APARATE FUNCŢIONALE

ŞLEFUIRI PE ACTIVATOR
 TERAPIA ORTODONTICĂ
FUNCŢIONALĂ
 A apărut şi s-a dezv. în Europa
 Se bazează pe cunoaşterea rolului fact
funcţ. în dezv. Ap. DM
 Terapia cu ap. funcţ. este o terapie
etiopatogenică
 Ap. funcţ. clasice
 Ap. funcţ. moderne
 Activatorulul, etape de realizare
 Amprenta
 Ocluzia corectată pe model şi
în cav. buc (cea mai imp.
etapă)
 Se realiz. în lab. macheta ap,
după indic. şi desenul de pe
fişa pac
 Proba machetei în cav. buc
 Aplic. ap. şi instrucţiuni de
utilizare
 Activatorul cu şurub median
 Sherrington a arătat în 1917, că
stimuli aplicaţi în regiunea ant. a cav.
buc. provoacă o deschidere a gurii,
urmată apoi de un reflex de
închidere, declanşat de întinderea
muşchilor ridicători “ reflex miotatic “
, ce va funcţiona atât timp cât între
arcade va exista ceva .
 În acest fel e declanşată contracţia
reflexă a mm ridicători ai mand.,
compensând lipsa fiziologică a
funcţiei de masticaţie din timpul
nopţii.
 Ocluzia corectată
 1. Trasarea pe model a liniilor
mediane (sup şi inf) şi a
reperelor cheii Angle
 2. Ramolirea plăcii de ceară
 3. Aşezarea ruloului pe arc.
sup şi corectarea poziţiei
mandib., având grijă să
păstrăm corepondenţa liniilor
mediane
 4.Corectarea sensului vertic
(Teoria constanţei= 8mm)
 Activatorul, indicaţii
 anomaliile de etiologie funcţională;
 la vârste mici;
 cazurile cu modificări multiple, de
amplitudine mică pt. că oferă posibilitatea
unei acţiuni simultane în toate sensurile;
 în perioadele de permutare dentară din
reg. laterale, deoarece nu necesită elem.
de ancorare şi oferă posib. unor modif.
periodice, care pot fi precedate de alte ap.
 Compresia de maxilar (endalveolia) în
special în forma cu protuzie
 Activatorul, indicaţii
 Ocluzia adâncă, unde trebuie prevăzut un platou sau o
gutieră frontală pt incisivii inf., iar masa interocluzală se
desfiinţează pt. a permite egresiunea dinţilor laterali;
 Ocluzia deschisă, când partea ant trebuie să nu împiedice
eventuala egresiune a incisivilor.
 Ocluziile inv. front, unde se aplică şi arc vestib inf. (pt
retrudarea inc. inf). Arcul vestibular superior stă la distanţă
de faţa vestib. a incisivilor, protejându-i de presiunile buzei
sup.
 Ap. se şlefuieşte retroincisiv inf. şi se păstrează masa
interocluzală, care poate fi mai groasă.
 ACTIVATOR AHP
 O concepţie funcţională asupra ocluziei
ne permite să atribuim planurilor
înclinate rolul determinant în
corectarea ocluziei.
 Aceste planuri devin active prin
contracţia muşchilor ridicători ai
mandibulei.
 Ap. ortodontice funcţionale de tip
activator AHP urmăresc realizarea unui
relief ocluzal terapeutic, care plasat
interarcadic să determine efecte ortod.
prin mecanisme identice celor care
determină dezv. ocluziei normale.
 Activatorul, precauţii

 Aparatul, în totalitate, nu
trebuie să reducă prea mult
din spaţiul limbii
(macroglosie, deglutiţie
infantilă) pt. a putea fi purtat.
 Echilibru în homotropia
linguo- mandibulară.
 Activatorul, dezavantaje
 Ap. voluminos şi incomod ,nu
este purtat timp suficient
 Deşi e ap. funcţ. nu
beneficiază de mom. mastic.
 Este deranjată activ. lb. care
este obligată să ocupe o poz.
post.
 Durată mare de timp la trat.
 Activatorul, mod de utilizare
 Ap. se aplică în cavitatea bucală seara,
la culcare, şi copilul va dormi toată
noaptea cu el;
 În timpul zilei se păstrează într-o cutie
potrivită şi într-un loc bine stabilit (de
preferinţă lângă peria şi pasta de dinţi a
copilului);
 Dimineaţa, după purtare, ap. se spală cu
peria de dinţi, clătindu-se apoi cu un jet
de apă;
 După 2-3 zile de la aplicare, copilul
trebuie să vină la control pentru a-i spune
medicului cum s-a obişnuit cu aparatul
 ACTIVATOR AHP

 Activatorul finalizat în laborator

este un aparat inactiv.
 Masa acrilică interocluzală
cuprinde în întregime:
 faţa ocluzală a dinţilor lat. inf. ,
parţial şirul cuspidian oral şi faţa
ocluzală a d. sup.
 feţele orale ale dinţilor lat. şi cu
versantele orale ale proceselor
alveolare.
 ACTIVATOR AHP

 în regiunea frontală sup, aparatul

vine în contact intim cu versantul
palatinal al procesului alveolar
 faţa palatinală a dinţilor
incluzând pe o înălţime de 0,5
mm şi marginea incizală a
acestora
 dinţii frontali inf. sunt cuprinşi în
întregime de aparat împreună cu
procesul lor alveolar
 Activarea ap. funcţional
 Activarea este un act terapeutic de mare
fineţe, care necesită o înţelegere a
mecanismului de acţiune al planurilor
înclinate.
 Transformarea aparatului inactiv în aparat
funcţional activ constă în realizarea prin
şlefuire a unor „suprafeţe de conducere”
(planuri înclinate) individualizate pentru
fiecare dinte sau grup de dinţi în parte
 Şlefuiri pe activator
 Dirijarea forţelor masticatorii prin şlefuiri:
 Masa interocluzală:- în zona anterioară
- în zona laterală
 În gutieră
 Şlefuiri de bază –ZONA LATERALĂ
 În primul rând se îndepărtează zonele din
aparat care se opun efectului ortodontic
dorit.
 Ex: pt. obţinerea efectului de vestibularizare
şi stimulare a dezvoltării verticale a
procesului alveolar în anomaliile clasa II/2
etapele şlefuirii sunt:
 Şlefuiri de bază
 Şlefuirea masei interocluzale
ce vine în contact cu suprafaţa
ocluzală.
 Această şlefuire se realizează în
plan înclinat respectându-se
conturul supraf ocluz. a dintelui.
 Planul de şlefuire trebuie să
realizeze un unghi de minim 45
grade cu planul ocluzal ţinând
cont de faptul că efectul dilatării
în spaţiu e cu atât mai mare cu
cât unghiul este mai mic.
 Şlefuiri de bază
 Şlefuirea de la punctul (a) se
completează , pătrunzând în
profunzime cu freza de acrilat
până la impresiunea lăsată de
ecuatorul protetic al dintelui.
 Stratul de acrilat îndepărtat
trebuie să fie de grosime unif. pe
pe toată supraf, păstrându-se
astfel înclinaţia planului obţinută
prin şlefuirea de la punctul (a).
 Şlefuiri de bază
 Prin şlefuirile a şi b este
asigurată acţiunea operaţiei
în sens vertical asupra
dintelui, dar este
împiedecată participarea
procesului alveolar la dezv.
verticală pt. că aparatul
pătrunde la nivelul coletului .
 Şlefuiri de bază
 În concluzie, trebuie să eliberăm atât papila
gingivală cât şi jumătatea gingivală a zonei
ecuatoriale a feţei palatinale a dintelui.
 În urma celor 3 etape de şlefuire (a,b,c)
rezultă suprafeţe de conducere în formă
de semilună, fiind plasată imediat lângă
ecuatorul protetic al dintelui gingival de
acesta (suprafaţa x).
 Şlefuiri de bază
 Şlefuirile de bază încep la dinţii superiori.
 De obicei se şlefuiesc perechi de dinţi, ex:
M1 sup-inf, stânga-dreapta.
 Dacă există dinţi în erupţie, se şlefuieşte din
acrilatul ap, stimulând erupţia pt. că acest
fenomen fiziologic are un mare potenţial de
înălţare a ocluziei.
 ŞLEFUIRI SECUNDARE
 Sunt efectuate pt obţinerea unor
efecte ortodontice în plan sagital şi au
ca punct de plecare şlefuirea de bază.
 1.Şlefuirea pentru mezializare
 Această acţiune se realizează prin
îndepărtarea pe o profunzime de
aprox. 1 mm jum. mezială a supraf. de
conducere în semilună obţinută prin
şlefuirea de bază (y în schiţă).
 Efectul de mezializare este favorizat de
şlefuirea operată în zona
corespunzătoare procesului alv. situat
mezial faţă de dintele a cărui
mezializare o dorim.
 ŞLEFUIRI SECUNDARE

 Este foarte imp. să nu pătrundem vertical

până la marg. sup. a ap., lăsând
întotdeauna o zonă de contact între aparat
şi mucoasa palatinală.
 2. şlefuire pt. distalizare
 Din punct de vedere tehnic se realizează
identic cu şlefuirea anterioară, atacând însă
zonele similare distale, atât din supraf. de
conducere, cât şi din aripa palat. a ap.
 ŞLEFUIRI SPECIALE
 1. Şlefuirea la nivel vertical stabilit
 Se practică pt. dinţii a căror dezvoltare verticală a
atins sau urmează să atingă planul ocluzal
înaintea altor dinţi de pe aceeaşi arcadă, lipsind în
acelaşi timp condiţiile ocluzale ce inhibă erupţia
continuă (lipsa dinţilor antagonişti)
 Exemplu: situaţia în care este necesar să limităm
erupţia unor dinţi superiori care se află în faţa unei
curbe de compensaţie foarte accentuată la arcada
antagonistă.
 În practică apar două posibilităţi:
 ŞLEFUIRI SPECIALE

 a) Şlefuirea la nivel
vertical în situaţia de
moment
 Considerând suficientă
dezvoltarea pe verticală a
dintelui, sau chiar
necesară obţinerea unei
intruzii, şlefuirea se
practică pe verticală până
la planul orizontal indicat
de cel mai ocluzal cuspid
 ŞLEFUIRI SPECIALE
b) Şlefuirea la nivel vertical
stabilit în perspectivă
 Această şlefuire este indicată la
dinţii cu dezv. verticală neterminată,
dar care nu prezintă în perspectivă
condiţiile inhibiţiei spontane a
erupţiei.
 Analiza atentă a modelelor de gips
ne permite să stabilim nivelul vertical
la care este necesară inhibarea
erupţiei .
 ŞLEFUIRI SPECIALE
 2 .Şlefuire pentru palatinizare
(lingualizare)
 Această deplasare se obţine prin
şlefuirea ap. (îndepărtăm acrilatul în
contact cu faţa palatinală, respectiv
linguală a dinţilor interesaţi).
 În acest caz este necesar să
respectăm o zonă de închidere
marginală (contact între aparat şi
mucoasă).
 ŞLEFUIRI SPECIALE
 Efectul de palatinizare se obţine sub
acţiunea grupului muscular extern, ap. ort.
acţionează prin mecanism de inhibiţie
asupra activităţii linguale.
 Este posibilă asocierea cu şlefuirea la nivel
vertical.
.
 ŞLEFUIRI ÎN REGIUNEA ANTERO-
SUPERIOARĂ
 Efectele obţinute cu activatorul sunt:
 Palatinizări
 Vestibularizări
 Derotări dentare
 Posibilitatea stimulării verticale în cadrul
tratamentelor ocluziilor deschise
 ŞLEFUIRI ÎN REG: ANTERO-SUP.
 Un activator AHP corect confecţionat
are vizibile impresiunile marginilor
incizale ale d. frontali sup,acestea
constituind repere imp. pt. şlefuire .
 În prima etapă se îndepărtează din faţa
vestibulară a gutierei impresiunile
incizale, asigurându-se continuitatea
feţei vestib. a gutierei cu zona acrilică
situată în contact cu faţa palatinală a
incisivilor (a).
ŞLEFUIRI ÎN REG: ANTERO-SUP.
 În etapa a II a se eliberează faţa
palatinală a incisivilor sup. şi
versantul palatinal al procesului
alveolar aferent (b).
Este bine ca şlefuirea (b) să nu
depăşească în profunzime 2 mm
pt. a nu fi posibilă insinuarea buzei inf
între incisivii sup. şi aparat.
ŞLEFUIRI ÎN REG. ANTERO-SUP.
– Este imp. să se păstreze o zonă de închidere
de 2-3 mm în porţiunea antero-sup. a AHP , cu
rol de terapie etiologică:
– face imposibilă respiraţia orală;
– rol stimulativ asupra bazei procesului alv. prin
activarea circulaţiei sanguine +limfatice+sprijin;
– asigurarea unui spaţiu de aprox. 2 mm palatinal
pt. incisivii sup. permite evoluţia terapeutică pe
o perioadă de 6-8 săptămâni;
 ŞLEFUIRI ÎN REG. ANTERO-SUP.
 Şlefuirea pentru vestibularizare
 Are ca punct de plecare:
a) şlefuirea de eliberare a marg.
incizale a dinţilor frontali sup.
 Când este utilizată în terapia ocluziei
adânci acoperite, această şlefuire
trebuie să aibă în vedere asigurarea
posibilităţii de palatinizare a răd.
incisivilor sup.(efect de torc)
b) şlefuirea în zona de închidere
marginală la nivelul alveolar
 ŞLEFUIRI ÎN REG. ANTERO-SUP.
 Contactul activatorului cu faţa
palat. a incis. este suficient pt
a determina o vestibulariz. de
aprox. 1 mm măsurată la
nivelul marginii incizale .
 O vestibularizare mai mare
este posibilă prin adăugarea
unor dispozitive speciale în
contact cu 1/3 ant. a feţei
palatinale a incisivilor (resort
auxiliar în 8 etc.).
 ŞLEFUIRI ÎN REG. ANTERO-SUP
 Un efect similar se obţine prin
căptuşirea periodică a feţei
antero-superioare a aparatului
cu acrilat autopolimerizabil şi
reluarea celor două tipuri de
şlefuiri (a+b).
 c) A treia a şlefuire este
indicată pt .I sup. cu cingulum
foarte pronunţat şi se face pt. a
desfiinţa contactul dintre
cingulum şi acrilatul aparatului.
 ŞLEFUIRI ÎN GUTIERĂ
 Şlefuirile în gutieră sunt mai dificile, iar
controlul clinic mai greu.
 Instrumentarul folosit este reprezentat de
freze fisură.
 Prin şlefuiri în gutieră se obţin descompuneri
ale forţelor musc. cu efecte similare celor
obţinute prin şlefuirea în reg. antero-sup.
 ŞLEFUIRI ÎN GUTIERĂ
 1.Şlefuirea pentru lingualizare
 Pt. a favoriza oralizarea dinţilor frontali
inf. trebuie îndepărtată toată zona
acrilică care vine în contact cu faţa
linguală a dintelui (a).
 Se ind. eliberarea contactului marg.
incizale cu zona profundă a gutierei
(b), realizând un plan înclinat cu
înclinaţie supero-post.
 Aceasta e impusă pt. a exclude
inhibarea parţială sau totală a
excitaţiilor de lingualizare transmise
de contactul feţei vestib. a dintelui cu
gutiera
 ŞLEFUIRI ÎN GUTIERĂ
 Efectul ortodontic de lingualizare
poate fi potenţat şlefuind zona de
contact a gutierei cu dintele în
zona alveolară vestibulară şi
corespunzător celor 2/3 gingivale
ale feţei vestibulare a incisivilor
(c).
 Prin aceasta se păstrează
contactul vestibular doar în 1/3
incizală a dintelui.
 ŞLEFUIRI ÎN GUTIERĂ
 2. Şlefuirea pentru vestibularizare
 Urmăreşte aceleaşi etape ca cea
pentru oralizare, dar pe feţe opuse .
 Astfel :
 a) se eliberează faţa vestibulară;
 b) se realizează planul înclinat din
zona profundă a gutierei, cu înclinare
antero-superioară;
 c) se şlefuiesc cele 2/3 inferioare
ale feţei linguale precum şi zona
corespunzătoare procesului alveolar
 ŞLEFUIRI ÎN GUTIERĂ
 3. Şlefuire pentru dezvoltare
verticală
 Indicată în tratamentul ocluziei
deschise, şlefuirea este relativ
simplă şi urmăreşte desfiinţarea
tuturor contactelor dintre dinte şi
procesul alveolar pe de o parte şi
pereţii interiori ai gutierei, pe de
altă parte .
 Se creează posibilitatea de
validare a tendinţei la erupţie
spontană la dinţii lipsiţi de contact
ocluzal.
 Concluzii CLASA II/1
La dinţii posteriori:
 - şlefuirea pt. înălţarea ocluzală (plan
înclinat, semilună etc);
 - se începe cu o pereche de dinţi stg-
dreapta, sup, inferior;
 - dacă există dinţi în erupţie, se şlefuiesc
aceştia.
 Zonă tabu: între aparat şi mucoasa
palatinală.
 Concluzii CLASA II/1
 La dinţii anteriori:
 - şlefuirea pt. palatinizare (faţa palatinală
+versantul palatinal al procesului alveolar);
 - se şterg impresiunile versantului palatinal
al procesului alveolar.
 În gutieră:
 - şlefuire pt. vestibularizare;
 Arcul vestibular se plasează în 1/3 mijlocie
 K.R. 12 ani

Dg: Clasa II/1 (Retrognaţie mandibularã funcţionalã, Maxilar îngust cu

protruzie şi înghesuire, Ocluzie adâncã în acoperiş)
Tratament: extracţii de 4 primi premolari, AHP,
K:R 14 ani
 Concluzii CLASA II/2
La dinţii posteriori:
 - şlefuirea pt. înălţarea ocluzală. Se începe cu
ultima pereche de dinţi.
 - şlefuirea se face în oglinjoară, eliberând spre
distal şi păstrând impresiunea mezială.
La dinţii anteriori:
 - ştergerea marginii incizale
 - şlefuire pt. vestibularizare
 - se eliberează procesul alv. dinspre palatinal pt.
efectul de torc corono-vestibular (radiculo-palatinal
 Concluzii CLASA II/2

În gutieră:
 - se desfiinţează septurile interdentare
inferioare în formă de jgheab (freză fisură);
 - se şlefuieşte pt. vestibularizare (în funcţie
de poziţia i. Inf.);
 - se păstrează contactul cu marg. incizală.
Arcul vestibular se plasează în 1/3 incizală
pt. intruzie
 INIŢIAL

Etapã intermediarã: la 14 luni de la aplicarea aparatului

Ameliorarea evidentã a aspectului facial
 Concluzii Ocluzia deschisă
La dinţii posteriori:
 - şlefuire specială – şlefuire la nivel vertical în
situaţia de moment (dezv. verticală este suficientă
sau dorim intruzie).
La dinţii anteriori:
 - şlefuirea pentru stimularea dezv. verticale (se
eliberează cele 2/3 superioare ale feţei palatinale
ale incisivului şi versantul palatinal al procesului
alveolar);
 - şlefuire pt. palatinizare.
 Concluzii Ocluzia deschisă
 În gutieră:
 - şlefuirea pentru dezvoltarea verticală –
desfiinţarea contactului între dinţi şi procesul
alveolar şi gutieră.
 Arcul vestibular se plasează în 1/3 gingivală
pentru extruzie.
 Zona tabu este zona de închidere marginală.



 Activatorul, ap de contenţie
 Durata tratam. este variabilă,
depinzând de natura şi gravita-
tea anomaliei, de reactivitatea
ţesuturilor şi de disciplina
copilului.
 Când obiectivele tratamentului
au fost atinse, activatorul va fi
purtat în continuare ca aparat de
contenţie, pt. menţinerea
rezultatului obţinut. Şurubul
poate fi suprimat pentru ca ap.
să fie mai uşor suportat.