Ocluzologie Curs 2

Prof. Univ. Dr.Ghergic Doina Lucia

 POZIŢII FUNDAMENTALE
CRANIOMANDIBULARE

 ANATOMIA FUNCŢIONALĂ A ATM

 AXA BALAMA TERMINALĂ

 RELAŢIA CENTRICĂ

 INTERCUSPIDAREA MAXIMĂ

 POZIŢIA DE POSTURĂ (REPAUS)

Anatomia funcţională a A.T.M.
 ANATOMIA FUNCŢIONALĂ a ATM
Ocluzia dentară este relaţia integrată a unităţilor
dento-parodontale antagoniste, a articulaţiilor
temporomandibulare şi a neuromusculaturii
masticatorii şi cervicale.
 Mandibula umană este un os dispus transversal pe
linia mediană a corpului, cu două articulaţii separate,
legate de altă structură, tot osoasă - baza craniului- ,
fenomen unic în organismul uman. Fiecare din cele
două articulaţii este mobilizată de propria
musculatură asociată ei, dar legătura relativ rigidă
dintre articulaţii implică necesitatea sincronizării
activităţii ambelor grupe musculare;
 Articulaţia temporo-mandibulară este una de tip
particular, ginglimo-artroidală, adică permite atât
rotaţia, cât şi alunecarea (translaţia) condilului
mandibular pe panta tubercului articular;
 Forţele dirijate de musculatură şi mişcările
mandibulare ce contribuie la funcţia masticatorie au
un punct final fix, instalat brusc şi rigid, reprezentat
de ocluzia dentară, sau articulaţia inter - dentară.
 Componentele osoase ale ATM
 1. tuberculul articular
 2. suprafaţa glenoidală (articulară) a tuberculului
articular
 3. fosa temporală
 4. fisura petro-timpanică (inserţia posterioară a
capsulei articulare)
 5. condilul mandibular
 6. colul condilian

 1.CAPSULA ARTICULARĂ;
porţiunea anterioară şi cea laterală a capsulei
sunt îngroşate şi limitează deplasarea
posterioară a condililor; porţiunea posterioară a
capsulei limitează deplasarea anterioară a
condililor; laxitatea în această zonă determină
F
luxaţii sau subluxaţii cronice ale condililor
mandibulari
 2. MENISCUL ARTICULAR
 3. ETAJUL SUPERIOR AL A.T.M., MENISCO -
TEMPORAL, în care se realizează mişcarea prin
translaţia meniscului de-a lungul tuberculului
articular
 4. ETAJUL INFERIOR AL A.T.M., MENISCO -
CONDILIAN în care se realizează mişcarea prin
rotaţia condililor mandibulari
1. ligamentul sfeno-mandibular
2. ligamentul capsular
3. lig.pterigomandibular
4. lig. stilomandibular

Fib.att. – inserţia fibroasă la partea post. a gâtului condilului

BLZ – zona bilaminară
PB – banda posterioară a meniscului
IZ – zona intermediară a meniscului
AB – banda anterioară a meniscului
SPt – inserţia la pterig.sup. (capul sup. al m.pterig.lat)
IPt - inserţia la pterig.inf. (capul inf. al m.pterig.lat)
 RELAŢIA CENTRICĂ
PHILLIPS, 1985
Ene şi colaboratorii: R.C. este poziţia cea mai înaltă, cea mai
posterioară, simetrică şi neforţată a condililor în cavitatea glenoidă.

Anterior-most
Upper-most
Middle-most
NIŢIE: „The Glossary of Prosthodontic Therms" GPT-7 (***, 1999) prezintă 7 definiţii
onsiderate acceptabile pentru R.C:
C. este cea mai posterioară poziţie mandibulo-maxilară în care condilii se găsesc, la nivelul cavi
enoide, într-un raport neforţat din care pot fi realizate mişcări laterale independent de gradul de s
maxilarelor (GPT-1).
C. este cea mai posterioară poziţie funcţională a mandibulei faţă de maxilar spre care şi dinspre
ott realiza mişcări laterale. Acest raport există la diverse grade de separaţie mandibulo-maxilară. R
seşte în apropierea axei balama terminale (GPT-3).
aportul mandibulo-maxilar în care condilii articulează cu porţiunea cea mai subţire, avasculară a
ticulare corespunzătoare iar complexul disc-condil este situat antero-superior în contact cu pan
berculilor articulari. Poziţia este independentă de contactele dento-dentare şi poate fi determinat
determina
unci când li se imprimă condililor mandibulari o direcţie anterioară şi superioară. În această pozi poz
andibula realizează mişcări de rotaţie pură în jurul unei axe orizontale (GPT-5).
C. este cea mai posterioară relaţie a mandibulei faţă de maxilar din care pot fi realizate mişcări la
mensiune verticală dată (Boucher).
C. este un raport mandibulo-maxilar în care condilii şi discurile articulare se găsesc în poziţi
metrică şi superioară. Acest raport este greu de definit anatomic însă poate fi determinat clinic p
n care mandibula realizează numai mişcări de rotaţie, de până la 2 0 mm, în jurul unei axe balama
acest raport ansamblul disc- condil este poziţionat în porţiunea cea mai superioară a foselor ma
contact cu panta distală a tuberculilor articulari (Ash). Bratu şi Uram Tuculescu (2001) optează p
finiţia Ash.
C. este raportul mandibulo-maxilar în care condilii se găsesc în poziţia cea mai superioară şi po
cavităţile glenoide. Acest raport este greu de identificat şi înregistrat în prezenţa disfuncţiei sist
asticator (Ramfjord).
C. este un raport determinat clinic prin plasarea ambilor condili în poziţia cea mai anterioară şi s
oziţionarea poate fi realizată la pacienţii fără sensibilitate sau alte tulburări la nivelul A.T.M. (Ram
 ligamentul temporo-mandibular opreşte (fixează) mişcarea
ascendentă a condilului. Limitarea deplasării posterioare
este realizată tot de ligamente. Toate aceste motive au
făcut ca R.C. să fie numită şi poziţie ligamentară.
 R.C. este considerată cea mai posterioară poziţie
funcţională a condililor mandibulari, motiv pentru care
mai este numită şi poziţie terminală.
 Din cele expuse mai sus reiese că poziţia de relaţie
centrică nu este influenţată de dinţi = este prezentă toată
viaţa, inclusiv la edentatul total sau la edentatul parţial
fără contacte dento-dentare.

 Poziţia de R.C.:
 poate fi împiedicată de contactele dento-dentare
premature, care la rândul lor pot determina contracţii
musculare anormale.
 IMPORTANŢA R.C.

 R.C. este o poziţie constantă toată viaţa, deci şi la edentatul

total, fapt deosebit de important pentru protezarea edentatului total,
 R.C. este o poziţie diagnostică de la care porneşte orice analiză
ocluzală.
 R.C. este o poziţie care poate fi determinată şi transferată:
mandibula poate fi poziţionată în R.C, iar această poziţie poate fi
materializată prin stabilirea axei balama terminale; poziţia astfel
determinată poate fi înregistrată şi ulterior transferată la nivelul unui
ocluzor sau articulator.
 R.C. este o poziţie funcţională: intervine în timpul masticaţiei
atunci când se încearcă masticaţia alimentelor dure, deci atunci când
condilii au nevoie de un sprijin ferm; marea majoritate a autorilor
susţin că R.C. este poziţia în care se efectuează deglutiţia, act
fiziologic foarte frecvent în timpul alimentării, dar şi în timpul
somnului, pentru înghiţirea salivei, care este secretată permanent.
 ABT- AXA BALAMA TERMINALĂ
 Urmărind traiectoria punctului interincisiv mandibular în timpul
deschiderii gurii se constată că într-un prim timp, la o deschidere
de maximum 20 mm, acest punct descrie un prim arc de cerc.

 Cercetările efectuate au demonstrat că

în timpul acestei deplasări a punctului
interincisiv mandibular, condilii fac o
mişcare de rotaţie pură.
 Orice rotaţie se face în jurul unei axe.

 Rotaţia pură a condililor (deci fără nici o altă deplasare) se realizează în

jurul axei balama terminale (A.B.T.).
 Rotaţia pură a condililor se realizează cu aceştia rămaşi în poziţia de
relaţie centrică, poziţie care, aşa cum am mai arătat, se mai numeşte şi
poziţie terminală, de unde şi numele acestei axe balama -terminală.
Deci, axa balama terminală materializează poziţia de R.C.
 Axa balama terminală este definită ca o axă imaginară care
trece prin cei doi condili mandibulari atunci când aceştia
realizează o mişcare de rotaţie pură, situaţie întâlnită în
timpul mişcării de deschidere a gurii şi la revenirea
mandibulei (închidere) pe o distanţă de maximum 20 mm.
 Poziţia condililor mandibulari în relaţie centrică (R.C.)
coincide cu aceea în care mandibula poate realiza mişcări
de rotaţie pură după o axă transversală numită „axa
balama terminală"-A.B.T.
 DETERMINAREA A.B.T.
A. Metoda antropometrică

 la majoritatea subiecţilor punctul tegumentar în care se găseşte axa

balama terminală se află pe linia care uneşte tragusul cu proiecția
tegumentară a punctului infraorbitar, la 13 mm anterior de tragus
(Posselt, 2001),

 operatorul trebuie să verifice prin palpare cu indexul ambelor mâini

în dreptul punctelor antropometrice ca deschiderea gurii în primii 20
mm să se facă cu rotaţie pură în axa marcată;
 Axa balama terminală (A.B.T.) a unui articulator trebuie
să coincidă cu cea existentă la pacient; în caz contrar,
mişcarea de rotaţie a braţelor articulatorului va fi diferită
de cea după care se face coborârea - ridicarea
mandibulei în realitate
 PLANURI DE REFERINŢĂ LA CARE SE
RAPORTEAZĂ RIMO:

1. planul de ocluzie
2. planul Camper
3. planul Frankfurt
4. planul infraorbitar
5. linia tragus-unghiul extern al ochiului
 DETERMINAREA A.B.T.
B. Metoda grafică

Arcurile faciale
• Arcul facial reprezintă un dispozitiv care permite înregistrarea precisă a
poziţiei dinţilor maxilari față de cei mandibulari la pacient şi face posibilă
transferarea acesteia pe articulator.
• Cu ajutorul arcurilor faciale se stabileşte o poziţie a modelelor în articulator,
cât mai apropiată cu rapoartele existente între maxilar şi mandibulă.
Caracteristici generale:
• Arcul facial este compus dintr-un cadru metalic cu o parte intraorală şi una
extraorală.
• Partea intraorală este reprezentată de o portamprentă sau de o furculiţă
metalică pe care se aplică un rulou de ceară dură care se va mula pe pantele
cuspidiene ale dinţilor restanţi. Partea intraorală se prelungeşte printr-o tijă în
plan sagital pe care se va fixa partea extraorală.
• Arcul facial propriu-zis are în general formă de „U”, ale cărui extremităţi se
vor plasa în dreptul punctelor de emergenţă ale axei balama.
• Arcul facial trebuie să prezinte şi un indicator care se va plasa la nivelul unui
punct fix cranian sau un stopper nazal, care se fixează în timpul efectuării
înregistrărilor şi se menţine apoi nemodificat pe tot parcursul utilizării arcului
facial, fiind un punct de referinţă.
 B. Metoda grafică DETERMINAREA A.B.T.
 Se foloseşte un dispozitiv numit arc facial pentru determinarea axei
balama terminale. Acest dispozitiv este compus din:
 o piesă care se aplică intrabucal, piesă asemănătoare - unei portamprente standard;
 la extremitatea mânerului este plasat un cadru de forma literei „U".
 La extremitatea braţelor literei „U" există un lăcaş în care este plasată o mină de grafit,
(dispozitiv marcator), cu vârful spre tegumentele din zona temporală.

SCHIŢA DE PRINCIPIU A UNUI ARC FACIAL DE

ÎNREGISTRARE A AXEI BALAMA TERMINALE.

 Pentru determinarea efectivă şi marcarea extremităţii axei balama terminale,

portamprenta („furculiţa" autorilor francezi) este încărcată cu un material de amprentă
(alginat) şi este aplicată pe arcada mandibulară, perfect centrată cu mânerul pe linia
mediană.
 În zona articulaţiei temporo-mandibulare se aplică o bucată de hârtie milimetrică, iar
prin manevrarea dispozitivelor de la capătul braţelor cadrului se stabileşte contactul
între mina marcatoare şi hârtie.
  Vârful minei se plasează pe linia care uneşte
tragusul cu aripa nasului, la 13 mm anterior de
tragus.
 determinarea este bine să se realizeze în timpi
separaţi, în dreapta şi în stânga.
 Medicul conduce mandibula în poziţie de R.C.
după care pacientul efectuează mişcări de
închidere şi deschidere a gurii pe distanţa
ARCUSpro-KAVO
ARCUSpro-KAVO maximă de 20 mm (la nivelul incisivilor).
 Mina marcatoare poate înregistra pe hârtie:
 un punct, ceea ce dovedeşte că mişcarea
mandibulei se realizează printr-o rotaţie pură a
condililor (în axa balama terminală, A.B.T.),
 Odată determinate, extremităţile tegumentare ale axei balama terminale
pot fi marcate pe tegumente (prin tatuarea cu ajutorul unui tuş injectat
strict intradermic) astfel încât să poată fi utilizate şi în şedinţele
ulterioare.
 pentru determinarea efectivă a A.B.T., cu ajutorul arcului de înregistrare,
mandibula trebuie menţinută de operator în poziţie posterioară, prin
exercitarea uni sau bimanuală a unei presiuni uşoare pe menton, după o
tehnică similară celei utilizate pentru poziţionarea manuală a mandibulei în
R.C; Rezultatul utilizării arcului facial îl constituie cele două puncte de

proiecţie tegumentară ale axei balama terminale; în aceste două

puncte se aşază tijele corespunzătoare ale unui arc facial de transfer.

 înregistrarea precisă a A.B.T. se realizeaza cu arcul pantografic

(cinematic), destinat înregistrării directe, tridimensionale, a mişcărilor
mandibulare.

Utilizarea arcului pantografic este

dificilă şi rezervată cercetării
ştiinţifice ori programării
articulatoarelor total adaptabile.
 DETERMINAREA A.B.T.
C. Metoda palpatorie
 Localizarea poziţiei A.B.T. se mai poate face şi prin palpare:
 subiectul deschide larg gura, în timp ce operatorul exercită cu pulpa degetelor
arătătoare o uşoară presiune asupra zonei preauriculare;
 prin deschiderea largă a gurii cei doi condili părăsesc fundul foselor glenoide
(deoarece fac translaţie pe tuberculii articulari), astfel încât operatorul percepe
două „depresiuni" în zona preauriculară, corespunzătoare zonei posterioare a
condililor.
 Cele două degete se centrează în aceste zone depresibile, după care
pacientului i se cere să închidă gura, apoi să facă mişcări de închidere -
deschidere cu amplitudine redusă (20 mm).
 Operatorul „simte" deplasarea condililor şi poate
 localiza cu o marjă de eroare de 1-3 mm poziţia A.B.T.
 Pentru utilizare clinică uzuală
determinarea ABT se face prin coroborarea
metodei palpatorii cu cea antropometrică.
 TRANSFERUL ABT
 Articulatorul este un aparat imaginat pentru reproducerea poziţiilor
celor doua arcade şi a mişcărilor funcţionale ale mandibulei.
 Pentru transferarea înregistrării axei balama terminale pe articulator se
foloseşte un dispozitiv numit arc facial de transfer, specific fiecărui tip
de articulator; ele se comercializează de obicei împreună.
 Ceea ce urmăreşte operaţia de transfer este menţinerea riguros exactă,
la articulator, a raportului dintre A.B.T. şi elementele fixe ale craniului;
 în concluzie: arcul facial de transfer asigură de fapt acelaşi raport
geometric dintre axa balama terminală şi dinţii arcadei maxilare, la
articulator ca şi la pacient;

 deoarece axa balama terminală este fixă la fiecare

articulator, de fapt, ARCUL FACIAL DE TRANSFER permite
poziţionarea modelului arcadei maxilare faţă de A.B.T.
ARCURILE FACIALE DE TRANSFER

 Arcul facial de transfer este compus din 3 elemente constante, mobile

 2 tije corespunzătoare axei balama şi
 o piesă care se aplică intraoral de forma unei arcade maxilare cu o prelungire
extraorală („furculiţă") ;
 aceste elemente sunt unite între ele printr-un cadru identic cu cel de la arcul
de determinare, deci tot sub forma literei „U".
 „Furculiţa" intraorală se articulează la nivelul cadrului printr-un sistem de
prindere mobil.

Componentele
arcului facial de transfer
DENTATUS
• Piesa intraorală este încărcată cu un material de amprentare (de obicei un
material termoplastic, de tip STENTS sau CEARĂ cu rigiditate mare) şi este
aplicată pe arcada maxilară, având grijă ca mânerul să fie bine centrat în plan
sagital.
• Amprenta cu material termoplastic poate fi apoi „spălată" cu un material cu
fidelitate mai mare (pastele de oxid de zinc- eugenol sau siliconi speciali pentru
înregistrări interocluzale).

Dentatus
WHIPMIX
 Accentuăm asupra faptului că în timp ce pentru determinarea şi
marcarea axei balama terminale portamprenta arcului facial se aplică
pe arcada mandibulară,
 pentru transferul axei balama terminale portamprenta se aplică pe
arcada maxilară
 Deşi R.C. se referă la o poziţie a mandibulei, pentru transferul în
articulator al axei balama terminale se lucrează cu modelul maxilar.
 DETERMINAREA, ÎNREGISTRAREA ŞI TRANSFERUL POZIŢIEI R.C. A
MANDIBULEI POT FI FĂCUTE:
 la nivelul condililor (prin intermediul axei balama terminale)
 sau la nivelul arcadelor dentare.
 CONCLUZII
 Determinarea A.B.T. se face antropometric, prin palpare sau cu arcul facial.
 Înregistrarea A.B.T. se realizează prin marcare tegumentară sau tatuaj
intradermic.
 Transferul în laborator al A.B.T. se realizează cu arcul facial de transfer.

1 - fixarea arcului facial de transfer la axa

balama a articulatorului;
2 - solidarizarea modelului maxilar la braţul
superior al articulatorului cu ajutorul
arcului facial de transfer;
3 - solidarizarea modelului mandibular faţa
de modelul maxilar cu ajutorul unei
înregistrări a poziţiei de relaţie centrică.