Sunteți pe pagina 1din 57

REД.

: 1
DATA:
CATEDRA DE ODONTOLOGIE, PARODONTOLOGIE ȘI
PATOLOGIE ORALĂ
Pag. 1/3

SUBIECTE
PENTRU EXAMENUL DE PROMOVARE
ANUL UNIVERSITAR 2018-2019

ANUL IV ENDODONȚIE

1. Endodonția.Noțiune.Sarcinile ei. Etapele tratamentului endodontic.

Endodontie-este un compartiment al stomatologiei terapeutice, care studiaza structura


si functia endodontului,metodele si tehnicamanipularilor in cavitatea pulpara in
traume, modificari patologice in pulpa si periodontiu.
Endodontiul-este un complex pulpo-dentinar,al carui elemente de baza sunt pulpa si
dentina limitrofa cavitatii dentare,unite intre ele functional si morfologic.
Scopul–prevenireaactiunii microorganismelor patogene si a produselor toxice ale
activitatii lor vitale asupra tesuturilor periodontiului prin
ermetizare(etansare),sterilizare a endospatiului dentar
Reducerea infectiei din lumenul sistemului canalar radicular prin inlaturarea pulpei,
dentinei si maselor pulpareinfectate.
Atribuirea canalului radicular unei forme necesare pentru pregatirea catre obturare.
Sporireaeficientei actiunii preparatelor medicamentoase.
Sarcinile:
Elaborarea metodelor de diagnostic si tratament al canalelor radiculare si de
tratament in caz de pulpite si periodontite.
Elaborarea metodelor si mijloacelor de sterilizare a macro si microcanalelor, a
instrumentarului special pentru prelucrarea si obturarea canalelor
Studierea actiunii focarelor cronice-odontogene infectioase asupra reactivitatii
organismului, studierea caracteristicilorlor–atat prin experienta cat si activitatea clinic
Etapele
1)Stabilirea unui diagnostic clinic corect
2)anestezia
3)asigurarea asepticii maxime si a lucrului sigur,neagresiv
4)asigurarea accesului cit mai direct si suficient catre orificiul canalului radicular
5)determinarea cu exactitate a lungimii de lucru
6)permeabilizarea instrumentala,largirea si formarea canalului radicular
7)dezinfectarea si prelucrarea igienica,antiseptica a canalului radicular
8)obturarea canalului radicular si controlul acesteia

2. Topografia dinţilor incisivi și canini. Crearea accesului endodontic.

Incisivul central superior:Camera pulpara imita forma coroanei dintelui,cu latimea


maxima incizal,se ingusteaza catre colet si este in continuarea canalului radicular,care
are un parcurs rectiliniu catre apex.La tineri camera pulpara ocupa un volum mare si
prezinta 3 coarne pulpare.
Canalul radicular are o forma conica,ingustindu-se spre apex.Cu relevanta clinica este
o formatiune dentinara din canalul dentinar,imediat apical de colet,pe peretele
palatinal,de forma unei protuberante,numita constrictie,umar sau protuberanta
palatinala,aceasta trebuind indepartata pentru obtinerea unui acces corect.Sectiunea
canalului este aplatizata vestibulo-oral
Incisivul lateral superior:Camera pulpara are o forma semanatoare cu cea a
incisivului central superior,in vedere vestibulara respecta forma coroanei,dar are
marginea incizala mai rotunjita.La limita dintre camera pulpara si canalul radicular,la
colet,spre palatinal se gaseste protuberanta dentinara palatinala specifica dintilor
frontali superiori.Canalul radicular este aplatizat mezio-distal si prezinta o curbura
catre distal in treimea apicala
Caninul superior:Forma sistemului pulpar al caninilor maxilari se aseamana cu cea a
incisivilor,in snesul ca exista un sigur canal in prelungirea camerei pulpare.Aceasta
prezinta un sigur corn pulpar spre incizal,are dinmensiune vestibulo-orala mai mare
decit cea mezio-distala,iar forma sa a fost descrisa ca ovoida sau triunghiulara.Canalul
radicular este aplatizat in sens mezio-distal.
Incisivul central inferior:reprezinta o radacina unica,foarte aplatizata mezio-distal,de
forma ovala.Canalul radicular se divizeaza in 30%-in 2 canale-lingual si labial,care ,in
majoritatea cazurilor se termina printr-un orificiu apical.Daca este doar un canal,el
trece mai lingual si este mai sinuos.Camera pulpara este asemanatoare cu cea de la
incisivii superiori dar mai redusa in dimensiuni,ascutita spre incizal si cu diametru
vestibulo-ora mare in vedere laterala;din vedere vestibulara are diametrul mezio-distal
foarte mic raportat la diametrul vestibulo-oral si 3 coarne pulpare reduse.
Incisivul lateral inferior:Cavitatea dintelui se aseamana cu caviatatea dintelui
incisivului central,dar e ceva mai mare decit acesta.Canalul are o forma ,,in
fanta’’:ovalara,mai larg comparativ cu incisivii centrali,adesea se depisteaza 2
canale:vestibular si lingual.
Caninul inferior:asemanator cu canninul maxilar dar de dimensiuni mai
reduse,caninul mandibular prezinta de cele mai multe ori o radacina,uneori
doua.Radacina poate fi dreapta sau curbata apical spre distal sau spre
vestibular.Camera pulpara este mai extinsa vestibulo-oral,dimensiunea mezio-distala a
acesteia fiind mai mica,iar sectiunea transversla a acesteia la colet este ovala.In
general caninul mandibular are un singur canal(in 96% din cazuri);in 4% din cazui
exista 2 canale,vestibukar si lingual cu 2 foramene independente

3. Topografia premolarilor în aspect endodontic. Crearea accesului endodontic.

Premolarul I superior:este un dinte cu morfologie foarte variabila;de obicei prezinta


2 radacini,dar poate avea si o singura radacina sau 3 radacini.Forma camerei pulpare
este aplatizata in sens meziodistal si prezinta doua coarne pulpare.Canalele radiculare
sunt impreuna cu radacina deviate spre inapoi de la axul vertical al dintelui si apoi din
nou se separa
Premolarul II superior:Camera pulpara are dimensiunea mare vestibule-orala si 2
coarne pulpare,vestibular si palatinal.Forma sectiunii variaza in functie de
configuratia canalelor-forma de oval turtit mezio-distal pentru dintii cu un canala sau
forma cifrei 8 sau de panglica in cazul prezentei a 2 canale
Premolarul I inferior:Coroana este inclinata inspre lingual,angulate fata de
radacina.De obicei prezinta o singura radacina conica,mai putin extinsa vestibule-
oral,rar poate avea 2 radacini,vestibulara si lingual.Camera pulpara se afla
predominant sub cuspidul vestibular,prezinta doua coarne pulpare,dntra care cel
vestibular este mai bine dezvoltat.Forma camerei pulpare este ovalara cu diametrul
mare vestibule-oral.Premolarul unu infierior cu o radacina are usual un singur canal
cu un singur foramen apical.Canalul are tendinta de a se bifurca si de a se deschide in
2 foramene apicale separate si in plus exista cazuri de 2 canale complet separate,mai
ales in rarele cazuri de premolari cu 2 radacini.
Premolarul II inferior:La nivel coronar se diferentiaza de premolarul unu prin
dimensiunile mai mari ale cuspidului lingual.Are de obicei o radacina unica,dreapta
sau cu o angulatie spre distal.Foarte rar prezinta 2 sau 3 radacini.Forma camerei
pulpare este similara cu cea a premolarului unu,ovala cu diametrul mai mare
vestibule-oral.Exista un singur canal,cu sectiune transversal de forma ovala la
jumatatea radacinii si cu sectiune rotunda la apex.Se pot intilni si 2 canale,vestibular
si lingual cu unul sau doua foramene apicale,exceptional chiar 3(2 vestibular,1
lingual),situatie extrem de rar corelata cu prezenta a 3 radacini.

4. Topografia molarilor în aspect endodontic. Crearea accesului endodontic.

Molarul I superior:este un dinte de dimensiuni mari si prezinta trei radacini,doua


vestibulare-meziovestibulara(MV) si distovestibulara(DV) si una palatinala(P),mai
lunga decit cele vestibulare.Radacian MV este curba spre distal,iar cea DV poate fi
dreapta,curbata spre mezial sau distal,ambele avind un traiect divergent si traiectie
vestibulara.
Camera pulpara are in sectiune orizontala forma de triunghi cu baza vestibular si
virful palatinal,proiectia ei situindu-se in jumatatea meziala a fetei ocluzale.Exista
patru coarne pulpare,cel meziovestibular fiind cel mai mare,urmat de cel
distovestibular si de cele palatinale.Clinic,actualmente se porneste de la ideeea ca
molarul de 6 ani prezinta 4 canale.
Molarul II superior:Prezinta 3 radacini mai putin divergente decit in cazul molarului
de 6 ani,separate in 54% din cazuri sau fuzionate in restul de 46%.Camera pulpara
este de dimensiuni mari,cu diametru mai mare vestibule-oral decit mezio-distal.Pe
sectiune transversal la nivel cervical camera pulpara are forma patrulatera,dar nu atit
de ampla ca dimensiuni,deoarece orificiile de emergent ale canalelor radiculare sunt
mai grupate decit la moraul de 6 ani.Si in cazul molarului de 12 ani,radacina
meziovestibulara poate prezenta 2 canale.Celelalte radacini,distovestibulara si
palatinala,au in general cite un canal.
Molarul III superior:Prezinta cea mai mare varietate morfologica,atit ca lungime de
lucru,cit si ca numar de canale.Numarul canalelor poate varia de la un canal pina la 6-
7 canale,cee ace face tratamentul nepredictibil.
Molarul I inferior:Cavitatea coroanei are o forma cuboida,cu 5 adincituri
corespunzatoare fiecarui tubercul pe suprafata masticatorie,Cel mai voluminos corn
este cel jugal mezial,iar cele mai inalte-ambele cornuri jugale.
Are 2 radacini,una meziala si una distala.Ambele au aspect aplatizat mezio-distal cu
diametru mare vestibule-oral.Radacina meziala are diamtru vestibule-oral mai
mare.Radacina distala este dreapta sau cu apexul curbat catre distal.Rar se descrie a
treia radacina,disto-linguala,de dimensiuni mai reduse
Camera pulpara este situate in primele doua treimi meziale ale coroanei.Cea mai mare
prevalenta are variant cu 3 canale insa pot exista si 4 canale sau doar 2
canale.Canalele mezeiale au diametru mic,sunt curbate mezio-distal dupa curbura
radacinii meziale si in sens vestibule-oral.Canalul MV este curbat intital
vestibular,ulterior spre lingual.Canalul ML este dreot in prima portiune,apoi curb spre
vestibular.
Molarul II inferior:Pare o ,,repica’’ de dimensiuni mai mici a primului
molar.Configuratia radacinilor este asemanatoare,insa se remarca o tendinta de
apropiere a apexurilor.Foarte rar pot eista 3 radacini.Camera pulpara este plasata in
jumatatea meziala a coroanei.Moroftipul cu 2 radacini prezinta de obicei 3 canale,2 in
radacina meziala vestibular si lingual si unul in radacina distala,cu diverse configuratii
existind si molari cu 2 radacini si 2 canale.Se mai citeaza variante cu un canal mezial
si 2 canale distale.Variantele de molari 2 mandibulari cu o singura radacina pot
prezenta un singru canal foarte larg eventual in forma literei C.
Molarul III inferior:Are o morfologie similara cu molarul unu sau cu molarul doi
inferior,putind avea insa radacinile unite sau o radacina unica,in forma de tarus.Este
mai usor de abordat din ounct de vedere endodontic vata de cel superior.

5. Spaţiul endodontic. Caracteristica conului dentinar şi cimentar.

Spatiul endodontic reprezinta un sistem polimorf complex si reciproc conex, de


canale si cavitati ale dintelui,sistemul avind legatura partiala cu complexul pulpo-
apical , ce include in sine paradontiul apical impreuna cu cementul,osul cortical si
spongios invecinate apexului radacinii dentare.Spatiul endodontic trebuie impartit in
citeva nivele: Nivelul 1)cavitatea coronara si spatial principal al canalului radicular.
Nivelul 2)anastamozile si golfurile (canalele de calibru mic ce se termina orb) ale
canalului radicular.
Nivelul 3) canalele radiculare laterale si ramificatiile deltoid apicale.
Nivelul 4) ductul dentinar si canaliculile dentinare

6. Noţiuni de apex anatomic, fiziologic şi radiologic. Importanţa practică a lor.

In endodontia practica deosebim apexul radiologic,anatomic si fiziologic


Apexul radiologic este cel mai indepartat punct de pe virful radacinii,care poate fi
vazut pe radiografie
Apexul anatomic se afla la nivelul zonei de trecere a dentinei canalului radicular in
cementul radicular,unde se termina canalul radicular la virful radacinii(foramenul
apical extern).Uneori formenul apical extern se localizeaza lateral,vestibular sau
lingual-pe peretele radicular,sii nu pe apex
Apexul fiziologic sau constrictia apicala fiziologica este localizat in regiunea
ingustarii(constrictiei)apicale interioare,la o distanta de 1-1,5mm de la apexul
radiologic.
Aceasta constrictie se afla in interiorul canalului anterior de jonctiunea cemento-
dentinara,si se mareste pe masura maturatiei dintelui.Odata cu virsta ea se
indeparteaza de apexul radiologic ca urmare a depunerii de dentina secundara
Importanta practica a lor consta in cunoasterei limiteii pina in care lucram,punctul
limita a interventiei endodontice trebuie sa fie apexul fiziologic,deoarece aici este
trecerea tesutului pulpei radiculare in tesutul periodontal.

7. Noţiune de rădăcină cu apexul neformat.

Reprezinta o situatie clinica in care dintele este imatur sau nu si-a finisat perioada de
formare a radacinii.Mai poate fi si radacina aflata in resorbtie sau deosebim 2 metode
de tratament:apexificare sau apexogeneza.

8. Caracterele zonei de creştere a rădăcinii dintelui.


Partea radiculara a dintelui va fi impartita in sens vertical(axial) in trei parti:1/3
cervicala;1/3 medie si 1/3 apicala

9. Structura histologică şi fiziologică a pulpei dentare.

Pulpa dentara este situata in cavitatea dintelui si se imparte in partea coronara si


radiculara.Pulpa reprezinta un tesut conjunctiv lax alcatuit din substanta
fundamentala, celulele si elementele fibroase si include vasele si nervii.
Substanta fundamentala a pulpei : este alcatuita mai ales din mucoproteine
,glicoproteina si mucopolizaharide. Toate tipurile de metabolism se desfasoara prin
intermediul substantei fundamentale pentru a patrunde din vasele sanguine in cellule.
Fibrele pulpare: fibre de collagen si reticulare. Ele se raspindesc difuz si fascicular,
fasciculele trec paralel cu trunchiul nervos sau formeaza mansoane colagene pentru
vasele sanguine.
Celulele pulpei : destingem 3 tipuri de celule : periferic (odontoblastic) ,
subsuperficial(subodontoblastic) si central.
Datele fiziologice despre pulpa : functia trofica ,de protectie, plastica.
Trofica : Substanta fundamentala constituie un mediu prin care elementele nutritive
din singe ajung in celulele pulpare, iar produsele metabolismului din nou prin acelasi
mediu revin in reteaua sanguine venoasa.

Functia de protectie sau bariera: In pulpa ea este realizata de celulele sistemului


reticuloendotelial. Din celule acestui sistem fac parte histocitele , care in procese
patologice se transforma in macrofagi mobili si executa functia de fagocitoza.

Functia plastica : se asociaza cu cea de protectie. Obliterarea canaliculilor dentinale,


depozitele de dentina tertiara constituie niste bariere care apara pulpa contra agentilor
externi si dificilizeaza patrunderea bacteriilor in ea.

10. Modificări în pulpă în sinescenţă şi în stările patologice.

Este un proces biologic in cursul careia pulpa sufera modificari atat din cauza varstei
cit si a factorilor endogeni si exogeni. Deminiralizarea volumului pulpar ca urmare a
apozitiei dentinare : secundare ce reduce lent dimensiunile camerei pulpare si a
canalului radicular. Peretele devine hiperplazic si distrofic.
1) diminuarea volumului cavității dentare
2) crește numărul de fibre, scade numărul de celule>se instalează o fibroza, o distrofie
reticulară, petrificație
3) obliterarea camerei pulpare și canalelor radiculre
4) mineralizarea camerei pulpare
5) apariția calculilor
6) apexul se micșorează odată cu depunerea dentine
7) ostiumurile canalelor radiculre se îngustează
8) scade numărul de vase și nervi

11. Termenii de erupţie și de formare a rădăcinilor dinţilor permanenți.

Dintele 1:
Erupția-la 6/8 ani
Formarea rădăcinii-la 10 ani
Dintele 2:
Erupția:8-9 ani
Rădăcina-la 10 ani

Dintele 3:
Erupția-la 10/11 ani
Rădăcina-la 13 ani

Dintele 4:
Erupția-la 9/10 ani
Rădăcina-la 12 ani

Dintele 5:
Erupția-la 11/12 ani
Rădăcina- la 12 ani

Dintele 6:
Erupția-la 6 ani
Formarea rădăcinii-la 10 ani

Dintele 7:
Erupția-la 11/13 ani
Rădăcina-la 17 ani

Dintele 8-variază.

12. Particularităţile anatomo-fiziologice ale periodonţiului.

Periodontiul este un tesut localizat in spatiul dintre lama compacta a alveolei si


cementul radicular. El include o serie de formatiuni:
 Pericementul- acopera suprafata externa a dintilor, ajuta la fixarea ligamentelor
periodontale.
 Ligamentul alveolo-dentar- elementul care uneste radacina dentara de osul alveolar.
 Desmodontul- totalitatea ligamentelor fixatoare.
 Membrana periodontala.
Spatiul dento-alveolar are forma de clepsydra, fiind mai ingust in zona de rotatie a
dintelui-hypomoclion- si mai larg in zona cervicala si apicala.
Punctul hypomoclion se afla mai aproape de apex, aproximativ la unirea 2/3 coronare
ale radacinii cu 1/3 apicala.
Latimea spatiului dento-alveolar este mai mare spre coronar-0,35 mmm si apical 0,25
mm , in zona hypomoclioniului 0.17 mm.

13. Modificările de vârstă şi funcţiile periodonţiului.


Modificari de virsta:
-fanta periodontala odată cu virsta devine mai lata ca urmare a îngroșării
periodonțiului.
-dezintegrarea fasciculelor de fibre colagene
-îngroșarea fibrelor Sharpey
-reducerea formelor celulare tinere

Functiile pe care ligamentul parodontal le realizeaza sunt: senzoriala, nutritiva, de


sustinere si formativa.

1. Functia senzoriala asigura perceperea senzatiilor tactile si de presiune ce se exercita


asupra dintelui. Aceasta functie este asigurata de miscarea pe care dintele o realizeaza
in interiorul alveolei, stimuland astfel terminatiile nervoase de tip receptor tactil si de
presiune, cere declanseaza un raspuns.
2. Functia nutritiva asigura cantitatea de nutrimente, de care intreg parodontiul
depinde, prin intermediul vaselor de sange.
3. Functia de sustinere ancoraza dintele in alveola dentara si diminueaza fortele
externe ce se exercita asupra lui.
4. Functia formativa consta in calitatea ligamentului parodontal de a participa la
formarea osului, a cementului si respectiv la resorbtia osului.
5.Funcţia plastică. Periodonţiul este dotat cu însuşiri plastice ca reacţii compensatorii.
în timpul vieţii celulele osteoblaste şi cemen- toblaste formează cementul, apare
hipercementoza în stări patologice, are loc formarea osului alveolar. în stări patologice
are loc procesul de reparare permanentă.
6. Funcţia de repartiţie a presiunii. Periodonţiul repartizează uniform presiunea
aplicată asupra dinţilor în timpul masticaţiei şi angrenării lor. în periodonţiu se conţine
cca 60% de lichid tisular. în afară de aceasta în el sunt glomerule sangvine, limfatice,
care servesc drept sistem hidraulic, care repartizează uniform presiunea mas- ticatorie.

14. Elementele celulare ale periodonţiului. Rolul relictelor epiteliale în patologia


periodonţiului.

Elemente celulare:
 Substanta fundamental
 Celulele structurale (mezenchimale nediferentiate, fibroblasti, osteoblasti,
cementoblasti, ostoclaste, cellule epiteliale Malassez)
 Celule de aparare (macrophage,mastocyte,limfocite polimorfonucleare)
 Fibre desmodontale( de colagen-53,74 % , putine fibre de oxytalan-acido rezistente
si rare fibre elastic)
 Fibre de colagen sunt grupate in benzi groase si formeaza ligamentul periodontal.
 În periodontiu se mai afla insulițe sau relicte epiteliale. Aceste relicte eliteliale sunt
niște resturi rămase din perioada de dezvoltare a dinților in urma dezagregarii tecii
epiteliale Hertwig. Ele sunt depistate mai des in regiunea coletului și apexului
dentar.
 Unii autori considera ca epiteliul acestor insulițe pot provoca in anumite condiții
chisturi, chistogranuloame, Ba chiar și neoformatiuni maligne.

15. Metodele de examinare clinică a pacientului cu afecțiuni pulpare.


Anamneza-medicul trebuie sa adreseze pacientului întrebări clare și concise cum ar fi:
-de cît timp va doare?(debutul)
-unde va doare, știți care dinte va doare?(localizarea)
-ce a inițiat durerea!(felul apariției, provocat sau spontan)
-cum este durerea, ascuțita sau pulsatila(caracterul)
-cît durează durerea?(minute, ore)
-cît de des va doare, se repeta regulat sau este continua?(frecventa)

Examenul exooral:
La inspecție se urmărește:
-forma feței
-simetria feței
-șanțurile faciale
-aspectele tegumentelor
-fanta labiala
-raportul buzelor
La palpare se urmăresc:
-elasticitatea părților moi ale feței
-integritatea contururilor osoase(se precizează eventualele denivelări,mobilități,
formațiuni patologice)
-sensibilitatea punctelor sinusale
-grupele ganglionare limfatice

Examenul endooral
-examenul părților moi-se începe cu inspectarea mucoasei tuturor
zonelor:labiala,jugala,linguală,a planșeului bucal,palatinala, gingivala
-examnul arcadelor dentare-se face sistematic prin inspecție palpare și percuție
Se examinează forma arcadelor dentare. Se consemnează dinții prezenti( formula
dentara). Se examinează fiecare suprafața dentara.
Palparea se începe cu dintele suspect. Leziunile carioase se palpează cu sonda pentru
a stabili gradul de sensibilitate a dentinei sau atunci cind exista o Comunicare cu
camera pulpară. In aceasta situație putem obține următoarele tipuri de răspuns la
palpare:
-durere vie urmată de hemoragie-deschiderea accidentală a camerei pulapare, pulpa
este sănătoasă
-durere violenta urmată de hemoragie-inflamatie pulpara ireversibila simptomatica
-durere moderată cu apariția unei picături de puroi-inflamatie pulpara ireversibila
purulentă
-ușoară sensibilitate cu Singerare abundentă-inflamatie pulpara ireversibila
asimptomatica(pulpita cronica cu camera pulpara deschisă)
-absenta durerii și a singerarii- necroza și gangrena pulpara.
Percuția indica inflamarea ligamentului parodontal fără a ne da relații despre
vitalitatea pulpara.

16. Metode paraclinice de examinare a pacientului cu afecțiuni pulpare.

1)Testele de vitalitate
Testul la cald- se poate utiliza un instrument încălzit, un baton de gutaperca încălzit
in Flacăra citeva secunde , gutaperca încălzită cu ajutorul sistemelor de obturare la
cald
Tehnica de realizare:
In condiții de izolare, dinții fiind uscați se aplica gutaperca încălzită în treimea
cervicala pe fata vestibulara a dintelui.
Răspunsul normal pulpar este reprezentat de o sensibilitate moderată, apare după
aplicarea stimulului și dispare imediat după îndepărtare.
Testul la rece- se utilizează batoane de gheata, sprayuri refrigerante cu clorura de stil
Tehnica:
Se izoleaza și se usucă dintele, se pulverizează pe o Buleta de vata clorura de etil și se
menține pina cind Buleta pare acoperită de un strat fin de zăpada. Apoi Buleta se
aplica pe dinte in treimea cervicala și se menține citeva secunde in contact cu dintele.

Testele de vitalitate electrice


Tehnica:
-dinții testați trebuie izolați și uscați
-electrodul pasiv se fixează pe buza pacientului și cel activ pe dinte
-odată stabilit contactul cu dintele intensitatea curentului crește automat
Conform datelor literare, normele aproximative EOD în dinţi sunt stabilite:
• dinţi intacţi — 2-6 mkA;
• carie profundă — 12-15 mkA ;
• pulpita acută de focar — 20-25 mkA;
• pulpita acută difuză — 40-45 mkA;
• pulpita cronică fibroasă — > 50 mkA;
• pulpită cronică gangenoasă ≤ 100mkA.

Testul frezajului explorator:


Precizează dacă pulpa este vitala sau nu.
Se crează o cavitate mică in dinte fără anestezie. Dacă dintele este vital pacientul
semnalizează senzație dureroasa, dacă pacientul nu simte nimic dintele este devital.

17. Electroodontometria. Rolul ei în practica stomatologică.

Se utilizează atunci cind medicul pune la îndoiala viabilitatea pulpei. Se determina


pragul de sensibilitate a sistemului nervos dentar.
Tehnica:
-dinții testați trebuie izolați și uscați
-electrodul pasiv se fixează pe buza pacientului și cel activ pe dinte
-odată stabilit contactul cu dintele intensitatea curentului crește automat.
Conform datelor literare, normele aproximative EOD în dinţi sunt stabilite:
• dinţi intacţi — 2-6 mkA;
• carie profundă — 12-15 mkA ;
• pulpita acută de focar — 20-25 mkA;
• pulpita acută difuză — 40-45 mkA;
• pulpita cronică fibroasă — > 50 mkA;
• pulpită cronică gangenoasă ≤ 100mkA.
18. Etiologia şi patogenia pulpitelor.

Etiologia:
1)agenții microbieni-nimeresc in pulpa prin cavitatea carioasa a dintelui, prin
canaliculele dentinale sau prin pungile parodontale
2)traumatismul mecanic produs din cauza unei lovituri
3)deschiderea accidentală a camerei pulpare
4)supraîncălzirea in timpul Șlefuiri bontului
5)acțiunea unor substanțe medicamentoase(alcool, eter, etc) folosite de medic

Cauza de aparitie a pulpitelor o constituie in majoritatea cazurilor agentii biologici


(microbi si toxinele lor) care nimeresc in pulpa prin cavitatea carioasa a dintelui, prin
canaliculele dentinare sau prin orificiu de perforatie, din punga parodontala sau cu
torentul sagvin si limfatic in cazul afectiunilor infectioase acute si prin orificiul apical
al radacinii.
Inflamatia pulpei poate fi provocata de un traumatism *(mecanic, fizic, chimic).
Factorii termici ce provin de la nerespectarea regimului de preparare a suprafetei
coronare.
Pulpita poate fi provocata si de lipsa sau aplicarea incorecta a obturatiei bazale, iar in
cariile profunde si a obturatiei curative. Efectul toxic cauzat de materialele de
plombare sau reactiile alergice.

Patogenia:
In stadiul de inflamatie acută distingem citeva semne: alterarea , exsudarea,
proliferația, tulburari metabolice.
La început exsudatul poarta un caracter seros. Peste 6-8 ore inflamația seroasa trece in
purulentă.
In pulpita fibroasă cronica putem distinge 2 stadii. In stadiul 1 o parte din pulpa
coronară se transforma in țesut de granulație. In stadiul 2 țesutul pulpei este supus
unei degenerescențe fibroase.
Pulpita gangrenoasa cronica se poate solda cu gangrena pulpei.
Pulpita hipertrofică cronica se caracterizează prin proliferarea extinsă a țesutului de
granulație.

19. Clasificarea pulpitelor.

După OMS
K 04.0 Pulpita
K 04.00 Incipientă (hiperemie)
K 04.01 Acută
K 04.02 Purulentă (abces pulpar)
K 04.03 Cronică
K 04. 04 Cronică ulceroasă
K 04. 05 Cronică hiperplastică (polipoasă)
K 04. 08 Alte tipuri de pulpite apreciate
K 04. 09 Pulpită neapreciată
K 04. 1 Necroza pulpei. Gangrena pulpei
K 04. 2 Degenerescența pulpară. Denticulii și petrificarea pulpei
K 04. 3 Formarea incorectă a țesuturilor dure în pulpă

După Semașco
1. Pulpita acută
• D
e focar
• D
ifuză
2. Pulpita cronică
• Fi
broasă
• G
angrenoasă
• H
ipertrofică
• A
cutizare a pulpitei cronice
3. Stări după depulpare parțială sau totală

20. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitelor acute de


focar.

Pulpita acuta de focar constituie stadiul de debut al inflamatiei pulpei si focarul


acestuia se localizeaza de obicei in portiunea cea mai apropiata de cavitatea cariata.
Durata acestul process este pina la 2 zile.Bolnavul acuza dureri intense la orice fel de
excitanti. Durerile pot sa apara spontan fara vreo cauza explicabila.
Frecventa si durata durerilor variaza intre 10-30 min si nu depasesc o ora,perioada
indolora tine citevai ore. Durerea nu iradiaza, noapte intensificindu-se.
La inspectie se observa o cavitate carioasa cu dentina ramolita, dupa chiuretare vedem
peretii si tavanul indurati.
Prin sondare este o portiune mai dureroasa si anume pe fundul cavitatii linga cornul
pulpar.
Diagnosticul diferential:
*de caria profunda
*de pulpita acuta difuza si cronica fibroasa
*de inflamatia papilelor
Se distinge de caria profunda prin prezenta durerilor paroxistice spontane,care se
intensifica
noaptea,precum si prin durata acceselor de durere ca reactie la excitantii externi. In
pulpita acuta nu exista dureri iradiante,accesul de durere este intotdeuna mai putin
indelungat decit perioada indolora, ceea ce o deosebeste de pulpita acuta difuza. Spre
deosebire de pulpita acuta de focar pentru pulpita cronica fibroasa nu sint
caracteristice durerile spontane si nocturne. Durerile apar mai frecvent de la exctanti
termici, se constata dureri acute antecedente.
Tratamentul:
Metoda amputarii devitale
1vizita:
-prepararea partiala a cavitatii carioase
-deschiderea cornului pulpar
-aplicarea pastei arsenicale
-aplicarea dentin-pastei
2vizita:
-acuze,percutia
-inlaturarea obturatiei provizorii
-prepararea definitiva cu crearea accesului
-inlaturarea tavanului
-amputarea pulpei coronare
-aplicarea solutiei pentru impregnare(rezorcin-formalina)
-aplicarea dentin-pastei
3vizita:
acuze
-inlaturarea pansamentului
-aplicarea pastei de foredent la orificii
-obturarea de baza si permanenta.

21. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei acute difuze.


Este o pulpita acuta de focar cu simptome caracteristice ce dureaza 1-2h, dupa care
procesul inflamator se extinde in pulpa coronara si radiculara si se considera drept
pulpita acuta difuza.
Bolnavul acuza accese de dureri indelungate cu mici intervale indolore-intermisii ce
dureaza mai putin de 30-40min. Uneori durerile nu dispar, ci doar se atenuieaza pe un
anumit timp. E caracteristica durerea nocturna persistenta si indelungata de la
excitanti. Nu este localizata, ci iradiaza pe traiectul ramurilor n.trigemen.
In pulpita maxilarului superior iradiaza spre regiunea temporala, supraorbitala, in
regiunea mandibulara, in dintii arcadei inferioare.
In pulpita a dintilor arcadei inferioare durerea iradiaza in regiunea occipitala , la
ureche, in regiunea submandibulara, temporala,in dintii maxilarului superior.
Electroexcitabilitatea pulpei este redusa pe toata suprafata fundului cavitatii carioasa
si pe toti cuspizii pina la 30-40mA.
Diagnosticul diferential
Pulpita acuta difuza se va diferentia de:
*pulpita acuta de focar
*pulpita cronica acutizanta
*de periodontita acuta apicala si cronica acutizanta
*de nevralgii ale nervului trigemen
*de sinuzita
*de dureri alveolare
Cu pulpita de focar se face diagnosticul diferential pe baza duratei accesului de
durere, prezenta de dureri iradiante, reactii dolore la percutie.
Pentru periodontita acuta si cronica in stare de acutizare sint caracteristice o durere
neintrerupta localizata, durere acuta in timpul muscarii la dintele bolnav.
In nevralgia nervului trigemen e caracteristica o durere vie, paroxistica ce apare in
timpul alimentarii, vorbirii, atingerii pielii fetei.
Tratamentul:
Metoda extirparii vitale:
1vizita:
-anestezie
-prepararea definitiva a cavitatii cu crearea accesului
-inlaturarea tavanului
-amputarea pulpei coroare
-extirparea pulpei radiculare
-prelucrarea mecanica si medicamntoasa
-determinarea lungimii de lucru
-obturarea canalului
-con-gutaperca
-roentgen
-obturatia de baza si permanenta.

22. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei cronice


gangrenoase.

Bolnavul acuza dureri sicietoare de la orice fel de excitanti. Uneori durerile pot sa se
declare la schimbarea temperaturii aerului- la inspiatii de aer cald-rece. Deseori
durerile lipsesc. Bolnavul mentioneaza ca in trecut a avut dureri puternice ce s-au
domolit si au disparut definitiv. Apare un miros fetid.
Examenul releva o cavitate carioasa profunda cu o deschidere relativ mare a cavitatii
dentare. Adamantina are o nuanta cenusie. Sondarea este indolora si doar in orificiul
canalului se determina singerare si senzatie de durere.
Electroexcitabilitatea dintelui este foarte redusa(50-80mA), ceea ce marturiseste
despre necroza definitiva a pulpei.
Diagnostic diferential:
*p.fibroasa cronica
*de periodontita apicala cronica
In formele de periodontita cronica apicala prin interogare se poate clarifica existenta
unor episoade de periodontita apicala in trecut si despre actualizarile acesteia.
In mucoasa, in regiunea de proiectie a dintelui putem observa fistule sau edem.
Introducerea unui ac in canalul radicular nu produce dureri. Electroexcitabilitatea
pulpei depaseste 100mA.
Tratamentul:
Extirparea devitala:
1vizita: -prepararea partiala a cavitatii dintelui
-deschiderea cornului pulpar
-aplicarea pastei
-aplicarea dentin pastei
2vizita:
-acuze
-prepararea definitiva cu crearea accesului
-inlaturarea tavanului
-amputarea pulpeo coronare
-extirparea pulpei radiculare
-prelucrarea mecanica si medicamentoasa a canalului radicular
-determinarea lungimii de lucru
-obturarea canalului radicular
-con-gutaprca condensarea laterala
-roentgen
-obturarea de baza si permanenta

23. Diagnosticul diferenţial între pulpitele acute şi cronice.

Pulpita acuta de focar - pulpita cronica fibroasa unde nu sunt caracteristice durerile
spontante si nocturne, durerile apar mai frecvent de la excitanti termici. In pulpita
fibroasa cronica se constata dureri acute antecedente.
Pulpita difuza acuta - pulpita cronica in acutizare evolutie de lunga durata, acutizari,
asociere cu formele acute de pulpita. Distrugeri masive in tesuturile dure si modificari
periapicale.
Pulpita fibroasa cronica - pulpita acuta de focar, cea cronica fibroasa evolueaza un
timp mai indelungat, procesul se poate acutiza in repetate rinduri. Cea acuta de focar
dureaza doar 1-2 nictemere.
Pulpita hipertrofica cronica - dureri sicitoare ce se declara la diferiti excitanti,
excrescente de carne care singereaza la orice ocazie.

24. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial al pulpitei cronice fibroase.

Pulpita fibroasa cronica - bolnavul acuza dureri paroxistice in dinte de la diferiti


excitanti: termici, mecanici si chimici. Din anamneza se deduce ca dintele durea si
mai inainte. Durerile reflexe apar cu o reactie intirziata doar la excitanti puternici,
precum si in caz de schimbare brusca a temperaturii ambiante. Prin sondarea
fundulului cavitatii deseori se constata prezenta unui orificiu de comunicare intre
cavitate carioasa si cavitatea coronara. Sondarea pulpei este dolora. Pulpa singereaza.
Electrosensibilitatea este de 40-60 mA.
Diagnosticul diferential: se va diferentia de caria profunda, de pulpita acuta de focar,
pulpita cronica gangrenoasa.
Diferentierea de caria profunda in care apare o reactie dolora la toate tipurile de
excitanti. In caria profunda ea se atenueaza dupa inlaturarea excitantului, insa in
pulpita cronica fibroasa ea persista un timp.
Diferentierea de pulpita acuta de focar se va face datorita unei anamneze minutioase
care ne da posibilitatea sa constatam, ca pulpita fibroasa cronica evolueaza un timp
mai indelungat. Cavitatea dintelui in majoritatea cazurilor este deschisa, sondarea
pulpei coronare nu provoaca o durere nu prea puternica sau ramine indolora. Durerile
in pulpa se pot declara doar in caz de sondare profunda cu ace endodontice.

25. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei cronice


hipertrofice.

Bolnavul acuza dureri siciitoare ce se declara la diferiti excitanti. Bolnavul acuza


frecvent excrescente de carne care singereaza la orice ocazie. In unele cazuri poate
exist doar singerare, pe cind durerile lispesc sau durerile pot sa se declare doar in
timpul masticatiei. Examenul releva o cavitate carioasa in pulpa cu tesut proliferativ.
Acesta din urma poate fi dur sau de tip granular, care singereaza lesne de la orice
atingere. Pot aparea dureri de intensitate mica.
In caz de polip al pulpei in cavitatea carioasa se observa o formatiune tumorala
compacta de culoare rozpala. Sondarea ei nu produce singerare si e putin dureroasa.
Reactia la excitanti termici nu este pronuntata. De regula, in portiunile periapicale,
conform datelor radiografice modificari nu se constata.
Diagnosticul diferential: proliferarea papilei gingivale sau tesutului granular din
periodontiu, cu bifurcatia, trifurcatia radacinilor. Proliferarea papilei gingivale se
produce de pe urma unui traumatism cu o margine transanta a cavitatii carioase.
Pentru precizarea diagnosticului se foloseste o sonda cu care se preseaza gingia
proliferata trecind-o pe marginea exterioara a cavitatii carioase. Daca sursa de
excrescenta a tesutului de granulatie o constituie periodontiul, atunci introducerea
adinca a sondei nu produce dureri. Poate sa se observe o singerare puternica si sa se
formeze o perforatie a fundului cavitatii coronare. Se observa pe radiografie o rarifiere
a tesutului osos in regiunea bifurcatiei sau trifurcatiei.
26. Diagnosticul diferenţial al pulpitei hipertrofice, papilitei şi perforaţiei
interradiculare.

Diagnosticul diferential: proliferarea papilei gingivale sau tesutului granular din


periodontiu, cu bifurcatia, trifurcatia radacinilor. Proliferarea papilei gingivale se
produce de pe urma unui traumatism cu o margine transanta a cavitatii carioase.
Pentru precizarea diagnosticului se foloseste o sonda cu care se preseaza gingia
proliferata trecind-o pe marginea exterioara a cavitatii carioase. Daca sursa de
excrescenta a tesutului de granulatie o constituie periodontiul, atunci introducerea
adinca a sondei nu produce dureri. Poate sa se observe o singerare puternica si sa se
formeze o perforatie a fundului cavitatii coronare. Se observa pe radiografie o rarifiere
a tesutului osos in regiunea bifurcatiei sau trifurcatiei.

27. Diagnosticul diferenţial al pulpitelor. Zonele de iradiere a durerilor în


pulpită.

Pulpitele se vor diferentia de cariile profunde, unde durerile dispar dupa inlaturarea
factorului excitant, insa in pulpite persita un timp anumit. De periodontita apicala
acuta si cronica unde sunt prezente schimbari radiografice masive in regiunea fantei
periapicale, posibil si resorbtii osoase cu formarea de granulom, chistogranulom etc.
Zonele de iradiere a durerilor in pulpita: iradiaza durerea pe traiectul ramurilor
nervului trigemen: in pulpita dintilor maxilarului superior - in regiunea temporala,
supraorbitara, in regiunea mandibulara, in dintii arcadei inferioare. In caz de pulpita a
dintilor arcadei inferioare durerea iradiaza in regiunea occipitala, la ureche, in
regiunea submandibulara, temporala, in dintii maxilarului superior. In pulpita dintilor
frontali e posibila iradierea durerilor in partea opusa a maxilarului.

28. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei cronice


exacerbate.

Acutizarea (exacerbarea) pulpitei cronice e caracteristica o durere paroxistica in dinte


cu un caracter spontan. E posibila o durere vie indelungata cauzata de excitanti externi
cu iradiere in ramurile nervului trigemen sau o durere siciitoare trenanta ce se
amplifica in timpul muscarii pe dinte. Prin anamneza seva afla ca dintele a durut si
mai inainte, ca au existat semne ale uneia sin formele cronice de pulpita. Cavitatea
dintelui in majoritatea cazurilor este deschisa. Sondarea pulpei este dureroasa,
percutia produce dureri usoare.
Electroexcitabilitatea pulpei este scazuta si corespunde fie pulpitei cronice fibroase,
fie pulpitei grangrenoase cronice. Pe radiografie se vizualizeaz o fisura periodontala
dilatata sau o osteoliza in regiunea apicala a radacinii.
Diagnosticul diferential: acutizarea pulpitei cronice se fa diferentia de formele acute
ale pulpitei, de la periodontita acuta apicala si de periodontita in acutizare. Pentru
periodontita acuta si cronica in decurs de acutizare sunt caracteristice dureri constante,
fara intermitente, lipsa de acuze de dureri provenite de la excitanti termici si chimici.
Se constata modificari in mucoasa in regiunea dintelui in cauza. Un simptom
caracteristic pentru periodontita acuta si cronica in acutizare o constituie durerea
puternica in caz de muscare pe dinte sau in caz de percutie.

29. Metodele de diagnosticare ale pulpitelor.


In timpul interogatoriului se poate preciza daca bolnavul are careva afectiuni asociate
care ar putea fi insotite de iradiere a durerilor in dintii in dinti si maxilare: tulburari
ale sistemului nervos (nevralgie, nevrita a ramurilor II si III a trigemenului).
Acutizarea pulpitei cronice poate fi precedata de suprasolicitare functionala, de
traume ale dintelui, de casarea cavitatii carioase a dintelui cu resturi alimentare,
hipotermia, suprasolicitarea emotionala si nervoasa, interventiile chirugicale, boli de
natura virotica si bacteriala. Inspectia bolnavului: se examineaza configuratia fetei, si
la examinarea endobucala nu ne limitam la un singur dinte, deoarece poate duce la
eroarea de diagnostic. Cercetarea cavitatilor carioase cu sonda ne ofera o informatie
mai precisa daca ea se face dupa inlaturarea resturilor alimentare. Se va examina daca
este comunicare a cavitatii carioase cu cavitatea dintelui. Percutia comparata a dintilor
va permite sa determine prezenta inflamatieii active in regiunea periodontiului, care
frecvent insotesc pulpita. Proba termica - se realizeaza cu introducerea in cavitatea
bucala a apei reci sau fierbinte cu un tampon de vata.
Electrosensibilitatea la persoanele de virsta tinara este de 4-6 mA la persoanele in
virsta electrosensibilitatea este de 40-50mA. Radiografia - modificarile in periodont,
se constata dilatari ale fisurii periodontale si resorbtie a tesutului osos in regiunea
apicala. Putem observa pe radiografie denticuli pulpari care provoaca dureri puternice.

30. Periodontita apicală. Etiologie. Patogenie. Clasificare.

Periodontita apicala- reprezinta inflamatia tesuturilor ce inconjoara apexul radacinii


dintelui ca reactie de aspuns la actiunea agentilor microbieni, traumatici, sau chimico-
toxici, ce depasesc bariera biologica a apexului radiologic

1. Factorul traumatic (microtraumatismele):


-Aparatele ortodontice dirijate
-Lucrarile protetice defectuoase ce actioneaza prin: tractiune asupra dintilor, cu
mobilizarea lor, supraincarcarea
ocluzala,anomalii dento-maxilare cu blocaje in miscarile mandibulei, bruxism,
traumele endodontice
2.Agentii chimici ce ajung la nivelul periodontiului pe 2 cai:
-Endodontica (EDTA, arsenicul, tricrezolul)
-Prin pungile parodontale
3.Factorul microbian:
-Prin canalul radicular
-Punga parodontala
-Plaga a mucoasei

Clasificarea dupa Gafar si C.Andriescu


1.Periodontitele apicala
a.Acute:
-Hiperemica (abortive)
-Difuze (seroase)
-Circumscrise (purulente)
b.Cronice:
-Leziuni ale parodonțiului apical cu imagine radiologică conturata
Parodontita cronica fibroasa
Granulomul simplu conjunctiv
Granulomul epitelial
Granulomul chistic
Parodontia cronica cu hipercimentoza

Abcesul cronic apical


Osteita parodentara (Melcior)
Parodontitele apicale cronice specifice
-Leziuni ale parodonțiului apical cu imagine radiologică neconturata
Parodontita apicala cronica difuza progresiva Partsch
Parodontita apicala cronica condensată

31. Periodontita acută apicală. Morfopatologie. Clinica. Diagnosticul diferenţial.


Tratamentul.

Tabloul clinic:
- ca urmare
durerea inceteaza la presiunea exercitata pe dinte
- de cauza i
crescuta , suportabila, persista ziua/naptea, nu se calmeaza decit partial la antialgice daca
intensitatea agresorului este mai mare peste 3-4 zile procesul evolueaza spre forme
exudative
- din cauza
uneori nici nu poate fi surprinsa clinic; poate trece rapod in forma exudativa ; dureri
evidente ; iradiante , continui

Obiectiv:
dinti modivicati in culoare , proces carios profund plin cu dentina alterata; camerea
pulpara deschisa; sondarea camerei pulpare si canalului radicular fara sensibilitate si
hemoragii; percutie in ax este pzitiva; testul de vitalitate negativ 100mkA

Diagnosticul diferential:
- pulpita ac
inclestarea dintilor, tesutul de vitatlitate pozitiv, doar hiper si hiposensibilitate
- Periodont
calmeaza la antialgice, se exacerbeaza la atingerea dintelui. , apar semne loco regionala
edem , tumefactie in zona dintelui, alterarea statii generale , febra uneori , lipsa semnelor
de vitalitate
- Periodont
radiologic periodontita cronica preexistenta

Tratament: indepartarea cauzei inflamatiei; asigurarea caii de drenaj; ameliorarea


starii generale ; la nevoie incizie muco periostala ; tratament endodontic sau
medicamentos

32. Periodontita apicală cronică fibroasă. Morfopatologia. Clinica.

Cea mai simpla forma.


Etiologie: utilizarea subst chimice de tipul acizilor si bazelor in timpul tratamentului
mecanic de canal; utilizarea As in scopul devitalizarii pulpei dentare; traume cronice
suprasolocitarea; traumatizare mecanica; obt de canal incompleta; inflamatii
periodontale acute ; gangrena pulpara

Morfopatologia: structura fibrilara, formata din fibroblaste si histocite ; infiltrat


leucocitar histocite , plasmocite; cind predomina celulele procesul inflamator tinde sa
evoluese in forma granulomatoasa; ligamentele Shapey sunt subtiri comprimate si
depolimerizeaza fibrele de colagen

Acuze: extrem de sarace (peste 60% din cazuri sunt asimptomatice); uneori apare o
durere cu caracter nevralgiform; senzatie de egresiune in special dimineata ce dispare
dupa citeva presiuni exercitate pe dinte

Date obiective: dinte modificat in culoare cu proces carios profund si camera pulpara
deschisa; lipsa simptomului dolor; sondarea indolora si fara hemoragii; percutia in ax
negativa; EOD - negativ peste 100 mkA

33. Periodontita apicală cronică granulantă. Morfopatologia. Tabloul clinic.

Are tendinta catre extindere afectind zone noi si invadeaza spatiile medulare inecinate
, transformindule in tesut de granulatie , septuri medulare se necrotizeaza si sunt apoi
resorbite si fagocitate
Tabloul clinic:
- Acuze: senzatii neplacute de apasare, tensionare, gena, disconfort; durere usoara
uneori la apasare pe dintel prezenta fistulei care uneori dispare; eliminari de puroi
- Date obie
ax putin sensibila; gingie hiperemiata se observa fistula sau mici cicatrici; simptomul
vazoparezei este evident pozitiv ( la compresarea mucoasei cu foluarul apare la inceput o
pata alba , care trece in una rosie violacee) ; marirea ganglionilor limfatici ce sunt
durerosi . EOD- negativ 120 mk
Morfopatologic:
inlocuirea tesutului conjunctiv cu tesut granular in care predomina fibroblaste,
histocite , leucocite; lezarea evidenta a tesutului osos corticalei , si a cementului in
zona apexului

34. Periodontita apicală cronică granulomatoasă. Morfopatologia. Tabloul clinic.

Definitie: osteita ce prezinta o distructie osoasa periapicala cu contur delimitat si


regulat, dispus in jurul formelor apicale
Tabloul clinic:
- Acuze: sim
senzatie de alungire a dintelui ; usoara senzatie de durere

- Date obie
deschisa; sondarea indolora si fara singerari; percutie in ax indolora; EOD-negatica peste
100mkA; mucoasa in dreptul apexului dintelui la palpare o usoara sensibilitate; prezenta
fistulei sau a cicatricei; R-gic- zona radiotransparenta , bine conturata de forma ovala,
rotunda sau “caciula tuguiata” centrata pe axul dintelui de marimea unui simbure de
cireasa.
Morfopatologia:
inlocuirea tesutului osos cu tesut de granulatie alcatuit din multipli fibroblasti ,
histocite , limfocite , rare leucocite , plasmocite , vase sanguine de tip capilar; la
periferia aglomerarea celulara este mai mare ; volumul granulomului poate fi de
marimea unui simbure de cireasa

35. Periodontita apicală cronică în stadiul de acutizare. Tabloul clinic.


Diagnosticul diferenţial.

Se prezinta ca o leziune,cel mai frecvent cu caracter necrotic si distructiv,ca rezultat al


procesului de resorbtie al apexului radicular si tesutului periodontal sub influenta
diversilor factori.
Semne clinice:
▸ Durere permanenta
▸ Edem colateral
▸ Mobilitate dentara
▸ Prezenta fistulei
▸ Percutia in ax dureroasa

Acuze:
▸ Pacientul acuza durere permanenta(lancinanta),care se intensifica odata cu aplicarea
presiunii asupra dintelui afectat.
▸ Asimetria fetei din cauza edemului colateral a tesuturilor moi din partea dintelui
afectat.Coroana dintelui este schimbata in culoare, de obicei are culoare sura-gri,o
cavitate carioasa profunda,care explica mirosul neplacut.Este posibila mobilitatea
dintelui.
▸ La sondare-indolor
▸ La percutie-durerea este prezenta
▸ La palpare-in reg.dintelui afecatat durerea este prezenta.
▸ Reactia dintelui la excitant termic-durerea lipseste
▸ Electroodontometria - mai mult de 100 mkA
▸ Diagnosticul se confirma prin examenul R-gic(prezenta unei forme cronice de
periodontita)
Diagnostic diferential:
▸ Periodontita apicala acuta exudativa purulenta(stadiul subperiostal si submucos)
Chisturile radiculare(este ultima etapa in evolutia periodontitei apicale
cronice).Prezenta simptomului «crepitatie de pergament»(simptomul Runghe-
Diupiuntrena

36. Metode de examinare a pacientului în periodontita apicală acută şi cronică

După A.I. Grudianov și O.A. Zorina toate metode de diagnostic al afecțiunilor
parodontale, cunoscute în prezent pot fi clasificate în :
- Metode clinice ( efectuarea anamnezei stomatologice si periodontale; aprecierea
statusului parodontal ; caracteristice anatomo-topografice a tesutului periodontal)
Sondare; Percutie ; Electroodontometria mkA
- Renghenologice ( R. periapicale; OPG; R. bite-wing; Teleradiografia; R. ocluzala; CT)
- De laborator ( microbiologica ; imunologica; biochimica; citologica)
- Functionale ( reoparodontografia; fotopletismografia; gnatodinamometrial ; floumetria
Doppler cu laser; Dopplerografia cu ultrasunet )
La diagnosticarea periodontitelor se efectueaza:
Percutia in ax (pozitiva)
-EOD (teste de vitalitate)
(negative
-100 mkA)
-Sondarea camerei pulpare si a canalelor radiculare (fara sensibilitate si
hemoragii)
-Radiografia

37. Clasificarea metodelor de tratare a pulpitelor.

I. Metodele de conservare (păstrare) a vitalităţii pulpei sau biologice:


a) cu păstrarea pulpei în întregime în stare vitală (coafaj direct şi
indirect);
b)păstrarea parţială a vitalitaţii pulpei sau amputarea vitală
(păstrarea pulpei radiculare).

II. Metodele chirurgicale cu înlăturarea pulpei:


a) metoda de amputaţie (înlăturarea parţială a pulpei coronare);
b) metoda de extirpaţie (înlăturarea totală a pulpei);
c) metoda mixtă (aplicarea amputaţiei şi extirpaţiei).

38. Metoda biologică de tratare a pulpei. Indicaţii

Esenţa metodei -lichidarea focarului de inflamaţie cu păstrarea vitalităţii pulpei şi a


tuturor proprietăţilor funcţionale ale ei.
Indicaţii:
 Calea de pătrundere a infecţiei (numai prin coroana dintelui– carie)
 Vârsta– la copii şi tineri (până la 30 ani)
 Starea generală– pacient clinic sănătos
 Starea pulpei– deschiderea accidentală a camerei pulpare
 Pulpita acută focală, pulpita traumatică
 La primul pusei inflamator acut-nu mai mult de 24 ore de la momentul apariţiei
durerii
 În caz de localizare a cavitaţii carioase– de clasa I-IV. Cel mai bine clasa I
 În inflamaţiile pulpare incipiente– la pulpita acuta focală cu condiţia că după
îndepărtarea dentinei alterate camera pulpara rămâne închisă
 Electroexcitabilitatea pulpei până la 20-25 mA
 Starea dentinei supra pulpare– are o consistenţe şi culoare asemănătoare cu cea
normală
 Sensibilitatea pulpei la sondare– sensibilă la cea mai uşoară atingere cu sonda)
 Radiologic lipsa focarelor distructive în regiunea apicală a dintelui
Absenţa reacţiilor alergice la preparatele applicate

39. Preparatele medicamentoase folosite pentru tratamentul pulpitelor prin


metoda biologică.

1. Clasificarea materialelor folosite pt utilizarea metodei biologice.


•1.Preparate pe baza de calciu : auto si fotopolimerizabile
• 2.Cimenturi Zn-eugenol : clasice si modificate cu umplutura polimera , cu umplutura
armata de aluminiu si acid ortoetoxibenzoic.
• 3.Paste curative cu continut de fluor: Auto si fotopolimerizabile
• 4.Paste medicamentoase combinate
1.Pastele pe baza de hidroxid de calciu(dycal,pulpuvital, pulpadent,
biocalc,calcimol,biocalex) sunt pe bază polimeră si pe bază hidrică. Au actiune
odontotropă aplicată pentru 3-6 săptămîni. Ele pot fi auto- și foto- polimerizabile.
Pasta are o duritate moderata si nu aderă bine la pereții cavității, astfel nu se aplică pe
tot planșeul. Această pastă se folosește pentru tratamentul cariilor profunde si coafajul
pulpar.
Proprietăți:
Ph-bazic (11-12);
Izolare electrica nu si termica a peretelui dentinar;
Rezistenta mecanica și duritate mica ;
Adeziune mecanica , nu aderă chimic, exista riscul in timp al absorbției ;
Efect biologic:stimularea odontoblastilor si neodentinogenezei (coafaj direct).
Avantaje:
-Usor de aplicat.
- Biocompatibil
- Preparate diverse
- cost accesibil.

2. Preparatele pe bază de zinceugenol(cavitec, pulpal, biopulpan) posedă acțiune :


• Antiiflamatoare
• Analgezica
• Antiseptica
• Stimuleaza dentinogeneza

Avantaje
1. stabilitate Dimensionala
2.Poate fi readaugat, dupa ce a avut loc reactia de polimerizare
3. Nu se dizolva in lichidul bucal si poseda stabilitate dentara.
4. Adera etans la peretii cavitatii
DEZAVANTAJE
1. Timp de priza redus
2. Eugenolul poate provoca alergii

3. Pastele curative combinate


-preparate medicamentoase combinate, aplicate in cavitatea dentara profunda, cu scop
de a inlatura si a preveni inflamatia pulpara .

40. Deschiderea accidentală a camerei pulpare şi tratamentul ei.

Deschiderea accidentala a camerei pulpare se produce din cauza grabei, din cauza
extinderii insuficiente a cavitatii carioase, necunoasterea a anatomiei dintelui,
topografia camerei pulpare, grosimi peretilor, utilizarea turbinei la prepararea unei
cavitati profunde, miscari fortate cu excavatorul.
Folosim metoda biologica de tratament.
Tehnica efectuării:
1. dintele afectat şi cei vecini cu el se spală bine cu soluţii de antiseptice;
2. se izolează cu rulouri de vată, sau cu digă;
3. cavitatea se usucă;
4. exereza ţesuturilor necrotizate de pe pereţii cavităţii, înlăturarea lor cu
ajutorul excavatorului;
5. prepararea definitivă a cavităţii carioase (pe parcurs se schimbă de câteva ori
instrumentele rotative pentru a evita infectarea dentinei parapulpare şi pulpei);
6. cavitatea se spală cu soluţii călduţe: 0,9% clorură de sodiu, 0,5% procaină,
0,3% clorhexidină, enzime proteolitice (tripsina, chimotripsina, hemopsina),
antibiotice, antiseptice;
-hemostaza prin tamponare cu bulete de vată sterile îmbibate cu - apă oxigenată -
hidroxid de Ca şi ser fiziologic
7. cavitatea se usucă cu o buletă de vată sterilă (eterul şi aerul cald acţionează
dăunător asupra pulpei);
8. se aplică o pastă curativă cu efect odontotropic şi antiinflamator (paste cu
preparatele de hidroxid de calciu);
9. se aplică obturaţia de bază şi obturaţie definitivă.
Preparatele medicamentoase folosite pentru coafajul pulpei pot fi
sub forme de pulbere, lichide, paste. Ele au capacităţi antinflamatoare şi
plasticostimulatorii (odontotropice).

41. Noţiune de coafaj direct şi indirect. Preparate medicamentoase. Clasificarea


preparatelor medicamentose în coafajul direct și indirect. Indicații și
contraindicații.

Coafajul indirect în inflamaţia pulpei dentare, este un act terapeutic complex prin
care se asigură dezinfectarea plăgii dentinare, obturarea canaliculelor dentinare,
protecţia pulpei faţă de agenţii fizici şi chimici, combaterea inflamaţiei prin medicaţie
antiinflamatoare şi stimularea mecanismelor de neodentinogeneză. În cazul proceselor
carioase complicate cu inflamaţie pulpară incipientă, coafajul indirect se poate realiza
în dublu timp sau într-un singur timp. Indiferent de metoda aleasă, se îndepărtează în
totalitate dentina alterată cu escavatoare bucale sau linguri Black bine ascuţite. în lipsa
acestora, îndepărtarea dentinei alterate se poate realiza şi cu freze sferice acţionate la
turaţie mică, pentru a preveni supraîncălzirea şi deschiderea camerei pulpare. După
îndepărtarea dentinei alterate ne aflăm în faţa unei cavităţi profunde pe al cărui perete
pulpar sau parapulpar se găseşte un strat de dentină dură şi pigmentată.
Coafajul direct este o procedura endodontica prin care se acopera - panseaza pulpa
dentara cu o substanta neiritanta, cu actiune antiseptica si antiinflamatoare, ce mentine
in totalitate vitalitatea pulpei dentare. Aceasta procedura conservatoare este
implementata in cazul cariilor profunde, cu camera pulpara deschisa si are scopul de a
pastra vitalitatea dintelui prin stimularea formarii de dentina noua, care sa acopere
pulpa.

Indicatii:

 Dinti cu un prognostic pozitiv


 Pacienti tineri si sanatosi (prognosticul cel mai favorabil il au dintii aflati in
dezvoltare)
 Lipsa simptomelor preexistente
 Expunerea pulpara are dimensiuni mici, este curata si fara leziuni carioase
 Raspunsul pulpei la stimuli este bun
 Expunere pulpara accidentala din cursul tratamentului cariei - in acest caz nu
conteaza dimensiunile expunerii
 Hemoragia pulpara nu are intensitate mare

Contraindicatii:
- Deschiderea camerei pulpare este veche
- Dintele nu mai prezinta semne de vitalitate
- Pulpa prezinta semne de inflamatie ireversibile
- Pacientul este in varsta, cu boli cronice ori cu imunitate scazuta
- Nu poate fi oprita sangerarea in timp optim
- Dintele nu poate fi izolat corect

42. Indicaţii şi contraindicaţii în tratamentul pulpitelor prin metoda biologică,


conservatoare.
Indicatii: pulpita acuta de focar, pulpa accidental dnudata la prepararea cavitatii
carioase, virsta tinara, lipsa unor afectiuni asociate sau afectiuni acute inainte sau in
timpul tratamentului, lipsa schimbarilor pe radiografie in regiunea apexului, lipsa
reactiilor alergice la preparate medicamentoase administrate, dintele nu poate fi supus
unui tratament protetic, cavitatea carioasa nu trebuie sa fie localizata in regiunea
cervicala, calea de patrundere a infectiei doar prin coroana dintelui, de la momentul
aparitiei durerii trebuie sa treaca nu mai mult de 24 ore, electrosensibilitatea pulpei
trebuie sa fie de 20-25 mA, dentina suprapulpara trebuie sa semene ca donsistenta si
culoare cu dentina normala, sondarea pulpei trebuie sa fie sensibila.

Contraindicatii: virsta peste 35 ani, starea genereala - afectiuni cronice,


cavitateacarioasa in zona cervicala, schimbari radiologice periapicale, folosira dintelui
in caliatte de dinte stilp intr-o lucrare protetica.

43. Indicaţii şi contraindicaţii în aplicarea metodei de amputaţie a pulpei.

Indicatii:
 Vârstă - la copii şi tineri;
 Starea generală - pacient clinic sănătos;
 Starea pulpei - deschiderea accidentală a camerei pulpare (pulpită traumatică);
 Pulpită acuta focală;
 Pulpită fibroasă cronică;
 Eşecuri ale coafajului indirect şi direct;
 Se realizează numai la dinţii pluriradiculari unde există o separaţie netă între pulpa
coronară şi radiculară.

Contraindicaţii:
 La persoanele în vârstă deoarece pulpa suferind procese de atrofie nu mai poate
reacţiona favorabil la substanţele biostimulatoare;
 La pacienţi cu boii generale care modifică reactivitatea pulpei dentare ca: diabet,
dismetabolisme, boli de colagen, disendocrinii;
 În formele avansate de inflamaţie pulpară (pulpita acuta difuză, pulpitele cronice);
 La dinţii monoradiculari, deoarece neexistând o separaţie netă între pulpa coronară
şi cea radiculară.

44. Indicaţii şi contraindicaţii în aplicarea metodei de extirpare a pulpei.

Indicatii:
 Forme acute si cronice de pulpita
 Deschiderea accidentala a cornului pulpar
 Complicatii ale metodei conservative
 Hiperestezia (in cazul neeficientei altor metode)
 Abrazia patologica de gradul 3 si 4
 Pierderi considerabile ale tesuturilor dentare (in cazul imposibilitatii de a retine
(fixa) materialul de obturare- cream retentivitatea in contul extensiei cavitatii
dentare)
 Fracturarea partii coronare a dintelui cu deschiderea cavitatii dintelui

Contraindicatii:
 Pacientii cu patologie generala, cand este contraindicata folosirea anestezicelor
si vasoconstrictoarelor (afectiuni CV, HTA, sensibilitate la lidocaina, epilepsie)
 Graviditate (in primele 3 luni si ultimele 2)
 Perioada menstruala (este posibila hemoragia canalara in timpul lucrului)

45. Tratamentul pulpitelor prin metoda devitală.

În prima şedinţă clinică:


 Anestezia fără vasoconstrictor, dacă nu este contraindicaţie,
 Indepartarea pe cat posibil in totalitate a dentinei alterate cu linguri Black sau
frezesferice;
 Spalarea cavitatii cu apa calduta;
 izolarea dintelui
 uscarea cavitatii cu un jet de aer cald sau prin stergerea cu bulete de vata
uscata
 aplicarea pansamentului devitalizant- daca volumul cavitatii permite se
aplica deasupra o buleta de vata sterila si totul seacopera cu material de
obturatie provizorie;

A doua şedinţă clinica:


 Examineaza pacientul:
Inspectia - in special in cazul cariilor de colet sau aproximale
percutia – pt a vedea daca arsenicul a iritat zona apicala
 Izolarea dintelui
 Se antiseptizeaza coroana
 Se indeparteaza materialul de obturatie provizorie
 Se indeparteaza pansamentul devitalizant
 Sub izolare cu o freza sferica/cilindrica se deschide camera pulpara si se
indeparteaza cat mai larg tavanul acesteia
 Se excizeaza pulpa coronara cu linguri Black bine ascutite
 se repereaza orificiile de emergenta ale canalelor radiculare prin palpare cu
sonda
 cu o freza conica speciala se creaza in portiunea incipienta a canalelor
cavitatii sub forma de palnie cu o adancime de 1-1,5mm
 se face toaleta cavitatii cu bulete de vata imbibate in apa oxigenata si
neofalina
 se usuca cavitatea cu aer
 cu ajutorul unei spatule se aplica pasta mumifianta (pasta Gysy, Prinz) in
cavitatile create si pe podeaua camerei pulpare intr-un strat de 1mm
 se umple cavitatea cu eugenat de Zn
 deasupra se aplica un strat de ciment FOZ sau CIS
se urmareste evolutia 14-20zile
Daca in acest interval nu au aparut semne clinice de parodontita apicala acuta, se
sculpteaza in eugenatul de Zn, lasandu-se o parte ca obturatie de baza si se face
obturatia coronara de durata;
- pacientul se dispensarizeaza fiind chemat la control din 5 in 5 luni cand se face
examen clinic si radiologic;
- daca in intervalul de supraveghere se ivesc complicatii parodontale, acestea se
trateaza daca este posibil sau se face extractia dintelui

46. Tehnica de aplicare a pastei arsenicale. Mecanismul de acţiune.


Complicaţiile. Componenţa pastelor arsenicale.

PREPARATE ARSENICALE:
Trioxid de arsen:

Compozitie: clorhidrat de efedrină, lidocaină și anhidridă de arsen.


Forme de livrare: Pasta, pulbere, fibre (au fibre de celuloza), granule
Denumiri comerciale: Caustinerf arsenical, Yranicid arsenical

Mecanismul de actiune: Pasta arsenicala este folosita pentru a devitaliza pulpa, datorita
efectului necrozant pronunțat. Principiul de acțiune al substanței este de a bloca accesul de
oxigen si sange la celulele țesuturilor moi, în urma cărui acestea mor. De asemenea pasta
arsenicala contribuie la distrugerea proteinelor pulpare , si blocarea semnalelor
terminatiunilor nervoase.

Complicatii: Nu se mai utilizeaza datorita efectului distructiv, necrozant asupra


parodontiului si osului alveolar. poate produce daune severe ale țesutului periapical, chiar și
pierderea dinților atunci când este lăsat în camera pulpara o perioadă lungă de timp.

Tehnica aplicarii:
• Anestezia
• Cu o freza mica sferica sau fisurata se deschide maximal larg cavitatea carioasa,care
apoi cu ajutorul unui excavator se elibereaza de dentina ramolita. In caz de reactie dolora
acuta la prima vizita seface doar o preparare partiala a cavitatii carioase.
• Dintele se izoleaza de saliva cu rulouri de vata
• Deschiderea camerei pulpare inainte de a aplica pasta arsenicala este obligatoriu, de
a crea conditii optime pentru patrundere anhidridei arsenicale in pulpa, pe de alta parte,
pentru a obtine refularea exudatului inflamator
• Pasta arsenicala se aplica cu virful unei sonde in doza indicata (bila de 1 mm)
• Cavitatea carioasa se obtureaza etans fara tasare cu dentina artificiala
• La dintii monoradiculari – 24 ore, pluriradiculari- 48 ore.

Conditii de respectat:
• Doza necesară pentru devitalizarea unei pulpe corespunde unei mici bile cu
aproximativ 1 mm în diametru.
• Pasta conține anhidridă arsenică, de aceea este necesară utilizarea cu precauție a
acestui preparat, care poate duce la unele consecinte nefavorabile.

47. Tratamentul pulpitei într-o singură vizită.


Esenta: consta in indepartarea operativa intr-o sedinta a pulpei coronare si radiculare sub
anestezia locala fara utilizarea prealabila a remediilor devitalizante.
Indicatii: forme acute si cronice ale pulpitei, deschiderea accidentala a cornului pulpar,
complicatii ale metodei conservative, hiperestezia, pierderi considerabile ale tesuturilor dure
dentare, fracturarea partii coronare a dintelui cu deschiderea cavitatii dintelui.
Contraindicatii: pacientii cu patologie generala, cind este contraindicata folosirea
anestezicilor si vasoconstrictoarelor, graviditatea primul si ultimul trimestru, perioada
menstruala.

Timpii operatori:
1.Anestezia (când este necesar ă);
2.Izolarea dentara şi pregatirea câmpului operator;
3.Realizarea accesului în spaţiul endodontic;
4.Deschiderea camerei pulpare cu amputarea pulpei coronare, largirea a ostiumurilor
canalelor.
5. Extirparea pulpei se efectueaza cu pulpextractorul care se insera in canalul radicular pina
la o senzatie derezistenta usoara apoi se retrage 1-2 mm spre inapoi. Se roteste de 1-2 ori in
ax apoi se extrage din canal.
6. Se realizeaza hemostaza
7.Determinarea lungimii de lucru;
8.Modelarea canalară;-prepararea mecanica a canalului (manual: k-file, h-file, k-reamere;
endomotor)
9.Irigarea canalara şi tratamentul medicamentos;
10.Obturaţia radiculară;
11.Controlul radiologic al calitatii obturatii a canalului radicular
12. Aplicarea obturatiei izolatorii si apoi aplicarea obturatiei de durata

48. Tratamentul medicamentos a canalului radicular după extirparea pulpei.

Fiind o parte importantă, inalienabilă a tratamentului endodon-tic, prelucrarea


medicamentoasă a canalelor radiculare se aplică la etapele de prelucrare instrumentală a
canalelor radicu-lare.
Combinarea prelucrării mecanice cu cea medicamentoasă:
• este inseparabilă şi reciproc complementară,
• este cu mult mai eficace decât fiecare din aceste metode în parte, şi
• face posibilă o preparare mai conservativă a canalului radicu-lar, reducând astfel cantitatea
de dentină radiculară îndepărtată.
Dacă formarea canalului radicular este realizată numai prin ac-ţiunea mecanică a
instrumentelor endodontice, atunci curăţirea este realizată prin acţiunea combinată
mecanică (a instrumente-lor) cu cea chimică (a soluţiilor de irigare).

Astfel, soluţiile irigante trebuie să posede acţiuni variate, dife-renţiate. Acestea trebuie:
• să îndepărteze substratul organic;
• să aibă o acţiune bactericidă;
• să îndepărteze stratul de material anorganic (“smear layer”), produs prin acţiunea de
răzuire /pilire/ a instrumentelor.
În obiectivele prelucrării medicamentoase a canalelor radiculare intră:
• înlăturarea din canal a rumeguşului de dentină;
• prevenirea blocării canalului radicular
• lubrifierea instrumentelor endodontice;
• înlăturarea conţinutului organic şi neorganic din canalul radicular prin solubilizare;
• dezinfecţia canalelor radiculare;
• albirea ţesuturilor dure dentare ale părţii coronare şi a celei radiculare ale dintelui

Sunt indicate câteva modalităţi de prelucrare medicamentoasă a canalelor radiculare:


1) prelucrarea antiseptică cu ajutorul unei meşe de vată, înfă-şurate pe ac radicular sau cu
conuri de hârtie, îmbibate cu soluţie de substanţă medicamentoasă;
2) irigarea canalului radicular cu o soluţie de substanţă medicamentoasă dintr-o seringă
de irigaţie printr-un ac endodontic special;
3) pansamente antiseptice;
4) obturarea radiculară provizorie;
5) metode fizice.

49. Etiologia și patogenia periodontitelor apicale. Clasificarea periodontitelor


apicale.

Etiologia:
Factorii
1. infectioși (microbieni) și
2. neinfecțioși (mecanici ,chimici ,alergici)
Factorul traumatic (microtraumatisme): induse de aparatele ortodontice dirijate
Lucrarile protetice defectuoase ce actioneaza prin :tractiune asupra dintilor,cu mobilizarea
lor,supraincarcarea ocluzală,anomalii dento-maxilare cu blocaje în mișcările
mandibulei,bruxism,traumele endodontice
Agenții chimici ce ajung la nivelul periodonțiului pe doua căi :
 Endodontică (EDTA,arsenicul ,tricrezolul,fenolii)
 Prin pungile parodontale

Mecanismul patogeniei:
 Inițial procesul inflamator interesează numai spațiul periodontal apical,printr-o
reacție vasculară hiperemică, după care la scurt timp se declanșează faza exsudativă
de tip seros
 Creste foarte mult tensiunea intratisulară, în special cea intraosoasă
 Ligamentele alveolo-dentare suferă un proces de inhibiție seroasă
 Dintele devine mobil
 Tensiunea apicală crește ,odată cu ea crește și durerea
 Sub influența edemului inflamator și a Ph-ului acid local începe demineralizarea
corticalei interne ,la aceasta contribuie și osteoclastele din spațiul periodontal
(demineralizarea este de intensitate redusă și reversibilă)
 Datorită vascularizării periodonțiului de tip neterminal (se pot stabili comunicații
derivate),inflamația se poate stopa în evoluție(vindecare spontană),spre deosebire de
pulpite(vindecare spontană nu există)
Patogenia –PA Acute
Faza de exudatie purulenta-evolutia procesului trece prin trei stadii:
 Stadiul endoosos
 Stadiul subperiostal
 Stadiul submucos
Fiecare stadiu prezinta particularitatile lezionale si simptomatice in raport de zona afectata
prin: demineralizarea osului, prezenta sau absrenta unor cai de drenaj, de reactivitatea
organismului.
PA-cronice
Se prezintă ca o leziune osteică,cel mai frecvent cu caracter necrotic și distructiv ,ca rezultat
al procesului de resorbție al apexului radicular și țesutului periodontal sub influența
diverșilor factori.

CLASIFICARE:

Dupa IMSM 1987


 Periodontita apicala acuta :
1.faza de intoxicatie
2. faza de exudatie: a. Seroasa b. Purulenta
 Periodontita apicala cronica:
1.pac fibroasa
2. pac granulanta
3. pac granulomatoasa
 Periodontita apicala cronica exacerbata in faza de acutizare

Clasificare dupa OMS


K.04.4 Periodontita apicală acută
K.04.5 Periodontita apicală cronică.Granulomul apical
K.04.6 Abcesul pericapical cu fistulă
Abces dento-alveolar
Abces periodontal ca complicație a pulpitei
K.04.7 Abces periapical fără fistulă (abces dentar,abces dento-alveolar,abces periodontal de
origine pulpară)
K.04.8 Chisturile radiculare (periodontale și periapicale)
K.04.80 Chsiturile apicale și laterale
K.04.81 Chist rezidual
K.04.82 Chist paradetal,inflamator
K.04.9 Alte afecțiuni neprecizate

Clasificarea după M.Gafar și C.Andriescu


Parodontite apicale :
 Acute: hiperemice (abortive),difuze(seroase),circumscrise (purulente)
 Cronice:
A.Leziuni ale parodonțiului apical cu imagine radiologică conturată :parodontita cronică
fibroasă,granulomul simplu conjunctiv,granulomul epitelial,granulomul chistic,parodontită
cu hipercimentoză,abcesul cronic apical,osteita parodentară,parodontitele apicale cronice
specifice
B. Leziuni ale periodonțiului apical cu imagine radiologică neconturată :parodontita apicală
cronică difuză pregresivă Partsch,parodontita apicală cronică condensată

50. Principii de diagnostic şi tratament ale periodontitei apicale acute.

Faza de intoxicaţie - durează de la câteva ore până la 2-3 zile

TABLOU CLINIC
ACUZE:
 Ca urmare a gangrenei pulpare:
- durere la atingerea dintelui;
- egresiune (presiune) în dinte;
- durerea încetează la presiunea exercitată pe dinte;
 De cauză iritativ-mecanică (ace rupte, obturaţie de canal cu depăşire)
- durere de intensitate crescută;
- suportabilă, persistă ziua şi noaptea
- nu se calmează decât parţial la antialgice (dacă intensitatea
agresorului este mare-peste 3-4 zile procesul evoluează spre formele
exudative).
 De cauză mixtă (fizică, chimică şi microbiană):
- faza de intoxicaţie are o durată scurtă, uneori nici nu poate fi
surprinsă clinic;
- poate trece rapid către o formă exudativă;
- dureri violente, iradiante, continui

DIAGNOSTICUL POZITIV
SEROASA:
Se realizează în baza următoarelor semne clinice:
- Jenă dureroasă la atingerea dintelui;
- Sensibilitate la percuţie în ax;
- Apariţia durerei după un tratament endodontic;
- Dinte cu toate semnele gangrenei pulpare;
- Examenul radiografic - modificări în zona apicală nu sunt, dar poate pune în evidenţă: ace
rupte dincolo de apex, obturaţie de canal cu depăşire, existenţa sau inexistenţa unei
periodontite apicale cronice anterioare.

PURULENTA:
Se stabileşte în baza următoarelor semne
clinice:
-Caracterele durerei;
-Mobilitate dentară;
-Percuţie în ax foarte dureroasă;
-Semne de gangrenă pulpară;
-Modificările mucoasei în zona dintelui afectat (bombare, tumefacţie,induraţie,fluctuenţă);
-Fistulă prin care se scurge puroi ( nu întotdeuna).

TRATAMENT:
Principiul “acţiunii triple” trebue să asigure:
- Menţinerea procesului inflamator în zona periapicală și excludera răspândirii în zona
maxilo-facială;
- A contribui la refacerea funcţiei periodonţiului;
- Excluderea acţiunii infecţiono-toxice şi alergice din această zonă asupra întregului
organism

Etapele de tratament ale Pt. Apicale acute, în faza de întoxicaţie:


 Anestezia – în funcție de localizarea dintelui (infiltrativă, trunculară).
 TREPANAREA DINTELUI (înlăturarea obturaţiei provizorii sau de durată) ŞI
PREPARAREA CAVITĂŢII CARIOASE (cu respectarea tuturor etapelor).
 Deschiderea camerei pulpare şi înlăturarea tavanului:
 Înlăturarea pulpei coronare necrotizate şi prelucrarea antiseptic
 Reperarea orificiilor canalelor radiculare (cu sonda dentară) şi lărgire lor sub formă
de pâlnie – utilizând freza sferică.
 Înlăturarea pulpei radiculare necrotizate din canalul(ele) radicular(e)
 Determinarea lungimii de lucru
 Instrumentalizarea canalului radicular
 Tratamentul medicamentos al canalului radicular
 Obturarea canalului radicular
 Controlul R-fic (radioviziografic)
 Aplicarea obtuaţiei de bază (izolantă) din cimenturi fosfate, glass-ionomerice;
 Aplicarea obtuaţiei de durată (în funcţie de dinte, la alegerea medicului şi dorinţa
pacientului)

Etapele de tratament ale Pt. apicale acute, faza exudativă


I şedinţă:
 Anestezie;
 Trepanarea dintelui (prepararea cavităţii carioase);
 Deschiderea şi înlăturarea tavanului camerei pulpare;
 Înlăturarea pulpei necrotizate din camera pulpară şi tratamentul medicamentos
(abundent cu sol. antiseptice);
 Reperarea şi lărgirea orificiilor canalelor radiculare (sonda dentară, freze sferice,
piesă conraungi);
 Înlăturarea pulpei necrotizate din canalele radiculare pe etape (extractoare de nerv)
şi irigarea abundentă cu sol. de antiseptici;
 Deschiderea apexului radicular (numai manual folosind acul KerReamer N 008-
010).Criteriul de control a deschderii este apariţia picăturii de exudat (seros sau
purulent) în orificiul de intrarea în canalul radicular.
şedinţă a II :
 Culegerea anamnezei (au fost, sunt prezente dureri);
 Se apreciază statusul local (starea mucoasei în jurul apexului dintelui, palparea
ganglionilor limfatici; percuţia, prezenţa sau lipsa exudatului din canalul radicular);
 Aprecierea lungimii de lucru;
 Prelucrarea instrumentală a canalului radicular (STEP-BACK, STEP-DOWN);
 Tratamentul medicamentos al canalului radicular (antiseptice, fermenţi proteolitici);
 Uscarea canalului radicular (conuri (absorbante) din hârtie);
 Obturarea canalului radicular prin una din metodele expuse anterior;
 Controlul R-gic;
 Obturaţie provizorie sau izolantă şi de durată

51. Periodontita apicală medicamentoasă. Tabloul clinic. Diagnosticul


diferenţial. Tratamentul.

 Periodontita medicamentoasă este o inflamaţie a ţesuturilor ce înconjoară apexul


rădăcinii dintelui, care apare mai frecvent de pe urma tratării incorecte a pulpitei,
pătrunderii în periodonţiu a unor materii chimice drastice sau medicamente (pastă
arsenicală,formaldehidă,fenol etc.).

TABLOU CLINIC:
Examenul endobucal (prima fază)
 În gingie în regiunea dintelui nu se constată modificări cu caracter inflamatoriu
Percuţia verticală relevă hipersensibilitate a periodonţiului
Examenul exobucal (prima fază)
 Ganglionii limfatici regionali pot fi uşor măriţi în volum provocând uşoară durere

Examen Endobucal (faza 2)


 Percuţia dureroasă în sens vertical la început,apoi în orice sens.
 Gingia hiperemiată şi edemţiată
 Pulpa dintelui ca regula este necrozată,astfel dintele nu reacţionză la excitanţi
termici sau electrici
 Edem colateral a ţesuturilor paramaxilar
Examen Exobucal (faza 2)
 Ganglioni limfatici măriţi în volum

DIAGNOSTIC DIFERENCIAL:
 Pulpita acuta seroasa totala sau purulenta totala – in care se regasesc:
-toate semnele caracteristice pulpitelor,
-cu jena dureroasa la percutia in ax.
 Parodontita apicala exudativa seroasa – in care:
-durerile sunt violente,
-continue,
-care nu se calmeaza la antialgice,
-se exacerbeaza la atingerea dintelui,
-cu senzatie de egresiune,
-edem de vecinatate,
-in vestibul tumefactia regiunii periapicale in dreptul dintelui afectat,
-alterarea starii generale.
 Parodontitele apicale cronice reacutizate – in care:
-durerile apar la atingerea dintelui,
-si nu se calmeaza la presiunea exercitata pe dinte,
-Rx evidentiaza leziunea osteitica apicala pre-existenta.
 Pulpita cronica deschisa ulceroasa – in care:
-durerea este continua,
-suportabila,
-nu se calmeaza la presiunea exercitata pe dinte,
-ci doar la indepartarea alimentelor care obstrueaza camera pulpara,
-prin a carei deschidere se observa existenta pulpei vii si ulcerate.

anti
TRATAMENT:
A)
 Se inlatura mesa cu substanta antiseptica din canal:
 Se controleaza permeabilitatea canalului;
 palaturi endocanaliculare cu apa distilata, apa oxigenata;
 se usuca canalul;
 se introduc in canal mese uscate sterile ce se mentin 48 ore, sub o obtu ratie
provizorie etansa;
 se practica obturatia de canal in sedinta urmatoare, daca fenomenele dureroase au
cedat.
B)
 daca se observa aparitia secretiei pe canal se introduce in canal mesa cu solutie
antiseptica si se aplica la distanta de regiunea apicala;
 mesa se mentine 48 ore sub o obturatie provizorie etansa;
 se practica obturatia de canal in sedinta urmatoare, daca au incetat secretia si
simptomatologia clinica.

52. Diagnosticul diferențial al periodontitelor acute și cronice exacerbate.

ACUTE:
 Durere continua
 Durerea se calmeaza la presiune exercitata pe dinte
 Radiologic lipsesc orice schimbari periapicale

CRONICA EXACERBATA IN ACUTIZARE:


 durere numai la atingerea dintelui,
 nu se calmează la presiune pe dinte,
 radiologic-periodontită cronică preexistentă.

53. Tratamentul periodontitei apicale acute.

Etapele de tratament ale Pt. Apicale acute, în faza de întoxicaţie:


 Anestezia – în funcție de localizarea dintelui (infiltrativă, trunculară).
 TREPANAREA DINTELUI (înlăturarea obturaţiei provizorii sau de durată) ŞI
PREPARAREA CAVITĂŢII CARIOASE (cu respectarea tuturor etapelor).
 Deschiderea camerei pulpare şi înlăturarea tavanului:
 Înlăturarea pulpei coronare necrotizate şi prelucrarea antiseptic
 Reperarea orificiilor canalelor radiculare (cu sonda dentară) şi lărgire lor sub formă
de pâlnie – utilizând freza sferică.
 Înlăturarea pulpei radiculare necrotizate din canalul(ele) radicular(e)
 Determinarea lungimii de lucru
 Instrumentalizarea canalului radicular
 Tratamentul medicamentos al canalului radicular
 Obturarea canalului radicular
 Controlul R-fic (radioviziografic)
 Aplicarea obtuaţiei de bază (izolantă) din cimenturi fosfate, glass-ionomerice;
 Aplicarea obtuaţiei de durată (în funcţie de dinte, la alegerea medicului şi dorinţa
pacientului)

Etapele de tratament ale Pt. apicale acute, faza exudativă


I şedinţă:
 Anestezie;
 Trepanarea dintelui (prepararea cavităţii carioase);
 Deschiderea şi înlăturarea tavanului camerei pulpare;
 Înlăturarea pulpei necrotizate din camera pulpară şi tratamentul medicamentos
(abundent cu sol. antiseptice);
 Reperarea şi lărgirea orificiilor canalelor radiculare (sonda dentară, freze sferice,
piesă conraungi);
 Înlăturarea pulpei necrotizate din canalele radiculare pe etape (extractoare de nerv)
şi irigarea abundentă cu sol. de antiseptici;
 Deschiderea apexului radicular (numai manual folosind acul KerReamer N 008-
010).Criteriul de control a deschderii este apariţia picăturii de exudat (seros sau
purulent) în orificiul de intrarea în canalul radicular.
şedinţă a II :
 Culegerea anamnezei (au fost, sunt prezente dureri);
 Se apreciază statusul local (starea mucoasei în jurul apexului dintelui, palparea
ganglionilor limfatici; percuţia, prezenţa sau lipsa exudatului din canalul radicular);
 Aprecierea lungimii de lucru;
 Prelucrarea instrumentală a canalului radicular (STEP-BACK, STEP-DOWN);
 Tratamentul medicamentos al canalului radicular (antiseptice, fermenţi proteolitici);
 Uscarea canalului radicular (conuri (absorbante) din hârtie);
 Obturarea canalului radicular prin una din metodele expuse anterior;
 Controlul R-gic;
 Obturaţie provizorie sau izolantă şi de durată

54. Principii de diagnostic şi tratament în periodontitele apicale cronice.

PAC- Se prezintă ca o leziune osteică, cel mai frecvent cu caracter necrotic şi distructiv, ca
rezultat al procesului de resorbţie al apexului radicular şi ţesutului periodontal sub influenţa
diverşilor factori.

Principii de diagnostic:
 Dinte cu toate semnele gangrenei pulpare;
 Dinte cu tratament de canal anterior incorect;
 Examenul R-gic evidenţiază:
Fibroasa-lărgirea spaţiului periodontal apical;
Granulanta-depistăm o imagine lacunară, întinsă cu contururi neclare, în formă de
linie frântă (limbi de foc), ce delimitează focarul de distrucţie
Granulomatoasa- zonă radiotrasparentă,bine conturată de formă ovală,rotundă sau
“căciulă ţuguiată” centrată pe axul dintelui de mărimea unui sâmbure de cireaşă.
 lipsa sau prezenţa tratamentului endodontic (incorect), ace rupte pe canal

Principii de tratament:
 Se efectueaza in cateva etape (in dependenta de forma de periodontita: fibroas-2-4
saptamani; granulanta-2-3 luni; granulomatoasa pana la 6 luni)
 Anestezie
 Izolarea campului operator
 Trepanarea cavitatii carioase
 Indepartarea dentine ramolite
 Deschiderea camerei pulpare
 Prelucrarea mecanica a canalelor dupa (perforand) apexul fiziologic
 Prelucrarea medicamentoasa a canalelor
 Introducerea medicamentelor in canal sau lasarea dintelui deschis(pt drenaj)
 Obturatie provizorie
 Dupa obturatie de baza

55. Sisteme de izolare a câmpului de lucru (diga).

Izolarea înseamnă realizarea accesului către dinţi cu menţinerea concomitentă a curăţeniei


câmpului operator, protejându-l contra fluidului intraoral.
La izolarea câmpului operator medicul urmăreşte următoarele obiective:
— protejarea ţesuturilor moi ale cavităţii bucale (buze, obraji, limbă, gingie) de acţiunea
unor materiale stomatologice nocive;
— protejarea căilor respiratorii ale pacientului de praf la prepararea dinţilor;
— îmbunătăţirea vizibilităţii sau a accesului către câmpul operator;
— protejarea pacientului de la aspirarea sau înghiţirea accidentală a unui instrument sau
material stomatologic, precum şi de înghiţirea particulelor de depuneri dentare sau a
ţesuturilor infectate ale dintelui;
— reducerea la minim a infectării posibile a cavităţii formate (în special a pulpei denudate)
cu fluidul bucal;
— prevenirea contaminării cu umiditate a materialelor stomatologice.
Cea mai sigură şi eficientă metodă este izolarea absolută a dinţilor, care se realizează prin
aplicarea unui sistem de folii de latex — cofferdam, rubber-dam, quickdam, optidam.

ELEMENTE:
 Diga (confecţionată din latex sau cauciuc), de unică folosinţă, cu dimensiuni
standard (12,5 x 12,5 cm şi 15,0 x 15,0 cm). Grosimea ei poate fi diferită.
 Rama, un element de care se fixează piesa de cauciuc. Poate fi confecţionată din
metal şi din mase plastice.
 Clamele. Există o multitudine de clame ce diferă prin formă şi dimensiuni, prevăzute
pentru diferite grupuri de dinţi şi diferite situaţii clinice. Clamele au rolul de a fixa
piesa din latex sau cauciuc pe dintele operat şi realizează retracţia gingivală.
 Cleşte perforator (Poanson). Este instrumentul prevăzut pentru crearea orificiilor în
piesa din latex sau cauciuc, pentru izolarea dinţilor.
 Forcepsul (aplicator), adaptat pentru îndepărtarea braţelor clamelor, făcând posibilă
aplicarea lor peste convexităţile dinţilor
 Şablonul. Reprezintă amplasarea schematică prin puncte a dinţilor pe arcadele
dentare. Cu timpul, folosirea lui poate fi omisă, iar orificiile se creează „la ochi“

56. Metoda de amputare vitală a pulpei.

Amputatia vitala sau pulpotomia este procedura endodontica chirurgicala prin care se


indeparteaza pulpa dentara infectata de la nivelul coroanei. Aceasta procedura este indicata
pentru dintii temporari sau pentru dintii permanenti tineri si poate avea doua tipuri de
tehnica:
- pulpotomie partiala sau chiuretaj pulpar (amputatie partiala) - se indeparteaza doar o
parte a pulpei coronare.
- pulpotomie totala sau cervicala (amputatie totala) - se elimina intreaga pulpa coronara.

Indicatii: pulpita acuta de focar, denudarea accidentala a pulpei, pulpita fibroasa cronica cu
electroexcitabilitatea pina la 40mA, virsta- la copii si tineri, pacientul este clinic sanatos,
coafajul direct si indirect nereusit, se realizeaza doar la dintii multiradiculari, in care pulpa
coronara este clar delimitata de cea radiculara, dintele cu radacini deindentificate.

TEHNICA:
 Toaleta cimpului operator.
 Prelucrarea antiseptica a ariei de localizare a dintelui prin clatirea cavitatii bucale cu
solutii de permaganat de potasiu in stare calda.
 Anestezia prin infiltratie sau tronculara.
 Prelucrarea cavitatii carioase.
 Deschiderea cavitatii dintelui - crearea unei comunicari punctiforme.
 Extensia cavitatii dintelui indepartarea plafonului cavitatii dintelui.
 Amputarea a pulpei coronare inflamate.
 Se aplica o obturatie curativa si se finalizeaza vizita cu obturatia temporara din
dentina artificiala.

57. Tratamentul pulpitei în câteva vizite.

I prima vizita:
 prelucrarea partiala a cavitatii carioase(se foloseste anestezia prin aplicatii sau
tronculara, se deschide cavitatea carioasa, se indeparteaza resturile alimenatare, se
inlatura cu freza si excavatorul straturile superficiale ale dentinei ramolite la inceput
de pe pereti apoi de pe fundul cavitatii carioase)
 deschiderea cavitatii dintelui (freza sferica de marimi medii sau mari foarte atent,
pentru a nu se prabusi in cavitatea dintelui. Indepartarea dentinei ramolite se
efectueaza strat cu strat fara a exercita presiune asupra tesutului)
 spalarea si uscarea cavitatii carioase
 aplicarea pastei devitalizante ( pasta se aplica pe pulpa denudata de pe virful sondei,
se aplica pe cornul deschis al pulpei, sau pe un strat fin de dentina)
 acoperirea pastei cu un tampon cu sub anestezica si inchiderea cavitatii cu obturatie
temporara
A II VIZITA:
 indepartarea obturatiei temporare
 prelucrarea definitiva a cavitatii carioase
 extensia cavitatii dintelui
 exterparea pulpei
 extensia ostiumurilo canalelor radiculare (freze gates-glidden)
 aplicarea obturatiei izolatorii si restabilirea formei anatomice a dintelui.
 Prelucrarea medicamentoasa a canalelor radiculare (irigatie cu sol furocilina si
clorhexidina, prelucrarea cu sol de iod sau unitiol)
 Prelucarea mecanica a canalului radicular
 Obturarea canalului radicular (este insotit de control radiologic)
 Obturarea cavitatii carioase si restabilirea formei anatomice a dintelui

58. Metoda de extirpare vitală a pulpei.Esența.

Indicatii  
 pulpite ireversibile
 esecul coafajului pulpei
 esecul amputatiei vitale / devitale
 hiperestezia si hipersensibilitatea dentinara ce nu raspund la  mijloacele terapeutice
indicate acestei patologii
 abraziuni dentare patologice
 luxatia dentara
 dinti prezenti in focare de fractura

METODA:
 anestezie
 izolarea campului operator
 deschiderea cavitatii carioase
 indepartarea dentine ramolite
 Prelucrarea medicamentoasa a cavitatii carioase
 indepartarea tavanului camerei pulpare
 reperarea orificiilor de intrare in canal
 Largirea orificiului de intrare a canalului radicular
 Exterparea pulpei
 Largirea si prelucrarea medicametoasa a canalului radicular
 Obturarea canalului radicular
 Controlul radiologic
 Aplicarea obturatiei izolatorii (Eugenol, pe baza de pasta rezorcin-formalin)
 Aplicarea obturatiei de durata

59. Indicații și contraindicații pentru aplicarea metodei de extirpare vitală a


pulpei.

Indicatii  
 pulpite ireversibile
 esecul coafajului pulpei
 esecul amputatiei vitale / devitale
 hiperestezia si hipersensibilitatea dentinara ce nu raspund la  mijloacele terapeutice
indicate acestei patologii
 abraziuni dentare patologice
 luxatia dentara
 dinti prezenti in focare de fractura
      
Contraindicatii
 existenta unor leziuni cu pierdere importanta de tesuturi   dure dentare, extinsa mult
in profunzime, ce fac imposibila izolarea corecta   si  restaurarea morfo-functionala
corono-radiculara ulterioara tratamentului   endodontic
 pacientii cu patologie genarala ,
 cind este contraindicata folosirea anestezicelor si vasoconstrictoarelor,
 graviditatea , perioada menstruala.

60. Anestezii utilizate în metoda extirpării vitale.

Anestezia topica de suprafata:


 Anestezia topica se refera la aplicarea topica a unei substante anestezice pentru diferite
motive- cum ar fi obtinerea unei mici zone de insensibilitate a mucoasei (viitorul loc de
punctie). principalele moduri de obtinere a acestui tip de anestezie se face cu ajutorul
gelurilor- substantelor lichide pulverizante-sprayuri sau prin racire. Acest tip de anestezie
este necesar pentru desensibilizarea punctului unde acul seringii va penetra pentru a
administra in acest mod infiltratia locala.

Infiltratia locala:
Infiltratia locala poate fi definita ca tehnica prin care solutia anestezica va fi depozitata in
zona in care se va aplica interventia medicala. Aceastate4nica va produce o anestezie rapida
si eficienta la toti dintii maxilari si la incisivii mandibulari; acul va fi introdus in vestibul in
dreptul :onctiunii muco gingivale la niveluldintelui afectat. Se va folosi un ac scurt pentru a
se in:ecta solutia anestezica in regiunea apexului

Anestezie tronculara -la Spina Spix sau Tuberozitate:


Aceasta metoda de anestezie a nervului alveolar inferior reprezinta principalul mijloc de
obtinere a anesteziei in acest teritoriu stiut fiind faptul ca densitatea si grosimea corticalei
osoase la mandibula este foarte pronuntata nepermitand difuzarea anesteziei.

61. Complicații posibile în tratamentul pulpitei prin metoda de extirpare vitală.

 Durere-anestezie insuficienta
 Din cauza insuportarii substantei anestezice pacientul poate sa ne dea :
lipotemii, colaps, soc anafilactit
 In timpul izolarii campului operator-reflex de voma, imposibilitatea fixarii
clamei din cauza lezarii exagerate a tesutului dur dentar
 Imposibilitatea reperarii orificiilor de intrare in canal
 Omiterea unui din canale radiculare
 Patrunderea substanetlor de irigare in cavitatea bucala
 Din cauza inlaturarii incomplete a pulpei dentare apare o hemoragie
 Manevrare incorecta a instrumentarului-perforatie, ruperea acului in canal

62. Instrumentarul endodontic. Caracteristica. Clasificarea.

Instrumentele endodontice sunt niste instrumente, menite pentru lucrul in cavitatea dintelui
si in canalele radiculare. Toate instrumentele endodontice folosite pentru permeabilizarea si
largirea canalului radicular sunt codificate color si prin cifre.
Lungimea instrumentului endodontic consta din 2 parti: prima- lungimea partii active, iar a
doua – lungimea de lucru.

Instrumente de examinare și diagnostic sunt folosite la determinarea localizației


orificiilor de intrare, lungimii de lucru și direcției canalului radicular-sonda Miller; K-
reamer, K-file
Instrumente pentru înlăturarea țesuturilor moi din canale radiculare:
Pulpoextractor, Rașpa sau acele ”codiță de șoricel”
Instrumente pentru permeabilizarea și lărgirea canalului radicular:
Gates Glidden, Orifice opener, K-reamer(miscari rotative-180’), K-file(pilire), K-flex, K-
flexofile
Instrumente de obturare:
Ace Lentullo, Spreader, Plugger

INSTRUMENT ROTATIV:
Cu turație continuă:
Sistemul ProTaper a fost realizat atât în variantă manuală, cât şi rotativă cu o conicitate
progresivă, pentru a crea o formă ideală a canalului şi a reduce timpul de instrumentare.
Sistemul ProTaper este alcătuit din şase freze. Trei dintre ele (SX, S1 şi S2) sunt create
pentru a modela forma canalului, îndepărtând obstacolele de pe traseul acestuia şi creând o
cale netedă de acces pentru acele de finisaj (F1, F2 și F3).

Cu mișcare reciprocă:
Sistemul WaveOne are în componență trei freze disponibile în trei lungimi: 21, 25 şi 31
mm. Fiecare din cele trei freze disponibile în sistem este utilizată în situații diferite:
• freza WaveOne Small este indicată în canalele radiculare fine, având
diametrul la vârf de 21 IS0;
• freza WaveOne Primary este folosită în majoritatea canalelor prezentând
la vârf un diametru de 25 IS0;
• treza WaveOne Large este indicată în canale cu diametru mare, acest ac
având diametrul la vârf de 40 IS0;

Clasificarea instrumentelor endodontice ( Dupa ISO) :


- K-file si H-file, K-reamere, pulpoextractoare, pluggere, spreadere, (pentru condensare
lateral si vertical a gutapercii)
- H-file si K-reamere mecanic cu coada pentru piesa de mina, ace Lentulo
- Freze Gates- Glidden, Pesso, reamere de tip A,D,O,KO,T,M
- Conuri - de gutaperca, de argint, de hirtie

63. Indexarea instrumentelor endodontice după ISO.

Codificarea prin culori a marimilor:


 006 zmeuriu: 008 gri;
 010 violet;
 015,045,090 alb;
 020,050,100 galben;
 025,055,110 rosu;
 030,060,120 albastru;
 035,070,130 verde;
 040,080,140 negru
Standartizarea dupa ISO:
 K-Reamer- dilatator de canale Kerr,451,
 triunghi K-file-burghiu Kerr,452,
 patrat H-file-burghiu Hedstroem,453,
 cerc Rasp- ac pentru raclare,454,
 Nervextractor,pulpextractor
 Smoath broach- ac diagnostic rotund
 Ac Lentulo- pentru obturarea canalelor
64. Determinarea lungimii de lucru în tratamentul endodontic.

Lungimea de lucru a dintelui reprezinta distanta de la constrictia fiziologica a canalului


radicular pana la marginea incizala sau masticatorie (punct de referinta).

Metodele de realizare sunt:
a) clinica
b) radiologica
c) clinico – radiologice
d) electronice.

Metoda tabelară. Multiplele măsurări au permis stabilirea valorilor medii ale lungimii
rădăcinii și dintelui pentru fiecare grup de dinți, cu deviația lor minimă și maximă. Pe
instrumentul endodontic stopperul de cauciuc este fixat la o valoare care corespunde
lungimii medii a dintelui prelucrat.
Metoda tactile. Simțul tactil al operatorului este o variantă de evaluare a lungimii de lucru
și se bazează pe măsurarea lungimii instrumentului introdus până la intuirea constricției
apicale prin senzația de rezistență în canalul radicular. Metoda este subiectivă și presupune,
în primul rând deprindere.
Metoda radiologica. Metoda se bazează pe realizarea unel radiografii cu introducerea în
canalul radicular a unui instrument endodontic cu stopper. In procesul de evaluare a
lungimii de lucru a canalului radicular este important, ca instrumentul endodontic să ajungă
doar la apexul fiziologic.
Metoda clinico-radiologică. Se bazează pe obținerea, conforn lui Ingle, a unor date precise
referitor la localizarea zonei de joncțiune cemento-dentinare cu ajutorul unui clişeu
radiologic cu un ac pentru diagnostic (cu stopper) introdus in canalul radicular (pând la
constricția apicală). După evaluarea radiologică a lungimii canalului radicular acul
diagnostic este retras din canalul radicular şi se determina lungimea canalului radicular în
milimetri. Pentru a calcula lungimea corectă a canalului radicular este necesar de a scădea 1
mm.
Procedeul Dieck:
D= A x d/ a, în care :
 D- lungimea reală a dintelui;
 A - lungimea reală a acului introdus în canal;
 d - lungimea aparentă (pe radiografie) a dintelui;
 a - lungimea aparentă (pe radiografie) a acului introdus în canal.
Metoda electrometrică. Metoda clectrometrică permite determinarea lungimii de lucru a
canalului radicular cu ajutorul - apex locatorilor. In prezent există dispozitive care indică
datele cu o precizie de 95-98%. Principiul de funcționare a acestor dispozitive are la bază
masurarea diferenței de impedanță electrică a membranei mucoase a cavitații bucale şi a
țesuturilor dintelui prin intermediul a doi electrozi.

65. Metode de permeabilizare a canalelor radiculare. Instrumente şi utilizarea


lor.

Se efectuiaza cu:
▸ indepartarea totala a tesutului necrotic;
▸ mentinerea formei,directiei si curburii canalului;
▸ oferirii formei de con cavitatii endodontice;
▸ deschiderea minima a foramenului apical;
1. metoda apico coronara (urmareste pepararea consecutive a canalului radicular folosind
instrumental endodontic cu diametrul crescind pina la marimea necesara, de la 10 pina la
min 25)
2. metoda step-back (consta in efectuarea prepararii de la virful canalului radicular catre
partea lui ostiala si utilizarea instrumentelor endodontice de la marimi mici la mari.
Folosirea miscarilor de dute-vino.)
3. metoda crown down (indepartarea strat cu strat a continutului con radicular de la ostium
la orificiul apical, folosirea intrumentelor de la marime mai mare la una mai mica.)

INSTRUMENTE:
 K-reamer: miscari rotative, max 180’
 K-file: miscari de pilire, permeabilizarea canalului.
 K-flexofile:Mult mai flexibil, dotat cu un virf fin,ascutit, se efectueaza miscari de
pilire.
 Hedstrom file(h-file): pilire-sunt menite pentru planarea peretilor canalului
radicular,mai ales daca peretii formeaza un lumen oval sau in fanta.
MATERIALE:
 EDTA-ul(acidul etilendiaminotetraacetic)este foarte important datorita propritatilor
sale chelatoare care permit permeabilizarea canalului radicular,prin solubilizarea
componentei sale anorganice. Gel sau solutie apoasa de 17%
 MTAD- Este capabila sa indeparteze atat componenta organica,cat si anorganica a
detritusului neavand efecte nocive asupra dentinei spre deosebire de combinatia
5,25% hipoclorit de sodiu si 17% EDTA

66. Prepararea instrumentală a canalului radicular după tehnicile ,, step-back,,


și ,,crown-down,,.

Metoda step-back este metoda conica.


Esenta: Tehnica step-back sau telescoparea regresivă reprezintă o modificare a metodei
standardizate de tratament, lărgirea realizându-se sub formă de telescop. Această tehnică în
trepte este recomandată în tratamentul mechanic al canalelor radiculare cu o curbură uşoară,
spre moderată. Este o tehnică apico-coronară. Primul ac care se introduce pe toata
lungimea de lucru se numeşte acul iniţial (iniţial file). Se configurează segmentul apical,
utilizându-se după unii autori ace cu 2-4, respectiv 3-5 dimensiuni mai mari decât acul
iniţial, cu care s-a efectuat odontometria.
Ultimul ac care s-a utilizat pe toată lungimea de lucru se numeşte acul master apical (apical
master file). Următoarele instrumente se aleg în ordine crescătoare, la fiecare ac superior ca
dimensiune, lungimea de lucru se scurtează cu 1 mm. Această retragere se face până la 4-5
mm de stopul apical. După fiecare ac se realizează controlul permeabilităţii pe toată lun-
gimea de lucru a canalului radicular. Această manevră, numită recapitulare, se face cu un ac
cu un număr inferior faţă de ultimul folosit până se ajunge la acul maşter apical, iar după ce
începe telescoparea regresivă propriu-zisă (retragerea cu câte un milimetru), cu acul maşter
apical până la nivelul stopului apical.

Metoda Crown-down.
Tehnica step-down permite lărgirea de formă conică, telescopată, a canalului radicular prin
utilizarea instrumentarului endodontic în ordinea descrescătoare a mărimii. în cadrul
tehnicii de telescopare progresivă se efectuează mai întâi permeabilizarea cu ace 08, 10, 15
şi lărgirea segmentului coronar şi mijlociu cu instrumentar manual, apoi se pot utiliza până
la nivelul curburii freze Gates-Glidden. Se irigă abundent canalul.
După lărgirea canalului în două treimi coronare, se utilizează ace din ce în ce mai mici
pentru a pătrunde către zona apicală. Se introduce instrumentarul la intervale de un
milimetru, din ce în ce mai adânc, până ce se atinge lungimea de lucru.

67. Metode fizice în tratamentul pulpitelor.

Electroforeza medicamentoasa (ionoforeza)- e o metoda de actiune asupra organului cu


curent continu si introducerea subtantei medicamentoase cu ajutorul lui. In cavitatea dintelui
se introduce un tampon de vata imbibata cu sol de iod si electrodul activ , dupa 20 min
preparatul de iod , cu un curent se inlocueste tamponul cu altul imbibat cu sol apoasa de iod.
Se obtureaza cu dentina artificiala. La a 3 zi se efectueaza prelucrarea canalului si obturarea
lor.
Depoforeza cu hidroxid de cupru-calciu- este o metoda moderna de tratament a canalelor
cu hidroxid de cupru-calciu sub actiunea unui cimp electric slab. Sub actiunea curent
continuu ionii hidroxil si hidroxicuprat difuzeaza in partea apicala si ramificatiile deltoide.
Disocierea lor si formarea hidroxidului de cupru duce la crearea "dopuri de cupru"- care
obtureaza sigur canal radicular, asigura formarea unei zone sterile. Hidroxidul de cupru-
calciu - stimuleaza osteoblastele care asigura regenerarea tesut osos periapical.

68. Probleme în realizarea metodelor de tratament vitale și devitale,


extirpaționale și amputaționale ale pulpitelor

DEVITALE/ EXTIRPARE
Erori:
 Deschiderea camerei pulpare fara o anestezie prealabila
 Plasarea unei cantitati exagerate de pasta devitalizanta
 Lipsa asepsizarii campului operator
 Inchiderea neermetica a cavitatii carioase
 Mentinerea pastei devitalizante un timp insuficient sau pentru un timp
exagerat in camera pulpara
 Amputatia pulpei cu instrumente necorescunzatoare : insufficient de ascutite
sau nesterile
 Lipsa monitorizarii radiologice dupa prima sedinta.
Complicatii:
 Iritarea parodontală este un răspuns la separarea nervului, însoțit de senzații
dureroase. De obicei, dispare după administrarea medicamentelor pentru
durere.
 Arsura mucoasei. Poate apărea atunci când amputația devitală nu este
efectuată corect. În acest caz, zona afectată trebuie tratată cu un antiseptic,
precum și cu administrarea unei terapii antiinflamatoare.
 Perforarea sistemului radicular dentar. O astfel de complicație este asociată
cu o încălcare a tehnicii chirurgiei dentare. Rezultatul prezinta o perforație a
peretelui rădăcinii. Aceasta se încheie cu dezvoltarea procesului inflamator,
chiar si până la apariția osteomielitei.
 Dezvoltarea parodontitei traumatice. Cauza poate fi scurgerea materialului
de obturatie dincolo de apexul rădăcinii

În același timp, pot apărea și complicații din cauza nerespectării de către pacienți a
recomandărilor medicului după procedură. De exemplu:
 Dupa prima sedinta pacientul nu se adreseaza la medic pentru cea de-a doua
sedinta , se poate dezvolta parodontita atat marginala cat si apicala

AMPUTARE/ VITALA:
 Anestezie insuficienta
 Amputatia pulpei cu instrumente necorescunzatoare : insufficient de ascutite
sau nesterile
 Lipsa monitorizarii radiologice si clinice posttratament

69. Profilaxia complicaţiilor în tratamentul pulpitelor.

• utilizarea metodelor de tratament corect


• utilizarea instrumentelor endodontice corespunzatoare (se verifica
integritatea lor, rasucirea varfului, sterilitatea)
• cunoasterea zonelor topografice cu risc crescut de complicatii(furcatii)
• cunoaterea anatomiei si morfologiei dintelui
• Evaluarea preventivă a particularităţilor anatomo-topografice ale canalelor şi
rădăcinilor dintelui, bazându-ne pe datele radiografiei diagnostice şi "de
măsurare";
• Flexarea preventivă a file-ului;  
• Utilizarea file-urilor flexibile şi a instrumentelor rotative din nicheltitan;
• Lărgirea canalului nu mai mult de 2-4 numere de la lăţimea primară.
• Examen radiologic la fiecare etapa de tratamnet
• Folosirea apexlocatorului
• Folosirea prelucrarii medicamentoase a canalului
• Utilizarea solutiilor de permiabilizare (EDTA, MTAD)

70. Materiale pentru obturaţii de canal. Clasificare.

Cerințele față de materialele pentru obturarea radiculară:


1. Materialele trebuie să fie simple în preparare (malaxare) și să se introducă ușor în canalul
radicular.
2. Materialele trebuie să fie ușor evacuate, în caz de necesitate din canalul radicular.
3. Materialele trebuie să închidă ermetic canalul radicular. Pentru aceasta ele trebuie să fie:
• să nu-și modifice cu timpul volumul.
• să nu se dizolve în salivă și alte lichide.
• să fie rezistente față de microorganisme.
• să nu se rezoarbă în timp din canalele radiculare.
4. Materialele trebuie să fie radioopace, pentru a fi posibil de a controla calitatea obturării
canalelor radiculare.
5. Materialele trebuie să aibă culoare, care va permite deosebirea ei de culoarea dentinei,
fapt ce va ușura, în caz de necesitate, dezobturarea canalului radicular.
6. Materialele nu trebuie să coloreze țesuturile dentare.
7. Materialele trebuie să fie, biologic compatibile și să nu irite țesuturile periapicale.
8. Materialele trebuie să aibă acțiune bactericidă.
9. Materialele trebuie să se sterilizeze ușor și să se sterilizeze ușor să se mențină sterile, să
fie rezistente chimic.
10. Materialele trebuie să aibă timpul de priză îndelungat.
11. Materialele trebuie să aibă un preț redus.
12. Materialele nu trebuie să producă o reacție imunologică de răspuns (să nu exercite o
acțiune de sensibilizare).
13. Materialele nu trebuie să aibă proprietăți mutagene.
14. Materialele nu trebuie să aibă proprietăți cancerigene.

CLASIFICARE:
 Materialele pe bază de rezorcină formalină: Paracină, Foredent, Bioplast, Forfenan,
Crezodent, Pastă de rezorcină-formalină.
 Materiale pe bază de rășini epoxide: ENDODENT, AH-26, EPOXICAL, AH+,
TERMASIL,DIAKET.
 Pastă pe bază de oxid de zinc eugenol: Pastă de zinc Eugenol, Pasta Grossman, pasta
de endometazona.
 Pasta de hidroxid de calciu: Biocalex, Endoflax.
 Cimenturi fosfate de zinc: Ciment Fosfat, Adghezor, ciment hidrofosfat, ciment
fosfat de argint.
 Ciment oxid de zinc-eugenol: Eugedent-B, Eugedent-P, Endobtur, Cariosan etc.
 Materiale pe bază de metilacrilate: Hydron.
 Cimenturi glassionomere: KETAK-ENDO

Clasificarea după Nicolaev


• Materiale pentru obturarea provizorie a canalelor radiculare.
• Materiale pentru obturarea de durată a canalelor radiculare.
• Materiale pentru dezobturarea canalelor radiculare.

71. Materiale pentru obturația de canal dure. Termofilele.

Materialele primar (semi)solide sunt fileri. Ele se utilizează numai în combinare cu paste
plastice solidifiante (sealere) și servesc la umplerea canalului radicular și la sporirea
siguranței obturației.
Din acest grup fac parte diferite conuri pentru obturarea canalelor radiculare.
Avantajele conurilor de gutapercă ca mijloc de obturare a canalelor:
- plasticitate;
- lipsa acțiunii toxice și a celei irtante;
- inerție chimică;
- radioopacitate;
- conurile de gutapercă în canalul radicular nu se fisurează și nu se tasează;
- asigurarea unei obturații sigure și îndelungate a canalului radicular;
Termofile metoda se bazeaza pe obturarea canalului cu gutaperca fixata pe o tija de otel,
nichel-titan sau de masa plastica, metoda asigura o obturatie suficienta si control apical
exact. Gutaperca e incalzita pina la temperatura de lucru, devine lipicioasa si adeziva, fixata
bine pe tija centrala ceea ce permite introducerea materialului de obturatie pe toata
lungimea canalelor. Tija are functia unui conductor central, care compactizeaza gutaperca
pe toata lungimea canalului. Inainte de obturarea canalului se efectueaza calibrarea lui, prin
introducerea in canalul radicular si radiografierea a intrumentului Verificator. Obturatorul
de marimea Verificatorului e plasat in cuptorul ThermaPrep , in canal se introduce o
cantitate mica de pasta (cu ac Lentulo,con de hirtie), dupa care se introduce thermafilul
pregatit anterior. Dupa fixare conul se taie la nivelul intrarii in canal. Condensarea
gutapercii se realizeaza cu ajutorul pluggerului.

72. Condensarea laterală în obturarea canalelor radiculare.

Canalul radicular în special conul dentinar poate avea diferită formă în special uneori se
aseamănă cu o pâlnie. În acest caz partea din treimea inferioara a canalului este mult mai
ingustă decât cea superioarea, folosirea unui con calibrat nu este suficentă pentru obturarea
canalului. Conul principal, sau master conul etansează numai treimea inferioară. În aşa caz
este necesar de utilizat mai multe conuri. Condensarea laterală la rece urmăreşte obturarea
întregului sistem endodontic de canale cu gutapercă şi siler prin umplerea spaţiilor goale din
jurul master conului cu conuri accesorrii mai mici prin condensarea lor laterală pe pereţii
canalului.
Condensarea laterală se efectuează cu instrumente speciale, denumite spreadere
ETAPE:
• prepararea mecanică şi sterilizarea canalului
• uscarea canalului;
• alegerea conului de gutapercă principal ( master). El trebuie să fie cu un număr mai
mare decât calibrul celui mai gros instrument cu care sa lărgit canalul pe toată
lungimea de lucru, pentru a se putea opri cu 0,5-1mm mai sus de constricţia apicală.
• Dacă canalul este larg pentru a preveni pătrunderea conului în constricţia apicală
vârful lui se retează cu cîţiva milimetri.
• Proba conului pe lungimea canalului.
• Aplicarea silerului pe pereţii canalului
• Coafarea conului cu siler şi întroducerea lui în canal
• Introducerea spreaderului de-a lungul conului pe care îl condensează lateral, dar şi
cu o mişcare de presiune spre constricţia apicală (ideal ar fi cu 1-2mm. mai sus de
apexul fiziologic);
• Menţinerea spreaderului în poziţia căpătată timp de 15-30 secunde, aceasta prevede
o aderenţă mai bună a conului master de peretele spre care l-am condensat;
• Îndepărtarea spreaderului din canal cu mişcări de rotaţie usoare de 30-40 de grade;
• Introducerea imediata a unui alt con mai mic cu vârful coafat în siler în locul
spreaderului;
• Reîntroducerea spreaderului și condensarea laterală a ambelor conuri;
• Repetarea manevrelor precedente pentru a întroduce un nou con de gutapercă până
în momenutul când nu se mai poate întroduce un alt con.
• Îndepărtarea excesului conurilor de gutapercă prin secţionarea cu un instrument
incălzit (de dimensiuni mici) la nivelul orificiilor canalelor radiculare;
• Îndepărtarea silerului, în special la dinţii frontali până la nivelul mai jos de coletul
dintelui, pentru a nu colora coroana
• La dinţii pluriradiculari înserarea silerului pe podeaua camerei pulpare şi condesarea
la cald a gutapercii, pentru sigilarea canaliculelor accesorii din această zonă;
• Radiografie de control;
• Obturaţie de bază, sau izolantă
• Obturaţie coronară, de durată

73. Condensarea verticală în obturarea canalelor radiculare

Constă în obturarea canalelor printr-o condensare verticală cu pluggerul a gutapercii


rămolite prin încălzire .
• prepararea mecanică şi sterilizarea canalului
• uscarea canalului;
• se selectează conul principal (master con),se probează pluggerile (2-3-4 pluggere de
diferite dimensiunii)
• se întroduce silerul în porţiunea apicală;
• master conul se cuafează cu siler și se întroduce în canal;
• secţionarea lui la intrarea în canal; Condensarea conului în regiunea orificiilor de
intrare cu pluggerul.
• întroducerea unui spreader încălzit şi condensarea în canal a gutapercii;
• întroducerea unui plugger neîncălzit şi condensarea verticală, ultimele două etape se
fac repetat de cîteva ori;
• pentru umplerea suficientă a canalului în el se întroduc fragemente de conuri
ramolindu-le şi condensîndu-le pînă canalul nu se obturează deplin.
O particularitate a acestei metode este că umplerea canalului cu condensarea gutapercii se
face la început spre apex, apoi canalul se obturează cu fragmente de conuri dinspre apex
spre ieşirea din canal. Fragementele de conuri nu se coafează cu siler ( cement).

74. Tehnica de obturare a canalelor radiculare prin metoda injectării cu


gutapercă plastificată.

• In toate aceste tehnici, dupa plastifiere gutaperca se introduce pe canal prin injectare


sub presiune cu dispozitive speciale, fapt care umple tridimensional canalul
radicular, mai eficient si mai repede decat prin condensarea laterala sau verticala.
• Deoarece prin racire gutaperca are o contractie importanta, necesita in prealabil a se
aplica pe peretii canalului o pelicula de pasta sigilatoare.
In toate metodele imaginate se foloseste:
-o sursa de incalzire,
-un pistol cu maner pentru a asigura presiunea necesara impingerii gutapercii plastifiate in
canal,
-ace si canule de diferite dimensiuni pentru injectarea in canal.
Cele mai cunoscute tehnici de injectare-modelare a gutapercii termoplastifiate sunt:
-sistemul P.A.C.-l60,
-sistemul Obtura,
-sistemul Ultrafil,
-sistemul Termafil.

ETAPE Termafil:
1) Anestezia,deoarece presiunea apicală apărută în timpul pătrunderii thermafilleului,poate
provoca o senzaţie de discomfort
2) Înregistrarea lungimii de lucru cu utilizarea verificatorului
3) Alegerea thermafille-ului de aceeaşi mărime şi lungime ca şi verificatorul utilizat pentru
înregistrarea lungimii de lucru definitive
4) Începând cu mărimea 35 şi mai mult,conductorul metalic este preventiv flexat.Pivoţii cu
mărimea 25 şi 30 sunt flexibili,de aceea nu este necesar de a le flexa în prealabil.
5) Prelucrarea obturatorului cu o soluţie de hipoclorit de sodiu de 5% timp de 1
minut,clătirea cu alcool de 70%,şi uscarea.
6) Uscarea canalului cu conuri de hîrtie sterile
7) Încălzirea obturatorului în cuptor
8) Introducerea unei cantităţi mici de pastă sau ermetic în canal cu ajutorul conurilor de
hîrtie sau cu acul Lentullo,pentru a unge pereţii pe toată lungimea
Obturarea canalului.Thermafillul,încălzit în cuptor,se introduce în canal pe lungimea de
lucru înregistrată anterior.Dacă canalul a fost corect calibrat,iar gutaperca încălzită până la
stareanecesară,obturatorul ocupă locul fără mari eforturi.După introducerea obturatorului în
canal la nivelul orificului de intrare se adună surplusuri de gutapercă.
10) Înlăturarea mânerului obturatorului thermafille.Conul de plastic se taie cu o freză
sferică la orificiul de intrare a canalului.Conul din aliaj inoxidabil se taie cu 1-2 mm mai sus
de orificiul de intrare a canalului cu ajutorul unei freze-con.Pentru înlăturarea conductorului
din titan se utilizează o freză fisurală.
11) Condensarea gutapercii în jurul pivotului cu ajutorul pluggerului,care va preveni
înlăturarea accidentală a gutapercii din orificiul de intrare a canalului.
12) Înlăturarea surplusului de gutapercă din cavitatea dintelui pentru crearea accesului
spre alte canale.

75. Instrumente necesare pentru obturarea canalelor. Selectarea lor.

• Acele Lentullo sunt instrumentele endodontice de electie pentru introducerea


materialelor în stare plastică în canalele radiculare. In literatura de specialitate se
mai numeşte şi spiral filler sau paste carrier, datorită capacității sale de a transporta
pasta în canalul radicular.
• Spreaderele sunt instrumente endodontice conice cu suprafata netedă şi secțiune
rotundă. Vârful este ascuțit. Sunt fabricate din otel inoxidabil sau nichel-titan. După
forma mânerului, spreaderele se clasifică în finger-spreadere, asemănātoare acelor
Kerr sau Hedström şi hand-spreadere, asemănätoare sondelor. Metoda: Condensare
laterala la rece
• Pluggere sunt cilindrice sau au o conicitate redusă, cu suprafata netedă, sectiunea
rotundă. Sunt fabricate fie din otel inoxidabil, fie din Ni-Ti. In functie de mânerul de
prindere se clasifică în finger-pluggere şi hand-pluggere. Metoda: Condensare
verticala la cald

76. Complicaţiile care pot apărea în tratamentul pulpitei.

• Predozarea pastei arsenicale sau aplicarea pastei in pulpite gangrenoase duce la


periodontita arsenicala
• Din cauza inlaturarii incomplete a pulpei dentare, din cauza traumei periodontale cu
instrumentul endodontic apare o Hemoragie
• Din cauza insuportarii substantei anestezice pacientul poate sa ne dea : lipotemii,
colaps, soc anafilactit
• Daca canalul se va optura fara ca hemoragia sa fie rezolvata primim o alta
complicatieformarea unui hematom in periodont care va duce la dureri
postobturatorii
• O alta eroare poate fi subopturarea sau supraobturarea canalelor radiculare, iar ca
complicatii apar procesele inflamatorii periapicale ( periodontita ).
• Nimerirea materialului obturator in canulul mandibular, pacientul va simti o durere
foarte mare iar apoi va aparea parestezia hemiarcadei.
• Fracturarea instrumentului endodontic

77. Etapele tratamentului local al periodontitei apicale acute.

Etapele de tratament ale Pt. Apicale acute, în faza de întoxicaţie:


 Anestezia – în funcție de localizarea dintelui (infiltrativă, trunculară).
 TREPANAREA DINTELUI (înlăturarea obturaţiei provizorii sau de durată) ŞI
PREPARAREA CAVITĂŢII CARIOASE (cu respectarea tuturor etapelor).
 Deschiderea camerei pulpare şi înlăturarea tavanului:
 Înlăturarea pulpei coronare necrotizate şi prelucrarea antiseptic
 Reperarea orificiilor canalelor radiculare (cu sonda dentară) şi lărgire lor sub formă
de pâlnie – utilizând freza sferică.
 Înlăturarea pulpei radiculare necrotizate din canalul(ele) radicular(e)
 Determinarea lungimii de lucru
 Instrumentalizarea canalului radicular
 Tratamentul medicamentos al canalului radicular
 Obturarea canalului radicular
 Controlul R-fic (radioviziografic)
 Aplicarea obtuaţiei de bază (izolantă) din cimenturi fosfate, glass-ionomerice;
 Aplicarea obtuaţiei de durată (în funcţie de dinte, la alegerea medicului şi dorinţa
pacientului)

Etapele de tratament ale Pt. apicale acute, faza exudativă


I şedinţă:
 Anestezie;
 Trepanarea dintelui (prepararea cavităţii carioase);
 Deschiderea şi înlăturarea tavanului camerei pulpare;
 Înlăturarea pulpei necrotizate din camera pulpară şi tratamentul medicamentos
(abundent cu sol. antiseptice);
 Reperarea şi lărgirea orificiilor canalelor radiculare (sonda dentară, freze sferice,
piesă conraungi);
 Înlăturarea pulpei necrotizate din canalele radiculare pe etape (extractoare de nerv)
şi irigarea abundentă cu sol. de antiseptici;
 Deschiderea apexului radicular (numai manual folosind acul KerReamer N 008-
010).Criteriul de control a deschderii este apariţia picăturii de exudat (seros sau
purulent) în orificiul de intrarea în canalul radicular.
şedinţă a II :
 Culegerea anamnezei (au fost, sunt prezente dureri);
 Se apreciază statusul local (starea mucoasei în jurul apexului dintelui, palparea
ganglionilor limfatici; percuţia, prezenţa sau lipsa exudatului din canalul radicular);
 Aprecierea lungimii de lucru;
 Prelucrarea instrumentală a canalului radicular (STEP-BACK, STEP-DOWN);
 Tratamentul medicamentos al canalului radicular (antiseptice, fermenţi proteolitici);
 Uscarea canalului radicular (conuri (absorbante) din hârtie);
 Obturarea canalului radicular prin una din metodele expuse anterior;
 Controlul R-gic;
 Obturaţie provizorie sau izolantă şi de durată

78. Etapele tratamentului local al periodontitei apicale cronice exacerbate.

I şedinţă:
- Anestezie;
- Trepanarea dintelui (prepararea cavităţii carioase);
- Deschiderea şi înlăturarea tavanului camerei pulpare;
- Înlăturarea pulpei necrotizate din camera pulpară şi tratamentul medicamentos (abundent
cu sol. antiseptice);
- Reperarea şi lărgirea orificiilor canalelor radiculare (sonda dentară, freze sferice, piesă
conraungi);
- Înlăturarea pulpei necrotizate din canalele radiculare pe etape (extractoare de nerv) şi
irigarea abundentă cu sol. de antiseptici;
- Deschiderea apexului radicular (numai manual folosind acul KerReamer N 008-
010).Criteriul de control a deschderii este apariţia picăturii de exudat (seros sau purulent) în
orificiul de intrarea în canalul radicular

şedinţă a II
- Culegerea anamnezei (au fost, sunt prezente dureri);
-Se apreciază statusul local (starea mucoasei în jurul apexului dintelui, palparea ganglionilor
limfatici; percuţia, prezenţa sau lipsa exudatului din canalul radicular);
- Aprecierea lungimii de lucru;
-Prelucrarea instrumentală a canalului radicular (STEP-BACK, STEP-DOWN);
-Tratamentul medicamentos al canalului radicular (antiseptice, fermenţi proteolitici);
- Uscarea canalului radicular (conuri (absorbante) din hârtie);
- Obturarea canalului radicular prin una din metodele expuse anterior doar dupa disparitia
exudatului, durerii si mirosului fetid din cavitate.
- Controlul R-gic;
- Obturaţie provizorie sau izolantă şi de durată

Căile de asigurare a drenajului


• Drenaj endodontic (trepanarea dintelui, permeabilizarea canalelor radiculare cu
trepanarea apexului);
• Drenaj extern (vestibular sau palatinal): 1.Ostetomie transmaxilară; 2. Incizie muco-
periostală; 3.Incizia mucoasei;
• Asocierea drenjului endodontic cu cel extern;
• Drenaj alveolar (extracţia dintelui)

79. Tratamentul general în periodontitele acute și cronice exacerbate.

 Tratamentul endodontic este asociat cu antibioticoterapia, antiinflamatorii,


antimicotice, hiposensibilizante, antalgice, dezintoxicante
(Antibiotice de spectru larg pînă la aprecierea sensibilităţii prin ATB-gramă
Ceftriaxon 1g-2ori în zi
Eritromicină 0,5x4 ori pe zi (din spectru ingust)
Lincomicină 30% -2ml×3 ori pe zi (osteotrop)
 
Dezintoxicaţie: 30 – 60 ml de lichid/kg – corp
Sol. Refortan 6%-500 ml
Sol. Guicosae10%-500ml (după controlul glicemiei)
Sol.fiziologică
Sol. Ringer
Tratament desensibilizant:
Dimedrol, suprastin, fencarol.)

80. Tratamentul periodontitei apicale cronice fibroase.

Acesta este diferit in functie de situatia clinica:


• in obturatia de canal corecta, se face Rx periodic si dispensarizare
• in obturatia de canal incompleta se dezobtureaza, se reia tratamentul mecanic si
medicamentos cu reobturare corecta a canalului
• in gangrena simpla se face tratamentul corect al acesteia
• in situatia existentei de corpi straini, acestia se indeparteaza, se instituie tratamentul
gangrenei corect, sau se face tratamentul chirurgical conservator (rezectie apicala)
• doar in ultima instanta se va face extractia
• in caz de asocieri cu boli generale, se incearca tratamentul conservativ sub protectie
de antibiotice sau se decide extractia.

81. Tratamentul periodontitei apicale cronice granulante.

• Anestezie
• Izolarea campului operator
• Prepararea cavităţii carioase şi crearea accesului la spaţiul endodontic
1. acces la camera pulpară,
2. acces la orificiile canalelor radiculare,
3. acces la apexul fiziologic.
• Înlăturarea masei dezagregate din canalele radiculare cu ajutorul pulpextractorului in
prezența antisepticelor;
• Determinarea lungimii de lucru
• Prepararea mecanică a canalului radicular în partea coronară cu Gates Glidden; în
partea medie de canal cu K-reamere, K-files, H-files; în sectorul apical cu K-files,
K-reamere, pentru obținerea unei forme conusoide;
• Irigarea canalelor radiculare cu soluţie antiseptică (ex: hipoclorit de sodiu 3%-
Belodez), prelucrarea cu ultrasunet 5 minute;
• Uscarea canalelor radiculare;
• Obturarea tridimensională de durată a canalelor radiculare în conformitate cu
regulile endodonției: lipsa secreției de canal, maselor necrotice și mirosului;
• In restul cazurilor se trece la obturarea canalelor radiculare cu pastă provizorie pe
bază de hidroxid de calciu (pe 7-10 zile). Tratamentul dintelui se efectuează în mai
multe vizite;

82. Tratamentul periodontitei apicale cronice granulomatoase.

• Anestezie
• Izolarea campului operator
• Acces la camera pulpară,
• Acces la orificiile canalelor radiculare,
• Acces la apexul fiziologic.
• Înlăturarea masei dezagregate din canalele radiculare cu ajutorul pulpextractorului in
prezența antisepticelor, pe etape, pentru a preveni refularea ţesuturilor infectate
periapical;
• Determinarea lungimii de lucru cu apexlocatorul
• Prepararea mecanică a canalului radicular în partea coronară cu Gates Glidden; în
partea medie de canal cu K-reamere, K-files, H-files; în sectorul apical cu K-files,
K-reamere, pentru obținerea unei forme conusoide;
• Irigarea canalelor radiculare cu soluţie antiseptică (ex: hipoclorit de sodiu 3%-
Belodez), prelucrarea cu ultrasunet 5 minute;
• Uscarea canalelor radiculare, cu ajutorul conurilor de hârtie;
• Obturarea tridimensională de durată a canalelor radiculare în conformitate cu
regulile endodonției: lipsa secreției de canal, maselor necrotice și mirosului;
• În restul cazurilor se trece la obturarea canalelor radiculare cu pastă provizorie pe
bază de hidroxid de calciu (pe 7-10 zile). Tratamentul dintelui se efectuează în mai
multe vizite;

Această schemă de tratament mai poate suferi modificări determinate de persistența


secreției purulente pe canal sau de existența unui fistule. Daca secreția este moderată și
seroasă se pot aplica antiseptice și paste cu antibiotice intracanalar sau canalul se poate
cauteriza chimic sau electric. Daca secreția este abundentă se poate lăsa dintele deschis o
anumită perioadă. Fistulele sunt tratate prin folosirea unor substanțe antiseptice pe traiectul
dinte-fistulă.
In formele lezionale mai grave (cu un volum mai crescut) tratamentul poate ajunge până la
intervenții chirurgicale cu menținerea dintelui (chiretaj apical, rezecție apicală,
radiculectomie) sau chiar extracția lui. vezi sinuzita aici.

83. Metode conservativ-chirurgicale de tratament ale periodontitelor apicale.

REZECTIA APICALA:
Este un mijloc de tratament chirurgical complementar indicat la molari (dintii
pluriradiculari). Consta in separarea unei radacini de restul dintelui si indepartarea acesteia
Aceasta metoda poate fi utilizata doar cu conditia ca celelalte radacini sa fie correct obturate

• Se practică incizia muco-periostală cu decolarea mucoasei și a periostului și


descoperirea tablei osoase.
• Apoi se realizează trepanarea osoasă cu evidențierea și îndepărtarea țesutului osos
afectat și a apexului dentar.
• Canalul dentar este curățat mecanic, spălat și apoi obturat, realizându-se o obturație
calibrătă la vedere.
• Atunci când permeabilizarea canalului nu este posibilă se realizează o sigilare cu
material dur a bontului rămas după secționarea rădăcinii.
• Pentru stimularea proceselor de osteogeneza se poate recurge la augmentarea
defectului cu os sintetic sau bio-os.
• Sutura marginilor plăgii se face cu fire neresorbabile care vor fi îndepartate după 6-7
zile.
• După rezecție dinții vor fi protejați o perioadă evitându-se alimentele dure și
suprasolicitarea în masticație.

PREMOLARIZAREA:
Consta in indepartarea hemi-coroanei unui molar inferior impreuna cu radacina M sau D,
care nu poate fi tratata endodontic, restul molarului fiind folosit in scop protetic.
Se realizeaza prin separarea coroanei dentare in sens V.O. si extractia unei jumatati de
coroana,  impreuna cu radacina respectiva afectata
• Anestezie
• Efectuarea lamboului
• Sectionarea coroanei in doua jumatati
• Separarea radacinilor
• Desfiintarea furcatiei si rotunjirea tuturor muschiilor ascutite
• Sutura lamboului
• Aplicarea unui ciment interradicular (6-8 zile)
• Suturare
• Pansament
• Ingrijire postoperatorie adecvata

REPLANTAREA:
Termenul de replantare desemnează reintroducerea unui dinte extras sau avulsionat în
propria sa alveolă
• Se face doar sub anestezie loco-regională!
• Timpul I: extracția;
• Timpul II: cu dintele ţinut în cleşte, se practică îndepărtarea resturilor din pulpele
coronară şi radiculară, completându-se şi tratamentul mecanic radicular;
• Timpul III: după ce rădăcinile dinților au fost obturate, iar la nivelul coroanei s-a
aplicat fie o obturație provizorie, fie una definitivă, dintele se reintroduce în alveolă.
Dacă dintele păstrează o mobilitate mai accentuată, se poate face imobilizarea prin
ligaturi de sârmă "în 8".

CHIURETAJ PERIAPICAL:
este o procedură chirurgicală prin care se urmărește îndepărtarea țesuturilor alterate
circumscrise apexului (vârfului) radăcinii dintelui. Metoda face parte din grupul
tratamentelor chirurgicale auxiliare tratamentului endodontic conservator și este indicată în
cazul obturațiilor de canal cu depășire și a unor parodontite apicale în care infecția a depășit
bariera apicală a dintelui. Spre deosebire de rezecția apicală, tehnica prezintă avantajul de
a păstra lungimea naturală a rădăcinii, deși o serie de inconveniente limitează utilizarea
acestei proceduri.

84. Date clinico-radiologice ale periodontitelor apicale cronice.

Se prezintă ca o leziune osteică, cel mai frecvent cu caracter necrotic şi distructiv, ca


rezultat al procesului de resorbţie al apexului radicular şi ţesutului periodontal sub influenţa
diverşilor factori.

Forma fibroasă:
Acuze-extrem de sărace (peste 60% din cazuri sunt asimptomatice):
- Uneori apare o durere cu caracter nevralgiform;
- Senzaţie de egresiune, în special dimineaţa, ce dispar după câteva presiuni exercitate pe
dinte
Date obiective:
- Dinte modificat de culoare cu proces carios profund şi camera pulpară deschisă;
- Lipsa simptomului dolor;
- Sondarea indoloră şi fără hemoragii;
- Percuţia în ax-negativă;
- EOD –negativă (peste 100 mkA).
Radiologic: se prezinta ca dilatarea fantei periodontale

Periodontita apicală cronică granulomatoasă


Este o osteită ce prezintă o distrucţie osoasă periapicală cu contur delimitat şi regulat,
dispus în jurul foramenelor apicale.
Acuze:
-Simptomatologie ştearsă, aproape inexistentă;
-Uneori o uşoară jenă în dinte,periodic senzarie de alungire a dintelui;
-Uşoară senzaţie de durere
Date obiective:
-Dinte cu proces carios profund, modificat de culoare, camera pulpară deschisă;
-Sondarea indoloră şi fără sângerări;
-Percuţia în ax indoloră;
-EOD-negativă (peste 100 mkA);
-Mucoasa în dreptul apexului dintelui la palpare o uşoară sensibilitate;
-Prezenţa unei fistule sau a cicatricei;
R-gic – zonă radiotrasparentă,bine conturată de formă ovală,rotundă sau “căciulă ţuguiată”
centrată pe axul dintelui de mărimea unui sâmbure de cireaşă.
Periodontită cronică granulantă
are tendinţa către extindere afectând zone noi şi invadează spaţiile medulare învecinate,
transformându-le în ţesut de granulaţie.septudile medulare se necrotizează şi sunt apoi
resorbite şi fagocitate
Acuze:
- Senzaţii neplăcute,de apăsare,tensionare, genă,dinscomfort;
- Uneori sezaţii de dureri uşoare la apăsare pe dinte;
- Prezenţa unei fistule,care uneori dispare;
- Eliminări de puroi
Date obiective:
- Dinte modificat de culoare;
- Sondarea şi probele termice – indolore;
- Percuţia în ax – puţin sensibilă;
- Gingia hiperemiată,se observă fistul sau mici cicatrice;
- Simptomul vazoparezei este evident pozitiv (la compresarea mucoasei cu fuluarul apare la
început o pată albă,care trece în una roşie-violacee);
- Marirea ganglionilor limfatici,ce sunt dureroşi;
- EOD-negatv (120 mkA)
Radiografic
Depistăm o imagine lacunară, întinsă cu contururi neclare, în formă de linie frântă (limbi de
foc), ce delimitează focarul de distrucţie

85. Metode de sterilizare a canalelor radiculare.

Sterilizarea canalelor radiculare reprezintă un complex de măsuri efectuate cu scopul de


distrugere a microflorei endodontice.

Sterilizarea canalelor radiculare poate fi efectuată prin procedee:


-chimice- prin medicație endodontică,aplicată topic.
- fizico-chimice – prin diatermie, ionoforeză, insuflații de medicamente în stare gazoasă etc.
Scopul sterilizării canalelor radiculare:
-de a păstra spațiul endodontic neinfectat pînă la aplicarea obturației radiculare,
-în cazul spațiului endodontic infectat, seaplică tratament medicamentos de canalmenit să
distrugă flora patogenăendodontică și să neutralizeze produselor
de descompunere a acestor resturiorganice.

86. Metode și tehnici de irigare a spațiului endodontic.Soluții (antiseptici).

Sistemele de irigare a canalelor radiculare pot fi împărțite în două categorii:


Tehnici de irigare manuală
• tehnicile de irigare manuală includ seringa cu presiune pozitivă prevăzută cu
o varietate de modele de ace.
Tehnici de irigare asistate de dizpozitive
• Tehnicile de irigații asistate de mașini includ sonice și ultrasunete, precum și
sisteme mai noi ca EndoVac, bazate pe presiune negativă apicală
(SybronEndo); GentleWave (Sonendo), bazat pe formarea undelor de
presiune multisonice; fișierul rotativ din plastic F (Plastic Endo);
EndoVac: Sistemul EndoVac a fost dezvoltat pentru a furniza irigant în condiții de
siguranță și previzibil la capătul apical, permițând astfel o penetrare mai bună a soluției de
irigație în anatomia inerentă și morfologia sistemului canalului radicular, cum ar fi istmuri,
inter-canal și intra -comunicări canale, curburi și canale de formă ovală. Toate aceste
nereguli anatomice fac dezinfectarea canalului radicular extrem de dificilă. Sistemul apical
de presiune negativă pentru irigații au capacitatea de aspirație, atrăgând și livrând irigantul
pasiv spre apex.

Două metode de spălare sunt utilizate în prezent pentru irigarea sistemelor de canal
radicular: cea continuă și intermitentă.
 Cu tehnica de spălare intermitentă, irigantul este injectat în spațiul canalului
radicular cu o seringă și soluția de irigant poate fi apoi activată; canalul este umplut
de mai multe ori după fiecare ciclu de activare.
 Invers, tehnicile de spălare continuă asigură un aport neîntrerupt de soluție proaspătă
de irigare în canalul radicular. Această tehnică poate oferi rezultate mai eficiente și
poate reduce timpul necesar irigării finale în comparație cu dispozitivele de irigare
intermitente. Luând în considerare faptul că clorura (responsabilă de dizolvarea
țesuturilor organice și proprietatea antibacteriană a NaOCl) este instabilă și se
consumă rapid, un flux continuu de irigant ar avea un sens intuitiv.

SOLUTII:
NESPECIFICE
1. Preparate ce conţin oxygen (3%)
2. Preparate ce conțin Clor (hipoclorid de sodiu 3-5%)
3. Preparate nitrofuranice (furacilina 0,5%)
4. Compuşi cuaternari de amoniu
5. DMSO (Dimexid, Dimetilsulfooxid)
6. Enzime proteolitice
7. Enzimă de origine proteică
8. Ortofen (Diclofenac-Natrium)
9. Antiseptice de origine vegetală
II. SPECIFICE
1. Remedii antibacteriene
2. Antibiotice şi combinaţiile lor cu enzime proteolitice.

III. Speciale
Complexoane: soluţii, geluri EDTA, acid citric(25-50%), acid propionic

87. Preparatele utilizate în tratamentul medicamentos al canalelor


radiculare.Grupele.Cerințele.

Este cunoscut faptul că morfologia internă a dintelui este extrem de complexă și diversă.
Evident este că un astfel de sistem canalar complex, nu este posibil pentru a prelucra numai
mecanic. În acest context, problemele de irigare calitativă și eficientă a canalelor radiculare
devine o problemă actuală și foarte discutată în endodonţie.
 Obiectivele principale ale tratamentului endodontic medicamentos sunt debridarea și
dezinfectarea spațiului canalului radicular în cea mai mare măsură posibilă și
sigilarea sistemului canalului radicular cât mai eficient posibil, având ca scop
stabilirea sau menținerea țesuturilor periapicale sănătoase.
 Irigarea este considerată de mulți ca fiind cea mai importantă parte a tratamentului
canalului radicular. Are mai multe funcții și obiective diferite, în funcție de tipul
irigantului utilizat: irigarea reduce fricțiunea dintre instrument și dentină,
îmbunătățește eficiența tăierii fișierelor și elimină materia organică și anorganică,
răcește dintele și pila, are un efect de spălare și elimină resturile și bacteriile libere
din canal.
 Irigarea este, de asemenea, singura modalitate de a afecta acele zone ale peretelui
canalului radicular care nu sunt atinse de instrumentele mecanice.

GRUPELE:
NESPECIFICE
1. Preparate ce conţin oxygen (3%)
2. Preparate ce conțin Clor (hipoclorid de sodiu 3-5%)
3. Preparate nitrofuranice (furacilina 0,5%)
4. Compuşi cuaternari de amoniu
5. DMSO (Dimexid, Dimetilsulfooxid)
6. Enzime proteolitice
7. Enzimă de origine proteică
8. Ortofen (Diclofenac-Natrium)
9. Antiseptice de origine vegetală

II. SPECIFICE
1. Remedii antibacteriene
2. Antibiotice şi combinaţiile lor cu enzime proteolitice.

III. Speciale
Complexoane: soluţii, geluri EDTA, acid citric(25-50%), acid propionic

CERINTE:
Soluţia de irigare a canalului radicular trebuie să posede următoarele proprietăţi:
• Netoxică;
• Necaustică pentru ţesuturile parodontale,
• Cu spectru antibacterial cât mai larg,
• Nealergic,
• Să inactiveze endotoxinele,
• Să dizolve resturile necrotice,
• Prevenirea formării detritusului dentinar
• Să posede proprietăţi înalte de difuziune şi să exercite o acţiune bactericidă rapidă,
chiar imediată, pătrunzând adânc în ducturile dentinare;
• Să nu-şi piardă eficacitatea în prezenţa substanţelor organice;
• Să nu producă (pe măsura posibilităţilor) miros şi gust neplăcut;
• Să fie chimic rezistente şi să-şi păstreze activitatea pentru un timp îndelungat.
• Să îndepărteze substratul organic;

88. Metode fizico-terapeutice în tratamentul periodontitelor apicale.

• Electroforeza medicamentoasa (ionoforeza)- e o metoda de actiune asupra


organului cu curent continu si introducerea subtantei medicamentoase cu
ajutorul lui. In cavitatea dintelui se introduce un tampon de vata imbibata cu
sol de iod si electrodul activ , dupa 20 min preparatul de iod , cu un curent se
inlocueste tamponul cu altul imbibat cu sol apoasa de iod. Se obtureaza cu
dentina artificiala. La a 3 zi se efectueaza prelucrarea canalului si obturarea
lor.
• Depoforeza cu hidroxid de cupru-calciu- este o metoda moderna de
tratament a canalelor cu hidroxid de cupru-calciu sub actiunea unui cimp
electric slab. Sub actiunea curent continuu ionii hidroxil si hidroxicuprat
difuzeaza in partea apicala si ramificatiile deltoide. Disocierea lor si
formarea hidroxidului de cupru duce la crearea "dopuri de cupru"- care
obtureaza sigur canal radicular, asigura formarea unei zone sterile.
Hidroxidul de cupru-calciu - stimuleaza osteoblastele care asigura
regenerarea tesut osos periapical

89. Tratamentul medicamentos al canalelor radiculare în periodontitele apicale.

Obiectivele principale ale tratamentului endodontic medicamentos sunt debridarea și


dezinfectarea spațiului canalului radicular în cea mai mare măsură posibilă și sigilarea
sistemului canalului radicular cât mai eficient posibil, având ca scop stabilirea sau
menținerea țesuturilor periapicale sănătoase.
Irigarea este considerată de mulți ca fiind cea mai importantă parte a tratamentului canalului
radicular. Are mai multe funcții și obiective diferite, în funcție de tipul irigantului utilizat:
irigarea reduce fricțiunea dintre instrument și dentină, îmbunătățește eficiența tăierii
fișierelor și elimină materia organică și anorganică, răcește dintele și pila, are un efect de
spălare și elimină resturile și bacteriile libere din canal.
Irigarea este, de asemenea, singura modalitate de a afecta acele zone ale peretelui canalului
radicular care nu sunt atinse de instrumentele mecanice.

Se recomanda aplicarea între ședințele de tratament chemo-mecanic de canal a unui


tratament medicamentos cu hidroxid de calciu pentru minimum 10 zile.
Această schemă de tratament mai poate suferi modificări determinate de persistența
secreției purulente pe canal sau de existența unui fistule. Daca secreția este moderată și
seroasă se pot aplica antiseptice și paste cu antibiotice intracanalar sau canalul se poate
cauteriza chimic sau electric. Daca secreția este abundentă se poate lăsa dintele deschis o
anumită perioadă. Fistulele sunt tratate prin folosirea unor substanțe antiseptice pe traiectul
dinte-fistulă.

Examenul microbiologic se constituie ca o metoda adjuvantă, deosebit de importantă în


diagnosticul diferitelor forme de parodontite apicale cronice, mai ales atunci când cercetarea
are un scop ştiinţific sau didactic. Studiile privind aspectele microbiologice în cazurile cu
leziuni periapicale cronice ne permit să afirmăm importanţa contaminării bacteriene a
canalelor radiculare si administrarea adecvata a antibioticelor.

90. Erori şi complicaţii în tratamentul periodontitelor apicale.

Erori DIAGNOSTICE:
• Interpretarea radiologica
• Erori la aprecierea dintelui cauzal

Erori in timpul TRATAMENTULUI:


• Perforatia peretilor sau fundului camerei pulpare a dintelui(aparitia
sangerarii)
• Blocarea canalului cu rumegus de dentina sau cu tesuturi moi
• Formarea pragurilor
• Supralargirea canalului
• Supralargirea orificiului apical
• Fractura instrumentului in canal

91. Dezobturarea canalelor radiculare. Indicaţii. Metode.

Indicatii pentru retratament endodontic


• Canale radiculare obturate incomplet, neomogen sau cu depasire
• Nevindecarea unei leziuni periapicale preexistente sau aparitia
acesteia dupa tratamentul endodontic.
• Mentinerea sau reaparitia unei simptomatologii clinice.

• Retratamentul nu este indicat daca exista posibilitatea aparitiei unor


complicatii in urma terapiei, sau daca rata de succes este foarte scazuta.

Metode de dezobturare a canalelor radiculare:


1. Mecanică: utilizarea acelor si intrumentelor endodontice rotative
2. Fizică: utilizarea laserului și a dispozitivelor ultrasonice
3. Chimică: cu ajutorul solvenților
4. Combinată: utilizarea combinată a 2 sau 3 metode enumerate anterior.

Chimic aplicarea solvenților de gutapercă (xilen, cloroform). Preparatele sunt


introduse cu ajutorul seringii în ostiumul canelar prealabil eliberat şi, pe
măsură ce gutaperca se ramoleşte, ea se îndepărtează cu K-files de mărimi
corespunzătoare.
Modul mecanic prevede folosirea instrumentelor endodontice, cu ajutorul
cărora se va îndepărta în întregime obturația și sigilantul anterior. Lărgirea
canalului se va face cu cel puțin o mărime sau 2 mai mare decît mărimea
Master File-ului.
Fizic:
1. încălzirea gutapercei şi ulterioara ei ramolire
2. ultrasonic
3. Laser- această metodă dupa eficacitatea sa este egală cu utilizarea
instrumentelor manuale, dar și posibilitatea supraîncălzirii țesuturilor cu
formarea arsurilor a dus la renunțarea utilizării sale în endodonție

Procedura retratamentului endodontic:


Pentru efectuarea acestei terapii este necesara anestezia locala si izolarea
campului operator cu diga. Tratamentul se poate desfasura pe parcursul a 1 - 3
sedinte, in functie de fiecare caz.
•  Indepartarea restaurarii coronare.
•  Identificarea si eliminarea cauzelor esuarii tratamentului endodontic initial.
•  Realizarea tratamentului endodontic adecvat patologiei existente.
•  Restaurarea coronara directa sau indirecta.
•  Monitorizarea pacientului pe o perioada de 2 - 4 ani dupa tratament.