ORTODONTIE - CURS

Elemente pasive si functionale atasate aparatelor ortodontice:

1. Platoul retroincisiv: este o ingrosare acrilica a placii baze situata in regiunea anterioara
a placutei inapoia incisivilor superiori.
Exista doua tipuri:
a. Platou retroincisiv drept:
Indicatii:
-la pacienti cu supraacoperire mare.
-la pacienti cu etaj inferior micsorat.
Mod de actiune:
-ca elemente pasive care permit egresiunea dintilor laterali deoarece contactul interarcadic
este intre marginea incizala si platou.
-poate crea usoara ingresiune a frontalilor infer.
b. Platou retroincisiv inclinat:
Indicatii:
-retrognatie mandibulara, ocluzie distalizata.
Mod de actiune:
-produce mezializarea mandibulei prin alunecarea marginii incizale a frontalilor infer.pe panta
platoului inclinata de sus in jos si dinainte inapoi- se ajusteaza platoul sa nu rezulte contacte
premature.
-efecte secundare: vestibulizarea incisivilor inferiori, contraindicat la pacienti cu protruzie la
incisivii inferiori- grupului frontal inferior.
Elemente functionale:
2. Gutiere laterale:
-sunt mase acrilice interocluzale.
-prelungire a acrilatului placutei pe fetele orale si ocluzale ale dintilor laterali care au ca efect
in plan vertical dezorientarea ocluziei.
-necesita ancorarea placutei cu crosete.
Elemente pasive:
3. Scutul lingual:
-se ataseaza placutei superioare, putand fi realizat din sarma, vipla sau acrilat.
Indicatii:
-la pacienti cu ocluzie deschisa.
-la pacienti cu interpozitia limbii in zona frontala in repaus.
-la pacienti cu deglutitia infantila.
Mod de executie:
-se ataseaza placii dupa confectionarea ei.
-ambele modele si placutele sunt fixate in ocluzor.
-se insemneaza cu markerul zona in care marginea incizala a incisivilor inferiori atinge placa
palatina.
-inapoia acestei linii se frezeaza un sant in placa superioara.
-in sant se aplica scutul lingual: din sarma sau acrilat, si se fixeaza cu acrilat.
Extindere:
-orizontala: de-alungul spatiului de inocluzie vericala.
-verticala: sa coboare cu 1-2 mm sub coletul incisivilor infer.
Aparate de contenţie
Gutieră de contenţie în vacuum:

1
 Fig. 11-30. Model de lucru Gutiera de contenţie

Placa de contenţie Howley

Fazele de laborator pentru execuţia plăcii de contenţie Howley sunt redate în Fig.
11-31, Fig. 11-32:

Fig. 11-31. Modelul de lucru. Realizarea arcului vestibular extins distal de ultimul molar

Fig. 11-32. Sudarea Placa palatinală de Placa palatinală de con-

arcului de croşetele contenţie după poli- tenţie după prelucrare
semicirculare merizarea acrilatului

Aparate functionale:
-sunt aparate mobile care nu prezinta mijloace de ancorare.
Mod de actiune:
-datorita fortelor de contractie ale muschilor mobilizatori ai mandibulei, muschilor mimicii
aceste aparate se numesc miofunctionale.

2
-aparatele transforma forta musculara in forte ortodontice corectoare, care pozitioneaza
mandibula intr-o pozitie care determină deplasarea condilului din fosele glenoide.
-elimina actiunile nocive produse de fortele concentrice ale muschilor orbiculari (prin
intermediul pelotelor Frankel).
-au rolul de a corecta tridimensional pozitia mandibulei in raport cu maxilarul.
-scopul principal este de a corecta pozitia mandibulei in sens sagital.
-antreneaza ambele arcade ale aparatului dento-maxilar.
-sunt indicate in anomaliile de clasa II/1, II/2, III, ocluzii deschise.
-sunt eficiente in perioada de crestere, eficienta maxima in dentatia mixta si mai ales in faza I
a dentaţiei mixte.
-pt.confectionarea lor este necesara inregistrarea ocluziei ca si constructie, ocluzie corectată.
Determinarea ocluziei corectate:
-pt.a facilita pozitia corecta a modelelor de ghips in ocluzor este necesara inregistrarea
ocluziei habituale(ocluzie de obisnuinta).
-un val de ceara de dimensiuni reduse se ramoleste prin presiune si se introduce in cavitatea
bucala in forma de potcoava.
-se roaga pacientul sa ocluda in ceara pana in intercuspidare maxima, rezulta ocluzie
habituala.
-pt.inregistrarea tridimensionala se aseaza ceara si pe vestibular.
-exista situatii speciale in care avem o diferenta semnificativa intre relatia centrica si ocluzia
centrica, iar atunci medicul decide pozitia modelelor in ocluzor, fiind necesara inregistrarea
relatiei centrice a pacientului.
-in cazul in care se doreste confectionarea unui aparat functional este obligatorie inregistrarea
ocluzei de constructie a pacientului.
-este obligatorie pregatirea pacientului inaintea efectuarii acestei manevre, explicandu-i-se
fazele si rolul acestei inregistrari.
-este recomandat ca pacientul să exerseze inainte de înregistrarea proriu-zisă în ceară,
mimând, la recomandările medicului, de inchidere lenta a cavitatii orale cu mandibula in
pozitia corecta.
Tehnica:
-este indicat ca inregistrarea ocluzei sa nu se faca in sedinta amprentarii, ci numai dupa model
cand se verifica corect inregistrarea ocluziei corectate.
-se poate determina şi cu unele materiale de amprentă, dar cel mai frecvent se utilizează
ceara de ocluzie.
-se ramoleste o felie de ceara si se ruleaza pt a otine un val de ocluzie cu o grosime suficienta
10-12mm, si se aplica sub forma de potcoava pe toata lungimea arcadei.
-pacientul este rugat sa inchida C.B. lent, ghidat manual, si explicandu-i-se pozitia corecta in
plan transversal si dupa urmatoarele criterii necesare inregistrarii ocluziei de constructie:
-corect pozitionata mandibuna in plan sagital (antero-posterior), pana la rapoarte neutrale la
nivelul caninilor si molarilor.
-corectarea pozitiei mandibulei in plan transversal, cu obtinerea unei corespondente intre linia
interincisiva inferioara si cea superioara.
-exista situatii in care pacientul prezintă o deviere a liniei interincisive de cauza dentara:
inghesuiri, iar aprecierea se face la nivelul frenului buzei inferioare fata de cel al buzei super.
-înălţarea cu 2-4 mm peste spatiul de inocluzie fiziologica a pacientului obtinuta, in plan
vertical.
-este indicat ca fetele labiale ale incisivilor si marginea incizala sa ramana libere de ceara pt
controlul raoartelor dentare si intermaxilare din timpul înregistrării.
-inaltarea cu 2-4 mm este necesata, deoarece: daca inaltimea ar fi scazuta, aparatul ar fi
inactiv.

3
-inaltarea cu mai mult de 2-4 mm: aparat activ, face ca purtarea sa fie imposibila, duce la
oboseala musculara.
-la pacientii cu decalaj mare scheletal, corectarea pozitiei mandibulei se face treptat, in etape,
deoarece confectionarea aparatului prea activ duce la oboseala musculara.
-este indicata obtinerea unei usoare hipercorectii cu ajutorul ocluziei de constructie pt a
permite usoara recidiva .
Monoblocul:
-este prototipul aparatelor functionale.
-a fost descris si realizat de Anderson.
-este cel mai utilizat.
-este aclatuit dintr-o placa palatinala si linguala, unite printr-o masa interocluzala.
-pe sectiune are forma a 2 trunchiuri de con unite prin baza mare.
-se activeaza la 2-3-4 sapt.
-se pot atasa diverse elemente active: arcuri orale, pelote.
-nu permite fonatia si masticatia.
-este indicat sa se poarte 12-14 ore din 24h.
Indicatii:
-in malocluziile de clasa II si in special in II/1.
-ocluziile deschise.
-laterodevierea mandibulara.
Mod de actiune si efecte:
-stimuleaza fortele musculare pe care le transforma in forte ortodontice corespunzatoare.
-in anumite zone este utilizat ca mentinator de spatiu.
-stimuleaza salivatia, de aici rezulta efectul cario-protector.
-rol de contentie.
-poate corecta si modificari de grup dentar protruzie-retruzie, nefiind foarte eficient pt.a
corecta modificarile unidentare(incisivi etc.).
-rezultatele se obtin mai lent dar sunt mai stabile.
-la decalaje mari scheletale corectarea se face treptat.
-impiedica respiratia orala.
- permite contenţia rezultatelor cu acelaşi aparat purtat neactivat
sau cu ajutorul aparatelor biomecanice sau fixe;
- ocluzia de construcţie este de maximă importanţă; dacă înălţarea
ocluziei este prea mică aparatul este inactiv iar dacă este prea mare va suprasolicita
musculatura producând senzaţia de oboseală şi va scădea complianţa la tratament.
Monoblocul se confecţionează în laborator cu modele montate în ocluzor după
ocluzia de construcţie. Cele două plăcuţe (linguală si palatinală) se poziţionează pe modele în
ocluzor cu faţa vestibulară spre articulaţie. În momentul în care se ambalează, se ambalează
doar pe modelul superior.

Bionatorul Balters
Balters a dezvoltat o concepţie modernă în terapia ortodontică aşa numita terapie
posturală. Terapia posturală conţine un spectru foarte larg de tehnici vizând dezvoltarea
armonioasă a întregii regiuni cervico-faciale şi toracică superioară (psiho-terapie, gimnastică
pentru dezvoltarea toracică şi a posturii cefalice, masaje ale porţiunii cervicale şi scapulo-
humerale şi terapie ortodontică funcţională).

4
 Balters acordă o importanţă deosebită rolului limbii în etiopatogenia anomaliilor
dento-maxilare. Bionatorul corectează poziţia limbii protejând de acţiunea ei zonele asupra
cărora a avut o influenţă prea puternică şi dirijând-o spre zonele hipodezvoltate. Concomitent
sunt îndepărtate şi forţele concentrice ale complexului muscular labio-jugal. Prin ocluzia de
construcţie aparatul asigură şi repoziţionarea mandibulei. În funcţie de anomalii, Balters a
conceput trei tipuri de aparate:
Tipul 1: - se foloseşte în ocluzia distalizată asociată cu maxilarul îngustat. Aparatul
este format dintr-o bază acrilică adaptată la faţa linguală a dinţilor inferiori cu masă
interocluzală şi prelungiri paralinguale şi palatinale în regiunea laterală.
Elemente active - un arc palatinal rigid din sârmă de wiplă de 1,2 mm plasat cu
convexitatea spre posterior, cu rol în dezvoltarea transversală a maxilarului superior şi
repoziţionarea mandibulei
- un arc vestibular care se prelungeşte cu două bucle laterale
buccinatoare situate la distanţă de arcade. Este situat la distanţă de grupul frontal superior şi
stimulează închiderea fantei labiale.
Tipul 2: - se foloseşte în tratamentul ocluziei deschise funcţionale datorită
interpunerii limbii. Are aceeaşi conformaţie ca şi Tipul 1 exceptând regiunea frontală unde
baza acrilică este extinsă alcătuind un scut lingual.
Tipul 3: - se adresează anomaliilor din clasa progeniilor (clasa III Angle). Arcul
palatinal are convexitatea spre anterior dirijând limba către o poziţie posterioară şi superioară.
Se urmăreşte astfel dezvoltarea maxilarului superior şi retropulsia mandibulei. Arcul
vestibular va fi plasat la nivelul incisivilor inferiori. Baza acrilică este situată la distanţă de
faţa linguală a arcadei inferioare. Bionatorul va fi purtat în permanenţă cu excepţia meselor,
fiind asociat cu exerciţii de gimnastică şi respiraţie.
Confecţionarea aparatelor
Nu sunt greu de confecţionat, au puţine elemente metalice, majoritatea pasive.
Dificultatea constă în confecţionarea foarte individualizată a fiecăruia din aceste elemente în
special a porţiunii acrilice care se realizează pe baza unei cunoaşteri foarte precise a
particularităţilor funcţionale ale pacientului.

Twin-block-ul
Tehnica Twin-block a fost dezvoltată în Scoţia, în anii ’80 de către doctorul William
Clark, care a prezentat această metodă de tratament în cadrul diferitelor conferinţe europene şi
a aplicat-o cu succes pacienţilor săi.
Twin-block-urile sunt concepute pe principii estetice pentru a elibera pacientul
de restricţiile impuse de aparatele dintr-o bucată, cu ele pacientul putându-şi desfăşura cu
uşurinţă toate activităţile. Masticaţia şi fonaţia pot fi îndeplinite fără a restricţiona mişcările
normale ale limbii, buzelor şi mandibulei. Aceasta înseamnă că pacientul mănâncă cu aparatul
în cavitatea bucală, iar forţele mastcatorii sunt transmise asfel încât să maximizeze
tratamentul funcţional.
Aparatul Twin-block constă din două plăcuţe acrilice, palatinală si linguală, care
prezintă fiecare, în zonele laterale îngroşări ale masei acrilice interocluzale sub forma unor
planuri înclinate, care determină pacientul să poziţioneze correct mandibula în plan sagital, în
momentul închiderii cavităţii orale. Planurile ocluzale înclinate acrilice din zonele laterale ale
celor două plăcuţe din care este alcătuit Twin-block-ul sunt confecţionate după aplicarea celor
două modele de ghips cu plăcile ortodontice aferente in ocluzor sau articulator, conform
ocluziei corectate, înregistrată de medic.

5
 Avantajele aparatului Twin-block sunt:
- poate fi purtat 24 de ore pe zi iar rezultatele se obţin în perioade scurte de timp;
- permite o mare libertate a mişcărilor mandibulare şi interferează mai puţin cu funcţiile
normale ale aparatului dento-maxilar;
- aparatul este comod pentru pacient;
- chiar şi anomaliile mai grave pot fi tratate rapid şi cu rezultate stabile;
- o mai mare creştere cu direcţie posterioară condiliană, un mecanism biologic de alungire
mandibulară suplimenatră şi o reducere a deplasării anterioare a condilului în favoarea unei
creşteri şi remanieri mandibulare eficiente;
- o contribuţie scheletală majoră în corectarea relaţiilor intrermolare şi o creştere
semnificativă a lungimii corpului şi a înălţimii ramului mandibular.
- design-ul foarte variat permite corectarea lungimii şi lăţimii arcadelor concomitent,
corectarea malpoziţiilor dentare concomitent cu corectarea relaţiilor intermaxilare.

PLACUTA VESTIBULARA sau scutul labial:

Este un aparat functional, confectionat in intregime din acrilat care se aplica la copii mai mici
in perioada de interceptie a unor anomalii usoare sau/si pt suprimarea unor obiceiuri vicioase
bucale, a respiratiei orale, etc.
INDICATII, AVANTAJE, EFECTE: (caracteristici)
-dentatia temporara si cel mai tarziu mai rar in prima faza a dentatiei mixte.
-ca aparat pasiv: pt.inhibarea respiratiei orale si deconditionarea obiceiurilor vicioase supt,
aspiratie-interpunerea buzei inferioare.
-ca aparat functional: prin activarea musculaturii periorale si in special buccinator fiind
interpusa intre buze obraji la exter. si in interior arcadele avleolare, in vestibul.
-actioneaze pt activarea musculaturii periorale, pt activarea muschilor mobilizatori ai
mandibulei cu remodelari in ATM, conducand mandibula intr-o pozitie corecta.
-este indicata in anomaliile de clasa I, la cei cu respiratie orala sau obiceiuri vicioase dar in
special in malocluzii de clasa a II-a.
-pt.acest scop confectionarea aparatului se face conform oculuziei de constructie luata de
medic.
-poate fi folosit si ca aparat adjuvant in cazul pacientilor care efectueaza exercitii de
miogimnastica.
Avantaj: modul de exercitiu este simplu.
Se poarta doar in timpul somnului. Atunci cand se foloseste ca aparat adjuvant, atunci se
poarta in timpul zilei, recomandandu-se 5 serii de exercitii de miogimnastica cu placuta
aplicata oral, a cate 10-15 minute o serie de exercitii.
Exercitiile idicate sunt: tuguierea buzei,fluieratul, aplicarea buzei inferioare peste cea super.
Dezavantaje: permite doar corectia unor anomalii usoare in faza incipienta, aplicandu-se doar
la copii mici.
Purtare limitata in timpul somnului, modificarea care se produce este extram de lenta.
DESCRIERE: se prezinta sub 2 forme:
1.Placuta V toatala:
Este confectionata in intregime din acrilat care se extinde prin fundul de sac vestibular
inferior pana in cel super., respectand inesertia frenul buzei super. si bridelor unde se
rascroieste asupra buzei super. Se extinde de la fata meziala a M1 partea stanga pana la fata
meziala a molarului 1 permanent dreapta. Are o grosime intre 1 si 3 mm, mai groasa in zona
anterioara. Se pune un inel de sarma incorporat in acrilat pe extremitati in zona anter, pt
pozitionarea aparatului, marginile trebuie bine lustruite si rotunjite sa nu produca leziuni ale
partilor moi.

6
La copii mai mici, 2-3 ani, inelul poate fi inlocuit cu o suzeta, nu cu biberon, o tetina mai
degraba.
Pot exista in forma prefabricata, sunt pe marimi.
La respiratorii orali la inceput pot fi efectuate niste perforatii in placute pt a permite partial
respiratia orala. Astfel acomodare cu aparatul este mai usoara, treptat acele perforatii se vor
umple cu acrilat.
Se efectueaza aparatul pe baza luarii ocluziei de constructie, montarea modelelor in ocluzor,
articulator, conform ocuziei de constructie, dar cu o distanta vericala intre arcade de 2 mm.
2.Placuta V partiala:
Se extinde doar in vestibulul infer, pana in 1/3 incizala a incisivilor infer unii zic cervicala,
depinde de supraacoperire, asfel incat sa nu vina in contact cu fetele V ale dintilor infer si nici
cu fetele P ale celor super.
In functie de asta se stabileste si inaltimea.
Pe sectiune are forma ovala sau tringhiulara. Impiedica aspirarea interpunearea buzei
inferioare, se indica alternativ cu purtarea unui alt aparat functional, de ex: monobloc.

APARATELE ORTODONTICE FIXE:

Sunt aparate care se fixeaza la nivelul arcadelor dentare prin cimentare sau / si colare.
Pot fi activate doar de catre medic si sunt indepartate doar de medic, indepartarea lor ducand
la deteriorarea acestora.
Au 3 elemente principale componente:
1.elementele de ancorare (de agregare).
2.elementele accesorii.
3.elementele active.
-si alte elemente auxiliare.
1.elementele de agragare pot fi de 3 tipuri:
-inele ortodontice
-coroane sau gutiere ortodontice
-ligaturi dentare: care se flosesc in special in scop chirurgical, in fracturi pt imobilizare.
Cel mai frecvent folosite ca element de agregare sunt componente metalice, confectionate din
otel inoxidabil.
Clasificare:
1.dupa modul de confectionare pot fi de 2 tiputi:
-inele prefabricate: intr-o gama variabila de forme si marimi.
Cele mai utilizate sunt cele anatomoforme.
Pt. a selecta inelul de dimensiunea dorita trebuie sa dispunem de un numar mare de inele
(300-400).
Pt. alegerea inelului potrivit, dupa experienta ne dam seama ce inel dorim sa utilizam, apoi se
probeaza pe model, dupa care in cavitatea orala.
Avem nevoie de luarea perimetrului dintelui: circumferinta maxima la ecuatorului dintelui.
Calculul se face cu dentimetrul= este un dispozitiv special care se prezinta ca o portmatrice,
unde se introduce o banda metalica elastica care se poate indoi dupa forma dintelui, de
aspectul unei matrice care prezintă o gradaţie în milimetri sau inch. Se introduce pe dintele
respectiv si se strange, pana cand se adapteaza intim pe dinte.
Se face citirea pe o banda gradata si se alege nr inelului.
Inelele sunt confectionate in laborator:
Se clasifica in:
-inele obtinute prin plicaturare: se lasa un exces de tabla de circa 2-3 mm lungime, pt ca se
plicatureaza la 90 de grade, se obtine o ingrosare a inelului in zona respectiva si prez o zona
de minima rezistenta.

7
-obtinute prin lipire cu lot (cupru): tehnica se fol mai rar, avem nevoie de exces de tabla de
1mm, pt ca trebuie sa se suprapuna cele 2 margini una peste alta dupa care se lipeste pe inel.
-inele obtinute prin sudura in puncte: este necesar exces de 1-1,5 mm de tabla, se incalzeste la
aparatul de sudura la temperatura ridicate, astfel incat sa devina usor plastic metalul la
extremitati, se obţine lipirea extremitatilor la caldura, dupa usoara plastifiere. Temperatura
trebuie sa fie ridicata, dar se evita supraincalizrea care modifica iriversibil proprietatile
metalului, prin scurtatea timpului de sudura si folosirea unui curent intre 100 amperi (0,1mÅ).
Tabla se taie dupa luarea perimetrului.
Dupa zona arcadei:
-pt zona frontala incisivi si canini: din tabla cu o grosime mai mica 0,09 pana la max 0,1 mm,
latimea de 2-3 mm, se aplica supracingular si folosesc ca retentivitate divergenta fetelor
aproximale ale dintilor frontali.
Inele pt dintii laterali canini premolari si molari: grosimea 0,1-0,5mm, latimea 3-4 mm.
Faze in realizarea, preselectarea si aplicarea inelelor:
1.luarea perimetrului.
2.confectionarea(selecarea) inelului.
3.fixarea pe inel a elementelor accesorii: pt aceasta etapa se pot fixa de inel: bracketuri,
tubuşoare, cârlige etc.
4.adaptarea inelului.
Trebuie sa fie corecta in cele 3 planuri spatiale. Transversal: sa respecte perimetrul si
morfologia coroanei. Planul vertical sau axial presupune ca inelul sa nu lezeze parodotiul
marginal fiind la distanta de 0,4-1mm de parodontiul marginal, si sa nu deranjeze ocluzia, sa
nu produca interferente. Pe dinti izolati, fara puncte de contact intre ei , adaptarea sau
introducerea inelului este simpla, dar ingreunata pe dintii cu puncte stranse de contacte
interdentare.
Inelul se introduce manual pana la nivelul la care permite, apoi se preseaza cu un pusher pe
dinte. Acolo unde punctele de contact sunt foarte stranse este indicata aplicarea unor inele
elastice de cauciuc = inele separatoare interdentare, pt.o perioada de 48-72 de h.
5.cimentarea inelului: se face dupa curatarea acestora si dezinfectarea cu solutii antiseptice.
Inelele vor fi uscate in etapa de pregatire a inelelor.
Pregatirea campului operator: se curata dintii pe care se aplica inelul, se izoleaza cu aspirator
si rulouri, se usuca.
Etapa de preparare a cimentului in functie de indicatiile date de utilizator: cimenturile
glasionomeri se prepara de consistenta smantanoasa. *Se incarca inelul cu ciment dupa ce
elementele accesorii au fost acoperite cu ceara moale, dc nu cimetul intra prin tubusoare sau
poate „inunda” bracketul.
Cand inele au tubusoare se poate introduce o bagheta metalica prin tubusor care are rolul de a-
l proteja de patrunderea cimentului si rol in pozitionarea corecta a inelului.(in etapa de
pregatire a inelului).
Aplicarea pe dinte.
Folosirea pusherului pt impingerea acestuia.
Controlul adaptarii, transversal si mai ales vertical inainte de a face priza primara cimentul,
apoi se asteapta pana la priza primara 5-10 min, se face un control numai dupa 24-48 de ore.
Se indeparteaza surplusul de ciment, doar in sens transversal si sagital, nu si vertical cand
exista riscul sa tragem de inel si sa-l descimentam.
Controlul care se face la 24-48 de h a 2-a zi, verificam pozitionarea corecta a inelului pe dinte
si cimentarea corecta a acestuia.
Coroanele si gutierele ortodontice: au fost studiate la capitolul aparate mobilizabile.
Daca aceste gutiere se cimenteaza este bine sa se faca fluorizarea in prealabil a coroanelor
dentare.

8
Ligaturile: se folosesc mai putin ca elemente de agregare la aparatele fixe.
Mai frecvent se folosesc pt. retentia elementelor active ale aparatelor fixe: arcurile in
elementele accesorii: brecheturile.
Trebuie sa aiba o grosime mai mare 0,3-0,5 mm diamentru, ca si element de retentie a arcului,
are o grosime de 0,1-0,2 mm.
Ligaturile metalice: se folosesc frecvent pt. ancorarea si tractionarea dintilor inclusi.
Elemente accesorii ale ap fixe:
Braketurile:
*bracket: din engl.
-sunt cele mai importante elemente accesorii ale aparatelor ortodontice fixe, se aplica pe dintii
frontali si pe premolari, mai rar pe molari, in general pana la molarul de 6 ani.
-se pot aplica direct pe dinti prin tehicile moderne, cat si prin intermediul inelelor ortodontice
cimentand inelele(metoda clasica).
Elemente componente:
1.-talpa, sau baza: poate fi neteda in cazul in care bracketurile se fixeaza pe inele prin lipire,
dar de obicei prezinta perforatii de aspectul unei plase, care serveste pt. retentia materialului
de colare; poate avea diverse forme: ovala, semiovala, patrata, dreptughiulara, in functie de
utilizatori si de tehnica folosita.
2.-slotul sau jgheabul: este o adancitura marginita superior si inferior de aripioarele
bracketului. Slotul poate fi perpendicular pe talpa, sau poate avea inclinari variabile . Ca
dimensiunea poate fi de 0,18 inci sau 0,22 inci. Este mai bine sa fie mai mare pt incepatori,
riscul de efecte secundare este mai mic, bracketul trebuie pozitionat cat mai corect pe dinte in
functie de dimensiunile arcului.
-este portiunea bracketului la nivelul la care se introduce arcul.
3.- elementul de retentie: reprezentat de aripioare. Exista brecheturi cu 2 aripioare si altele cu
4 aripioare. Ele au rolul de a angaja arcul in brechet.
Tipuri de bracketuri:
-fizionomice:compozit, mase plastice, ceramica.
-nefizionomice: metalice.
Alte elemente accesorii:
Tubusoarele
Carligele
Butonii
Bare
Clets, Eylets
Avantaje si dezavantaje a bracketurilor:
Avantaje: cele metalice au rezistenta mai buna.
Brecheturile fizionomice:
-prezinta o frictiune mai mare, arcul nu aluneca atat de bine ca si in cele metalice.
-slotul este poate fi realizat şi din insertii metalice, ceea ce creste rezistenta la abraziune.
Dezav.: rezistenta redusa, apar frecvent fracturari ale brechetului.
Vizavi de tehnicile de colare:
-bracketurile fizonomice au o stabillitate superioara pe dinte, comparativ cu cele metalice,
care se pot desprinde in timpul tratam. Cele metalice se pot curata şi recola o data, maxim de
2 ori, pe cand cele transparente nu se pot refolosi.
- bracketurile fizonomice prezinta riscul de producere a unor fisurilor in smalt in momentul
indepartari aparatului ortodontic de pe dinti.
Tehnici de colare:
1.Metoda directa:
-presupune colarea bracketurilor direct in cabinet.

9
Are urmatoarele etape:
-pregatirea dintilor: presupune curatarea dintelui, periaj dentar minutios cu instrumentar
rotativ cu miscari lente sau la turatie joasa (mica) pt a nu produce leziuni si sangerari
gingivale si paste abrazive ( diverse culori in functie de duritate, sau cu pulbere de piatra
pons speciala pt uz dentar). Are scopul de indepartare a placii. Spararea dintilor cu jet
abundent, clatiri, izolarea cu rulouri si aspirator de saliva, uscarea.
-reperarea punctului L.A.- LARRY ANDREWS, care este centrul fetei vestibulare a coroanei
clinice a dintelui, de fapt intre colet si marginea incizala a dintilor: coroana anatomica, Sau
punctul de bombare maxima a fetei vestibulare a dintelui. Unii il marcheaza inainte de
aplicarea acidului, trebuie sa respecte asezarea talpii brechetului.
-aplicarea acidului demineralizant, acid fosforic concentratie 37%, limitat la zona unde se
aplica brechetul, in jurul punctului LA.
-spalarea acidului sub jet de apa continuu, astfel incat suprafetele V demineralizate sa nu mai
fie contaminate cu saliva.
-uscarea, aplicarea bonding-ului, prin pensularea zonei demineralizata.
-incarcarea bracketurilor: cu material - rasina compozita autopolimerizabila dar de preferat
fotopolimerizabila.
-aplicarea lui pe dinte: respectand pozitia in functie de punctul L.A.
-exercitarea de presiuni pt a reflua excesul de material compozit, astfel incat sa se interpuna
intre talpa brechetului si dinte o pelicula foarte subtire de compozit.
2.Tehica indirecta:
a) presupune colarea bracketurlor in laborator, dupa ce medicul a insemnat pe fiecare dinte de
pe modelul de gips punctul L.A.
-pregatirea modelului in prealabil: finisarea, lustruirea. Se folosesc substante adezive
hidrosolubile sau dc se foloseste compozitul autopolimerizabil atunci este obligatorie lacuirea
in unul sau 2 straturi a dintilor de pe model cu substante hidrosolubile.
-se aplica brracketurile incarcate pe dinte in pozitia corecta.
-se asteapta dc e cazul timpul de priza, dupa care se aplica peste arcada cu bracketuri o cheie
de silicon ( ce seamana cu amprenta de optosil) extinsa pe fetele V dintilor, marginile incizale
sau feţele ocluzale şi partial pe fetele orale.
-se scufunda modelul in apa o ora sau 2h. Substanta se dizolva si bracketurile nu vor mai
adera de dintii de pe model.
-se indeparteaza cheia de silicon de pe model, bracketurile rămânând astfel in interiorul cheii.
-dc ramane compozit pe talpa, se curata cu freza.
b) pregatirea dintilor, ca si anter.
-se aplica cheia de silicon cu bracketurile pe arcadele pregatite, braketurilr fiind incarcate cu
material compozit autopolimerizabil sau fotopolimerizabil si se asteapta timpul de priza sau se
fotopolimerizeaza. Dupa obţinerea prizei materialului compozit se va indeparta cheia de
silicon, braketurile ramanad colate pe dinţi.
Clasificarea bracketurilor in functie de tehnica de tratament utilizata sunt 2 categorii de
brecheturi:
1.br. standard - identice pt fiecare dinte si presupune utilizarea tehinicii Edgewise, slotul e
perpendicular pe talpa.
2.br. preinformate (sau br cu memorie): sunt individuale pt fiecare dinte, si ele sunt realizate
a.i. informatiile necesare pt pozitia corecta, finala a dintelui pe arcada sa fie incorporate in
bracket. Astfel: baza sau talpa are grosime variabila in functie de bombarea fetei vestibulare a
dintelui pe care se aplica bracketul a.i. nu mai sunt necesare realizarea pe arc a curburilor de
ordinul I ( in set: indoituri spre interior a arcului cu cativa mm, off set: indoituri spre exter.)

10
Slotul nu mai este perpendicular pe talpa bracketului ci prezinta angulatii fata de tapla a.i. nu
sunt necesare curburile de ordinul II(bucle pe arc in sens M-D). Prezinta angulatii si in sens V-
Oral a.i. nu mai sunt necesara curburile de ordinul III ( torque-ul).
-Tubusoarele: pot sa fie pe sectiune rotunde, ovale, dreptungiulare, rectangulare, au o
lungime de 3-4-5 mm se aplica de regula prin sudura elecrica pe inele ortodontice care vor fi
cimentate pe molari.
Tubuşoarele pot fi:
- In raport cu axul arcadei pot fi vestibulare sau orale.
- In raport cu planul de ocluzie pot fi paralele cu planul de ocl. sau pot fi perpendiculare pe
planul de ocluzie - tubusoare vericale.
Pot avea atasate o talpa si atunci se aplica pe dinte, de obicei pe molar, prin tehnica colării.
-pe acelasi inel pot fi sudate unul pana la trei tubusoare, tubusorul central este pt arcul
principal, cel pozitionat gingival pt arcuri secundare ( extinse de exemplu de la molar pana la
caninul ectopic). Tubusorul situat spre ocluzal este destinat fortelor extra-orale.
- Servesc pt fixarea arcului la nivelul extremitatii distale a aparatului ortodontic.
Butonii: au diametru de 0,5-2 mm forma de ciupercuta, prezinta o talpa rotunda, ovala sau
rectangulara cu retentii pt colare sau butonii pot fi fixati prin sudura la nivelul inelelor
ortodontice.
-butoni metalici,
-Acrilici,
-Sevesc pt aplicarea fortelor ortodontice intre elementele accesorii de pe arcada si dintii
malpozitionati: brecheturi pe dinti malpozitionati, sau elastice.
Carligele: sunt elmente accesorii care se confectioneaza din sarma de 0,5-0,6mm, pot fi
incluse in alcaturirea bracketurilor la C,P M, sau se pot suda la inele ortodontice de pe molarri
sau chiar direct pe arc (hooks) . Deschiderea lor este in sens invers aplicarii fortei.

Arcul transpalatal:
Se poate prezenta in mai multe variante, poate fi fara bucle, de obicei are rigiditate crescuta si
se confectioneaza din sarma mai groasa cu diametru aproximativ de 1 -1,2 mm si se sudeaza
la inelele ortodontice de pe molari.
Rol:
Mentinerea ancorajului, intarirea lui, blocarea deplasarilor dentare, mentinând dintii pe loc.
Element de contentie dupa disjunctia maxilara.
Froma arcului: urmareste conformatia boltii palatine, fiind la distanta de 0,5-1 maxim 2mm
de mucoasa palatina.
Poate prezenta la mijloc o bucla. Elasticitate mai mare se pot face si activari. Activarea buclei
are efectul de largire a arcadei superioare mai spre anter sau poster in functie de deschiderea
buclei centrale.
Extermitatile laterale sunt fixate pe inele sau la nivelul tubusoarelor palatinale orizontale de
pe inele.
Arcul transpalatinal GOSHGARIAN: din sarma elastica cu diam 0,7 si 1,2 mm in medie
0,9mm, are doua extremitati pliate care joaca rol de culisare in tubusoarele orizontale
palatinale de pe inelele de pe molari.
Portiunea centrala prezinta o bucla in froma de U sau omega, cu deschiderea prea anter sau
poster in functie de efectul dorit.
Forma sa este in concordanta cu forma boltii palatine la o distanta de aprox 1 mm de mucoasa
palatina.
Mod de actiune , efecte:

11
-activare la nivelul extremitatilor sau la nivelul buclei centrale, prin activarea extremitatilor
culisabile se obtine disto-vestibulo rotarea sau mezio-vestibulo rotarea molarilor.
Vestibularizarea molarilor se obtine prin activarea buclei centrale.
- efect de intarire a ancorajului,
- mai rar se foloseşte ca şi contentie dupa disjunctia maxilara.
QUAD HELIX:
Arc elastic cu sediu palatinal care prezinta o bucla circulara in helix, la fiecare schimbare de
directie a arcului.
Prezinta 2 brate laterale care ajung pana in dreptul feţelor meziale sau distale ale caninilor, si
care patrund cu extremitatea distala in tubusoarele orizontale palatinale ale ineleor de pe
molari.
- Portiunea care paraseste tubusorul este incurbata in forma de helix, apoi urmeaza o
porţiune curbata dupa forma boltii palatine, urmeaza o alta buclă in formă de helix,
după care se continuă cu porţiunea anterioara a sârmei, apoi urmează incă o buclă in
formă de helix, cea de-a doua porţine curbată, apoi cea de-a patra buclă in formă de
helix , după care patrunde in tubusor.
Are 2 brate laterale si o portiune centrala in forma de trapez, urmareste forma palatului.
Deschiderea bratelor laterale are efcect de dilatare a arcadeai in zona laterala.
Activarea buclelor din zona centrala are efect de dilatare a arcadei in zona posterioară.
Recomandat in cazurile de endodentie mai rar in situatiile cu baza osoasă maxilară ingustă.
Butonul Nances:
Este compus dintr-un arc palatinal in forma de U care are extremitatile sudate la inele de pe
molari. Vine in contact cu mucoasa palatina urmarind conturul boltii fara a exercita presiuni
pe mucoasă. In zona rugilor palatine, prezinta un buton acrilic (pelota), in contact cu versantul
anterior al bolţii palatine.
-se poarta 3-4 luni, nu mai mult. Se poate indeparta in timpul tratamentului ortodontic.
Lip bumper-ul: este compus dintr-un arc din sarma de 0,9-1,2 mm diametru, extremitatile
patrund in tubusoare, sudate la inele aplicate pe molarii inferiori. Se utilizează pt. arcada
inferioara.
Arcul prezinta stopuri la intrarea in tubusoare, (simple indoituri pe arc sau bucle in formă de
U sau omega). Prezinta in zona anterioara o pelota acrilica care este situată la nivelul marginii
gingivale a grupului forntal inferior, fiind la distanta de unu pana la 3-4 mm de mucoasa
gingivala, distanta ajustabila de la nivelul stopurilor.
Rol: ca si actiune: intarirea ancorajului pe molarii infer. ; Bolcarea in pozitie fixa a molarilor
infer.; distalizarea molarilor infer atunci cand acestia se gasesc intr-o pozitie mezializată.
- Foloseste forta de contractie a buzei inferioare.

Elementele active ale aparatelor ortodontice:

Arcurile sunt elemente metalice active ale aparatelor ortodontice cu rolul de a dezvolta forte
ortodontice pt corectarea pozitiei dintilor.
Exista 2 tipuri de arcuri:
-arcuri conformate de medic in cabinet in functie de forma si dimensiunile arcadei dentare a
pacientului, si putandu-se realiza pe aceste arcuri diverse indouturi, curburi, in functie de
obiectivele terapeutice.
-arcuri prefabricate: avand forma si dimensiunile arcadelor ideale(arcul drept: Straight Wire).
La inceput acest arc dezvolta forte mai mari, pe masura deplasarii dintilor spre pozitia corecta
intensitatea fortelor scade.
Clasificarea arcurilor dupa materialul din care sunt confectionate:
- arcuri pe baza de aliaje: SS (Stainless Steel),
- Ni-TI (nichel-titan)

12
 - fir australian, etc
Caracteristicile arcurilor de Stainless Steel
1.Rigiditate cresctuta:
2. rezistenta crescuta
3.Rezilienta scazuta. Pot fi indoite in cabinet
4.Energie stocata scazura.
5.Frictiune scazuta.
6.Biocompatibilitate crescuta.
7.Maleabilitate crescuta.
Pe el se pot suda diverse elemente auxiliare.
Aliaje pa baza de crom sau crom cobalt: molibden.
1.Rigiditate crescuta.
2.Rezilienta scazuta.
3.Energie de sticare medie.
4.Frictiune scazuta spre medie.
5.Frictiune scazuta si medie.
6.Biocompat crescuta.
7.Maleabilitate crescuta.
Nu permit sudarea elementelor auxiliare.
Arcuri pe baza de nichel titan NITINOL:
-Elastice.
-Sentaloy: au cea mai mare capacitate de pastrare a memoriei formei. Au preturi mai ridicate.
-Arcuri superelastice: la inceputul tratamentului cand arcadele sunt cu dintii in malpozitii
numeroase, grave.
Carcateristici:
1.Rigiditate scazuta.
2.Rezilienta crescuta.
3.Frictiune crescuta.
4.Bicompatibilitatea si stabilitatea medii mai apar efecte de coroziune in mediul bucal.
5.Maleabilitatea scazuta: pastreaza memoria formei.
Pe baza de titan molibden aliaj, betatitan:
Proprietati intre nitiol si titan.
Pot fi deformabile.
Elemente elastice utilizate în tratamentul ortodontic cu aparate fixe:
Inele elastice: din cauciuc, material elastic, care sa fie rezistente in mediul bucal sa isi
pastreze proprietatile elastice in timp cat mai indelungat.
Sunt mai multe variante.
Se pot folosi pt tractiuni intraarcadice, sau interarcadice, sunt de 3 tipuri:
1. Clasa I: anomalii de cl I, pt obtinerea unei bune intercuspidari, sau in ocluzii deschise
in zona anterioara - se utilizează „box elastics”: 2 sau trei dinti de pe o arcada cu trei
de pe cealalta. Elasticele se pozitioneaza in zig-zag.
2. Clasa II: au directia de sus in jos si dinainte inapoi, adică de la C superior la M infer,
in anomalii de clasa a II-a.
3. Clasa III: canin infer – molar superior
- exista diametre diferite si grosimi diferite ale inelelor elastice.
Inele separatoare interdentare: se introduc peste planul de ocluzie, depăşind punctele de
contact interdentar; au rol de a „desface” punctul de contact intre dinti, se lasa 48-72 h in
cavitatea bucala.
Inele, module de elastomeri: au rolul de a fixa arcul in bracketuri.

13
Benzile elastice/ lănţisoare elastice: se mai numesc si cadenete. Au diverse grosimi si distante
variabile intre ochiuri.
Se aplica in scopul inchiderii spatiilor interdentare (treme), putem controla mai bine fortele cu
ele.
Elementele elastice nu se aplica niciodata direct pe dinti!! ci doar pe elementele accesorii ale
aparatelor ortodontice.
- Fire elastice si ligaturi elastice.

14