Activatorul (monoblocul)

Activatorul se încadrează în câtegoria aparatelor mobile, fiind menţinute în

cavitatea bucală doar prin apropierea activă a arcadei inferioare de cea
superioară sub acţiunea muschilor mobilizatori ai mandibulei. Aparatele în
sine sunt de fapt pasive, devenind active numai datorita funcţie musculare.
Din acest motiv se mai numesc şi aparate ortodontice funcţionale.
Particularitatea tratamentului funcţional constă în modul de aplicare a
forţelor: ele nu acţionează asupra dinţilor prin elemente mecanice
(şuruburi, arcuri, ligaturi) ci transferă, elimină sau dirijează forţele naturale,
cum sunt forţele musculare şi potenţialul de creștere a masivului facial şi de
erupţie dentară.

Etape clinico-tehnice necesare realizării activatorului:

1.Examenul clinic al pacientului
2.Amprentarea
3.Turnarea modelelor de lucru și de studiu
4.Stabilirea planului de tratament şi corectarea ocluziei.

Stabilirea ocluziei corectate

Pentru ca un aparat mobil, de tipul activatorului, să fie eficient se impune
ca el să fie confecţionat pe modele dispuse în ocluzie corectată. Aceasta
inseamnă ca modelele trebuie asezate în aşa fel încât rapoartele dintre cele
două arcade dentare să fie cele pe care ortodontul vrea să le obţină la
pacient prin tratamentul pe care-l institute. Stabilirea ocluziei corectate se
face în cabinet, în
cavitatea bucală a pacientului, folosind modelul de
lucru. Corectarea ocluziei poate fi necesară fie în plan vertical, fie în plan
sagital sau transversal, fie combinată.
Tehnica stabilirii ocluziei corectate:
- dintr-o placă de ceară roz ramolită se face un sul de 0,8-1 cm
grosime căruia i se dă forma aproximativă a arcadei. După ramolire ceara
trebuie să aibă o consistenţă care să necesite o presiune pentru imprimarea
reliefurilor ocluzale;
- sulul va fi presat între două suprafeţe dure (masa şi placa de sticlă) până
se obţine o lăţime ceva mai mare ca diametrul vestibulo-oral al feţei
ocluzale a dinţilor laterali;
- pe modelul de lucru se trasează liniile reper – linia mediană maxilară și
mandibulară, în zona lateral liniile de la nivel canin și molar,
corespunzătoare relației neutrale sagitale.
- șablonul adaptat pe modelul inferior se aplică pe arcada mandibulară a
pacientului, după ce în prealabili s-a recomandat să nu inchidă gura.
- în continuare medicul dirijează mandibula în poziţia dorită, dacă aceasta
corespunde, pacientul este invitat să muşte incet pe şablon, medicul
mentinând şi dirijând în continuare mandibula;
- în momentul în care s-a obţinut înălţimea dorită șablonul este îndepărtat
din gura pacientului, se răcește cu un jet de apă;
- șablonul se așează din nou pe modelul inferior, apoi se aplică cu atenţie
modelul superior cu dinţii în lăcașurile imprimate pe sablon;
- repunând șablonul între modele, medicul poate aprecia dacă ocluzia
corectată a fost stabilită corespunzator.
- după verificarea pe model,șablonul bine răcit se reintroduce în cavitatea
bucală pentru o nouă verificare apoi se îndepărtează, se spală cu apă rece și
se aplică pe model. În acest mod se va trimite la laborator, alături de fișa pe
care medicul desenează și descrie elementele aparatului ortodontic.
- desenul se poate face și pe model. După corectarea ocluziei modele se vor
trimite în laborator impreună cu fisa şi planul de tratament. Ajunse în
laborator, modelele de lucru se vor monta în ocluzor.
5. Montarea modelelor în ocluzor pe baza ocluziei corectate
- Modelele vor fi poziţionate în ocluzor cu planul distal anterior pentru a se
putea manevra în timpul confecţionării aparatului.
- Prin montarea modelelor în ocluzor tehnicianul va conserva înaltimea
stabilită de către medic în corectarea ocluziei, dimensiunea înalțimii va fi
înlocuită mai tarziu de masa acrilică.

6.Confecţionarea elementelor din sârmă

7.Lipirea elementelor din sarmă
- Elementele din sârmă se pun în poziţia corectă pe model, spatula se
încălzeste în flacăra de la becul Bunsen şi se picură ceară fierbinte pentru
lipit în câteva puncte. Arcul Cofin se va indepărta de model şi în cele din
urmă de palat în cavitatea bucală lipindu-se pe o placută de ceară de
dimensiunea lui pentru a nu produce leziuni la nivelul bolții palatine.
8.Indiguirea modelului
9.Izolarea modelelor
-Modelul se va izola cu izolator specific pentru gips după care se va
introduce în policlav sub presiune sau într-un bol cu apă până ce gipsul va
fi saturat.
10. Prepararea și aplicarea acrilatului
- Pasta se va aplica pe modelul maxilar urmat de cel mandibular, se va
modela cu un exces de monomer pentru a Evita opacitatea acrilatului.
Ocluzorul se va închide, modelele ajungând în contact, iar excesul de pasta
va fi îndepărtat cu o spatula.
11. Polimerizarea acrilatului
- Baropolimerizarea se va face la 40-5- grade Celsius, 20-30 de minute.
12.Prelucrarea şi lustruirea aparatului
- Activatorul se va prelucra cu freze pentru acrilat de diferite forme şi
dimensiuni. Lustruirea se va face cu polipanturi, filţuri, perii, pufuri şi paste
la motorul de lustruit.
- Motorul de lustruit este prevazut cu două trepte de viteză. Lustruirea cu
perii se va face la viteza mai mica pentru a evita arderea materialului
acrilic.
Aparatul gata lustruit se va curăța cu steamer-ul pentru a îndepărta resturile
de pastă și grăsime, apoi se va verifica adaptarea pe model și se va trimite
în cabinet.
Indicații de tratament:
- Cls II/1
- ClsII/2
- Cls III
- Ocluzia deschisă
- Înaintea tratamentului cu apparat fix, pentru îmbunătățirea relațiilor
intermaxilare
- Pacienți cu deficit de creștere verticală a etajului inferior.

Contraindicații
• Dizarmonii dento-alveolare
• Pacienți cu exces de creștere verticală a etajului inferior
• Obstrucții nazale, rinite alergice-respiratori orali
• Pacienți la care creșterea s-a încheiat.

Avantajele activatorului:
- are acţiune funcţională şi cauzală, impiedicând respiraţia bucală,
sugerea degetelor, interpunerea limbii etc;
- poate fi aplicât în perioada dentitiei mixte, când aparatele mobilizabile
nu pot fi ancorate în mod corespunzator;
- provoacă mărirea secreţiei salivare, ceea ce duce la o autocuratire
favorabilă prevenirii cariei dentare;
- stimuleaza dezvoltarea armonioasă a tuturor elementelor constitutive
ale aparatului dento-maxilar, prin acţiunea de dirijare a forţelor
musculare.

Dezavantajele activatorului:
- este greu de suportat datorită volumului său mare;
- nu este purtat practic decât noaptea, sau cel mult câteva ore şi ziua,
ceea ce prelungeste foarte mult durata tratamentului;
- lipseşte aparatul dento-maxilar de stimulul functional cel mai
important, masticaţia.
 Examenul monomaxilar și al ocluziei
statice pe modelul de studiu

Examenul monomaxilar
Avem trei planuri: sagital, transversal și vertical.
Arcada dentară se împarte în: grup frontal și grup lateral.
Grup frontal:
Sagital - raport normal - grupul frontal superior este încinat spre
anterior de la 0-15 grade
- grupul frontal inferior este înclinat spre
posterior între 0-5 grade.
- raport patologic: - proalveolodenție/retroaleolodenție
- prodenție/retrodenție
- protruzie/retruzie.
Transversal: - raport normal - dinții aliniați pe arcadă cu stabilirea
punctelor de contact interdentar
- raport patologic - înghesuiri sau spațieri.
Vertical: - raport normal - marginile incizale și cuspidul caninului să
atingă planul de ocluzie
- raport patologic - suprapoziție sau infrapoziție.
Grup lateral:
Sagital - raport normal - fețele distale ale molarilor să se găsească în
același plan
- raport patologic - mezializări cu scurtări ale arcadei
- distalizări cu alungiri ale arcadei
Transversal: - raport normal - hemiarcade egal depărtate
- raport patologic - îngustare asimetrică a hemiarcadelor
- expansiune maxilară.
Vertical: - raport normal - vârful cuspizilor vestibulari să atingă
planul de ocluzie.
-raport patologic – plan de ocluzie denivelat.

Examenul ocluziei statice

Grup incisiv
Sagital: - raport normal - contact între fețele palatinale ale incisivilor
superiori și fețele vestibulare sau marginile incizale ale incisivilor
inferiori
- cu treapta sagitală de 1-2 mm.
- raport patologic - treaptă sagitală mai mare de 2 mm
- angrenaj invers
- ocluzie inversă
- ocluzie inversă cu treaptă sagitală
negativă.
Transversal: - raport normal - linia interincisivă superioară coincide
cu linia interincisivă inferioară
- raport patologic – linia inferioară deviată spre dreapta
sau spre stânga.
Vertical: - raport normal - acoperire de 1/3
- raport patologic - acoperire mai mare de 1/3
- ocluzie deschisă.
Caninul
Sagital: - raport normal - vârful caninului superior se găsește între
cuspidul caninului și premolarul 1 inferior
- raport patologic - mezializări sau distalizări.
Transversal: - raport normal - fața palatinală a caninului superior și
fețele vestibulare ale caninului și premolarului 1 inferior
- raport patologic - treaptă transversală
- angrenaj invers.
Vertical: - raport normal - acoperire de 1/3
- raport patologic – supraacoperire/ocluzie
deschisă/inocluzie vertical.
Molar:
Sagital - raport normal - cheia Angle - cuspidul MV al molarului 1
superior, în primul șanț intercuspidian al molarului 1 inferior.
- raport patologic - mezializări sau distalizări.
Transversal - raport normal - cuspizii vestibulari ai molarilor
superiori circumscriu cuspizii vestibulari ai molarilor inferiori
- raport patologic - ocluzie lingualizată
- ocluzie încrucișată.
Vertical: - raport normal - contacte funcționale (vârf cuspid-fund
fosetă)
- raport patologic - contacte nefuncționale (vârf cuspid-
versant fosă, versant cuspid-versant fosă, vârf cuspid-vârf cuspid,
contact în suprafață).