zona stabilită
• retragerea lentă a compactorului din canal, dar cu aceleaşi turaţii maxime
• Se consideră canalul obturat atunci când se simte un obstacol în canal, o respingere a compactorului; sau blocarea lui
în canal cu fracturarea.
Avantajele metodei:
evitarea propulsării materialului transapical; obturarea rapidă a canalului timp de 10 sec.
Ameliorarea sigilării canalului și omogenizarea obturaţiei
Dezavantajele:
cere multă muncă, cere o bună practică, experienţă;
şanse de fracturare a compactorului; posibilitatea unor leziuni termice
în lipsa experienţei poate avea loc propulsarea gutapercii transapical
•Sistemul Obtura
Caracteristici tehnice:
- ramolirea gutapercii la 160 °C
- injectarea în canale cu canule de calibru 20/23 sau chiar 25
(diametru 0,5 mm)
•Tehnica Thermafill
Are la baza obturatoare de gutaperca alcatuite dintr-o tija centrala ( plastica) coafata cu gutaperca alfa.
Sunt alcătuite din 2 părţi carrier-ul şi gutaperca. Carrier-ul similar instrumentelor manuale endodontice, dar fără
lamelele tăietoare, este produs din plastic special radioopac, având o lungime de 25 mm şi inele circulare la 18, 19,
20 şi 24 mm ce uşurează verificarea pătrunderii pe toată lungimea canalului până la constricţia apicală.
Obturatoarele sunt livrate cu tot cu stoppere, acestea fiind colorate diferit în funcţie de diametrul lor, respectând
clasificarea ISO. Plasticul carrierului este inert şi biocompatibil în cazul în care intră în contact accidental cu
ţesuturile periapicale, iar flexibilitatea sa permite adaptarea în canale curbe, mai accentuate.5
Gutaperca înveleşte carrier-ul de plastic pe o lungime de 16 mm, este dură şi friabilă în stare solidă, devine lucioasă
şi lipicioasă prezentând caracteristici excelente pentru adeziune şi alunecare în canal.1,2,3,4 Gutaperca Thermafill
odată ce a fost plastifiată se resolidifica în 1,5 minute păstrându-şi caracteristicile iniţiale de friabilitate şi duritate.
Încălzită din nou nu prezintă modificări ale propirietatilor fizice.
Vă mulțumesc pentru
atenție