76.Ocluzia centrică. Relaţia centrică. Definiţie. Caracteristica.

Relatia centrica este un raport mandibulo-cranian atunci cind mandibula se

instaleaza fata de maxila in asa fel ca condilii articulari ai mandibulei ocupa
in fosele articulare o pozitie de retruzie nefortata fata de baza pantei
tuberculului articular, indiferent de prezenta sau absentei totala a dintilor.
Relatia centrica are o deosebita importanta practica in protetica
dentara, servind la determinarea pozitiei de ocluzie centrica in restaurarile
protetice ale arcadelor dentare.
Daca relatia centrica se refera numai la raportul dintre mandibula si
maxila, indiferent de starea arcadelor dentare atunci pozitia de ocluzie
centrica este o pozitie de contact multiplu interdentar maxim dintre
arcadele dentare ce rareori coincide cu intercuspidarea maxima.
Pentru realizarea acestui contact mandibula se deplaseaza din pozitia de
rekatie centrica anterior, miscind in aceasta directie condilii articulari cu
0.1-1.5 mm pozitionindu-I la bazapantei tuberculilor articulari.
Pentru ocluzia centrica sunt caracteristice patru semne:
-dentar
-articular
-muscular
-faringoglandular

77. Semnele ocluziei centrice pentru rapoartele fiziologice dintre arcadele

dentare
1. Arcada dentara superioara este mai mare si o acopera pe cea inferioara.
2. Linia mediana a fetei se gaseste intr-un plan cu linia interincisiva a
incisivilor centrali superiori si inferiori.
3. Primul molar superior contacteazaa cu primul si al doilea molar inferior
in asa mod ca pe primul il acopera cu 2/3, pe al doilea cu ½ iar cuspidul
meziovestibularr este situat in fisura dintre cuspizii mezio-vestibulari si
centro-vestibulari al primului molar inferior.
4. Fiecare dinte contacteaza cu doi dinti antagonisti, afara de incisivi
centrali inferiori si primii molari superiori, care contacteaza numai cu un
dinte antagonist.
78.Relaţie de postură mandibulară. Spaţiu se crează între arcadele dentare
în stare de postură a mandibulei.
In stare de repaus, datorita unei relaxari muscular echilibrate si sub
influenta gravitatii, mandibula se deplaseaza in jos oprindu-se la o anumita
distant fata de maxilla.
Aceasta relaxare muscular este considerate drept o relaxare relative,
deoarece muschii isi pastreaza tonusul functional necesar pentru
mentinerea mandibulei in aceasta pozitie. Aceasta pozitionare a
mandibulei a fost apreciata ca pozitia de repaus fiziologic relativ sau de
postura mandibulara.
In asa relatii mandibulocraniana si intre arcadele dentare exista un spatiu
de inocluzie numit spatial de inocluzie fiziologie care este individual si
variaza de la 1-6 mm, iar in mediu este de 2-3 mm.

79.Planul de ocluzie. Importanţa practică.

Pentru studiul dintilor si a arcadelor dentare sunt necesare puncte, linii si
planuri de referinta:
-planurile:sagital, frontal, orizontal
-punctul condilian si incisive
-planul lui Camper , planul de orientare ocluzala si planul de ocluzie
Daca trasam o linie conventional care ar uni cuspizii vestibulari ai
primilor premolari inferiori cu cei distali vestibulari ai ultimilor molari,
obtinem un plan, care in zona frontal trece pe marginea incisive a
incisivilor centrali superiori, primind denumirea de plan de ocluzie. Deci
daca aria ocluzala este un plan real, apoi planul de ocluzie este un plan
imaginar.
Planurile de orietare dupa Izard:
1. Medio-sagital
2.elipsoidal
3.De masticatie
Planuri de orientare spatiale:
1.medio-sagital
2.orizontal
3.frontal
Planuri orizontale de orientare:
1.Planulu de la Frankfurt
 2. Planul lui Camper
3.Planul de orientare ocluzala

80.Curbele de ocluzie. Importanţa practică.

Studiul amplasarii dintilor in arcadele dentare, usor ne convingem ca
suprafetele lor ocluzale nu se gasesc la acelasi nivel nici in plan orizontal,
nici in plan sagital. Aceasta se lmureste prin aceea ca coroanele dintilor
inferiori in zonele laterale in plan orizontal sunt inclinati oral, iar a celor
superiori vestibular, pe cind in plan sagital coroanele dintilor inferiori sunt
situati in convergenta, iar antagonistii lor se gasesc intr-o pozitionare de
divergenta.
Rolul curbelor de ocluzie se manifeste la crearea arcadelor dentare
artificial, deoarece in asa mod miscarile mandibulare de propilsie si
laterlitate intre arcadele dentare se patreaza contactul interdentar cel
putin in trei puncte, ce asigura o fixare stabile protezelor mobile.

81.Rapoarte între arcadele dentare fiziologice (Tipuri de ocluzii fiziologice)

Sunt acele rapoarte de ocluzie dintre arcadele dentare care asigura la
maximum realizarea functiilor principale ale sistemului stomatognat si
aspectul fizionomic
Din ele fac parte:
-ocluzia ortognata
-dreapta(cap la cap)
-ocluzia biprognata(protruzie fiziologica bimaxilara)
-ocluzia opistognata(retruzie fiziologica bimaxilara

82.Rapoarte între arcadele dentare patologice (Tipuri de ocluzii patologice)

Raportul ocluzal dintre arcadele dentare care manifesta dereglari de functii
ale sistemului stomatognat si fizionomice duce la instalarea ocluziilor
patologice. Din ele fac parte:
-prognatia (ocluzia distala)
-pregenia (ocluzia meziala sau inversa)
-ocluzia adinca
-ocluzia deschisa
-ocluzia incrucisata
 83.Biomecanica mandibulară. Direcţiile mişcărilor mandibulare.
Caracteristica.
Biomecanica este stiinta ce studiaza miscarile omului si a animalelor din
punct de vedere al legilor mecanice. Studierea miscarilor mandibulei in
conditii de norma ne da posibilitatea sa acumulam cunostinte privind
caracterul acestor miscari in dependent de directive.

Miscarile mandibulei se incep in ocluzia centrica au loc in trei directii conform

celor trei planuri: vertical, sagital, transversal si in 10 sensuri:
1.coborire si revenire
2.propulsie si revenire
3.retruzie si revenire
4.miscare laterala spre dreapta si revenire
5.miscare laterala spre stinga si revenire.

84.Mişcările mandibule în ATM. Diagrama Posselt.

1.miscari care incep si revin in pozitia de ocluzie centrica, caracteristice
pentru fazele actului de masticatie.
2. miscari care incep si revin in pozitia de repaus fiziologic relativ(postura),
caracteristice pentru alte functii
Miscarile mandibulei in plan vertical corespund gradului de deschidere si
inchidere a cavitatii bucale.Rolul principal la realizarea acestor miscari
revine muschilor coboritori.Gradulde deplasare in acesta directive va fi
variat:de la min.care se caracterizeaza prin aparitia unui spatiu de inocluzie
dintre arcadele dentare la pronuntarea consoanei “S” si pina la valoarea
max.egala cu 5 cm si mai mult.Cinematica mandibulei in acest sens se
poate urmari dupa diagram lui Posselt,care oglindeste dinamica
mandibulei nu numai in sens vertical,dar si in sens vertical. La
deschiderea,In etajul superior al ATM au loc miscari de propulsive,iar in cel
inferior-de sarniera.La revenire au loc miscari inverse si mandibula poate
reveni pe eceeasi traiectorie sau pe traiectoria ”h”.

85.Structura smalţului. Prismele adamantinei şi substanţa interprismatică

 Smaltul dentar este cel mai dur tesut al organismului uman, un tesut
mineralizat, rezistent la uzura, de culoare alba sau galbuie, care acopera
din afara coroana anatomica a dintelui si-i atribuie duritate.
Maturatia smaltului consta in mineralizarea definitiva a prismelor
smaltiene. Pe parcursul primei faze de dezvoltare a smaltului fiecare
adamantoblast se transforma in urma unor modificari complexe intr-o
prisma adamantina. Acest proces debuteaza prin alungirea portiunilor
apicale ale adamentoblastelor, orientate spre dentina, si formarea la
capetele sale a unor expansiuni protoplasmatice scurte –prelungirile lui
Tomes. Anume aceste prelungiri si formeaza prismele adamantine. In
protoplasma adamantoblastelor apar granule de secreti speciala, care se
deplaseaza in fibra Tomes, ele impregneaza cu substanta sa prismele
adamantine in curs de formare. Concomitent cu aceasta din contul
transformarii ectoplasmei adamantoblastelor apare substanta
interprismatica aglutinala a smaltului. Ea acopera prelungirile lui Tomes, si
se contopeste cu membrana preformativa.

86.Structura moleculară a adamantinei.

De origine epitelială, înalt mineralizat, tapetează dintele la exterior la
nivelul coroanei, se formează în cursul dezvoltării dintelui prin
amelogeneză de către ameloblaste. Odată cu formarea smalţului matur
ameloblastele mor, smalţul devine singurul din organism ţesut acelular
total. Grad înalt de mineralizare – 96-98%, restul – 2-4% material organic şi
apă. Structural- din prisme sau bastonaşele smalţului. Prismaunitatea
morfofuncţională a smalţului, arhitectonica sa depinde de asamblarea şi
orientarea cristalelor minerale de hidroxiapatită într-un model particular
asamblat.

87.Fracţiunea minerală și organică a adamantinei.

Smaltul consta din substante anorganice (96%-97%).Printre sarurile
minerale in smalt, cea mai mare cantitate o detine fosfatul de calciu(pina la
90%), mai putin carbontul de calciu(circa 4%), fluorura de calciu si fosfatul
de magneziu. In cantitati cu mult mai mici, frecvent sub forma de
microaditive in smalt sunt prezente pina la 20 de microelemente,
principale fiind fluorul, staniul, fierul, zincul, siliciul, etc. Sarurile minerale
din grosimea smaltului sunt repartizate neuniform: la supraata smaltului
 concentratia lor este mai inalta, in sensul jonctiunii amelo-dentinre ea
treptat scade, si corespunzator in straturile mai profunde ale smaltului
sporeste continutul de substante organice.Substantele din smalt au
aspectul unor cristale de apatita, care se formeaza de citeva tipuri:
hidroxiapatita, carbonatapatita, clorapatita, fluorapatita, carbonatul de
calciu, carbonatul de mgneziu.

88.Funcţiile adamantinei.
Rolul fiziologic al epiteliului admantin redus este de a separa supraata
smltului de tesut conjunctiv pina cind dintele erupe in gura. Un alt rol al
acestui epiteliu este de a provoca atrofia tesutului conjunctiv ce separa de
mucoasa bucala, pe masura ce dintele erupe, pina cind cele doua epitelii
cel oral si cel adamantinn ajung sa se uneasca.

89.Structura morfologică a dentinei

Dentina este un tesut conjunctiv dur, mineralizat, care formeaza masa
principala a dintelui (85%), si determina forma lui. Dentina este frecvent
tratata drept un tesut osos specializat. In partea coronara ea este acoperita
de smalt, iar in cea radiculara de cement. Este tesut primar, care se
dezvolta mai devreme decit smaltul si cementul. Impreuna cu predentina,
dentina formeaza peretii camerei pulpare. Grosimea stratului de dentina
variza fiind mai mare la nivelul marginilor incizale si a supraetelor ocluzale
ale dintilor, micsorindu-se treptat spre radicular, iar in regiunea apexului
atingind grosimea minunata. Dentina dintilor permanenti are o culoare alb-
galbuie si partial mai transparent. Dispune o duritate considerabila, desi
mai redusa fata de smalt, precum si de o elasticitate oarecare;este mai
rezistenta, mai dura decit osul si cementul. Dentina matura contine 70% de
substante anorganice, 20% de substante organice si 10% apa.
Componentele morfologice ale dentinei sunt substanta fundamentala si
tubulii dentinari, cre strbt grosimea dentinei, si numarul carora variaza de
la 30.000 la 75.000 pe mm2 si contine niste fibre colagene mineralizate si o
substanta liniata amorfa, constituita din mucoproteine.

90.Compoziţia chimică a dentinei.

Principalii compusi anorganici ai dentinei sunt la fel ca si la smalt,
hidroxiapaptita si in cantitati neinsemnate fluorura de calciu, carbonat de
calciu, carbonat de mangneziu si carbonat de sodiu. Cristalele de
hidroxiapatita constau din mii de unitati cu formula Ca10(PO4)6(OH)2.
Aceste cristale au forma unor ace si sunt considerabil mai mici decit
cristalele similare ale smaltului. De obicei grosimea lor este egala cu 3-5
nm, iar lungimea lor ajunge la 20 nm si mai mult.