1. Etiopatogenia edentaţiei parţiale.

Factorii congenitali:
-lipsesc mugurii dentari;
-dereglarea procesului de formare si situare a mugurilor;
-dereglarea procesului de eruptie a dintilor ( retentie in os );

Factorii postnatali:
-afectiuni odontale parodontale;
-procese inflamatorii distructive;
-interventii chirurgicale;
-traumatism;

2. 2. Examenul subiectiv al pacienţilor edentaţi parţial.

Examenul subiectiv constă în stabilirea în primul rând a identității pacientului: nume,
prenume, varstă, stare civilă, ocupația și adresa.
După ce s-a făcut cunoștință cu bolnavul, prin anamneză se stabilește motivul
adresării pacientului.
Istoricul amănunțit al bolii se face lăsând bolnavul să povestească cum a debutat și
evoluat boala sa, apoi se intervine pentru a preciza ordinea de apariție a diferitor
simptome, succesiunea și evoluția lor, tratamentele anterioare și rezultatele obținute.
Stabilirea antecedentelor este un punct foarte important în examenul subiectiv.
Antecedentele eredo-familiale: sifilis, tuberculoza, coagulopatii, predispoziție la carii
dentare.

3. 3. Examenul obiectiv al pacienţilor edentaţi parţial.

Examenul exobucal se realizează din normă frontală și laterală : INSPECȚIA

FRONTAL

1.Se observa faciesul habitual al pacientului, asimetrii (determinate de nedezvoltarea

sau dezvoltarea în exces a unei parți osoase sau moi a feței, prezența unei edentații
întinse laterale), linia surâsului.
2.Se apreciază raportul dintre cele 3 etaje ale feței, stabilind craniometric, cu ajutorul
mânerului unui instrument sau al unei rigle, înălțimea etajelor feței între punctele
craniometrice :

 Etajul superior al feței : trichion (deasupra glabelei–nasion)

 Etajul mijlociu al feței : nasion-subnasion (subnazal)
 Etajul inferior al feței : subnasion- gnathion ( punctul cel mai jos al
mentonului).
Intereseaza în special modificările produse între etajul mijlociu și cel inferior,
deoarece, în majoritatea cazurilor, ele sunt provocate de tulburări în dezvoltarea
oaselor maxilare și a apofizelor alveolare sau de dezechilibru a ocluziei.

LATERAL

Se apreciază profilul (normal, concav, convex)

 Profilul normal este drept sau ușor convex
 Profilul concav caracterizează ocluzia inversă, căreia îi corespunde și un raport
invers între buza superioară și cea inferioară (buza inferioară o depășește pe cea
superioară).
 Profilul accentuat convex apare fie în prognatismul maxilarului superior, fie în
retrognația inferioară, sau hipoplazia mandibulei, când profilul convex este atât
de accentuat încât are aspectul unui ‘’profil de pasăre’’.

PALPAREA

 Interesează în primul rând relieful masivului osos al feței.

 Se insistă asupra pereților sinusali și asupra punctelor sinusale (frontale,
etmoidale, maxilare), a căror sensibilitate se cercetează prin presiune digitală și
 asupra punctelor de emergentă facială trigeminală (supraorbital, infraorbital,
mentonier), care se examinează prin plimbarea policelui, menținut presat, pe
zona de emergentă cutanată a nervului. Se observă reacția dureroasă a
pacientului.
 Se stabilește prezența, localizarea și limitele unui abces, fluctuența sa
(deplasarea puroiului la palpare), renitența (rezistenta la apasare) chisturilor,
infiltrația și gradul de aderentă al unei tumori, întreruperea continuității
oaselor masivului facial în caz de fractură.
 Se palpează grupele ganglionare limfatice (submandibulari, submentonieri,
occipitali, cervicali, supraclaviculari, auriculari) și se notează modificările
apărute : prezența și mărimea adenopatiei (creșterea în volum a ganglionilor
limfatici), numărul ganglionilor, mobilitatea sau aderența, sensibilitatea
dureroasă la palpare.
 Tonusul mușchilor mimici și al muschilor limbii se examinează prin opunerea
degetelor sau palmei examinatorului la contracția acestora. Astfel pentru
mușchii buccinatori, medicul exercită cu palmele o presiune usoară pe
suprafața cutanată a obrajilor, în timp ce pacientul este rugat să-și umfle
obrajii. Pentru examinarea tonusului mușchilor linguali, medicul pune indexul
vertical peste cele doua buze și se opune mișcării de scoatere a limbii pe care
pacientul este rugat să o efectueze.

EXAMENUL ATM

 Se face prin inspecție și palpare

 Se observă amplitudinea deschiderii gurii, masurând distanța dintre marginile
incisivilor superiori și ale celor inferiori.
 Se observă concomitent daca mișcarea descrisă de mandibulă la deschiderea
gurii se face lin, în arc de cerc, sau este sacadată (cu întreruperi), în doi timpi și
dacă este însoțită sau nu de laterodeviație. Evidențierea unei laterodeviații se
 face mai bine marcând un punct cu creionul pe menton, la nivelul liniei
mediene și observandu-i excursia în timpul mișcărilor de deschidere și
închidere a gurii, concomitent în timpul acestor mișcări ale mandibulei, se
execută și examenul palpatoriu, ținând indexul ambelor mâini în conductul
auditiv extern drept și stâng, iar policele pretragian. Se evidențiază cracmentele
(crepitații) articulare în caz de artrită.
 Mișcările articulare pot fi limitate (în inflamații ale articulației sau ale părților
moi, trismus, miozite) sau blocate (în constricții de maxilar, datorită unor
obstacole tumorale sau bride cicatriceale). In anchiloză (înțepenire totală sau
parțială) temporo-mandibulară, deschiderea gurii este de doar cațiva milimetri
sau nu se face deloc, din cauza modificărilor osoase intraarticulare.

EXAMENUL ENDOBUCAL

1.Incepe cu examenul buzelor, care sunt la limita exo-endobucală. Se apreciază

forma și conturul buzelor, se observă comisurile și culoarea roșului buzelor,
cercetându-se existența unor eventuale ragade (rană la colțul gurii) sau ulcerații. Se
palpează apoi , între două degete grosimea buzei, pentru depistarea zonelor infiltrate,
a unor noduli.
2.Se eversează buza superioară și inferioară, pe rând, inspectând mucoasa
labială și fundul de sac vestibular, starea bridelor, starea, inserția, direcția și
mobilitatea frenurilor, se observă eventualele formațiuni patologice care pot să umple
vestibulul, stergându-i relieful (abcese, tumori), se examinează aspectul și colorația
mucoasei, prezența fistulelor sau a unor formațiuni de tip papilomatos pe mucoasa
crestelor alveolare.
3.Se continuă examenul cu mucoasa jugală indepartând ușor obrazul cu oglinda și
observând și papila canalului Stenon, situate în dreptul molarului doi superior. Se
examinează de asemenea culoarea, prezența formațiunilor patologice, prezența
cordoanelor de mucoasă jugală mușcată, prezența eroziunilor cauzate de prezența
unor resturi radiculare sau de unele lucrări protetice incorect realizate.
4.Se trece la examenul pereților cavității bucale propriu-zise, pacientul ținând
gura larg deschisă. Se examinează bolta palatină (aspect, formă, adâncime, starea
mucoasei și a rugilor palatine, prezența și forma torusului), vălul palatin (despicături,
perforații, abcese), faringele posterior, regiunile amigdaliene, pilierii, amigdalele
eventual existente (marimea lor, aspectul).
5.Se examinează limba prin inspecție și palpare, examinând aspectul, prezența
unor formațiuni patologice, prezența amprentelor dinților pe fețele laterale a limbii (în
anemie ferodeficitară, în macroglosie), mărimea, mobilitatea, consistența, tonicitatea.
6. Se examinează apoi regiunile sublinguale cu plicile sublinguale, ostiumul
canalului Warthon. Se palpează planșeul cavității bucale bimanual,cu o mână
introdusă în cavitatea bucală, iar cealalta pe suprafața cutanată corespunzatoare,
apreciindu-i suplețea, gradul de infiltrație sau sensibilitate, după caz. Se palpează
glanda submandibulară și glanda sublinguală, bilateral, uneori evidențiându-se prin
această manevră calculi salivari sau tumori ale lojilor glandulare.
7. Ulterior se trece la examinarea arcadelor dentare, a ocluziei și a articulației
temporomandibulare.

4. 4. Examenul complementar al pacienţilor edentaţi parţial.

 Examenul paraclinic se indică în situațiile clinice când examenul clinic nu este
suficient pentru stabilirea diagnosticului definitiv.
 Metode:
Studiul modelelor
Examenul radiologic
Electroodontometria
Termodiagnosticul
Eficiența masticatorie
Ocluzografia
Indexul ILSOD

5. 5. Tabloul clinic la pacienţii edentaţi parţial.

Exobucal:
-prabusirea obrajilor/obrazului;
-asimetria faciala;

Endobucal:
-prezenta breselor;
-dereglarea integritatii arcadei dentare;
-dintii frontali sunt abraziati pentru ca preiau functia masticatorie;
-migrari dentare, extruzii;
-atrofia apoufizei alveolare;

Sau
-numărul dinților absenți
-topografia defectului și funcției dinților lipsă;
-starea țesuturilor dure și a țesuturilor parodontale ale dinților rămași;
-tipul de ocluzie;
-timpul scurs după apariția edentației parțiale;
-etiologia edentației parțiale;
-vârsta și starea pacientului ;
Durere
Tulburari fizionomice\tulburari fonetice
Tulburari de masticatie, incizie
Dureri articulare

Tulburari fizionomice (misc etaj inf, coborarea comisurii gurii, proeminenta santului nazo-
labial, mentonier, prabusirea buzelor, obraji supti)
Lipsa partial a dintilor
Lipsa punctelor de contact cu antagonistii
Atrofia apofizei alveolare, hipertrofie compensatory
Atrofia mucoasei
Fosa articulara mai plata
Mobilitatea patologica a dintilor ramasi
Dereglari ATM
Tulburari masticatorii

6. 6. Clasificarea edentaţiei parţiale după Kennedy, Costa, Kennedy-

Applegate, Gavrilov.
Clasificarea edentației parțiale după Kennedy

Clasa I – prezența breșelor bilaterale, terminale

Clasa II – prezența numai a unei breșe terminale

Clasa III – prezența breșei laterale intercalate

Clasa IV- localizarea breșei numai în zona frontală

 Primele 3 clase Kennedy le împarte în 4 subclase, fiecare, în dependență de

numărul breșelor în zona dinților restanți. In caz că avem o combinare de breșe
care nu poate fi distribuită nici la o clasă sau subclasă, atunci ea se plasează la
clasa și subclasa corespunzătoare mai mică.
 Clasificarea edentației parțiale după Gavrilov

I.Breșe ale arcadelor dentare delimitate de dinți restanți numai medial (unilaterale și
bilaterale )

II.Breșe ale arcadelor dentare delimitate de dinți restanți nu numai medial, dar și
distal( unilaterale, bilaterale, frontale )

I. Breșe ale arcadelor dentare mixte (pe o hemiarcadă mărginită de dinți numai
medial, pe când în zona celorlalți dinți este una sau mai multe breșe mărginite
din ambele părți de dinți).

II. Edentație parțială cu prezența numai a unui dinte.

Clasificarea edentației parțiale după Cosa

I. Edentație frontală cuprinde breșele intercalate, situate în zona frontală, formate

de lipsa unor dinți incisivi sau/ și canini.
II. Edentația laterală cuprinde breșele uni- sau bilaterale din zona laterală mărginite de
dinți restanți anteriori și posteriori, formate de lipsa unor premolari sau molari ( breșe
intercalate ).
III. Edentație terminală include breșele uni- sau bilaterale din zona laterală mărginite
de dinți restanți numai anterior, formate de lipsa molarilor sau/și a premolarilor.
IV. Edentație mixtă cuprinde breșe numeroase așezate în diferite zone, formate de
absența mai multor dinți (când pe aceeași arcadă coexistă breșe frontale, laterale,
intercalate și terminale ).
V. Edentație întinsă cuprinde breșe situate în zonele frontale și laterale, mărginite de
dinți restanți.
VI. Edentație subtotală cuprinde arcadele dentare pe care au rămas unul sau doi dinți
restanți.
Ed. întinsă Ed.subtotală

7. 7. Caracteristica suportului dento-parodontal.

n vederea realizării unei terapii protetice fixe,pe prim plan se situează
elaborarea unui diagnostic cît mai
exact care include atît statusul dento-parodontal cît și a altor conexe ale ADM.
2. În cadrul examenului endobucal se va atrage atenția asupra tuturor detaliilor
statutului parodontal:
• Se verifică existenţa ataşamentului gingival de la nivelul tuturor dinţilor, în special la
nivelul celor ce urmează să fie restauraţi
cu ajutorul coroanelor. Un dinte care nu prezintă un minim necesar de ţesut gingival de
ataşare nu poate fi considerat un
potenţial stâlp
• Prezenţa sau absenţa inflamaţiei trebuie notată împreună cu aspectul şi culoarea gingiei.
• Existenţa pungilor parodontale trebuie consemnate ăn fişă, iar localizarea şi adâncimea
trebuie înregistrate. Prezenţa
şi amploarea mobilităţii dentare trebuie de asemenea înregistrate, acordând o atenţie
specială contactelor ocluzale
premature şi interferenţelor prezente pe dinţii mobili.
• Examenul clinic parodontal se va corela cu examenul radiologic parodontal. De asemenea,
vom da o atenţie deosebită
indicelui de sângerare a papilelor şi vom aprecia starea de igienă bucală. Congestionarea
festonului gingival este, de
obicei, expresia existenţei unei inflamaţii gingivale, datorată unei igiene bio-dentare
deficitare. Retracţiile gingivale,
ghirlandele McCall, fisurile Stillmann şi pungile false sau adevărate vor fi consemnate în
foaia de observaţie.

8. 8. Clasificarea fibromucoasei după Supple, Liund.

 9. 9. Clasificarea suportului osos după Lejoyeux la maxilă.

10.10.Clasificarea suportului osos după Lejoyeux la mandibulă.

11.11.Argumentaţi dereglările articulare.

12.12.Argumentaţi dereglările musculare.

13.13. Diagnosticul şi părţile lui componente.

n protetica dentara diagnosticul se reduce nu numai la stabilirea formei nozologice a
afectiunii, dar si la descrierea dereglarilor morfologice, topografice, de functie, a factorilor
etiologici, patogenetici, complicatiilor.
Diagnosticul e compus din 3 parti:
1)afectiunea principala
2)complicatiile provocate de afectiunea principala
3)afectiunile concomitente.
Afectiunea principala- reprezinta forma nozologica cu concretizarea dereglarilor morfologice,
topografice, determinarea gradului si caracterului durerilor (acut, cronic). Tot aici sunt
incluse si dereglarile functionale (masticatie, fonatie, deglutitie, etc), apoi factorul etiologic si
patogenia leziunii
Complicatii provocate de afectiunea principala - migrari dentare, deformatii ale arcadelor
dentare, dezocluzie, aparitia mobilitatii patologice a dintilor
Partea a treia a diagnosticului o alcatuiesc maladiile concomitente care pot fi generale si
stomatologice.

14.14. Indicaţii la confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile acrilice.

Aceasta punte dentara este indicate pentru
+ zona frontala a arcadelor dentare
+ edentate unidentar sau cel mult absenta a 2 dinti.

+ sunt mai ieftine ca lucrarile ceramice

+ utilizarea in calitate de punti dentare provizorii (calitate recara)

-deoarece au duritate slaba, nu se utilizeaza pentru grupul lateral de dinti ;

-modifica colarea in timp

- necesitatea refacerii in 2-3 ani
- Irita parodontul marginal
- Poate aparea perforarea, uzura, fracturarea acrilatului

- pe parcurs apare: porozitate

-coeficient ridiar de dilatare termica
- modul de elasticitate crescut
- nu pastreaza stopurile ocluzare 9migreaza antaginistii ->disfunctii mandibulare)

15.15.Particularităţile pregătirii cîmpului protetic către tratamentul cu

proteze parţiale mobilizabile acrilice.