Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Concepte:
-Conceptul ocluziei bilateral balansate (echilibrate bilateral)
Această teorie susține necesitatea contactelor multiple în intercuspidare maximă, distribuite
uniform pe toată arcada. În propulsie contactul dinților frontali este însoțit de contacte în zona
distală bilateral. În laterotruzie, pe lângă contacte de partea lucrătoare (activă) în zona frontală
și distal, există şi contacte pe partea nelucrătoare (de balans) cu rol în echilibrarea arcadelor şi în
stabilizarea mandibulei, conform principiului tripodal al lui Bonwill.
- Conceptul ocluziei organice;
Acest concept este cunoscut și sub denumirea de,,concept gnatologic" şi a fost formulat de către
McCollum şi Stuart. În 1921, McCollum descoperă primul instrument de localizare a axei balama,
iar în 1930 McCollum şi Stuart au descoperit primul instrument capabil să înregistreze exact
mişcările mandibulei, instrument pe care l-au numit „gnathograph" sau „pantograph".
Instrumentul care le-a permis reproducerea mişcărilor mandibulare pornind de la înregistrările
cu gnathograph-ul a fost denumit gnathoscop".
Gnatologia este studiul şi tratamentul sistemului manducator luat ca unitate funcțională. Este
montarea modelelor în articulatoare adaptabile utilizând localizarea axei balama, transferul cu
arc facial axio-orbitar, astfel ca instrumentul să poată reproduce mişcările de deschidere şi
închidere în RC şi programarea articulatorului bazat pe înregistrări pantografice sau pe ceri de
ocluzie care înregistrează mişcările de lateralitate.
- Conceptul ocluziei miocentrice.
a) Poziția centrică. Poziția (relația) miocentrică coincide cu OM. Studiile electromiografice au
arătat că RC este o poziție de echilibru neuromuscular şi că acțiunea musculaturii în arcul de
închidere în RC este egală de cele două părți, ceea ce demonstrează coordonarea între sistemul
neuro-mus- cular, mişcarea ATIM şi poziția mandibulei.
b) Pozițiile excentrice. Jankelson crede că nu există contact dentar decât în momentul OM,
fosele fiind atunci în raport cu vârfurile cuspidiene şi că nu există contacte dentare în mişcările
de lateralitate.
Posselt analizeaza miscarile mandibulei luand ca reper mobil punctul interincisiv. El descrie
diarama ce poarta numele si care reprezinta anvelopa punctelor limita ale deplasarilor
mandibulei in planul de referinta ales . Posselt arata ca miscarile mandibulare sunt
reproductibile si ca toata gama de miscari mandibulare se desfasoara in interiorul ariei
determinate de miscarile limita ale mandibulei.Particularitățile morfologice ale ele- mentelor
care compun ATM umană per- mit efectuarea de mişcări tridimensionale în plan frontal, sagital
şi transversal.
. MIŞCĂRI ÎN PLAN SAGITAL
RC=relatie centrica
OC=intercuspidare maxima
BB=cap la cap propulsie
MP=propulsie maxima
DM=deschiderea maxima cu rotatie pura
DM=deschiderea maxima cu rotatie si translatie
Deplasările punctului interincisiv inferior în cursul mişcărilor limită în plan sagital au fost
descrise de Posselt (fig. 14.14). Astfel, din RC mandibula se deplasează spre anterior, în
PIM, apoi în poziție de „cap la cap❞ a dinților frontali, urmând poziția de propulsie
maximă. Apoi mandibula va efectua o mişcare de deschidere (coborâre) maximă,
urmată de ridicare, cu trecerea prin PP, până în PIM. Deci, mişcările care se desfășoară
în plan sagital sunt: propulsia, retropulsia și mişcarea de deschidere-închidere. În plan
sagital se pot înregistra mişcări cu ghidaj dentar, cât și poziții terminale limită ale
mişcărilor libere mandibulare.
PROPULSIA Propulsia mandibulei este compusă dintr-o mişcare spre anterior cu contact
dento-dentar până în poziția „cap la cap" (propulsie), caracterizată prin proiecția
anterioară şi uşor inferioară a mentonului, şi de o mişcare antero-superioară, fără
contact dento-dentar, fiind condiționată de gradul de acoperire a dinților frontali
inferiori de către cei superiori. Această mişcare se realizează prin: Prin alunecarea în
plan sagital a incisivilor inferiori pe fețele palatinale ale celor superiori, în excursia
mandibulei până la poziția „cap la cap" a frontalilor, mişcarea de propulsie trebuie să
permită dezocluzia imediată a tuturor dinților laterali, zonele posterioare ale arcadelor
dentare fiind zone nelucrătoare la dentat, în mişcarea de propulsie.
COBORARE SI RIDICARE La mişcarea de coborâre a mandibulei, în compartimentul
infradiscal al ATM are loc o rotație a condilului, iar în compartimentul superior,
supradiscal al ATM are loc o translație antero-inferioară a complexului condil-disc. în
mişcarea de coborâre ATM este comparată cu un spărgător de nuci. Deplasarea
condililor în plan sagital la mişcări de coborâre este o deplasare postero-anterioară.
Traseul descris este o curbă concavă în sens cranian şi este denumit „traiectorie
condiliană”; linia care unește cele două puncte extreme este paralelă cu panta
tuberculului articular. Înclinarea acestei pante raportată la planul Camper este în medie
de 33°, iar raportată la orizontala de la Frankfurt de aproximativ 40°.
MIŞCĂRI ÎN PLAN FRONTAL În plan frontal pot fi înregistrate mişcări de coborâre-ridicare
şi de lateralitate ale mandibulei. Extremitatea superioară a acestei diagrame reflectă
pozițiile mandibulo-craniene cu contact dento-dentar. Mandibula porneşte din PIM și se
deplasează spre lateral (dreapta, de exemplu), ajungând în poziția de „,cap la cap în
latera- litate", executând apoi lateralitatea maximă. Din această poziție urmează o
mişcare de coborâre maximă şi apoi închidere până în PIM, trecând prin PP. În cazul în
care PIM coincide cu RC (point centric) sau între PIM şi RC nu există variații ale DVO
(long centric fără modificarea DVO), diagrama deplasărilor mandibulare în plan frontal
are drept extremitate superioară un punct corespunzător PIM = RC. Atunci când între
PIM şi RC există diferențe ale DVO, RC se va plasa în interiorul ariei de mişcare a
mandibulei în plan frontal.
MIŞCĂRI ÎN PLAN ORIZONTAL În plan orizontal, mandibula realizează o miscare de
deplasare laterală (decalaj lateral) spre stânga sau dreapta. Mişcarea de lateralitate -
lateropulsia sau mişcarea de diducție este de fapt o deplasare complexă în sens
orizontal asociată cu o uşoară coborâre sau propulsie
15. Fazele mişcării mandibulei la actul de masticaţie după Gizi. Caracteristica.
Faza deschiderii: în această fază, mandibula se deschide pentru a permite alimentelor să
intre în cavitatea bucală și să înceapă procesul de masticație. Această fază începe cu
mișcarea mandibulei în jos și înainte și se termină când mandibula ajunge la poziția
maximă de deschidere.
Faza de închidere și frământare: în această fază, mandibula se mișcă în sus și înapoi
spre maxilar, iar dinții încep să frământe alimentele pentru a le transforma în bucăți mici
și ușor de înghițit. Această fază este cea mai lungă și mai complexă din cadrul procesului
de masticație.
Faza de înghițire și închidere: după ce alimentele sunt suficient de frământate,
mandibula se mișcă din nou în sus și înainte, iar alimentele sunt înghițite. Această fază
se termină atunci când mandibula revine la poziția inițială de repaus. Este important de
menționat că aceste faze sunt interdependente și se desfășoară într-o succesiune rapidă
și sincronizată, astfel încât procesul de masticație să fie eficient și să permită o digestie
adecvată a alimentelor.